341 matches
-
Chișinău, 1957; Poem de primăvară, Chișinău, 1957; Legenda rândunicii, Chișinău, 1958; Pentru omul harnic, Chișinău, 1958; Cin’ le paște le cunoaște, Chișinău, 1959; Floare a pământului, Chișinău, 1960; Păcălici, Chișinău, 1960; Cu soarele și cântecul la drum, Chișinău, 1961; Doi rățoi și un cocoș, Chișinău, 1961; Hai, urcați-vă și voi, Chișinău, 1961; O vară la Nistru, Chișinău, 1961; Cine e harnic?, Chișinău, 1962; Odă entuziasmului, Chișinău, 1962; Cine l-a trezit pe urs?, Chișinău, 1963; Întâlnire cu dragostea, Chișinău, 1963
ROSCA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289372_a_290701]
-
a merge pe stradă... mai încet decât ceilalți! Par să aibă o uimitoare capacitate de a se sustrage spiralei activității debordante. Aceste persoane sunt cu adevărat dominante, foarte diferite de „șefuleții” care se află tot timpul în treabă și se rățoiesc. Dau dovadă de un calm care nu este de suprafață. Într-adevăr, atitudinile lor au fost observate și când erau în grup și când erau singuri, atât la lucru, cât și în locuri mai intime. Datorită calmului lor reușesc să
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
dintr-o legiune... Apucă un os lustruit și bine ascuțit. Scrijelește iute: Înmulțit cu 28 de legiuni, asta face... Înalță ochii și întâlnește privirea haină a împăratului. Cu un oftat, pune stilusul jos. — Și ce-ai vrea să fac? se rățoiește Augustus la el. Dar glasul îi sună obosit. Continuă în surdină: — Tu nu înțelegi că și 28 de legiuni sunt prea puține pentru paza imperiului? Ianuarius își înghite amarul. Poate, dar reorganizarea armatei s-a făcut nu numai pe considerente
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ce-i cu astea? face posac Augustus. — Sunt în totalitate încredințate procuratorilor. — Ia nu-mi mai împuia urechile cu cuvântul ăsta, îl repede principele. Procuratori în sus, procuratori în jos. Nu sunt decât niște perceptori nenorociți și nimic altceva. Se rățoiește înfuriat: — Datori să dea socoteală direct conducerii imperiale, pricepi? Împunge cu degetul în aer către el. — Adică ție, reprezentantul meu. Hârâie răgușit. — La tine trebuie să ajungă toate încasările și cheltuielile. Își drege ușor glasul. — Indiferent dacă au în subordinea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
oaia sau iepurele nu știu să spună ce și când îi doare. Trebuie să ghicească medicul. Iar dacă nu reușește - e simplu, își mînâncă pacienții, concluzionează vecinul său de canapea. Ce vorbești? Ești tare deștept, n-am ce zice, se rățoiește la el Bogdan și ocupă un loc pe o altă bancă. Să știi, continuă el, dacă mai vorbești urât despre meseria tatălui meu, o să te caftesc ... Ei, gata, nu vă mai certați degeaba, intervine, împăciuitor, Petrică. Eu aș vrea să
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
dreptate omul! Membru de partid nu, muncit nu, băut nu ... eram suspect! Așa-mi trebuia dacă am refuzat în facultate să fac parte dintre cei mai buni fii ai poporului! - Hai mă, ce stai? Nu înțelegi de vorbă bună? - se rățoi Vasile la mine dând să apuce de șevalet. Noi ca membri de partid trebuie să luăm atitudine contra dușmanilor comunismului, să scăpăm țara de puturoși ... Auzi, tu ... pictează ... Treci la muncă, uăi, că nu pot săți zic tovarășe, că nu
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Îi făcu semne disperate cu mâna Însă, cum șoferul nu avea de gând să oprească, Îi bară drumul riscând accidentarea. Șoferul puse o frână bruscă, mașina intrând În derapaj fără urmări nedorite. Taximetristul vorbind singur, scoase capul pe geamul mașinii, rățoindu-se și privindu-l ostentativ. „Dumneata ești nebun, domnule. Dacă nu ținea frâna...!? Ce vrei de la mine, hai spune repede...” „Păi, desigur, ce să vreau, vreau să ajung acasă. Am văzut aparatul de taxare fixat pe liber și, fiindu-mi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Declanșă un mârâit sinistru. „Bine a-ți venit Șefule...Frumoasa vă așteaptă de zece minute...! V’o trimet Îndată. Însă Șefule, mâncava-și curul, dămi și mie câțiva gologani să beau ceva jos, la restaurant...” „Dute dracului de țigan jegos - se rățoi Șeful Șantierului la el - Întâi fata...” Nu termină bine vorba și „Frumoasa” Își făcu apariția duhnind a fum de țigară, nespălată În mod sigur de câteva luni de zile, agățându-su cu sălbaticie prefăcută de gâtul Șefului de Șantier sarutându-l
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
am caliatea de inginer constructor și deci, mă ocup numai de construcții. Divergențele financiare se rezolvă Între cele două servicii care au această obligație. În definitiv, banii se transferă dintr’un buzunar În altul...!” „S’o crezi dumneata tovarășe...” - se rățoi Contabilul Șef. „Dar răspunderea cine o poartă...?” Înotând În fumul de țigară, acesta avu o convorbire telefonică În interiorul serviciilor de unde cineva Îi confirmă stingerea debitului: reluă. „Chiar dacă datoria a fost lichidată, sunt hotărât să nu mai livrez nimic fără plată
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
care desigur era Îngrijorată. Ceru permisiunea să dea un telefon favoare ce-i fu refuzată amenințător. “Atâta timp cât ești În cercetări penale, nu ai voie să contactezi pe nimeni...! Răspunde la Întrebare ori vrei să pierdem toată noaptea cu tine...!?” - se rățoi primul milițian. “Tony Pavone răspunse forțat. “Dacă pentru fleacul acesta mă țineți În tensiune de azi dimineață fiind oprit chiar să-mi cumpăr o bucată de pâine ei bine, pierdeți timpul...! Pot vedea delegația emisă de instituția mea pentru a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
intre bine În cap acest adevăr, În caz contrar, va fi vai și amar de pielea lor...!!” Înspăimântată Atena, făcu ochi mari, izbucnind În plâns. „Dacă am Înțeles bine, a fost condamnat Înainte de-a fi judecat...?!” „Te surprinde...? - se rățoi la ea Împielițatul. În funcție de gravitatea delictului și mai ales de comportarea inculpatului În timpul cercetărilor penale, noi recomandăm judecătorului pedeapsa cuvenită...! Ai toată Încrederea, nici un judecător nu va Îndrăzni să nesocotească opinia noastră În caz contrar, poate fi arestat pentru favorizarea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
iar apa rece venită dela o temperatură extrem de scăzută, se prăvăli asupra sărmanilor oameni căzuți În disgrația comunismului biruitor, provocându-i să scoată țipete apocaliptice de surpriză, de durere...! Se auziră proteste...! Dar Liberul, slugă credincioasă a gardienilor, aplică lovituri rățoindu-se la arestați de o așa manieră să fie auzit de cine trebuia să audă. „Bă țopârlanilor, asta-i pușcarie nu-i iarmaroc...! Să nu mai aud o vorbă, În caz contrar, va fi vai și amar de pielea voastră
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
stânga, el mă ataca pe tema: așa te-au pus liberalii să gândești. Un ziarist de lângă el i-a dat un cot: - Dom’le, eu citesc ce scrie femeia asta, gândește cu capul ei, să știi! - Nu există așa ceva, se rățoia la el toașu senator. La un moment dat, de lehamite, m-am retras la pupa să văd Dunărea la Cazane. Un rai pustiu pe malul sârbesc, plin cu șosele goale și mici vile cu storurile trase. Un rai pustiu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ne-a onorat cu prezența. Situația n-arăta prea bine. Din fericire, Ariella n-a putut să stea. Era în drum spre picnicul Salvați Caribou-ul. Asta e ceva diferit de picnicul Salvați Elanul? a întrebat Teenie. —Complet diferit, s-a rățoit ea. Apoi au plecat cu toții și am rămas doar eu și Teenie. Deci, care-i treaba cu elanul, de fapt? a întrebat Teenie. N-am știut că e pe cale de dispariție. Sau caribou-ul. Am dat din umeri. —Habar n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
tristețe nevoia de a fi singură și, din momentul acestei revelații, începu să petreacă ore întregi sub copacul lui Sampath, închisă într-un cocon intim, în care să lăsa în voia propriilor gânduri, se înfășura în reverii nesfârșite, medita îndelung, rățoindu-se în mod nefiresc dacă era întreruptă. Și, jos, în bazar, mai era și băiatul de la Hungry Hop, care n-avea habar de chinul prin care trecea ea. — Baap re! conchise ea, ar trebui să afle cu siguranță, pentru că acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Bayswater Road, o viespe obosită a intrat pe geamul deschis și mi-a ieșit din câmpul vizual zburând în cercuri între picioarele mele. Era indiscutabil cine arăta mai rău, eu sau viespea. Pumnul îmi era înfipt în claxonul care se rățoia la burta urâtă a unui autocar plin cu turiști, care se crăcănase pe toată strada. Am zvâcnit brusc înainte și viespea m-a înțepat. Am tras pe o stradă laterală și mi-am dat jos pantalonii. Aveam un punct mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nu? — Spiritul competitiv nu prea te caracterizează, nu-i așa, conte? spuse Gribb. — Poate că ai dreptate, zise Cerkasov. Da. Probabil că nu. — Oricum ar fi, continuă Gribb, eu sunt cel care ar trebui să se simtă stingher, fiind singurul rățoi urât într-o mulțime de lebede. Cerkasov râse și-l bătu ușor pe Gribb pe creștet. — Valorezi mai mult decât noi toți laolaltă, Ignatius, rosti el indiferent. Lui Vultur-în-Zbor relația lor i se păru dubioasă, cu atât mai mult cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
al meu din povestea unui altuia... Stând la acea masă de la Karanphilou am văzut cum, în noaptea de demult, voi lua felia aceea de tort, voi mânca, nu-mi va plăcea, îmi va sări din nu știu ce pricină țandăra, mă voi rățoi dintr-odată la femeia aceea, îmi va răspunde și ea răstit, repezindu-mă, va părea că ne certăm, va veni prietenul J.J. și-mi va șopti, „Vezi că te-ai matolit, strici distracția, du-te la baie“, îl voi asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
N-are sens. — Așa s-a gîndit și don Manuel. Mai ales că toate astea nu se potriveau cu regulamentul. „Numai că nu știm cine-i omul ăsta“, zicea el. Polițiștii n-au spus nimic. Don Manuel, mînios, s-a rățoit la ei: „Sau știți dumneavoastră prea bine? Fiindcă orișicine Își dă seama că e mort de cel puțin o zi Întreagă“. Evident, don Manuel se raporta la regulament și nu era cîtuși de puțin prost. După spusele lui, cînd i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
apa cu găleata și o lasă să se scurgă apoi din treaptă În treaptă. „Mai Încet, mă, că stropiți pereții și vă pun să plătiți zugrăveala!“ „Da, to’ar’șu!“ De aici urcă la etajul al doilea și se mai rățoiește puțin și pe acolo. Coboară apoi până la parter și numește doi care să măture prin fața căminului. Iarăși găsește câțiva care s-au Întins pe pat să mai doarmă și alții care se bat și se Înjură Încă de la prima oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
bani, ceasuri, rachete de tenis sau chitare, veneau la pedagog și-i propuneau să-l percheziționeze Întâi pe Meșteru dintr-a unșpea. Asta era cu un an În urmă și de fapt chiar așa Îl cunoscuse Grințu pe Popescu. Se rățoise la el și ăla zâmbise, era obișnuit să fie controlat când se fura ceva. „Câți bani ai asupra ta?“ - Întrebase răstit pedagogul. Băiatul răspunse senin: „Nouă sute și cincizeci de lei, tov. pedagog.“ „Câât, mă?“ „Nouăsutecincizeci!“ Era o sumă cam mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
țipa la el, lovea cu pumnul În masă și cu piciorul În dulapurile de fier care bubuiau Îndelung și-i produceau fioroase dureri de cap fericitului și bietului tată, copleșit de vinișor roșu și neînțelegând cu nici un chip de ce se rățoia atâta slujbașul. În cele din urmă, secretarul se liniștise brusc, ba chiar zâmbise Îngăduitor și oarecum cu perfidie - așa avea să-și amintească peste câteva zile fericitul și bietul -, completând certificatele de naștere și Întinzându-le apoi nespus de fudulului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
strecoare, În treacăt, câteva vorbe despre pușca ilegală și cu putere mortală cu care Îl văzuse Înarmat pe zgubiliticul moștenitor. Directorul amânase tocmelile pentru ziua următoare, Îl condusese pe păgubit până la poartă, apoi se repezise spre casa surorii sale, se rățoise la nepot până acela scosese pușca din ascunzătoare, o făcuse praf, patul cel frumos Împodobit Îl pusese pe focul ce ardea sub niște pirostrii, Îndoise țeava, azvârlise mecanismele cât colo, confiscase capsele și, cu un ciocan, le bubuise pe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
câte. Păi dacă vrei, tovarășu’ Foiște, să mănânci franzeluță de pe urma Învățământului, nu e de ajuns numai să profiți În neștire de avantaje: mai trebuie să și transpiri nițeluș prin noroaie, că statul nu te ține În puf numai să te rățoiești de la catedră când nu pricep elevii care e diferența dintre comparație și metaforă...” Foiște pufni de câteva ori, apoi răspunse cu un glas vesel și din care se Înțelegea și un soi de Încântare, pe jumătate sinceră, pe jumătate ironică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
privirea înnebunită pe fereastră, la fenomenul răspândirii panicii. Lângă el, anul III Mecanici Auto își pierdu orice interes față de Shane. Se înghesuiră cu toții la fereastră și se uitară afară. — Ești absolut sigur? întrebă șoferul. — Sigur?! Bineînțeles că sunt sigur! se rățoi la el șeful de echipă. întreabă-l pe Barney! Celălalt muncitor - care, evident, era Barney - dădu din cap că da. — Era exact aici. Exact aici! Bag mâna-n foc! Și toată boțită, zău că așa era! Avea o mână ridicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]