341 matches
-
noi și ne curățește de toată Întinarea și mântuiește-te... O arătare de fiecare zi se ivi deasupra pervazului ferestrei, În timp ce Andrei Îi trage cu nădejde cu frânturile lui de slujbă, cu rugăciunile și strigările lui. — Reșou’, Andrei, reșou’! se rățoiește Leontina. Ai văzut cât a plătit coerentu’ Victor luna trecută. — Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău... — Reșou’, reșou’, bolborosește stăpâna noastră cu furie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
aia, nu-l vezi că-i prins Încă? Dar el deja Înșfăcase un retevei de țeavă sănătoasă de doi țoli și izbea ca scos din minți În cabină și-n aripile roților din față. — Vezi că spargi radiatoru’! — Radiatoru’! se rățoiește Leontina. O luară Într-un glas după mine Leontina și bărbatu-său. — Și-am să-mi bag pula-n el de radiator! Ha! Ha! Ha! Și la a patra izbitură botul camionului eliberă motorul și căzu la loc pe borduri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-i baza. Da’ matale, dacă n-ai lucrat prin hale, n-ai de unde să știi că fier pe fier... Hai, Relule, sus ușor cu el! Hai, dom’ Gomoiu, scoate mâinile alea din buzunare! — Ușor, Relule! strigă moș Victor. — Radiatoru’! se rățoiește Leontina. — Lasă-l dracu’ de radiator, dadă Leontino, pune mâna pe el și Împinge. Și-așa a dat Victor o groază de bani până acuma... — Ba bine că are de unde să dea. Lasă, lasă... punem radiator nou. Facem o mașină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nu purtați măști...? Pacientul trebuie protejat, voi la fel!’’ Răcni impetuos, din toți bojocii, ca un cocoș umflat în pene, directorul. -,,Trebuie să își țină el nasul și gura acoperite...!? sosi imediat răspunsul gâtuit de emoție și teamă. Se mai rățoi, țanțoș și parcă în glumă deși nu era...deloc un glumeț. -,,Păi nu mai avem...’’, răspunse cu juma' de gură drăgălașa brunetă ce îmi luase sânge după mai multe tentative nereușite. Tremură toată și mă privește de parcă eu aș fi
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
administrate. ,,Statul își ia măsuri pentru ca tratamentul să vindece bolnavul iar acesta să aibă odihna, liniștea și regimul necesare, în așa fel încât banii cheltuiți cu pacienții să dea randamentul scontat să nu fie cheltuit degeaba banul public’’, se mai rățoia din când în când directorul Bărbosu, către pacienții inconștienți cu însăși viața lor. Și într-o parte și în calaltă, dreptatea și legalitatea își au locul lor bine stabilit prin legi și regulamente, bun simț și răspundere individuală. De fapt
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
și 94 împotrivă. Odată adoptate, cele două Regulamente au fost contestate la Curtea Constituțională de către PSD. Pe 14 noiembrie, Curtea a decis, cu 7 voturi pentru și 2 împotrivă, că prevederile cu privire la revocarea președinților Camerelor sunt neconstituționale. Degeaba s-au rățoit politicienii la judecătorii constituționali, amenințându-i, ca și în vară, cu schimbarea legii instituției, hotărârea Curții Constituționale zădărnicea eforturile coaliției guvernamentale de a-i schimba pe președinții pesediști ai Camerelor. Trecuseră deja două luni peste termenul pe care liderii partidelor
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
puțin. Poate un aruncător de flăcări, o bombă cu fragmentație, niște gloanțe dum-dum. Salvarea vine să facă puțină curățenie. Poliția este calmă, foarte calmă. Mai apuc să aud: Haideți în mașina noastră, dom' Sorin. Dar..., geme mulțimea. Dar ce? se rățoiește și polițistul. Ce prost sînt! Eu îl credeam vinovat pe Sorin. Habar n-aveam că cineva, o mînă criminală, a tras bariera cu un metru mai spre stînga. Adică exact cît trebuia ca să încapă BMW-ul. Noroc de Poliție că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Sînt consilier municipal...Bădia, spuneți nea Costică. Omul meu nu părea fericit că i se dublase pensia și ofta după... Parlament. Distracție mare cu listele pentru Parlament! Din provincie se trimiteau liste și la București se dădeau la gunoi. Ne rățoiam că dacă nu ne respectă ordinea ne... supărăm tare. Răspunsul era invariabil același: n-aveți decît! Tonți sadea, cu priză la șefi, săltau în sus ca și Agamiță Dandanache. Oamenii noștri, notorietăți de necontestat pe plan local, erau împinși spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
închei ciclul existenței! Doar că este un pic prea lung... Cînd am auzit ce crede domnul Pantalon despre mine, adică despre noi toți, înșfac sticla cu rachiu, îi pun dopul, beau paharul lui pe care tocmai îl umplusem și mă rățoiesc fioros. Ascultă, mă, bețivanule! Bei țuica mea, muncită de mine, de pleașcă. În loc să spui săru' mîna, tu mă crezi... Un prost, bolborosește filozoful. O să vezi tu cine este prost! Stai aici fără să faci nimic pînă o pocni Soarele. De la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
explic: Prietene, am 95 de kilograme, pentru mine sacoșele sînt nimic, tu ești un copil și nu aș putea suporta să te văd cărîndu-le. Amicul meu o ține una și bună, am făcut o afacere, trebuie să respectăm contractul. Mă rățoiesc la el ca să scap: Ascultă, mă prichindelule, dacă nu pleci imediat te căpăcesc, îți rup urechile și te și perciunesc. Degeaba, țîncul scai, tărăboi, lumea se uită la noi. Îmi vine o idee salvatoare: Uite, trebuie să cumpăr și un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pata pare scîrboasă. Modesto ajunge acasă foarte tulburat. Agață bastonul în cuier și nu răspunde nimănui din casă. Se așează în fotoliu cu fața spre baston. Tu, tu ai făcut fapta asta... șoptește sfîrșit. Ba tu, tu ești ucigașul, se rățoiește bastonul. Să nu ridici tonul la mine, mizerabile! Eu salvez vieți, nu le iau... Păi, asta zic și eu. Ai salvat atîtea, încît ai dreptul, și tu, măcar la una, spune bastonul. De atunci, doctorul Ortiz nu mai vorbește decît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
americani, un pic mai mari ca o vrabie, au cuib în tufișurile de trandafiri chinezești. Chirăie și zboară agitați ca să mă îndepărteze. În zbor, îmi ating părul de pe cap. Au o îndrăzneală nemaipomenită! Mă, afurisiților, chiar credeți în victorie? mă rățoiesc la ei. În victorie cu siguranță nu cred ei, dar sigur știu proverbul că cel deștept cedează. Și cine este mai deștept, vă întreb? Evident că eu. Ca atare, mă întorc din drum și păsărelele au convingerea că am dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
duminică. Cu atât mai mult. Să-i vadă lumea că muncesc. O babă cu piciorul în gips pe un scaun de pe iarba șanțului. În jur circulă șase curci. Sau șapte. Și un rățoi. Pe rățoi aflăm că îl cheamă Donaldinho. Rățoi deștept. Ciugulește gipsul babei. Îl cloncăne. Nea Ilie, Giudi, Țoc, Mățău, Cârlig, Mosor, Tilică, Mâr, Adrienuș, Lenți. Un trib. Plus Ninel, care a terminat de afumat niște șunci. O masă. Se joacă table. Beau. Trăscău. Genocid. Te-am chelit/gogit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
abia 500.000 pe lună. Aluzie la chiria mea minusculă poate. Are un stil interesant de a comunica Rodica. Alunecoasă. Vorbește la telefon cu cineva, siiiigur, doamnă se pune problemaaaaa să nu vă servesc... și după ce închide începe să se rățoiască, ei, fir-ai tu a’ dracu’ de pațachină, da’ ce-ți închipui tu! Afară miroase a sos de spital. E încă foarte de dimineață. - Ia, mă, mâna de pe mine! Ești culmea, parcă ești obsedat de țâțele mele! N-ai mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
DSP-uri), * testarea diferitelor structuri și algoritmi de reglare. În cadrul laboratorului lucrează atât cadre didactice: prof. dr. ing. Gheorghe Livinț, prof dr. ing. Dorin Lucache, conf dr. ing. Vasile Horga, conf. dr. ing. Mihai Albu, șef lucr. drd. ing. Marcel Rățoi, cât și doctoranzi: ing. Daniel Sticea, ing. Stan Alina. Domeniile de competență ale laboratorului se referă la elaborarea structurilor hard și soft pentru controlul sistemelor de conversie electromecanică a energiei, de concepere și realizare a convertoarelor electronice de putere. În cadrul
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
putea să-și coordoneze picioarele după atâtea ore de nemișcare. „Te-amînvins! Am câștigat lupta!“ „Care luptă?“, l-am Întrebat uimit. „Am rezistat mai mult ca tine, americanule!“ Nu-mi era deloc plăcut să-l car În brațe și m-am rățoit la el: „În primul rând nu sunt american și apoi, ce fel de rival ți-am fost? Nu ți-am spus clar de la Început că nu mai am energie?“. Ce curioasă Întorsătură de atitudine tocmai de la un japonez! Eu credeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
situație foarte grea - minerii erau revoltați, amenințau să vină la București... Cred că era în ’97. N-au mai ajuns ei la București. S-au revoltat, s-au strâns la Petroșani. Eu i-am dat la televizor. Guvernul s-a rățoit la mine că de ce am inflamat întreaga țară. În realitate, în raționamentul jur‑ nalistic, dar și de psiholog social, cum eram, am consi‑ derat că, în primul rând, nu e dreptul tău să ascunzi ceva care, în mod evident, e
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
bustul fiindu-mi blindat cu tot felul de ecusoane. Aflat în fața tribunei oficiale, aud la un moment dat un schimb de replici dintre un june de la Protocolul prezidențial român îmbrăcat ca naiba și cu pantofii plini de noroi care se rățoia la Corneliu Mănescu, spunându-i ca n-are ce căuta în tribună, deși acesta avea o invitație din partea ambasadorului Franței la București. Junele era unul din cei 15 mii de specialiști, care ajunsese la Cotroceni "din eroare" și a trebuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
doua zi, pe când abia se re vărsau zorile, ne-am suit fiecare într-o luntre condusă de câte un sătean și am plecat pe cărările de stuh65 ale Vladnicului. În direcțiuni diferite. După câteva minute, mi-a sărit un cogeamite rățoi gras, cu capul verziu pe care l-am doborât dintr-un foc; apoi luntrașul, culegându-l de pe apă, i-a vârât oi trestie în gât și l-a așezat în mijlocul unui ochi, de-ai fi jurat că-i viu, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și pe Băsescu, Geoană dă în Băsescu, în speranța creșterii în sondaje (și-a dat demisia din CSAT, dar trebuia s-o facă cu ceva timp în urmă), iar Băsescu nu-i în campanie, își face treaba de președinte: se rățoiește la bănci și la justiție, își retrage armata din Irak și, reluând o gogoriță veche, vrea să participe la refacerea Irakului. Ideea asta trăsnită a fost lansată de Constantinescu care voia ca firmele românești să participe la refacerea Serbiei. Vă
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
nevoie, cei luați cu valul, nu mi-am putut reprima pornirea de a stabili, pentru uz intern, raportul dintre libertate și necesitate: ești liber, chiar ca pasărea cerului, în măsura necesarului. Ești liber, sinistratului, să stai pe podișcă, să te rățoiești la președinte, la prim-ministru, la miniștrii, dar cât de necesar este, din moment ce nu ți-ai săpat șanțul de sub podeț? Drama ta și a marii majorități este că trăiești într-un capitalism fără evoluție firească, normală, care să asimileze idei
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Ceaușescu îndrăzneala de a fi vrut să-și lase amprenta pe o bucată de istorie românească. Prin 1993, un oarecare ajuns prin pile la un liceu din Suceava, despre care mi-am dat seama că este o „mulțime vidă”, se rățoia la mine, că i se păruse lui că subiectul de bacalaureat la istorie nu era în conformitate cu părerea lui despre rolul personalităților în istorie. L-am „liniștit” spunându-i să n-aibă grijă; nepoții se vor uita cu alți ochi la
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
el? De ce graba asta? Vrei acum să te provoci chiar pe tine? o întrebă el pe un ton dojenitor, profitând de un moment de tăcere al ei, când trăgea o dușcă din ceașca de cafea cu coniac. — Știi ce, se rățoi ea dintr-odată, mă plictisești de-a binelea! în loc să te bucuri pentru mine, te-ai pornit să-mi faci morală! Ce-ar fi să-ți iei tălpășița și să te cărăbănești naibii, în loc să-mi ții prelegeri? Du-te să faci
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
prăbușire în gol. Un zbor halucinant în jos. Tunelul o trase apoi cu câteva zile în urmă, când era tot singură în parc și se ivise parcă din pământ profesoara de limba ro mână, ca un monstru dezgustător, care se rățoise batjocoritor la ea, co mentându-i cu dispreț compunerea de la olimpiadă. Clara se încruntă și trase nervoasă din țigară. Oare nu cumva se înșelase crezând atâta timp că plecarea mamei ei declanșase totul, declanșând și în ea marea schimbare, ieșirea din
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Veronicăi. Dar n-avea ce face, secretara se afla chiar în biroul său de alături, când se auziseră acele zbierete. Încercă cu precauție: "Anico! Anicuțo! Ce s-a întâmplat, dragă? Care-i necazul?". Ea îl privi cu o manifestă adversitate, rățoindu-se: "Nu Anicuțo, da? Sînt doamna profesor universitar Ana Săvulescu!", se îmbățoșă dumneaei. "Scuze! Oricum, știm foarte bine cine ești", spuse Băși cu blândețea cu care vorbești cuiva aflat într-o cămașă de forță. Avu însă proasta inspirație să insiste
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]