300 matches
-
se stinge pe nesimțite flacăra care ne-a purtat pe cărările morții. Dar sângele nostru, mireasmă, veșnic va arde în cățui, slăvind pe Hristos, luminând cărări și inimi răpuse. Nici un pământean nu a cules atâtea ocări și schingiuiri cât numără răbojul legionarului și care au fost și sunt tăinuite de făptași. Ascuns ca într-un adânc de fântâni sau afund de păduri, pătimirea legionarului înstelează cerul cu sclipiri de diamante, far călăuzitor pentru cei care râvnesc doar cerul, slujind sufletului și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
băi puță ce ești!” „Da’ ce te-ncingi așa, bre, Moș Pulă! Vrei să spui că n-ai tras foloase de pe urma comuniștilor? Ai fost brigadier la CAP și i-ai păzit pe alții să muncească. Mata decât treceai acolo, la răboj, cine și câte norme a făcut și gata munca. Bănișorii la sfârșit de lună, membru de partid și toate alea, căruța plină de bucate când te Întorceai acasă, ce să mai vorbim... Eu În locul matale aș tăcea și mi-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de parcă ar fi Întocmit deja o listă cu cei care, din această clipă, se puteau aștepta să primească oricând formularul de ajutor de șomaj. Privirea ei Îi țintuia pe rând pe vinovați. Eu nu păream a fi fost inclusă pe răbojul nelegiuiților și asta mă decepționa cumplit: data viitoare trebuie să-mi dau silința mai mult. Apoi, ochii i se opriră asupra lui Derek. Nimeni nu se așteptase ca el să ia cuvântul În timpul ședinței; genul ăsta de eveniment sedentar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
după el, nu? — Adică, după Derek? am Întrebat eu. — Da’ de cine mama dracului crezi că vorbesc? Nu-și revenise complet după criza de furie de mai Înainte. Pe moment, am decis să fiu Îngăduitoare, dar am trecut-o la răboj. Da, asta face. Bănuiesc că, acum, după moartea Lindei, speră să-i ia locul. O supravegheam cu atentie pe Naomi, dar ea nici n-a tresărit la auzul numelui Lindei. — Dă-o-n mă-sa, repetă ea, cu exprimarea elegantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
fac tot felul de nebunii din astea fix în ajunul întâlnirilor noastre în grup. De parcă sunt conștientă că pot să fac tot felul de prostii azi și apoi mâine pot spune tot ce am pe suflet și pot curăța astfel răbojul. Nu știu dacă vreunul din voi mai simte așa ceva... Oricum, în loc să-l sun, am făcut o listă cu motive pentru care am dori să sunăm persoane care ne-au dat cu piciorul - mai mult sau mai puțin - și să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
caște gura. ― Măi nea Cristache, ia mai lasă tejgheaua! strigă Trifon în fruntea mulțimii, trecând pe la cârciumă și văzând pe Busuioc în ușă. Că ori ești de-al nostru, ori de-al altora, ca să știm și să te însemnăm pe răboj! ― Iacă viu, măi frate Trifoane! răspunse Cârciumarul grăbit și înfricoșat. Se poate să lipsesc eu când e tot satul?... Măi muiere! adăugă apoi înăuntru. Auzi tu? Ieși și stai în prăvălie, că eu mă duc cu oamenii! Dinăuntru, glasul femeii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a fost prompt retras. George nu a mai făcut nici o încercare de a „populariza“ activitatea lui Rozanov, dar a continuat să-l considere drept mentorul său și, cu un anumit prilej, l-a urmat în America. George și-a păstrat răbojul, în ciuda soartei. Era convins că lui, viața îi datorează ceva: ceva măreț, nu departe de proporțiile mântuirii. De ce se întorcea John Robert la Ennistone? Nu oare pentru el, oaia rătăcită, singurul om just, singurul păcătos justificat? Crezuse întotdeauna în magie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
grandoare paralel cu complexele slugărnicești de inferioritate. Și care nu înțelege de ce invariabil urlăm demențial că n-avem (și nu suntem buni de) nimic, pentru a distruge numaidecât orice se construiește! Unul care, de 20 de ani încoace, trece pe răboj cu un calm halucinant tot ce ține de familiarizarea noastră cu dezastrul: mineriadele, cretinizarea maselor, exodul valorilor, tabloidizarea presei, analfabetismul moral, manelizarea partidelor, mizerabilismul artistic, exterminarea patrimoniului, misofilia, fărădelegea ca lege, mafiotlâcul neomedieval, pecinginea mârlăniei, grobianismului, calibanismului ș.a.m.d.
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pe drumuri lungi și întortocheate, căutând limanul dincolo de ceață. Uneori am reușit. Alteori... Și nu din vina noastră, ci din pricina lipsei unui far care să ne arate calea spre țărm...Ne-am străduit și noi cât am putut, însemnând pe răboj și bune și rele...Totul...” Simțeam cum ocolește adevărul. Altădată mi-a spus că voi afla la timpul potrivit cine este de fapt el... Acum, însă, s-a oprit din vorbire cam pe neașteptate. Mă temeam să nu-l fi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
să lucreze așa cum știe el, și mai ales, cum poate, cum îi permite harul său. De cele mai multe ori, însă, lucrurile stau mult mai rău. În timp ce scriitorul înseamnă cu totul altceva: el este conștiința timpului său, el rămâne să dăinui pe răbojul etern al lumii, prin faptul că face o sinteză a anilor în care îi este dat să viețuiască. El nu poate scrie orice și oricum, iar, dacă o face, încetează să-și mai merite acest nume. În cazul, însă, în
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
modul în care un război neașteptat sau niște alegeri ar afecta bogăția încredințată mie, dar acum nu aveam chef de calcule. Banii, chiar banii imaginari, au nevoie de viitor pentru a avea forță. Fără viitor nu există nici înscrisuri în răboj și nici hîrtii în pungă. Viitorul dispăruse odată cu corpul meu. Nu aveam nimic altceva de făcut decît să-mi amintesc, și eram deprimat să constat că activitatea care dăduse un scop și ordine decentă vieții mele părea ca o boală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
161 Văduva fără bărbat rău se chinuiește-n pat. 162 Muierea văduvă tot crastaveți visează. VÎNZĂTORIU 163 Cu greu și foarte greu, când cel ce te păzește acela te și vinde. 164 Lesne vinzi, anevoie cumperi. 165 Cine vinde pe răboj, curând și multă marfă vinde, dar și pe mușterii îi pierde și banii lui nu-i mai vede. VÎRSTA 166 Până la vârsta de o săptămână de ani omul se socotește cu minte pruncească; până la două de la o săptămână își schimbă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
zahăr, limonadă. Chiar și președintele Companiei a fost prezent, chiar dacă el trăiește mai mult la bordul avionului de serviciu. Fanfara a cîntat, primarul a strîns mîna sculptoriței, care purta o neobișnuită rochie de hîrtie, croită din ediții mai vechi din Răbojul Typical și sculptura a fost dezvelită de cel mai bătrîn veteran din Typical și din tot Midwestul, bunicul de 103 ani al lui Maggie, care se Întîmpla să fie și orb. CÎnd prelata a căzut, toată adunarea a rămas fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
oroare al mulțimii avea de a face cu calitatea prestației lui, a tot tras de sfoara agățată de prelata doborîtă pînă cînd a căzut lat. A zăcut În comă vreo trei zile, apoi a murit. Scandalul era complet. Editorialul din Răbojul spunea: „«Artista» a profitat de Încrederea noastră. O familie de femei dezbrăcate, cu un tată absent poate fi tipică pentru restul Americii, dar nu pentru Typical! Ar trebui să Înlăturăm această jignire de Îndată, sau să cerem sculptoriței să adauge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mai bine precizată. Un autor în felul său simptomatic pentru linia revistei este ortodoxistul Sandu Tudor: poemele sale de un modernism apocaliptic, pline de eufonii „barbare”, amestecă figurația industrială („Apocalips de uzină“, „Stihuri pentru rîsul roșu“, dar mai ales experimentalul „Răboj aforistic“, organizat pe două „capitole”: „Tîlc abstract plastic crestat“ și „Variațiune concretă în hieroglife de cretă“) cu cea tradiționalistă („Sfîrșitul basmului lui Barbă-Albă. Voievodul Grădinar“). De cele mai multe ori, colaborările „neavangardiste” își au tîlcul lor: Ion Minulescu, de pildă, publică poeme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
decât ceilalți... trecând dintr-o temnită în alta. Era o noapte calmă, liniștită și adâncă... nu se mai auzea nici greierașul. Totul era înecat în întuneric și în tăcere. Drept în creștet, o stea a tras o vârstă albă pe răbojul cerului și s-a stins la o margine de zare. ”- A mai murit un om...!”. I-a șoptit mintea rar, ca o făptură sleită de puteri. Așa îi spunea bunica Ileana, în cerdac, seara, la Zahorna... ea nu știa de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
dinspre miazănoapte, sufla rece și crengile desfrunzite ale cireșului din fața ferestrei, se ciocneau între ele cu sunet uscat. - Se-năsprește vremea!... murmură Iorgu, lăsându- se pradă gândurilor. Pe cer, drept în creștet, o stea a tras o dâră albă pe răbojul cerului luminând liniștit, și dispăru stinsă în întuneric. ”- A murit un om!” i-a șoptit mintea, rar, ca o făptură sleită. - Așa îmi spunea bunica Ileana, pe prispă seara la Zahorna, când eram copil! Gândi el uitându-se pe cer
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Ce-a mai rămas din tine, bătrâne!... Ce-a mai rămas!... Părea a nu-l mai interesa nimic... nu-l mai tenta nimic. Oare, murise omul din el?!... -... Viața trece, anii se crestează pe scoarța copacului care îmbătrânește, ca pe răboj!... murmură el clătinând din cap. Răbojul timpului, nu iartă!... mai adăugă el, cu glas tare, în fața oglinzii, surprins de contemplarea propriei înfățișări Cocoșul vecinului a cântat demult de miezul nopții. O neliniște nestăpânită plutea în aer... O pasăre de noapte
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
bătrâne!... Ce-a mai rămas!... Părea a nu-l mai interesa nimic... nu-l mai tenta nimic. Oare, murise omul din el?!... -... Viața trece, anii se crestează pe scoarța copacului care îmbătrânește, ca pe răboj!... murmură el clătinând din cap. Răbojul timpului, nu iartă!... mai adăugă el, cu glas tare, în fața oglinzii, surprins de contemplarea propriei înfățișări Cocoșul vecinului a cântat demult de miezul nopții. O neliniște nestăpânită plutea în aer... O pasăre de noapte, foșni plutind ca o umbră pe deasupra
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Eram în anul 2012... S-a trecut în Noul An, și în casa lui, firesc, lin, cum ai păși printr-o ușă deschisă, dintr-o încăpere în alta. - A mai trecut un an... murmură Iorgu cu tristețe în glas. Pe răbojul copacului bătrân, s-a mai crestat un an! I s-a părut că în preajma lui a auzit un glas... ”La mulți ani, Băiatu!”. El tresări și, într-un hohot de plâns răspunse: ”La mulți ani, Fata!”. După o vreme încercă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
lui nu-l putea pătrunde. De jos, dintr-un tufar, un greiraș rupse tăcerea scâncind subțire și tremurat... ”cri-cri... cricri”, ca un răspuns parcă, la tremurul stelelor de pe cer. Drept în creștet, o stea a tras o vrâstă albă, pe răbojul cerului și s-a stins la o margine de zare... Iorgu tresări... murmurând. -O stea cade și moare... e ca o măruntă tresărire a inimii... ”o lume” stinsă fără zgomot... In noaptea asta, parcă plouă cu ”orionide”!.. își zise el
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de trăit! -Hei, cuvioase, nu ne e dat nouă, păcătoșilor, să știm cât vom trăi și nu se cade să mâniem pe Dumnezeu cu trufia noastră. Domnul vede. - Asta-i acum, observă Stănică în liber-cugetător, crezi că Dumnezeu stă cu răbojul să ne ție socoteala vieții? Părintele făcu un gest de oroare și amenință pe Stănică cu pumnul: - "Pus-am gurii mele pază, când a stătut păcătosulîmpotriva mea." Marina și Otilia veniră cu proviziile și le întinseră pe masă. Părintele aruncă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
desfacă vîntul. Îți treci ca un descîntec mîna prin evocare... Lumea capătă străluciri cristaline, devine diafană și muzicală: Ascultă: șlefuită În muzici sticla crăngii, Profund glasul iubirii rostogolit pe minge În floare, ireală e lacrima tălăngii Și-n scoarță suveniru-i răbojul pe meninge... A scrie Înseamnă Încă o dată pentru poet a contura, prin aproximări succesive, infinitele fațete ale trăirii, dezvăluite fără preconcepție, În Însuși actul producător al discursului liric: Și-n vers voi bate ca pe un căutător de aur Care
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
sidefii. Hai să ne plimbăm, bâigui. M-am încălzit de la votca asta. — Plătesc eu, spuse Fandarac, bătându-l pe umăr, e ziua ta norocoasă. Șofronică ! se întoarse spre cârciumar, care tresări, privindu-l printre sticle. Pune totul la mine, pe răboj. Și mai gândește-te dacă nu merită să faci ce ți-am zis... Râse și-l urmă pe flăcău pe străzile pustii. Întunericul îi făcu bine lui Petrache, se vede că lumina îi juca feste, nu mai era albă, așa cum
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
acest punct de vedere, dorim ca lucrarea să reprezinte și un act de recunoștință adus truditorilor de pe meleagurile noastre, un omagiu închinat luptătorilor anonimi din trecutele vremi, când jertfele ce se făceau pentru apărarea ființei neamului nu se crestau pe răbojuri, nici nu se consemnau în file de cronici sau pe monumente comemorative. Un pios omagiu și pentru oamenii de bine ale căror nume și renume au străbătut până la noi și despre ale căror fapte am putut lua cunoștință prin intermediul surselor
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]