260 matches
-
repezeală niște pumni de la Toader Strîmbu, care de mult îl păștea. ― Ai dat în mine, Toadere, să ții minte! zise tânărul Chiriță Dumitrescu, grav și jignit. După crima de ieri, asta ți-a mai lipsit! Nu-i nimic! Ne-om răfui noi, n-ai grijă! ― Cum să nu dau dacă tu ești porc de câine, dom' Chiriță! strigă Toader rânjind. Și am să mai dau, de nu te astîmperi! Dacă i-ar mai fi plesnit o palmă peste obraz și încă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
scotea țipete scurte care se amestecau cu loviturile toporului. Dar în fața mea nu era un arțar, ci chiar destinul care-și bătea joc de atâta vreme de mine, care mă transformase în marioneta lui, iar acum scotea chicote ascuțite. Mă răfuiam nu cu arțarul, ci cu destinul. De aceea loveam cu înverșunare, fără să mă opresc. Nu-mi păsa nici de ploaia care curgea peste mine. Simțeam că, măcar o dată, aveam și eu dreptul să nu mai rabd. Strângeam palmele pe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
că-i trădător și dezertor, și Lică îngălbenea la gândul pedepselor ce-i pândesc pe dezertori. Acolo, la logo-feție îsă, Lică ținea bine locul lui Ștefan, primul vechil. Hallipa făcuse cu conștiința lui o tranzacție: ,,De-i vinovat, se va răfui la timp cu cei în drept". Până atunci obținuse de la comandament să-i fie lăsat la dispoziție. Lică fusese deci nevoit să descopere farmecul satelor. Printre săteni nu se prea știau bine rosturile lui. clar, de vreme ce era ocrotit de "boierii
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
președintele care va ieși învingător din această încrâncenată luptă politică. La „Nașul” Emil Boc vine cu noi și șocante dezvăluiri privind guvernarea liberală alături de PSD. La TVR se difuzează secvențe ale momentului 13 iunie 1990 cu minerii sosiți să se răfuiască la București cu cei aflați în Piața Universității, comițând crime de neiertat împotriva celor ce visau vremuri mai bune cu reale libertăți democrate. Cum pot uita liberalii ce s-a întâmplat atunci? O lume întreagă vedea la televizor cam ce
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
matale grijă de fecior, să nu mai spună prostii care l-ar putea costa” “Fiți blestemați cu toții, ucigașilor!”... ...O bătaie sfielnică la poartă, apoi încă una. La post, câinele latră, iarăși, furios. Dă să sară peste gard și să se răfuiască cu cel de dincolo. Dumitru tușește adânc și scuipă sânge. Încet-încet, ajunge la poartă. “Ce-i, Costele?” “Nea Dumitre, tataia trage să moară. Crez că i-a venit ceasu’...” “Și?” Și m-a trimes după mătale. Cică are să-ți spuie
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
vă-nvăț a trăi bine, Că din fiară am scăpat Și pe voi v-am adunat, Și-n alt stat că am trecut Ca să-mi plătească tribut. România mi-au plătit Pe cât mie - au trebuit, Și cu ea m-am răfuit, I-au rămas dosarele, Temnița și fiarăle, Să le aibă de la mine Că eu le-am purtat prea bine, De rugină că le-am șters Și n-am fost pretențios. Ia mâncați, mâncați și beți Voi copii, băeți, Ș-apoi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
un imbecil celor care deschideau ușa, mă trânteam din nou în pat și strângeam sub pătură pumnii: "O să-mi plătiți voi toate astea". Nici o clipă nu mi-a trecut prin cap că, de fapt, primul cu care trebuia să mă răfuiesc eram eu însumi, că nu eu alesesem țărmul acela, ci el mă alesese pe mine din pricina caracterului meu și că trebuia să se întîmple tot ce s-a întîmplat. În schimb, mi-am adus aminte ce pățisem la școala de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
martiri ai românismului, în mod special au fost deportați și persecutați draconic pentru a li se pierde neamul. Regimul stalinist a persecutat aproape toate naționalitățile înghițite de Imperiul Roșu, dar cu românii a avut un motiv în plus să se răfuiască. Ideologia lui Lenin și Stalin n-au putut ierta România pentru că a stat ca o adevărată stavilă în calea propagării comunismului. Pe lângă faptul că nu ne-am bolșevizat în 1917, în 1919 Armata Română a desființat republica roșie maghiară a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
un imbecil celor care deschideau ușa, mă trânteam din nou în pat și strângeam sub pătură pumnii: „O să-mi plătiți voi toate astea”. Nici o clipă nu mi-a trecut prin cap că, de fapt, primul cu care trebuia să mă răfuiesc eram eu însumi, că nu eu alesesem țărmul acela, ci el mă alesese pe mine din pricina caracterului meu și că trebuia să se întâmple tot ce s-a întâmplat. În schimb, mi-am adus aminte ce pățisem la școala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ațineați în Panonia, voia să întărească pârghiile împărătești și să aibă un control total asupra domeniilor sale. Dar disputele între creștini stăteau în calea unui astfel de proiect. El trăia ca un călugăr, studia scripturile și-i plăcea să se răfuiască cu preoții, crezându-se un subtil teolog. Unul dintre aceștia, mitropolitul Teodor Askidas, l-a îndemnat să scrie o lucrare care ar fi trebuit să stingă disputele. În ea, Iustinian a pus sub acuzație trei lucrări scrise de trei teologi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
grijă enervarea și luă un aer blazat. - Am s-o trimit la laborator, dar sînt convins că nu vor scoate nimic. După mine, n-are legătură cu crima și cu spectacolul de la menhir. Cineva a profitat de situație ca să se răfuiască Într-un mod jalnic, asta e tot. Cătă spre ea pieziș. - Nu doar cu cîteva firimituri ai să mă faci să te readuc În anchetă. Ești căpoasă, insolentă și fără doar și poate implicată total În afacerea asta... Drept răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mine m-a ales! Trebuie să Înțelegi! Cu mine vrea să trăiască și nu va folosi la nimic s-o Împiedici! Pérec, turbat de furie, se agăța de gratiile celulei. - Ticălosule! Îți jur că Îndată ce ies de aici, o să mă răfuiesc eu cu tine! - Ea nu te mai vrea, nu vei putea face nimic Împotriva noastră! - O să vă fac de petrecanie! O să vă omor! Stéphane, la Început depășit de evenimente, se Încordă din toate puterile ca să-l zvîrle pe Nicolas afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
i, Chick. El dorea o discuție despre sinucidere și nihilism. Mi‑am spus adeseori că fanteziile suicidale și fanteziile criminale se contrabalansează În economia mentală a oamenilor civilizați. Battle nu‑i un profesor desăvârșit, dar se simte dator să se răfuiască cu nihilismul. Nu știe mare lucru despre nihilism, dar Îl miroase În aer. A spus ceva despre oamenii de succes care sunt Înclinați spre sinucidere pentru că văd dincolo de iluzia succesului și vor să termine cu tot... - Dacă nu‑ți place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fi vorba, În total, de mai puțin de o pagină din dactilograma lucrării tale. În locul rândurilor incriminate ai putea adăuga nu una ci cât mai multe pagini În care să-i cuprinzi pe toți impostorii și neisprăviții care s-au răfuit nu numai cu marele poet și om de știință Ion Barbu, ci și cu toate spiritele de elită ale culturii noastre și cu toți politicienii mari ai neamului nostru. Cât despre titlul sintagmatic (de capitol) „Piatră de poticnire” Îți declar
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
făceau parte. Imaginîndu-se în pericol, ele par a fugi. În realitate, ele se reîntorc vijelios, într-un amestec de frică și furie. În cazul terorii, teama mulțimii este întoarsă împotriva individului. Ea îl pîndește pe cel mai mărunt deviant, se răfuiește cu cei și cele care îi rezistă. De asemenea, în exaltarea ei, mulțimea îi lichidează pe cei care nu-i împărtășesc zelul, după ce i-a exterminat pe cei care i-l îngrădeau. Violență îndreptată împotriva lor sau împotriva indivizilor: în
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
care-l preia. Istoria preluării este însă remarcabilă și este articulată pe următoarele capitole: Origene, Grigore de Nisa, Augustin, Pseudo-Dionis, Maxim Mărturisitorul, hesychasm și palamism. O să aveți nevoie de carte la orele voastre din seria teologică. Acum, am să mă răfuiesc din nou cu Foucault. Vă vorbesc mai întîi de Surveiller et punir, care e și mai proastă ca cealaltă, și apoi vreau să reiau problema din Volonté de savoir. Dacă erosul, care formează obiectul lui V. de savoir, rămâne oricum
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ființa mișcătoare." Sâmbătă, 24 ianuarie 1981 "Ați văzut că seara de ieri nu ne-a ieșit pentru că ne-am dispensat de constrângerea programului. De aceea, astăzi vă propun un punctaj al serii. Am să reiau problema autorității pentru a mă răfui cu Bochenski (mi-am făcut cu ocazia asta câteva pagini pentru Jurnalul de idei), am să-i răspund apoi lui Gabi ce cred despre "cultura română și scena lumii" și, în sfârșit, mi-am găsit deviza și vreau să v-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
deși în joc sânt viețile lor mutilate? Cât de castrați sufletește putem fi dacă, după tot ce am pățit, nu avem în noi nici măcar un atom de mînie? E oare chiar atât de greu de înțeles că mai întîi te răfuiești cu răul pe care l-ai cunoscut, care ți-a bulversat viața, care ți-a deturnat istoria și de ale cărui consecințe nu poți scăpa nici după un deceniu de la ieșirea lui din scenă? Și că numai prin analogie cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dușmanul dibaci a oricărei naționalități. Ungurii știu proverbul nostru: "romînul nu uită niciodată" și ne-aducem aminte ca prin vis că un ziar unguresc se găsise să comenteze acest proverb în ton melancolic, știind că socotelile ce le are de răfuit cu noi nu sunt tocmai curate. Dar să nu se sperie. Românul uită și nu uită, după cum o iei. Românul nu urăște decât pe cei ce i s-au băgat în suflet și ca dovadă putem aduce pe românii din
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
toată inima că mă înșel, că nu se simte așa. Probabil alții se simt nedreptățiți că stau la București și nu la Paris, iar cei care stau la Paris vor să fie la New York. Sau înapoi la București, să se răfuiască în voie cu inamicii. Am constatat cu tristețe că sentimentul „nedreptățirii” animă destui autori, nu puțini, și le strică de obicei și bucuria la care dotarea naturală pentru artă, câtă există, le-ar da dreptul. Dl. Grigurcu poate să pară
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
vreun cuvânt. Numai ochii i se roteau; harnici și neosteniți, pânditori, ca ochii șoimului, spre toate zările. Gloanțele soldaților împărătești secerau tot mai mulți dintre țărani. Nimeni nu da îndărăt. Toți năzuiau din răsputeri să intre în oraș, să se răfuiască acolo cu nobilimea. Ningea tot mai des și lui Onuț îi venea să chiuie de bucurie când văzu că ai iui dobândesc izbânda. Și chiar ar fi chiuit dacă, pe Valea Mureșului, n-ar fi zărit trei pâlcuri mar! de
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
totală. Aveți baterii la schimb? îl întrebă pe căpitan. Raportez: I-am dat baterii noi caporalului! și întorcându-se spre acesta: Caporale, unde sunt bateriile? Ce-ai făcut cu ele? Au urmat câteva injurii grosolane și amenințări șoptite separat: Ne răfuim noi! Tebecist te fac!" Între timp, generalul ordonă unui subordonat direct al său să aducă din mașina lui două baterii noi. După maximum zece minute totul a început să meargă ca pe roate. Fiecare militar își cunoștea locul și știa
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
el? Din fire nu era nici belicos, nici pătimaș, nici invidios și nici nu râvnea la bunul altuia. Avea totuși un mobil al supărării, ce îl luase prin surprindere precum erupția vulcanului Etna pe locuitorii Pompeiului, și trebuia să se răfuiască cu cineva. În acel moment se ivise ocazia și energiile în stare latentă, ce stăteau conservate în vreun cotlon ascuns al sufletului său, s-au declanșat, i-au inundat organismul și s-au revărsat. Împins din toate părțile și din
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și chiar pentru moartea lui, nu i-au adresat lui Wittgenstein nici un cuvânt. Cu ceilalți, care erau de față, s-a purtat ca „un animal sălbatic speriat“. Amintirea lui Skinner a fost pentru Wittgenstein un nou prilej pentru a se răfui fără menajamente cu sine.103 În toamna anului 1941 a izbutit, în sfârșit, să obțină angajarea la farmacia unui spital din Londra. Continua să predea la Cambridge, programându-și lecțiile la sfârșitul săptămânii. La început, îndatoririle lui erau să transporte
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
pentru cucerirea cetății Plevna, situată la sud de Dunăre. Cetatea era puternic fortificată și apărată, de peste 50 000 soldați turci. La atacul asupra acestei cetăți au participat alături de armata rusă, și patru divizii românești, care abia așteptau prilejul să se răfuiască cu dușmanul. Una dintre cele mai de seamă întăriri ale cetății și anume reduta Grivița, a fost cucerită. Asediul Plevnei a durat trei luni. În ziua de 28 noiembrie 1877, Osman Pașa, comandantul garnizoanei turcești s-a predat în mâinile
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]