333 matches
-
completat mătușa, aproape poruncitor. - Aud, aud, am răspuns fără convingere în glas, impacientată de reluarea discuției despre Ovidiu. - Te pup, pa! a rostit ea laconic, influențată de tonul meu un pic expeditiv. - Și eu mătușă, am răspuns cu o voce răgușită de emoție. De când se prăpădise mama, tata mă încredințase mătușii, nutrind probabil speranța, că făcuse cea mai bună alegere. Ea mă crescuse de la o vârstă fragedă, iubindu-mă ca pe o fiică, fiindu-mi prietenă și confidentă în același timp
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 4 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371668_a_372997]
-
te mai înspăimînte. La un moment dat, mașina se oprește într-un sat cățărat curajos pe munte.Ușa se deschide și liniștea dispare ca prin farmec. - Dar urcă odata Jagardel, c-am înghețat aicea! se-aude de afară o voce răgușită de tutun, a unui bărbat. - No,ai răbdare ,vrei să se-mpiedice copilul,că doar nu pleacă imediat! îl repede o altă voce, de data asta de femeie. Brusc, mi-am adus aminte că România e și locuită. În spatele lui
NINGE MULT de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374206_a_375535]
-
mesei, dar mai ating și... și... șuvoiul bărbătesc dintre picioarele obsedatului curtezan, solidificat de Rodin ca soclu al unui parcă anticipativ luptător Smack Down de pe T.V. Sport. Ghidul, femeie monumentală, părînd ea însăși din suita de curtezane balzaciene, începe să răgușească și să-și încheie, de frig, ultimii nasturi ai subțirei șemizete. Îi ofer, galant, o tabletă de Strepsils. Recunoștința ei, salonardă, la despărțire: Merci pour le bonbon. Castelele de pe Loara. Edulcorate în imaginile preconcepute, mă izbesc acum prin sumbra lor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
operei la Veneția (1844), noua febră revoluționară avea să mature Europa. Chiar dacă Verdi a fost dezamăgit de prestația interpreților la premiera din 9 Martie 1844 de la Teatrul La Fenice din Veneția (“Guasco nu mai are voce, a fost groaznic de răgușit”; nu este posibil să cânți atâtea note false așa cum a făcut-o Miss. Löwe”), popularitatea operei, la început moderată, a crescut foarte repede. Chiar și dezaprobarea manifestată deschis de Victor Hugo, care condamnase modul în care dramă scrisă de el
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
am dori ca ea să fie insuflată de spiritul conciliațiunii. Din cauza unui toast spus în stare cheflie Austria se va certa tot atât de puțin cu România precum nu se turbură relațiunile noastre cordiale cu Italia pentru că o seamă de sanguinici nesocotiți răgușesc strigând după Tretin și după Triest. Am reprodus în întregul său articolul din "Neue freie Presse". Tonul său liniștit, frazele sale binevoitoare la adresa guvernului României, care fac contrast cu atitudinea întregei prese de peste Carpați, nu ne lasă nici o îndoială asupra
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
reprezintă echivalențe ale unei căderi din raiul agrest: „Nu vei fi/ Cu nimic mai frumoasă dacă mergi cu o sută la oră/ Nici dacă radioul ne ține suspendați/ În muzică și prostii. Nici măcar/ Dacă bomba va exploda sau gargaragiii/ Vor răguși.// Nu o să se schimbe nimic. Doar metabolismul bazal/ Al corpului tău, în care am investit/ Miliarde de imagini și neuroni. Doar pistruii/ De pe umărul stâng or să lunece/ În moartea termică, întocmai/ Mult mai neînsemnatului Univers” (Tiehnica...). Preluând un titlu
MUSINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
șlagărul socialist va învinge șlagărul imperialist!”, după care dădea tonul la cântece, pe care nu le intona nimeni. Când îi întreba pe copii de ce nu cântă, era din nou luat peste picior: „N-am voce... A rămas la securitate”, „Suntem răgușiți... am răcit”, „Nu știm cântecul... bate vântul”3. Administrația a sesizat eșecul demersurilor de acest tip și a sistat întâlnirile. Corneliu Balla, aflat și el în Târgșor în momentul încercărilor de „reeducare”, spune că le erau puse la dispoziție diverse
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
pentru umflătură de dinți, gâlci, când te-năduși ori ai piatră, dacă nu poți dormi ori pentru arsură, când te doare mațul ori ai degerat, dacă ți-e greață, pentru viermi și pentru trânji, de te doare capul ori ești răgușit, când ai gutunar, arsuri de la stomag, pentru bube ori sângerătură la gingii. Calcea mare sau crucea voinicului, alți-i zis rostopască ori iarba rândunelei, e tare bună la gălbănare. Dacă dai de trei ori într-o zi cu lapte de
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
chipul Ajuns la maturitatea sacrificiului Să-și înstrăineze alba floare Nu-i dă permis de mărturisire și de expresie Între ridurile eretice Am ostenit în strigarea de sfântă nădejde Cei ce au uneltit au fost salvați Numai eu am rămas răgușită Între cruce și răscruce Aburind fereastra de popas Aceste semne luate din aluatul celest Vor da rotundă formă de iubire pâinii Iar din aripile migratoare Vor face lectura creației Cuvintele urmăresc mersul cadențat Pe scările auzului Cei atenți devin uzurpatorii
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ale lucrătorilor și mă amestecam în zarva și larma oamenilor, în jurul lucirilor de cuțit ale curelei, în mormăitul de zăvod mânios pe care-l scotea fără întrerupere hapca, înghițind snop după snop. Munceam ca un rob; răcneam și înjuram până ce răgușeam, de-a valma cu Neculai Dragoș vătaful și cu feciorii boierești. La amiază mă repezeam acasă și îmbucam în fugă mâncarea; iar sara, trudit, lăsam calul să mă ducă domol, în pas legănat, spre hodină. Pe întinderi nu adia nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Nu m-am tras de cap? Acu trebuie să-ți vii și tu în fire, Haie!... Cât ai să te mai zbuciumi așa? Ce ai tu cu străinul? El acuma nu se mai gândește la tine... Fata își înăbuși glasul răgușit în palme: Am să mă duc după dânsul! Am să mă duc să-l caut!... Mâni mă duc să-l caut... Fără el nu pot să trăiesc... Și maică-sa își urmă și ea tânguirea, căutându-și iar călțunul: —...Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
printre coșere. Într-un șopron se auzeau glasuri și bătaia regulată a vânturătorilor. Într-un dos, un cal slab sta ascuțit, cu capul plecat, dormitând în soarele de toamnă. Un câne flocos, alb, se repezi de undeva foarte mânios, hămăind răgușit spre picioarele străinului. Lepădatu se apăra cu ciomagul și pășea încet spre șopronul de unde venea vuietul de vânturători. —Ha! ce-i, măi? se auzi o voce subțire, ca un behăit de oaie, și un moșneguț mărunt, cu capul gol, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am greșit cu nimica... de ce te uitai așa de urât la mine?... Mă uitam urât? strigă Faliboga privind lung la flăcău. Da, te uitai urât, ce să-ți fac? — Mă flăcăule! eu te-oi sfătui un lucru... grăi rar și răgușit vătaful; eu te-oi sfătui pe tine un lucru: să te porți cu mine știi cum? ca c-un pahar subțire de steclă... — Vezi-ți de vite! strigă Faliboga și-și întoarse scurt Alba în loc. Să ne vedem cu bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la îndoială: să se îndrepte spre șoproane, ori s-apuce drumul, spre zarea necunoscută. Faliboga îl privea țintă; parcă aștepta ceva. Apoi iar îl apucă pe Niță de cot și-l întoarse în loc. —Măi Niță, zise el scurt și mai răgușit parcă: nu te mai duce, că eu vreau să mă împac cu tine. Lepădatu îl privi zâmbind. Ce râzi, măi? strigă Faliboga. Tu n-ai credință în mine!... Măi, eu am fost om strașnic în vremea mea... Am avut eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
domnilor. Vă rog frumos să-mi spuneți dacă place-vă paparada cu clisă, și dac-ajunge de zece ouă. Așa am blăstămat eu, domnilor mei dragi, războiul acela care mi l-a luat pe Culi acum zece ani, cât am răgușit de blesteme și mi-am ros genunchii de metanii la biserică; iar câte slujbe am dat la popă, puteam să cumpăr o vacă. M-am temut că nu s-a mai întoarce, dar Maica Precistă mi l-a adus. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fi nimic asta. Dacă nu m-aș teme, m-aș duce să-l caut și să-l găsesc. Dar mă tem. Și nici pe domnia voastră nu vă las să vă duceți, domnule doctor. Era neliniște în paznic; glasul dintrodată îi răgușise. — Atunci cum facem, Ursake? Cred că ne retragem. Și eu aș spune tot așa, domnule doctor. Mai ales că aș cerceta grajdul și s-ar vedea numaidecât ce-a fost. Au părăsit curmătura cu luare-aminte; au lăsat în urma lor ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu apostrofa necesară), să nu-mi faceți aci gălăgie; duceți-vă la culcare. Costică și Ilie însă au urmat să facă gălăgie, răspunzând mierlei și zvonului de amurg al luncii. Din când în când treceau și stârci mari cu chemări răgușite; stârci pitici albi, când dădeau peste noi, își învăluiau zborul mai sus, cu spicul moțului fâlfâind. Între bălți, începeau să umble cârduri mici de rățoi stingheri în zborul lor de sară, cu șușuit de aripi. La plăvii, rămâneau rațele năpârlite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
n-ai ținut îndeajuns la mine, nu m-ai iubit îndeajuns, erai mai preocupat de PROPRIA PERSOANĂ. În cele din urmă, am rămas fără cuvinte și am strigat în pumni, iar și iar, încercând să-mi descarc furia, până când am răgușit. Nu puteam să rămân în apartament: era prea mic pentru starea de agitație în care mă aflam. Văzând roșu dinaintea ochilor, am luat-o spre ușă. Trecând pe la calculator, am văzut că primisem un nou mail. Nu știu la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
liniștită în Campania. A trimis multe mesaje în care repetă această propunere. — Zi mai departe, spuse Antonius încruntat. — Există zvonuri cum că tu și Mucianus... nu v-ați înțelege prea bine. Allius Cerpicus își drese din nou glasul, apoi continuă, răgușit: — Se spune că hotărârile lui Mucianus nu coincid cu hotărârile tale. Așa se spune... Și atunci... — Ce vrea Vitellius de la mine și de la Arrius Varus? îl întrerupse dur Antonius. — Să-l lași în viață... Bani și o reședință sigură în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
irlandeză, mi-am împachetat lucrurile și am scris numărul de telefon pe peretele bucătăriei. A răspuns o voce de bărbat care a fost imediat de acord să-mi facă legătura. — Știam că tu ești, a spus ea repede, cu șoapta răgușită în glasu-i parșiv. — Vino aici. Hai acasă, i-am răspuns eu pe același ton. Te vreau. Acum. — O, bărbatul meu. Ce e viața fără tine? — Ia un taxi. — Un taxi? Chiar acum. Da. — Pe curând. Da. Am făcut o tură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-se ca un arc, masterandul cântă același cucurigu, de data aceasta pe un ton mult mai puternic, astfel că o jumătate de terasă Își Întoarse capul În direcția În care se afla masa lor. „Scuzați”, zise Oliver, dregându-și glasul răgușit cu o halbă de bere ce se nimerise În fața lui, „dar adevărul pe care mi-l transmite Satanovski trebuie auzit de toți... Sensul lui e deșteptarea...” „Parcă l-ar fi apucat sughițul”, zise Bikinski, Încercând să-l rețină pe masterand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
două mâini de gheață și își îngropă fața în cuburile reci. Danny îl studie cu privirea: înalt, blond, până-n treizeci de ani, frumușel - ca băiatul ăla în rolul principal din musicalul la care îl târâse Karen Hiltscher. Vocea lui era răgușită, epuizată. — Sigur. Trombonist fomist. Am auzit. De ce? — Vorbește cu domnul polițist de-aici. Îți spune el. Danny arătă spre pahar, depășind cu două porții rația lui nocturnă. Barmanul îl umplu, apoi își văzu de treabă. Cel cu saxul alto zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îl întrebai pe colegul meu de cameră. ― Eu nu merg, mă, că sânt obosit! ― Nici eu nu merg, fraților! E aproape 11, mâine la 6 trebuie să fiu în picioare. Și pe urmă, mie nu-mi place înghețata, că mă răgușește! ― Iei și tu o prăjitură! ― Nu merg; mai bine mă culc! ― Treaba ta, o să-ți pară rău! ― Las' să-mi pară! Instigatorii plecară; iar Dan Noica și cu mine ne lungirăm să ne culcăm. Dar abia am ațipit, că bubuituri
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
vălurile de pe față, moțăie, mănâncă niște gustări prăjite, își vorbesc pe un ton jos. Ba chiar își unesc glasurile într-un cântec, ale cărui cuvinte sunt rostite într-o limbă pe care el n-o înțelege. Au voci ciudate, cântă răgușit într-un falset care-i zgârie urechile. Le examinează pentru prima oară. Au fețele late și comune, cu maxilare puternice și dungi groase de machiaj în jurul ochilor. Le evită din nou. Ore întregi stă și se uită în întuneric pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din vechea capitală păreau întristați. De fiecare dată când drapelul cu cuvintele lui Sun Tzu și flamura cu cele treisprezece ideograme chinezești erau desfășurate și luate în luptă, vitejii soldați se întorseseră cu ele. În acele vremuri, ei și orășenii răgușiseră strigând, din toată inima, victoria împărtășită de toți. Asemenea evenimente avuseseră loc pe vremea lui Shingen și, acum, cu toții duceau dorul acelor zile. Și cu toate că steagul care purta cuvintele lui Sun Tzu era unul și același, oamenii simțeau că, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]