3,990 matches
-
fost aici, a fost demontată și a fost montată acolo. A fost lăsată mai bine de șaptezeci și ceva de ani în paragină. Noi ne-am dus, am făcut toate demersurile să o readucem înapoi și am adus-o, doar rămășițele - bârne, care mai pot fi folosite încât să o restaurăm, să o reconstruim, folosind materiale vechi și să restaurăm exact cum era atunci pentru că sunt elemente. Există experți care fac lucrul acesta, să reușim să o aducem și am propus
1879 CÂMPIA TURZII de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381577_a_382906]
-
fiind realizată în întregime pe calculator, folosindu-se decorațiuni și cadre construite după cele reale, redate digital prin tehnică filmului relief. O colonie de furnici negre muncesc din greu pentru a supraviețui. Într-o zi, acestea dau din întâmplare peste rămășițele unui picnic: acum, totul se reduce la muncă versus inspectarea alimentelor abandonate. Una dintre furnici se aventurează în explorarea unei cutii mari de metal lăsată întredeschisa. Înăuntrul acesteia, găsește o comoară: conserva este plină ochi de zahar! Așadar, furnicile negre
La Vallée des fourmis perdues. [Corola-blog/BlogPost/99020_a_100312]
-
spectacole, evenimente Muzeul Național al Țăranului Român vă așteaptă miercuri, 14 martie, ora 17.00, la Sala Irina Nicolau, la vernisajul expoziției Ivirea. Dinspre duhuri spre Duh, în cadrul proiectului Childhood. Remains and Heritage. Proiectul european Childhood. Remains and Heritage / Copilăria. Rămășițe și patrimoniu coordonat de Muzeul Național al Țăranului Român vă oferă ocazia rară de a urmări, ba chiar și de a participa (cu idei, obiecte și povești) la realizarea unui muzeu virtual al copilăriei. După aproape un an de documentare
Muzeul copilăriei la MŢR [Corola-blog/BlogPost/99606_a_100898]
-
Simona Tache Gust din rămășițele unei salate de varză pe care și-o făcuse singur (de obicei o asezonam eu). Rămân mască: - Cu ce ai acrit salata asta? - Cu nimic. I-am pus doar ulei și sare. - Cum cu nimic?? Nu pot să cred că
Bărbatul în bucătărie by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18419_a_19744]
-
nimic Mirel Bran și Jonas Mercier au fost în festival cu două filme, foarte diferite ca tematică. Cei doi au prezentat, în aceeași zi, Vânătorul de securiști, avându-l ca protagonist pe Marius Oprea, care străbate România pentru a dezgropa rămășițele pământești ale miilor de români executați de Securitate, și Călătorie dus-întors, un film despre o familie de romi trimiși acasă după ce locuiseră trei ani la Boulogne-sur-Mer, în nordul Franței. Întorși în România, nu visează decât la Franța, unde vor reveni
Festivalul de văzut, ascultat, mirosit, gustat [Corola-blog/BlogPost/96988_a_98280]
-
n-au văzut măcar o persoană de sex opus nu-și vor mai găsi pereche tot restul anului. Femeile obișnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase tot anul. Fetele mari strângeau de cu seara ultimile rămășițe de nea, numită “zăpada zânelor” iar apa topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumusețare și pentru diferite descântece de dragoste. Pe 24 Februarie - de Dragobete - pentru români este sărbătoarea iubirii!
24 februarie la români [Corola-blog/BlogPost/97611_a_98903]
-
Acasa > Poezie > Imagini > SFÂRȘITUL VEȘNICIEI Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2349 din 06 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Se scutură petalele de vișin peste cimitirul ce se umple de viață miros de tămâie și rugăciuni zumzăite nazal peste rămășițele altei coridei abia încheiate și c-un suspin de ușurare noi nu noi încă nu privirile deja se abat dincolo de gura abia umplută a pământului cătând ofranda ce va unge celelalte nesătule picurându-le peste rictus stropi rubinii ce îl
SFÂRŞITUL VEŞNICIEI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383676_a_385005]
-
astăzi. Însă, la restaurare, în urma unor ciudate decizii, au fost înlăturate lespezile de mormânt (probabil sparte) și au fost scoase din morminte osemintele, resturile de îmbrăcăminte, bijuteriile și obiectele funerare, care au fost aruncate pe malurile Bahluiului. Așa au dispărut rămășițele pământești ale lui Vasile Lupu, ale soției sale Tudosca și ale fiilor săi Ștefan și Ioan, toți înmormântați în nișele sepulcrale din biserică. Mintea mea refuză să înțeleagă acele fapte, dar așa s-a întâmplat. În anul 1935, la insistențele
CELE TREI AURE ALE BISERICII TREI IERARHI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383707_a_385036]
-
astăzi. Însă, la restaurare, în urma unor ciudate decizii, au fost înlăturate lespezile de mormânt (probabil sparte) și au fost scoase din morminte osemintele, resturile de îmbrăcăminte, bijuteriile și obiectele funerare, care au fost aruncate pe malurile Bahluiului. Așa au dispărut rămășițele pământești ale lui Vasile Lupu, ale soției sale Tudosca și ale fiilor săi Ștefan și Ioan, toți înmormântați în nișele sepulcrale din biserică. Mintea mea refuză să înțeleagă acele fapte, dar așa s-a întâmplat.În anul 1935, la insistențele
CELE TREI AURE ALE BISERICII TREI IERARHI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383707_a_385036]
-
nr. 1965 din 18 mai 2016 Toate Articolele Autorului Uneori îmi caut urmele scurse-n rădăcini, să le scriu în amintiri. Tăcerea împrumută vârsta înțeleaptă, mă căptușește pe interior golul, trecutul fuge singur înapoi nimeni nu-l vede, poartă câteva rămășițe sub aripi. Zilele se deapănă într-un singur sens, drumurile-s asemenea unor șerpi obosiți oasele, zăpezi întubate dincolo de ierni, pomi înfloriți pe neașteptate, ochii. Numai în brațe pot strânge norocul, o singură dată și sunt mereu atent să nu
PE URMA URMELOR CAUT de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380173_a_381502]
-
preambulul articolului meu. Intru acum în pielea jurnalistului de știință care și-a servit vocația și țara în care trăiește și voi continua rândurile mele cu o propunere care vine din mediul de cercetare ingineresc. Mai exact, de la una dintre rămășițele excelentului (pe vremea comunismului) Institut pentru Metale Neferoase din Baia Mare, un SRL de cercetare științifică, numit SC Larechim. Din partea lor m-a vizitat un maramureșean pe care-l cunosc mai demult, dr. ing. Vasile Coman, un manager cum puțini există
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94137_a_95429]
-
Hitler și Mussolini, Ungariei fasciste a lui Horthy Miklos, Ion Șugariu scria: „Nici cimitirele nu fuseseră cruțate. Celor care decedaseră, dar avuseseră și o adevărată atitudine românească, le fuseseră scoase crucile și nivelate mormintele, ca să nu se mai cunoască. Numai rămășițele de luminări de la căpătâiele morților mai arătau că acolo erau îngropați oameni”. La aflarea veștii morții lui Ion Șugariu, prietenul lui, poetul Virgil Carianopol scria: „Când moare un poet adevărat, ar trebui, măcar o clipă, să se întunece soarele, iar
„Caii troieni” şi introducerea cenzurii prin uşa din dos! [Corola-blog/BlogPost/94190_a_95482]
-
stă într-o clipă de suspans, după care se așează încet cu privirea aruncată departe. Oprița stă liniștită, tot timpul l-a supravegheat și când a ațipit. Ea, în trecerea anilor, tot timpul a fost o conformistă și a așteptat. Rămășițe, dar bine înfipte, ale unor influențe asupra comportamentului rămăse de la tatăl său care dorea o mulțime de oameni amorfă, care așteaptă să facă pasul următor atunci când spune cineva de sus sau de la televizor fiind o victimă a sistemului. - Hai, să
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI, EP 1 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378122_a_379451]
-
iunie 1916. Ecaterina a revenit la Tg-Jiu unde s-a înrolat în cadrul cohortei de cercetași „Domnul Tudor“, unitate aflată sub comanda lui Liviu Teiușanu, instructor de cercetași din septembrie 1914. La 9 iunie 1921, cu ocazia sărbătoririi centenarului „Tudor Vladimirescu“, rămășițele pământești ale Ecaterinei Teodoroiu au fost exhumate și aduse cu onoruri militare, pe un afet de tun transportat cu trenul, la Tg-Jiu. La ceremonia de reînhumare de la Tg-Jiu a participat și Octavian Goga, poet și om politic ardelean, care a
EROINA DE LA JIU (1894 – 1917) de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378166_a_379495]
-
sub un cer deja sinistru. Când își aruncă privirea înspre barca vecină și cea elegantă, Hans aproape că nu o mai văzu. Apoi o zări răsturnată, cu lucruri puține deasupra apelor. Persoanele din barcă se luptau să se prindă de rămășițele bărcii. Atunci, Hans știu că venise momentul de acțiune, că trebuia să dea ajutor celor de la barca răsturnată, ce luase apă și se scufunda repede. Din câteva lovituri de rame, ajunse în preajma celor naufragiați, tocmai la timp, căci barca vecină
LUMEA NOUĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378244_a_379573]
-
imperiul Habsburgic. Oare emeritul profesor român nu a auzit de Pașalâcul de la Buda din anul 1526 sau poate o fi fost și un Pașalâc la Kolozsvár ?! L-am întrebat de ce nu vorbește și despre daci, când în inima Transilvaniei sunt rămășițele Statului Dac la tot pasul, iar domnul profesor mi-a răspuns că aici se discută numai de Transilvania, începând cu perioada de când a primit acest nume de la unguri, în secolul al XI-lea (!) I-am replicat că Laonic Chalcocondil (1423
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93576_a_94868]
-
Transilvania. Astfel pentru maghiari: - nu are nici o importanță faptul că populația majoritară - de aproape 80% (și nu de 45 % cum ne explică academic domn’ Profesor) - din Transilvania e de origine română; - nu are nici o importanță că în inima Transilvaniei sunt rămășițele statului DAC la tot pasul; - nu are nici o importanță că românii vorbesc și astăzi limba lor străveche ( și NU o „new latin language”, cum academic ne explică domn’ Profesor Pop), deși sunt în mijlocul unor state de origine slavă; - nu are
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93576_a_94868]
-
fost acolo ca un înger pentru ei. Ei știau și a început să se ducă vestea despre el. Au venit oameni la mormântul lui ca la un părinte! În 1953 s-a umblat la mormânt și s-a constatat că rămășițele lui au devenit moaște și au fost scoase și puse într-o raclă, iar în 1961 a fost canonizat. Ca zi de cinstire a fost stabilită data de 9 noiembrie, pentru că pe 8 noiembrie murise. Sfântul Nectarie este cunoscut drept
Preotul Vasile Gavrilă: “Sfântul Nectarie Taumaturgul, omul care a trăit ca un înger în trup” [Corola-blog/BlogPost/93687_a_94979]
-
implantarea unui baraj în apropiere pentru a îndepărta apele din albia actuală a Dunării, unde se află, de fapt, cetatea; amenajarea unui șantier național al tineretului sau adăpostirea a ceea ce este acum la suprafață sub o cupolă pentru a feri rămășițele de degradare... Deocamdată, un om vine și rămâne acolo cam o jumătate de an. Doarme în cort, mănâncă ce poate și când are timp. Și sapă. Și sapă... Și mereu scoate vase, lucrate în tehnica Zgrafitto. Le triază. Le studiază
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93752_a_95044]
-
a plecat. Desigur, deși documentele istorice demonstrează că geto-dacii apelau la sacrificii umane, autorul nu-și ucide niciunul dintre personajele principale! („Dacă un geto-dac avea mai multe soții, și el deceda, femeile se luptau între ele, învingătoarea era omorâtă, iar rămășițele ei erau așezate deasupra osemintelor bărbatului. Era o mare onoare să mori în aceste condiții. Cele rămase în viață jeleau și își manifestau durerea prin strigăte.” Pare o barbarie, dar Istoria ne-a demonstrat ce se întâmpla cu cele rămase
ALBASTRUL DE GORGONE, PREFAȚĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377146_a_378475]
-
îți urmează cursul. Lorena va merge fără teamă în orașul său, va merge și la bunica, în casa ei dintr-o comună vâlceană, unde găsește mașina familiei, accidentată voit și răsturnată în valurile Oltului, în care descoperă, împreună cu nenea Mișu, rămășițe ale degetelor de la mâna stângă a tatălui său. Deși nu se descoperiseră trupurile părinților, ea trăia cu speranța că poate nu erau morți, deși se eliberaseră actele de deces. Chiar dacă visul ei era, cândva, să devină profesoară de pian, iar
ROMANUL VIEȚII ÎN TRILOGIA ”DESTIN” de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382110_a_383439]
-
lăsa pe alții să intre. Tocmai duceau iarăși una din multele victime ale catastrofei. Drumul spre cadavre l-ar fi găsit oricine, căci din curte se simțea deja mirosul de grăsime, carne și oase arse. Prin camere zăceau 36 de rămășițe arse ale acelor persoane prinse de mâna morței la un loc unde căutaseră plăceri. În vestibul, de ambele părți ale peretelui, zăceau 74 morți. Deși deprins cu vederea cadavrelor, totuși d-abia puteam suporta această icoană grozavă. Aci zăcea un
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
Republicii Moldova de azi, dominat de mafie, politicieni corupți și imorali, cetățeni ajunși la limita suportabilității, obligați să recurgă la practici prea puțin ortodoxe pentru a putea supraviețui. De înălțătoarele idealuri postcomuniste s-a ales praful, sărăcia a măcinat temeinic ultimele rămășițe de demnitate umană, prostituția (internațională) a devenit pentru femeile frumoase soluția firească pentru a forța schimbarea destinului, bărbații se îneacă în alcool și abjecție. Eroii "renașterii naționale" de la începutul anilor '90 își sfârșesc viața în mizerie, uitați de cei care
Textualism basarabean by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8286_a_9611]
-
mai aprinse visuri ale sale că, peste doar cîțiva ani, Principatele Române aveau să ajungă la starea pe care el le-o dorise, că delegația oficială a Domnitorului și a Guvernului României unite avea să-i caute, febril și inutil, rămășițele pămîntești, pentru a fi reînhumate cu pompă în țară. S-ar zice că, într-un ultim gest de martir, Bălcescu a preferat definitiv anonimatul. Dacă existența istoricului Bălcescu s-a plasat sub semnul martirajului, este pentru că substanța sa secretă și
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
cinstit, mic și simplu de om cumsecade... Pornit în căutarea unui agronom prin mai 1969, ajung în Bărăgan la Piua Petrei, la Târgul, la Cetatea de Floci, adică de lână - la portul de la Dunăre, un loc istoric cu Zidul... dărâmat, rămășiță de zid, ca al fostei Cetăți... Și în soarele arzător, la umbra Zidului, dau de acest flăcău slab la minte, ce păzea oile îngrămădite la umbră în cap cu el și cu doi dulăi flocoși de Bărăgan, unul alb și
Costică Pagubă și Stănică, prostul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8334_a_9659]