320 matches
-
lacrimii suspin, privind la frunza lor cuprinsă-n vânt. Un arc de lună se arată, e prins într-un alai de stele jos, creanga magică de cedru. În zborul meu, ca un condor netulburat întind un braț și smulg o rămurea de cedru... atunci un cedru mut se tânguie șoptind la lut. La poala-i lacrimi verzi, smarald, coroana-i îndreptată-n sus privește la condor șoptind... Tu înger neștiut! Sensibilă vioară Suavă aduni și dăruiești imagini sensibilă vioară te risipești
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
adiere de vînt, poate pentru că eram feriți de mal, dar cerul răsună puternic chiar deasupra capului meu. A fost ca o pocnitură dintr-un radio dat la maximum fără să fie acordat pe vreun post. Nenumărate degete zbîrcite zdrăngăneau pe rămurelele și crenguțele copacilor din crîngul de pe deal. Am măsurat din ochi placajul cu ușiță din spatele bucătarului nebărbierit. Părea mai aproape de locul șoferului decît de centrul autobuzului. Da, se pare că era suficient loc pentru o saltea. Mi-am Îndoit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
-se; o pitulice țârâi ușurel un timp deasupra ei, apoi dispăru undeva. Vremea trecea. O aburire de răcoare începu a luneca în răstimpuri. În poienițe, lumina se trăgea spre vârfurile copacilor; câte-un plop cu coajă cenușie abia își clătea rămurelele subțiri și-și tremura bănuții frunzelor, care luceau în două ape. Căprioara suia pe pârău, la deal. La dreapta și la stânga malurile creșteau. Undele veneau mai repezi, murmurau printre pietre ascuțite, săreau fărâmându-se în bulgărași de argint. Ea schimba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Hm! Și-i mânios Dunăre... Unde-a fi fiind, cucoane, hoțul? A fi fiind chiar în tăietura cea nouă... —Pe-acolo l-am zărit intrând... —Atuncea să-i ieșim înainte pe cararea asta... Apucară de-a dreptul printre tufe, și rămurelele începură să-i bată c-o ploaie deasă. Din vreme în vreme boierul mormăia cu mânie. Gavril mergea înainte, deschizând drumul. - Și deodată dădură-n tăietură - și, oprindu-se, deodată auziră glas de om. —Auzi? gemu cu glas înăbușit Costea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
banc. Apoi am zis: —Ei bine, nu te pot ajuta. Nu știu ce se întâmplă. Întreab-o pe Rachel. Nu pot. Nu ne vorbim. —Ce mai e? —Invitațiile. Eu le vreau cu aldine frumoase, argintii, pe hârtie frumoasă, albă. Și ea ce vrea? Rămurele și spirale și scoici și hârtie cerată. Vrei să stai tu de vorbă cu ea? Nu. S-a lăsat o tăcere uimită la celălalt capăt al firului, apoi i-am explicat: —Eu sunt fiica recent îndoliată, îți amintești? —Scuze, scumpo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Imelda (cea mai competitivă din surorile ei) și acum trăsnea și bufnea în bucătărie. A deschis furtunos ușa de la sufragerie și s-a oprit în prag, gâfâind ca un rinocer. Ținea în mână invitația de nuntă pe hârtie cerată cu rămurele. Privirea ei o căuta pe a lui Rachel. Nu te măriți la biserică, a zis, cu o voce joasă. Nu, a zis Rachel calm. După cum scrie în invitație, eu și Luke o să primim binecuvântarea într-un Quaker Hall. —M-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
e o grotă; de acolo iese încontinuu o flacără înaltă, iar jur-împrejur s-a format o baltă întunecată la culoare, conținând un lichid vâscos cu miros persistent. Numeroși străini vin acolo ca să privească acest lucru ieșit din comun, aruncă înauntru rămurele și bucățele de lemn care ard pe loc. Unii cred că acolo e gura Iadului. Nu departe de locul ăsta neliniștitor se află, zice-se, niște puțuri secrete în care romanii își îngropaseră comorile înainte de a părăsi Africa. Nimerise oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
picăturile de ploaie pe lângă tufișuri. Dimineața găseau cotoare de mere și coji de alune sub patul ei, urme lipicioase care duceau de la oalele din bucătărie direct în camera ei. În buzunar îi găseau bucăți de scoțișoară și mărar. În păr, rămurele și, deseori, un cărăbuș de noapte strivit. Dar se trezea odihnită, neamintindu-și nimic din hoinărelile nocturne, festinurile din miez de noapte, insistând că a dormit neîntoarsă în timp ce familia ei, pământie la față și amețită din pricina lipsei de somn, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
acord să-l însoțească? Sau boala doamnei O’Toole va fi oare factorul decisiv? Alergă, gâfâind, spre vâlceaua de lângă fântână. ȘAISPREZECE Până la urmă fântâna l-a ajutat pe Virgil Jones să se hotărască. Dar înainte de asta le rupsese aproape toate rămurelele pe care le putuse găsi. După ce le rupea, arunca bucățelele în fântână. Iată cum se convinse singur: Nicholas Deggle nu avea de unde să știe că Vultur-în-Zbor îl va întâlni pe bătrânul Virgil. Trosc. Ergo, l-ar fi putut trimite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cum Îndrăznește să spună că muncesc?” Își spuse masterandul. Oliver a căutat să pună În practică preceptele lui Iisus: săptămâni Întregi a umblat pe câmp, umplându-și gușa cu semințe de in și floarea-soarelui... Și-a clădit un cuib din rămurele, din lut și paie Într-un stejar Înalt și a Înnoptat acolo multă vreme. Seara Își făcea culcuș, ascunzându-și capul subsuoară, iar dimineața, după ce Înălța un tril spre un soare ce se ridica pe cer, Își lua zborul plutind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să-mi asculți sfatul, prietene, De bogății să nu-ți pese. Ci cât ești încă tânăr Cruță clipa prețioasă. De-s florile bune de cules, Strânge-le cât încă poți. O, nu aștepta până-i floarea ofilită Ca să rupi o rămurea. Audiența aplaudă și doamna Yun se ridică. Presupun că are nevoie să meargă în camera de toaletă. Însă ceva din felul în care se mișcă îmi atrage privirea. Își leagănă fundul, iar burta ei pare ușor umflată. E însărcinată! Nuharoo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
la lumină un briceag lucitor, cu prăseaua mare și lama scurtă. Veterinarul prinsese Între genunchi căpățâna vițelului. Proptise tăișul pe unul dintre mugurii Îmblăniți de pe creștet și tăiase scurt, așa cum, atunci când Îți cioplești o nuia, Îi razi cu un cuțit rămurelele de prisos. Sângele țâșnise cu putere drept În ochii Veterinarului care, orbit, se ridicase și Încerca să se șteargă cu mânecile halatului. În Încordarea durerii și a spaimei, vietatea scăpase din legăturile de sârmă prost făcute, Îl azvârlise pe Rândaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
măsura obișnuită la băutură, bătrânul valon grecizat și Împământenit pe-aici bolborosea pe limba lui de acasă stihurile unui poet-tâlhar ce viețuise pe la Paris cu vreun veac și jumătate În urmă. Uriașul și stufosul arbore genealogic, ale cărui ramuri și rămurele nu le poate nimeni cuprinde, nu s-a oprit nicidecum din crescut. Memoria ascunsă se păstrează și se transmite din generație În generație inocenților purtători. N-am să mai pomenesc aici nici pe actorul născut pe Învecinate plaiuri ce juca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ochiul liber, a uriașului arbore, a apărut Într-o zi și cel ce subsemnează. Totul s-a petrecut În acest sat din Câmpia Dunării unde, În straturile unei surpături a Înaltului mal al fluviului de altădată, câțiva oameni (și ei rămurele În giganticul catastif) au găsit un cap de femur de mamut, os pe care, oricât s-au străduit Strămoșul și ai săi, nu au izbutit să-l roadă sau să-i dea vreo Întrebuințare. Mă Întreabă cineva ce Înseamnă azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Așa se‐ ntreabă cei mișei Cei buni n‐ au vreme de gândit La moarte și la tânguit, Căci plânsu‐ i de nebuni scornit și de femei! Nu cerceta aceste legi Că ești nebun când le‐ nțelegi! Din codru rupi o rămurea, Ce‐ i pasă Codrului de ea? Ce‐ i pasă unei lumi întregi De moartea mea! Din Fire de tort. O SCRISOARE DE LA MUSELIM SELO ( fragment ) Măicuță dragă, cartea mea Găsească‐mi‐te‐ n pace! Pe aici e vânt și vreme
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
făinii, al zahărului sau al nenorocitei de nucă de cocos îcum îi spunea mama), spartul ouălor îfăcând o scurtă pauză ca să-mi înăbuș greața), frecatul ingredientelor într-un castron și pusul amestecului aceluia lipicios în forme de hârtie care aveau rămurele de ilice pe ele aveau un efect liniștitor. M-au făcut să mă gândesc la copilărie, la vremea când o ajutam pe mama în bucătărie. Asta înainte ca mama să renunțe definitiv la gătit. M-am ținut departe de Chris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de suc de asmățui, în ochi, de trei ori pe zi, în oftalmii rebele de tot felul. Eu, din lipsă de timp, am pus o cantitate mai mare, am inundat ochii o singură dată pe zi. Am luat circa 6 rămurele de plantă proaspătă, leam spălat, le-am șters cu un prosop. Apoi le-am presat și frecat pe o răzătoare de plastic (cea pentru ras mere pentru sugari). Prin presare și frecare, plantele se zdrobesc și se fărâmițează în particule
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
Așa că zilnic mănânc câte un castron de salată verde, cu ridichi, ceapă verde, cu oțet din vin și cu ulei (nu pun sare), cu frunze verzi de mărar, pătrunjel și leuștean. Leușteanul verde crud ajută la digestie. Consumat singur, câteva rămurele, are efect de purgativ rapid. Stagnarea deșeurilor alimentare, în intestine, este dăunătoare, deoarece dă timp și posibilitatea toxinelor să intre, prin pereții intestinelor, în circuitul sanguin și să provoace boli și suferințe. Ca remediu, leușteanul este la îndemâna oricui. Ca tratament
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
mare că îl puteai vedea de departe. El locuia singur într-o căsuță dintr-o pădure deasă unde își aveau căsuțe și alți pitici. Numai Pălăriosul locuia singur, ceilalți locuiau câte doi. Căsuța lui era din lemn și acoperită cu rămurele uscate. Pentru că vara era pe sfârșite, piticul era preocupat să adune provizii pentru iarnă. Iernile erau lungi și grele și piticul muncea mult ca să nu-i lipsească nimic la iarnă, așa ca veverițele. Culese multe ciuperci pe care le uscase
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
și delicați ați fost. Poveste de primăvară Iarna s-a sfârșit iar zilele sunt mai lungi și razele soarelui poposesc mai mult pe crengile copăceilor din grădină. Astăzi, de dimineață, o rază jucăușă l-a gâdilat în trunchi și în rămurelele subțiri. Începuse să se dezmorțească. Micul copăcel somnoros revenea la viață. Era amețit de soare și mai ales de gălăgia vrăbiilor ce zburau de colo-colo schimbându-și locul tot timpul între rămurele. O boare plăcută îi cuprindea acum pe toți
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
jucăușă l-a gâdilat în trunchi și în rămurelele subțiri. Începuse să se dezmorțească. Micul copăcel somnoros revenea la viață. Era amețit de soare și mai ales de gălăgia vrăbiilor ce zburau de colo-colo schimbându-și locul tot timpul între rămurele. O boare plăcută îi cuprindea acum pe toți copăceii și... când sau privit... din loc în loc le-au apărut mici umflături roșcate care în câteva zile s-au mărit și șiau schimbat culoarea. Vârfurile s-au albit. După o noapte
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
Printr-o spărtură în zid, copiii se strecuraseră în grădină și se așezară pe crengile copacilor. Era câte un copilaș în fiecare pom și fiecare pom se bucura atât de tare încât se acoperise de flori și-și legăna blând rămurelele peste capetele copiilor. Era o scenă de poveste. Dar într-un colț era încă iarnă. Era colțul cel mai îndepărtat al grădinii și acolo rămăsese în picioare un prichindel. Era atât de mic, încât nu ajungea nici la ramura cea
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
toate oștile lui vor cădea loviți de sabie, și cei ce vor mai rămîne vor fi risipiți în toate vînturile; și veți ști că Eu, Domnul, am spus aceste lucruri." 22. Așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Eu însumi voi lua o rămurea din vîrful unui cedru mare, și o voi pune la pămînt. Voi rupe din vîrful ramurilor lui o mlădiță fragedă, și o voi sădi pe un munte înalt și ridicat. 23. Și anume, o voi sădi pe un munte înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
și frazele, de cele mai multe ori scurte și simple, ca o șfichiuire de bici, le citea la lumina jarului din lemn de trandafir negru și de trandafir roșu pe care, când jarul era mai încins, arunca, așa într-o doară, câteva rămurele de trandafir galben și de lemn de mesteacăn.” „Și dacă întreaga și voluminoasa carte este o poemă înaripată cu talentul și îndrăzneala imaginației, mai redăm un fragment grăitor pentru sumara înțelegere a cititorului, fragment legat de o minune: redobândirea vederii
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
era ceață. Lumina de la ferestre o satura în asemenea măsură încît conacul părea învăluit într-un cocon de lumină lăptoasă, dar dincolo de acesta, Lanark mergea într-un întuneric total, dibuind găsea drumul pe alee după scîrțîitul felinarului pietrișului și atingerea rămurelelor înghețate pe față și mîini. Pe trotuar puteai să te orientezi prin obscuritate cu ajutorul felinarului care ardea pe strada din față. Atmosfera umedă făcea ca pașii să-i răsune puternic, dar după cinci minute își dădu seama că ceea ce păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]