259 matches
-
divinizate, erau doborâte de pe socluri. Năpădite de buruieni și furnici, nuduri de Venus și Afrodita erau furate de hoți mărunți. Nu pentru a le venera pe ascuns, ci pentru a se împăuna și a-și pavoaza colibele. Această epocă a răposat în cele din urmă, iar peste ea a fost trasă încet lespedea grea de mormânt. Încercuită de barbari, sub loviturile lor, trupul sleit și grav vătămat al Europei antice s-a prăbușit în iarbă. Mișcări haotice și zgomotul ascuțit al
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
teatrul adevărat încetează să mai fie posibil pentru Genet. Actorul însuși n-ar mai putea fi, în aceste condiții, decât „un mim funebru” evoluând pe scenă, un mim care caută „să-l reînvie și să-l omoare din nou pe răposat”. Iar Genet, autorul Scrisorilor către Roger Blin (prilejuite de montarea Paravanelor), nemulțumindu-se doar cu înscrierea în dramaturgia piesei sale a unui dialog cu morții, dorește ca întreaga punere în scenă să se ridice la nivelul acestui dialog. El imaginează
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
al V-lea este prezent pe scenă, în sicriul său așezat pe un catafalc impunător, iar ducele de Bedford îi invocă fantoma (ghost), rugând-o să protejeze regatul. Piesa se deschide, așadar, cu bine-cunoscutul apel la fantoma ocrotitoare a regescului răposat plecat în lumea umbrelor, acolo unde își va întâlni marii predecesori. Moartea lui Henric al V-lea coincide însă cu sfârșitul unei epoci pline de măreție: mesagerului care aduce vești dezastruoase despre înfrângerile suferite de englezi în Franța i se
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ce este și până unde se poate merge cu Indiferența? Răspunsul îl dă Cioran însuși atunci când notează: „M-am culcat după ora 3 noaptea. La trezire, m-am gândit iarăși că în unele țări din America Latină se spune despre cel răposat de curând: «A devenit indiferent». Am citit asta în Keyserling, cu ani în urmă, iar de atunci mă gândesc din când în când la vorba asta și mă «minunez». Moartea este o înaintare” (III, 45). Nu e singurul loc în
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
sicriu se așterne un macat nou iar acoperămînt pentru față o pînză lungă albă lungă cît corpul. Într-o mică perniță se Înfig ace la care se adaugă o papiotă de ață și alte lucruri mărunte casnice mici, Îndrăgite de răposat. Se mai pun 2-3 colăcei și cîteva ouă fierte de mîncare. Aceste practici mărturisesc credința În existența altei lumi, cu aproape aceleași nevoi ca a noastră. În prima dimineață după moarte, În curte trei femei cîntă zorile, cu următorul text
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
de pomană să-i scape aseară în fața Stancăi vorbele acelea. Se știe de către toți, marele logofăt este mut, nu spune decât snoave și decât ceea ce vrea să fie aflat. Da, da, va încerca. Averea mamii o voi reîmpărți, Drăghici a răposat, pomenirea lui să fie veșnică, și apoi și-a luat partea de pe când trăia tata, și eu mi-am luat-o, dar s a dus pentru ca să-i înalț în rang pe toți, așa că o voi reîmpărți, luându-mi și mie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
priveghi, adăugă Mihai. — Mai am treabă jos la spătăria mică. În timp ce cobora scara ordonă cuiva să-l anunțe pe mitropolit, apoi ajunse la ușa spătăriei, o descuie și intră. Doamna Maria îi aruncă o privire înverșunată: — Acum dacă vodă a răposat, eu sunt doamnă și poruncesc în numele beizadelei Gheorghe. — Se vede, măria ta, că ești străină de țară de nu știi obiceiul pământului. Dacă moare vodă, până se întrunește divanul cel mare, poruncește sfinția sa mitropolitul Ungrovlahiei și marele logofăt, adică eu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
este loc de împăcare. Să ne rugăm bunului Domn Iisus Hristos să scoatem ghimpele vrajbei dintre frați și să împlinim ultima dorință a maicii lor. Spune cronica, și eu îmi amintesc de când eram copil cum povesteau bătrânii că, atunci când a răposat Matei Vodă Bătrânul, noul domn care i-a urmat atât de prins de griji a fost că nu i-a dăruit nici o lacrimă răposatului. Măria ta, cinstește-l pe cel ce mi-a fericit zilele cu prietenia lui, pe Șerban
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu ne închinăm împreună, mă bântuie toată noaptea fel de fel de gânduri. Se opri în dreptul icoanelor, împinse puțin candela atârnată de tavan cu lănțișoare de argint și umbra dantelată a metalului se mișcă măturând imaginea sfinților. Candela era de la răposat, doar icoanele le-am adus noi, își aminti el. I le-a dăruit tușa Ancuța când s-a făcut domn. La două zile după ce l-au uns domn, adică a doua zi după ce l-au îngropat pe răposatul, a venit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care boier? Scosese două pungi și le tot cântărea în mâna dreaptă. — Nu cred că este din boieri vânzătorul, vestea a plecat târziu, trebuie să o fi dus careva din cei pe care i-ai băgat la popreală când a răposat vodă. I-am dat amândouă pungile și nu-mi pare rău. Isteț Hamie, n-am ce zice. — Măria ta, ești tânăr, eu bătrân, am văzut multe domnii în Țara Românească și trei zile după ce-l ung domn pe cineva, ce-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
neamurile. Țiganca întinse brațul și luă în mâinile sale mâna plinuță a doamnei și o apropie de ochi. — Lasă-mă, Zamfiro, cu prostiile. Domnul bănuiește pe unul din cei pe care i-a băgat la popreală în ziua când a răposat... — Și eu cum să aflu? — De la slutul tău. — Nu-mi spune. Dacă îl află măria sa... , pune de-l sugrumă. Un timp se lăsă între ele o tăcere grea; de pe sală, zvon de pași de dorobanți. Atât. Zamfira oftă. — Mă gândeam
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Nu s-ar fi putut găsi un om mai potrivit. — Lavinia, iartă-mă, dar ce știri i-ai trimis lui vodă Constantin prin Hamie și când? N-ar trebui să-ți spun. S-a întâmplat cu câteva zile înainte de a răposa Șerban Vodă. I-am transmis lui Hamie că marele vizir l-a trimis pe capugiu să afle dacă trebuie să-l mazilească pe Șerban Vodă. I-am arătat că în spatele sultanului stau francezii, care nu vor în Valahia un om
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pornit nu este bun. Nu vreau să am taine față de dregătorii mei. — Dar ei? Nici ei nu au, doar că mi le spun la timpul potrivit. Toată lumea știe că am zăcut de răceala aceea, că sunt supărat că de când a răposat cumnatul tău Scarlat, Mavrocordat tot trage ițele la sultan împotriva noastră și că acum de sărbători vreau să fiu lăsat în pace, fără griji lumești, să pot lua și eu sfânta cuminecătură cu sufletul împăcat. — Doamne, taică, măria ta, vor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și viorele, să pună la Sfântul Epitaf. Doar ploaia i-a gonit. — Mâine n-o să plouă. — Știu eu? — Marico, ai trimis la Mitropolie la Târgoviște bani pentru să-rindar să-i țină slujbele lui Scarlat peste postul mare? Acu’ dacă a răposat în neamul meu, al meu se cheamă că e. — Am pus de i-au săpat piatră în tinda Mitropoliei unde l-au îngropat. — Ai făcut bine, Marico. Sărmanul Scarlat... Poate că mai mult lui Dumnezeu i-a plăcut decât părinților
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că vreau și eu să mă ia un jupân tânăr și frumos. Așa zicea Tudora, că dacă mâncăm în Vinerea Mare, pleșuvește ginerică și-i crește burta ca la nașu Dinu. — Care Tudora? — Tudora, țiganca lui maica mare, aia de-a răposat când m-am născut eu. — Și cine ți-a spus de Tudora? — Cum cine? Toată lumea vorbește de ea. Măria sa maica, și dada Stanca, și dada Ilinca, toată lumea. Când era dada Stanca mică, Tudora o lua la cuhnii și-i dădea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
jos grecii în trei zile..., iar mie îmi trece vremea... Simți deodată povara anilor, a zbuciumului, a închisorilor, a drumurilor, a ocnei. Steaua Cantacuzinilor nu era și steaua mea? Pe Drăghici l-a iubit taica și s-a dus, a răposat mare spătar la nici patruzeci de ani - călca a domn, așa plângea maica, doamna Ilinca. Pe Șerban nu-l iubea nimeni, că era rău și stricat. Și-a lăsat nevasta și s-a ținut cu o femeie cununată, doamna Ducăi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se opresc pe fața calmă a lui Constantin Brâncoveanu, rămânând pironite pe ea, ca într-un extaz. Va avea grijă să afle și Mavrocordat despre aceasta. În fond, cine se crede acest domn? A fost o anumită împrejurare când a răposat Șerban Vodă, dar de atunci au trecut aproape cincisprezece ani. De cincisprezece ani așteaptă să-și ocupe tronul ce i se cuvine. Toți acești oameni care și pleacă respectuoși capul în fața Brâncoveanului și l-ar fi plecat în fața sa. Nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
apucă un fel de urât și mi se face frică... — Urât? De ce urât, măria ta? — Uite așa, îmi pare rău că moare ziua. Știi, aci nu este seară, soarele apune și, hop, a și venit noaptea. E ca și cum ziua ar răposa de moarte năpraznică. Nu e ca la noi, să țină înserarea un ceas până se întunecă, să vezi cum pleacă lumina, blând, treptat, zugrăvind pe cer cele mai năstrușnice revărsări de aur și aramă. Mă simt trist când se înnoptează
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
marele stolnic. — Ei, asta mă-ntreb și eu, ce fel de sfat de taină a fost? Cuscrul meu Mavrocordat, marele exaporit, mi-a spus că vizirul aflase tot ce se pusese la cale atunci și că, dacă nu ar fi răposat, Șerban Vodă ar fi fost mazilit și judecat pentru trădare. Știau și de noi și de aga Bălăceanu. Ce nu știau e că nimic din ce credeam noi atunci în sfatul acela de taină, ei bine, nimic nu era adevărat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
relațiile lor, după nenorocirea care-l lovise pe prinț în urmă cu mai puțin de o lună, erau strict limitate de obligațiile ce decurgeau din atribuțiile fiecăruia la curte. — Cât despre ctitoriile cantacuzinești din Moldova, ele au fost dăruite de răposat socru-meu, fie-i în veci pomenit numele, continuă nestânjenit prințul o discuție pe care intrarea italianului o întrerupsese. — Bine, fine, fie după voia domniei tale, dar crez că o parte a averii nepotului nostru de văr, răposatul mare vistiernic
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Dinule, nu este după voia mea și nici a altcuiva decât a socrului meu, care după cununia la care ne fuseseși nun s-a strămutat cu toate ale lui aci la noi lângă Bălașa, lumina ochilor săi. — Și aci a răposat, lăsându-i Bălașei toată averea... — Vorbești cu păcat, naș Dinule, pentru că socrul meu a lăsat testament pentru soacră-mea, pentru Bălașa și danii pentru ctitorii. — Iar averea Bălașei... sau și Bălașa a lăsat diată? — Bălașa încă nu a făcut sorocul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
răpit, viețuind cu luminatul soțul ei numai ani doi și luni zece. Aci e odihna și răpaosul de veci dupre bunătățile sale câștigat, iar iubitului ei soț și tot blagorodnicului neamului ei lacrimi neastâm părate și jale necurmată au lăsat, răposând la anul de la Zidirea lumii 7220, Dech 23, astrucându-se cu mare cinste în Sfânta Mitropolia Târgoviștii”. Ștefan, terminând de citit, se prăbuși în jilțul său. Lui Del Chiaro nu-i venea să-și creadă auzului, venise pregătit să învenineze o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Caldu, nădejdea celor cărora li se terminaseră vreascurile în șopron înainte de ieșirea în primăvară. Băteau clopotele într-o dungă pentru doamna Stanca a lui Radu Vodă Iliaș, cel răpus de darul beției... Să fie semn rău? Aș, de unde, c-a răposat săraca chinuită de fierbințeli, țipând și văitându-se că n o lăsau vedeniile să se despartă de lumea asta. Doar când a venit popa cu sfânta împărtășanie, doar atunci s-a liniștit. A spus femeia ce avea pe suflet, a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sunt creștini și vor să scape Balcanii de otomani. De scăpat n-au scăpat pe nimeni de nimic, dar, de pus mâna, gata au fost. La început, Oltenia; pe urmă nu ajunsese Heissler cu husarii lui până la București? Atunci când a răposat Șerban Vodă, iute s a gândit: „Să vină Constandinul Stancăi la domnie, că are bani să-l mulțumească pe sultan”. Și am dat și ca să-l răscumpăr pe beizadea Gheorghiță al lui Șerban Vodă, și zestre Casandrei când s-a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
iulie 16/28, au ajuns până la 120, într-o zi, morți și bolnavi". Apoi "căminaru Ritoridis și Ilie Cojocar, din hanul lui Constantin Vodă, după prăznuirea Sfântului Ilie (20 iulie/1 august) s-au bolnăvit, și a două zi au răposat [amîndoi] tot de holeră"; urmează, la 25 iulie/5 august, Oprea, copila lui Constantin Cobzar al meu, fată în casă-mi fiind, la vârstă ca de 10 ani, de boala cum zic a holerii, bolnăvindu-să dimineața, la un ceas din
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]