1,687 matches
-
să treacă nici de linia de start cu tentativa lor de «teatru experimental» de la Diorama. Blocajele datorate lipsei de experiență, caracteristice pentru jocul de scenă al celor de la Les Jongleurs, mă îndeamnă să cred că spectacolul a fost regizat de răposatul Bobby Robson, ca o tentativă eșuată de a folosi formula perimată de 4-3-3 în teatrul englezesc.“ Cronicile lui Bull se întorceau aproape întotdeauna de la redactor modificate aproape integral, cu excepția enunțurilor celor mai simple și mai directe cu putință. De aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
multe floricele și cîteva Frumoase. Norman făcea majoritatea achizițiilor de cărți la vînzările ocazionate de decesul unui bibliofil și, pentru mine, aceasta era unica latură tristă a comerțului cu cărți. CÎnd se Întorcea de la o asemenea lichidare a proprietății celui răposat, vechea lui furgonetă Buick cu remorcă din lemn era atît de lăsată sub greutatea cărților că, atunci cînd dădea cu spatele și parca În fața prăvăliei, amortizorul se izbea de trotuar. Deschidea portiera din spate, le căra În brațe, luînd cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nu te plictiseai niciodată: rău-famata Piață Scollay din Boston pentru multe informații legate de istoria pieței, deși, firește, domnul Kruh nu este cîtuși de puțin responsabil pentru eventualele distorsiuni și greșeli. În cele din urmă, mulțumirile mele se Îndreaptă către răposatul George Gloss, proprietarul librăriei Brattle Book Shop din vechea piață Scollay, care mi-a vîndut la preț de nimic volume pe care le mai am și azi, și care probabil nu a avut niciodată un seif plin cu literatură interzisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
peste măsură, ci pentru că le citise și În copilărie, așa că nu erau legate de amintirile lui de adult. Tablourile de pe pereți aparțineau doamnei Purvis: o acuarelă stridentă, Înfățișînd Golful Neapole În asfințit, cîteva gravuri În metal și o fotografie a răposatului domn Purvis, Îmbrăcat Într-o uniformă demodată, cum se purta În 1914. Fotoliul urît, masa acoperită cu un postav gros și ghiveciul cu ferigi din fereastră erau de asemenea proprietatea doamnei Purvis, iar aparatul de radio era luat cu chirie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Dar acesta nu-i un motiv să-i tratezi rău, așa cum făceau unii din oamenii aceștia. Erau încă mulți bărbați de bine - bărbați ca domnul J.L.B. Matekoni, Sir Sereste Khama (primul președinte al Botswanei, om de stat, șeful Bangwato) și răposatul Obed Ramotswe, miner pensionar, expert în vite și mult-iubitul ei tată. Îi era dor de tăticul ei și nu trecea o zi, nici măcar una, fără să se gândească la el. Adesea, când se trezea în toiul nopții și stătea întinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
farfuriile lor. Și-i mulțumim lui Dumnezeu, care i-a adus pe acești copii în viețile noastre ca să fim fericiți, iar ei să aibă un cămin împreună cu noi. Și ne gândim la ziua fericită pe care o au părinții lor răposați, care ne privesc din ceruri. Domnul J.L.B. Matekoni nu putu să adauge nimic la rugăciunea aceasta, pe care o consideră perfectă din toate punctele de vedere. Exprima în întregime simțămintele lui, iar inima îi era mult prea plină pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
se înregistrează foarte multe accidente rutiere soldate cu decese. Își amintea că dăduse peste un articol dureros într-un exemplar din The Times of Swaziland, care publicase fotografia unui omuleț cu mutră de rozătoare, sub care fusese tipărită simpla explicație Răposatul domn Richard Mavuso (46). Domnul Mavuso, care avea un cap micuț și o mustață minusculă, bine îngrijită, n-ar fi fost băgat în seamă de majoritatea aspirantelor la titlul de Miss, și totuși, din nefericire, după cum dezvăluia articolul, murise călcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
la curent cu toată tărășenia... - Da, m-a rugat doamna, văduva cu acte, să sun pe mobil imediat dac-o văd pe realizatoarea aia. Să n-o las să urce scările sau care cumva să intre-n Aulă, lângă domnu’ răposat. - Oho-ho, dar văd că-i organizare în toată regula! Își scoate o țigară și iese să mă conducă. - Dac-așa vrea... Cine-s eu să le zic ce să facă? Or ști ei mai bine, că au carte. Își scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
durerea și mînia, cei patru bărbați se Îndepărtară În direcții opuse. Iguana Oberlus Îi privi cu atenție În timp ce se pierdeau printre arbuști, scoase o pipă veche și Înnegrită, probabil cadoul unei neveste către unul dintre membrii echipajului de pe Madeleine, acum răposat, și o aprinse foarte Încet, expirînd, satisfăcut, un nor gros de fum. Era stăpînul. Era stăpînul absolut și știa asta. - Ce faci? Se trezise cu el alături, ivindu-se, ca de obicei, din pămînt și Într-o desăvîrșită tăcere, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
văduve, cu care petrecea lungile ceasuri de singurătate și tăcere, și refuză la fel de ritos să primească vizitele neliniștitului și Îndrăgostitului ei văr Roberto. Aflînd despre moartea soțului ei, se Îmbrăcă În doliu și asistă, impasibilă, la funeraliile dedicate sufletului celui răposat, deși sora ei avu mai apoi ocazia să constate, nedumerită, că l-a plîns luni Întregi În tăcere, În singurătatea odăii sale. Tatăl ei, trufașul și exigentul don Álvaro, se transformă de atunci Într-o ființă buimacă și ofilită, adusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să se scufunde În apele transparente, pentru a sfîrși dispărînd ca Înghițit de imensitatea albastră care părea mai degrabă un vis idilic decît realitatea unei morți. Iguana Oberlus se uită la el cum dispărea și se așeză apoi pe scaunul răposatului, punînd mîna pe vîsla care rămăsese liberă: - Pune mîna pe timonă, Îi porunci Niñei Carmen. Și adu-ți aminte: spre răsărit! Mereu spre răsărit... Dacă deviezi cu un singur grad, te las fără apă. Trebuie să ieșim din zona moartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
toate mărimile și din cele mai variate specii, s-au năpustit asupra momelii sîngerînde, rămînÎnd prinși În cîrlig. Euforic, Iguana Oberlus depozită pe fundul ambarcațiunii recolta bogată și lăsă imediat să cadă În apă bucățele mici din ficatul cald al răposatului Ferreira. Aruncă ce mai rămăsese la bord și apoi azvîrli mortul În apă, observînd cum se Îndepărta puțin cîte puțin, Împins de curent În timp ce se scufunda. În cele din urmă, Îi arătă prada de război Niñei Carmen, care rămăsese mută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sudoarea din palma ei. După ce-ți fac țâțele, sfârcurile sunt strâmbe și mult prea sus, zice. Folosesc o lamă ca să le radă și le repoziționează. Ăsta-i cuvântul. Repoziționare. Programul Brandy Alexander de Repoziționare a Sfârcurilor. Fratele meu mort, răposatul Shane, scutură ultimele laxative din palma ei umedă. Brandy zice: — Nu am sensibilitate în sfârcuri. De pe dulăpior, îmi iau vălurile și-mi pun pe cap strat după strat. Mulțumesc că nu mă implicați. Mergem dintr-un capăt în altul al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
gustă ce n-ai mai gustat". Au băut ca doi cunoscători, cu înghițituri mici, plimbînd vinul în cerul gurii. Adjutantul a rămas ușor dezamăgit, vinul era plumburiu și mai mult acru decît amărui, nu cum se așteptase. "Guvernanta. De la guvernanta răposatei domnișoare." Fusese foarte sec, fără inflexiune, fără să arate ce crede el despre acea guvernantă și despre ceea ce-i spusese ea. Dar faptul că nu păstrase pentru el un astfel de secret arăta destule. Leonard Bîlbîie aproape că se înecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a făcut doi pași către fereastra imensă, de jos din uliță nu părea chiar așa, a privit din nou la dealul verde-pal, peste care, putea jura, ochii lui vedeau deja petele albastre-fumurii ale scaieților. Îi plăcea. Îl vrăjea. Cu siguranță răposata domnișoară Sofie era un suflet deosebit dacă reușise să înțeleagă ceva atît de important, încît să stea zile întregi nemișcată, privind asemenea lui acum, în același loc, cu un ochi mai exersat, de profesionist, ar putea spune. "Și în ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
În privința venirii cu avionul era aproape liniștit. Mai rămînea celălalt drum, drumul de care dinspre Comana, cu toate că nu era în firea prințului, nu i se potrivea deloc, singura dată cînd venise așa în Vladia fusese atunci cînd o adusese pe răposata domnișoară Sofie și venise pe drum numai și numai din cauza ei, cu toate acestea trebuia să fie prevăzător. De aceea îl rugase, nu numai cu vorba, dar și cu cîteva vedre de vin nou aduse pînă acasă, pe un plutonier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
simțiră și ei că se apropie cineva important și făcură loc, fiecare îndreptîndu-și tunicile, aranjîndu-și un firet ori un nasture pe jumătate ieșit din butonieră. Deși era un "civil", domnul Popa avea pretențiile unui general de modă veche, instruit sub răposatul Carol. Italo Balbo schiță un gest de surprindere, desigur se mai întâlnise cu ministrul, scriseseră toate gazetele de întîlnirea lor protocolară de la Constanța, "ahime, signor ministro!" aproape că trîmbiță pe un ton strangulat de emoție, și spre surpriza tuturor Coriolan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
chiar la îndemîna oricui să fie un aristocrat veritabil, os domnesc certificat, și în același timp să reușești să fii agreat in cele mai intransigente cercuri socialiste. Dumnealui era cum s-ar spune un "prinț roșu", fusese prieten apropiat cu răposatul Gheorghiu, se vizitase cu Cristescu-Plăpumaru, ce-or fi avut să-și spună, Pangratty că-l admiră și Cristescu-Plăpumaru că-l detestă și că pînă la urmă îi va cînta prohodul, nu lui, aviatorului Pangratty, ci prințului? Cine să știe, atîtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
chiar așa, o prelungire firească a sentimentului, o continuare normală din impalpabil în palpabil a îngrozitorului sentiment pe care îl crease istorisirea lui Radul Popianu despre noutățile introduse în Vladia de către Comitetul de Acțiune al colonelului Stoicescu. "Nu știu dacă răposatul Bîlbîie a făcut bine, acum că nu mai este nu vom ajunge să-l vorbim de rău, dar avînd în vedere circumstanțele..." Mihai Mihail și-a ridicat sprîncenele a mirare, ceea ce nu se întâmpla prea des "Circumstanțe, ce mai înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să o îmblînzească după un principiu homeopatic, răului mare îi ieșeau în întâmpinare cu un rău mai mic. Nu știu, domnule director, ce se ascunde în această întrebare privind Consiliul de Miniștri, dar pot să vă spun că domnul Bîlbîie, răposatul domn Leonard Bîlbîie, a pus exact această întrebare și cum rămîne cu Consiliul de Miniștri? Stătea pe lada lui ghemuit, după cîte am văzut eu, ușor speriat, poate avea numai emoții, planul său reușise aproape sută la sută, obținuse ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
precise și limpezi, un vis ca un grai al său și cu o anume rostire, un vis care se supune zicerii, care se lasă adulmecat și deslușit, un vis mai viu decât trezia, un vis pe care‑l visează doar răposații, un vis ce nu se lasă ras cu briciul cu care‑ți razi barba, căci imediat țâșnește sângele, căci tot ce faci e doar mărturia treziei și a deșteptării, În el pielea sângerează, și inima sângerează, În el freamătă bucuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
căzuse pe un teren fertil. Călătorul francez Duchelle va publica În luna mai a anului 1921 (crezând că revoluția Îl măturase de pe suprafața pamântului pe bătrânul păcătos) un articol În care va vorbi despre Nilus cu un respect cuvenit doar răposaților: „Înainte de a deschide prețiosul cufăr, va Începe să‑mi citească din cartea sa, apoi fragmente dintr‑o lucrare cu caracter documentar: visurile mitropolitului Filaret, apoi citate din enciclul Papei Pius al X‑lea, din profețiile sfântului Serafim de Sarov, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
rostuită În forme legislative: Întotdeauna Însă forța precede dreptul.“ În cea de‑a doua, În Antichristul lui Nilus, apare un fel de adnotare sub titlul Conspirației, de fapt un citat Însemnat pe margine cu unghia. (Parcă aude vocea sonoră a răposatului Dragomirov): „Ce le țin În frâu pe aceste bestii Însetate de sânge care Își spun oameni? Cine sunt cei care i‑au călăuzit până În ziua de azi? La Începutul vieții sociale se subordonau unor forțe dure și oarbe, iar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
spiritism și‑i spiona pe teroriștii ruși În exil. Confesându‑se unui ziarist, va pretinde o parte din gloria care Îi revenea lui. Dar cum cu acea ocazie ea va afirma că ține legătura cu lumea cealaltă, comunicând cu membrii răposați ai familiei țariste, ziaristul va primi mărturisirile ei cu oarecare scepticism. Rămânea Însă faptul că tocmai doamna Glinka Îi trimisese exemplarul ei lui Krușevan (cel care Îl va publica primul În ziarul său). De aici, cum am văzut, va ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
M.O. Întrețesea propriile sale simțăminte. „Astfel, cum aș fi putut traduce cu atâta Împătimire, dată fiind existența‑mi searbădă“, Îmi spunea el. Poeme de Catul, Canțonierul lui Petrarca, sonetele lui Shakespeare pe care le va tălmăci În colaborare cu răposatul Izirkov, se impun, de asemenea, a fi citite În această lumină. Voi trece, domnule, peste fundalul istoric, aidoma unui peisaj arid pe care se va proiecta existența noastră; când Îl rememorez, acesta se comprimă Într‑un șir de imagini care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]