1,548 matches
-
Cum o fi ieșit, nu știu, întrucât e scrisă pe furiș. Cititorul să hotărască..." Jilava-Văcărești 1942 Eliberat, și după ce a publicat "Rogojina", în 1945, autorul ei n-a mai avut parte decât de doi ani de viață, până când a fost răpus de un cancer la gât, la 48 de ani.
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
și răpide fetelor:) }îneți-vă mai drept și zîmbiți nurliu." Ceilalți doi, între ei: Ce zîci de fete, măi? PUNGESCU: Au zestre oare? BONDICI: Așa-mi miroasă..." Chirița, neînstare, se vede, să dibuiască nici înșelătoriile cu ochi și cu sprîncene, este răpusă de ironiile Luluței și ale mamei, văduva Afin, care-i pomenește, ei, venită să-și căpătuiască fetele, nici mai mult, nici mai puțin decît de Piatra din casă, ultimul succes al teatrului... La care teatru se joacă, de altfel, chiar
Școala femeilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9694_a_11019]
-
Într-o conversație pe aceste teme. Ieși pe coridor, deschise geamul murdar și Înghețat, Își aprinse o țigară, respiră aerul rece și-și lăsă gândurile să zboare o vreme până când frigul Îl alungă În compartiment unde constată că cei doi, răpuși de munca de peste zi adormiseră. Ar fi vrut să citească, să mai revadă documentele și argumentația pentru cei de la București dar lumină nu era, singurul bec din plafon era unul ca de lanternă. În tren era rece, așa că-și trase
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
muncite și vorbea doar cu ochii săi frumoși din care șiroirea lacrimilor calde nu mai contenea. Apoi, liniștindu-se definitiv, spuse: Vă rog să mă iertați, oameni buni și dragi sufletului meu, că mi-am pierdut cumpătul, m-am lăsat răpus de supărare și neputință, fără a realiza faptul că suferiți odată cu mine, pentru mine și numai din cauza mea! Da, stăi cuminti, cî om răzbati noi, cî mari-i Dumnezău și multi ninuni mai poati faci! Nici nu știm noi ci
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
funcționari, un tânăr slab și tăcut, căruia tovarășii săi, dintr-un motiv oarecare, îi dăduseră numele de Janvier. Să fi fost oare scânteia de imaginație a unuia dintre tovarășii de celulă care văzuse în el ceva tânăr, încă necopt, dar răpus de puterea iernii? —Janvier, începu Chavel, ai călătorit vreodată? Adică așa, prin țară, în Franța. Pentru un avocat era caracteristic faptul că, până și atunci când încerca să stabilească o legătură cu o ființă umană, începea prin a-i pune întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
urcă la etajul patru cu liftul. Liliane îl așteaptă în fața liftului până se întoarce din garsoniera în care a depozitat șampania. Cavaler, vine cu o sticlă și o ajută să se deplaseze până la apartament. Intră și el cu ea. Robespierre, răpus de oboseală și sătul de șampanie și carne crudă, se bagă direct sub pat. Lionel dă cep șampaniei și toarnă în două pahare de cristal - unul de culoare verde și unul de culoare roșie - achiziționate la falimentul fabricii de sticlărie
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
piatra, lumina roșie este rănită în vânătoarea ei de la miazăzi, este rănită de mistreții clanului mackinnon. tu ești îngrijorată, dar nu ai motiv, mai bine spală-ți părul tău lung și negru în lac, pentru că mistreții clanului mackinnon au fost răpuși în vânătoare și sângele lor va readuce roșul în apă chiar acum, la mijlocul zilei tale. șase în al patrulea loc: lumina portocalie, care se naște în lacul kanas în moliciunea după amiezii, din perlele portocalii născute de scoicile sidefoase de pe
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
iadului. Mi se părea că sunt închis de-o viață. Nici nu mai știam șirul zilelor... Din clipă în clipă, vorbele lui Costăchel au prins să se rărească, până nu s-a mai auzit decât răsuflarea grea a omului vlăguit, răpus de somn... Măriuca a rămas trează multă vreme încă. Îi privea chipul oglindă a chinurilor prin care a trecut. Nimic din înfățișarea lui nu mai arăta ca înainte... Nu s-a dezlipit de el. L-a ținut în brațe ca
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cuprinsese din toate părțile, iar gândul mi se îndreptase, în chipul cel mai firesc cu putință, către un alt bărbat, unul care era menit să mă înlocuiască pe mine - monstrul! -, adică, în concluzie, un rival pe care trebuia să-l răpun cu orice preț! Nici măcar nu mi puteam închipui: ea împreună cu un altul decât mine. Doamne, ce alăturare!” Aici, bărbatul făcu o pauză. Se pare că atinsese un punct foarte nevralgic în expunerea amintirilor sale, pentru că părea din ce în ce mai încordat. De fapt
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
întocmai lucrul acesta îl resimțea mama lui Osvald până și în ultimul ungher al ființei sale vlăguite. Astfel, la doar câteva luni de la revenirea tânărului acasă, mama sa își pronunță cele de pe urmă cuvinte față de el, lăcrimând amarnic: - M-ai răpus... Muri. Și totuși, nimic nu se sfârși aici, așa cum s-ar crede, căci moartea mamei lui Osvald, ei bine, avu triste urmări nu numai pentru el în sine, ci și pentru imaginea lui în ochii celorlalți; fiindcă, atunci când se cunoaște
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
hain. O cortină neagră se lasă parcă peste mine și mă chinuie, mă sufocă la interior și mă-nfioară. Și, sincer, chiar deloc nu știu câtă vreme se va mai scurge, până îmi va da lovitura de grație și de tot mă va răpune. Până atunci, însă, mă omoară un pic câte un pic, zi de zi, fără pauză sau lacrimă de îndurare!” Și cam felul acesta de simțăminte rebele roiau în sufletul său, simțăminte ce le încerca, din ce în ce mai des, eroina povestirii mele. O
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în astfel de aparențe sărmane este ca și cum ai fraterniza cu dușmanul: te înalți, la început, și tu un dram pe culmea semeață a izbânzii alături de el, ca apoi să cazi vertiginos în hăul fără fund al eșecului, fiind trădat și răpus în suflet. Iar și asta este tot o culme, dar a disperării! Iar aceasta este o consolare cu care puțini se împacă pe deplin, căci cei mai mulți sfârșesc nemângâiați și, de multe ori, fără pace. Bagă de seamă! Roua acestor infinite
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sărbătorile erau de-a dreptul ucigătoare. Desigur, un binevoitor a făcut cunoscută legătura noastră. Lucrurile s-au complicat, tensionat, dar iubirea noastră devenea tot mai puternică. După trei ani, soția lui, jurist de meserie, murea Într-un spital din București, răpusă de o boală crudă: leucemie. Avea doar patruzeci și patru de ani. Era minionă, ca și mine, cu trăsături delicate. Pot recunoaște că era o femeie frumoasă. Rămâneau În urmă: soțul și doi băieți la facultate. P.C. nu obișnuia să
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
am dorit să mă ridic deasupra acestor lucruri și iată unde mă aruncase viața! Nu aveam cum să mă Împac cu această idée. Niciodată! Niciodatăăăăăă! După un an de zile de la Întoarcerea mea acasă, tata murea În ajun de Crăciun, răpus de un cancer de prostată. Eu mă aflam la București, operată de câteva zile, În urma unui diagnostic asemănător. Șansa, sau neșansa mea a fost că am făcut un consult de rutină, și, așa ... chinul meu existențial s-a prelungit mult
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
acuma de astfel de “degustări”. Greșești-zice el-Treptele sunt ca și parcurse. Totuși dta, cel puțin aici, la noi, ar trebui să te simți fără nicio jenă, castelan, domnule. Altfel nu reușești să duci la îndeplinire visul Principelui, adică să-i răpui acestuia, inamicul numărul unu. Pe cine să răpun? Replica mea pare cel puțin ca o palmă mai mult decât zdravănă, peste gură. După cum vezi, în mintea baronilor, contele e mai mult decât o fantoșă, dle Mihai de Giulești. Are spatele
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ca și parcurse. Totuși dta, cel puțin aici, la noi, ar trebui să te simți fără nicio jenă, castelan, domnule. Altfel nu reușești să duci la îndeplinire visul Principelui, adică să-i răpui acestuia, inamicul numărul unu. Pe cine să răpun? Replica mea pare cel puțin ca o palmă mai mult decât zdravănă, peste gură. După cum vezi, în mintea baronilor, contele e mai mult decât o fantoșă, dle Mihai de Giulești. Are spatele tare, dar asta nu înseamnă că nu poate
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
aș face, pe el n-am cum să-l mai părăsesc. E al meu. E numai al meu! Se înșeală - răspunse Gerard - și cu toții vă înșelați. Întradevăr, ai dreptate, domnule Valy: cercul s-a închis. Contele și contesa au fost răpuși de urs. Nu de ursul nostru. Chiar și cornistul a fost răpus. Principele poate fi liniștit acuma... La revedere, prietene, și mulțumesc oricum, pentru tot. Gerard îi strânse lui Valy, mâna ca și cum n-ar mai fi avut de gând să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
al meu. E numai al meu! Se înșeală - răspunse Gerard - și cu toții vă înșelați. Întradevăr, ai dreptate, domnule Valy: cercul s-a închis. Contele și contesa au fost răpuși de urs. Nu de ursul nostru. Chiar și cornistul a fost răpus. Principele poate fi liniștit acuma... La revedere, prietene, și mulțumesc oricum, pentru tot. Gerard îi strânse lui Valy, mâna ca și cum n-ar mai fi avut de gând să se mai vadă amândoi vreodată în această lume și ieși. Dispăru apoi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Treptat, audiența yankee fu cucerită. Glumele cu Biroul Oval avură mare succes. „Hei, Bobby, vino-ncoa’! Ai auzit-o pe ultima cu Marilyn?“ striga JFK, tăvălindu-se pe jos de râs. Manevra se dovedi inspirată: grație marelui strateg, europenii Își răpuseră adversarii peste tot. Până și Beethoven, care nu-l mai Înghițea de secole bune pe Bonaparte, țâțâia admirativ În colțul său, urlând În urechea lui Bach că poate, până la urmă, Îi va dedica din nou Împăratului Simfonia a III-a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
bucătărie pe care zac conserve desfăcute, coji de pîine, pahare murdare, tacîmuri soioase. Se opri în pragul sufrageriei, rezemîndu-se de tocul ușii. Bătrînul dormea dus, întins îmbrăcat pe canapea, cu veioza aprinsă la cap. Își aminti că uneori cînd pica răpus de prea multă băutură sughița și horcăia în somn fără să-și dea seama și fără să se trezească. Nu de puține ori cînd venise să-l viziteze în ultimul timp îl găsise dormind ziua în amiaza mare, chircit în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să știi că murdăria tot iese la iveală pînă la urmă, chiar dacă-i ascunsă bine sub preș, militărelule, de unde le știu eu pe toate? Păi voi credeați că Bătrînul a dormit o viață întreagă? Eroare tembelilor, tocmai asta l-a răpus, faptul că știa prea multe, asta l-a dat gata, noroc însă că n-a fost unul din ăia care duce totul cu sine în mormînt. Dacă nu m-ar fi avut pe mine în preajmă, amarnic s-ar mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
un paznic înarmat care are grijă să nu fie deranjat de nimeni. Lucrează intens, în timp ce toată lumea se întreabă pe unde o fi, dacă nu i s-o fi întîmplat ceva rău, dacă nu cumva vreun glonț rătăcit l-o fi răpus pe stradă, așa cum li se întîmplase deja multor ghinioniști. Prostuțule, numai de așa ceva nu poate fi vorba, domnul Președinte a mîncat rahat de mic, cît să-i ajungă zece vieți. Ce dracu’ mai e și asta? întreabă Sena încetinind, privind
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nu știu decât să se bată cu pumnul în piept, să insulte, să pufnească din nas disprețuitori și, mai devreme sau mai târziu, să lovească. Ah, și mai știu, geniile astea, să iasă la pădure înarmați cu o pușcă, să răpună căprioarele nevinovate, căprioarele care noșn3 liniștite cu poame și cu iarbă, iar apoi își văd de treabă. Fără să supere pe nimeni. Voi, goimi proști ce sunteți, vă întoarceți acasă duhnind a bere, cu muniția terminată, cu un animal mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
regret venirea mea aici! înclină privirea, ca un rămas bun și iese, fără să se grăbească, ci cu un pas cumpătat, domol, plin de siguranță însă, lăsînd în urma sa, pe chipul și în sufletul lui Mihai, dincolo de oboseala ce-l răpune, un mare și neliniștitor semn de întrebare. Radu și Lazăr merg iarăși la Dorin, pe care l-au culcat lîngă sobă și l-au învelit cu cîteva pături după ce doctorul i-a făcut o injecție și i-a dat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cetățeanului. Mesajele de bun simț se pierd în această forfotă. Marin Preda povestește în confesiunile sale o amintire plină de tâlc. Din cuprinsul acestei povestiri am desprins cu ochiul rece o metodă primitivă prin care cel șiret și neputincios îl răpune pe cel puternic și cu caracter. În momentul decisiv al încleștării fizice, când victoria înclină spre cel nedreptățit, neputinciosul transformă lupta în spectacol de circ, apelând la cele mai ridicole gesturi. Printr-o nelămurire generală, masa spectatorilor prinde din aer
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]