340 matches
-
2 19. Trădare 20. Împăratul înlăturat 21. Conexiunea Ragnarok 22. Împăratul Lelouch 23. Masca lui Schneizel 24. Capturarea lui Damocles 25. Re; Filme: 1. Code Geass: Akito the Exiled 1 - Apariția Balaurului 2. Code Geass: Akito the Exiled 2 - Balaurul Răpus 3. Code Geass: Akito the Exiled 3 - Cascada Strălucitoare 4. Code Geass: Akito the Exiled 4 - Amintirile Dușmăniei 5. Code Geass: Akito the Exiled 5 - Pentru Cei Dragi Episoade: 1. Mort viu 2. Antidot - Bomboana 3. Blocul G 4. Corb
Lista episoadelor din anime-uri () [Corola-website/Science/335644_a_336973]
-
asemenea, în munți și păduri de teama atacatorilor. Kikuyu se extind spre nord, spre vest și sud ocupând ceea ce este azi Provincia Centrală, unde defrișază pădurile pentru a obține pământ agricol. Oricum, însă nu rezistă presiunii maasailor și pe la 1890, răpuși și de foame și de variolă, eliberează terenurile lor din Districtul Kiambu și se retrag spre nord. Maasaii, de asemenea, trec printr-o perioadă dificilă. O epidemie de pneumonie sau pestă le decimează cirezile în 1883; o alta în 1889-1890
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
regim. Rozătoarele și alte mamifere mici, reptilele și ouăle lor, amfibienii, păsările și ouăle lor, precum și toate tipurile de insecte și de materie vegetală, frunze sălbatice, frunze, tuberculi și rădăcini de ierburi sunt hrană pentru manguste. Ele preferă prada proaspăt răpusă, dar ocazional consumă și stârvuri. Mangusta de baltă este una dintre cele mia specializate animale în ceea ce privește hrana, aceasta prinde pești, jefuiește cuiburile crocodililor pentru ouă și în apele mici răstoarnă pietri pentru a găsi crabi, moluște sau amfibieni. Când vânează
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]
-
77 de ani, la data de 27 septembrie 1981, în orașul New York, fiind bolnav de cancer. Atât fiica sa, actrița Elizabeth Montgomery (1933-1995), cât și fiul său, Robert Montgomery, Jr. (1936-2000) vor împărtăși aceeași soartă cu tatăl lor, ambii murind răpuși de aceeași boală.
Robert Montgomery (actor) () [Corola-website/Science/319656_a_320985]
-
În cea de-a optzeci și cincea zi se prinde în undita bătrânului un marlin, un pește spadă uriaș. Două zile și două nopți durează lupta îndârjita dintre om și pește care trage barcă după el în larg. În sfârșit răpus, marlinul este prea mare ca să poată fi ridicat la bord și Santiago îl leagă de barcă lăsându-l în apă, dar, pe drumul de întoarcere, rechinii îl devorează cu toata împotrivirea disperată a bătrânului, care revine la țărm epuizat și
Bătrânul și marea () [Corola-website/Science/315336_a_316665]
-
13 octombrie 1896. "Blândul Iisus?," semnat Senez, II, nr. 51, 26 octombrie 1896. Lumea Nouă Literară și Științifică, Anul III, 1896 "Rada", semnat Petică, III, nr. 3, 17 noiembrie 1896. "Boalele metalelor," semnat Senez, III, nr. 7, 15 decembrie 1896. "Răpusul", semnat St. Petică, III, nr. 9, 29 decembrie 1896. Revista modernă "Literatura modernă", semnat Marțial, I, nr. 6, noiembrie 1897. Lumea Nouă, Anul III, 1897 "Întâi Mai la Ivești", semnat Petică, III, 25 aprilie 1897. Pericolul siberian", semnat Senez, 29
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
și crescător de copoi a fost contele ardelean Sándor Újfalvi (1792 - 1866). O pictură cu scenă de vânătoare, realizată de artistul plastic György Vastagh (1834-1922), din anii 1860, îl înfățișează pe Újfalvi călare, având alături doi copoi și un mistreț răpus; într-un alt tablou, pictorul l-a imortalizat pe conte alături de doi copoi și un urs vânat. Prima descriere a acestei rase îi aparține lui Dénes Pák, în lucrarea "Știința vânătoarei" (1829). Avea mai multe denumiri: până în 1729 era numit
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
consecințele luptei în două zile, iar în cea de-a treia zi își conduse armata înapoi în Gifu. Se mișcase cu viteza cucului care zbura noapte de noapte peste râul Ane, ale cărui ape scotau acum la mal cadavrele soldaților răpuși. * * * Un om mare nu e făcut numai din abilități înnăscute. Trebuie să treacă i prin împrejurări favorabile. Aceste circumstanțe sunt adeseori condițiile nefaste care înconjoară un om și-i formează caracterul, aproape ca și cum ar încerca să-l tortureze. Când dușmanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
pământul. Curând, nu mai rămase nici o poziție neangajată, pe toaă întinderea îngustă a zonei, nici un comandant sau soldat care să nu lupte pe viață și pe moarte. Tocmai când unele trupe păreau învingătoare, se prăbușeau; și tocmai când altele păreau răpuse, răzbeau înainte. Nimeni nu știa cine câștigase și, o vreme, fu o luptă în beznă. Unii oameni erau doborâți și uciși, în timp ce alții, victorioși, își strigau numele. Dintre cei răniți, uniora li se spunea lași, în timp ce alții erau proslăviți ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
lumea asta e un moft, Lumea nu răzbește. Nu îi interesează de nimic, Decât de viața lor trufașă, Decât de pofta de a fi, Nimeni nu se întreabă oare De ce doare cuvântul nespus, De ce câteodată apusul Vine cu un aer răpus. Totul se întâmplă cu un scop Și eu mă mut de aici, de tot Undeva, să fiu o stea Și să îmi văd iar viața grea! CENUȘA DE VIS M-am născut dintr-un vis în care aș intra iar
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
zei să răzbune moartea nedreaptă a tatălui și să pedepsească dragostea nelegiuită. O singură dorință o stăpânește: să vină Oreste, să aducă salvarea; gândul neîmplinirii actului justițiar o umple de revoltă, revoltă îndreptată împotriva zeilor înșiși: „De-o fi ca răpusul meu tată Sărmanul să zacă pe veci Morman de țărână și colb Și ucigătorii să fie Scutiți de pedeapsa dorită, Să piară din lume rușinea, Să piară credința în zei!” Ultimul vers, care probabil a impresionat mult mai mult publicul
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
pentru inamici, bani sau altele de genul ăsta, plus experiență. Astea nu se-ntîmplă și-n afara consolei. Aici cele mai multe personaje par setate să te-ncurce cu replici aiurea și la care nu poți da clic să scapi mai repede. Cel răpus e înghesuit în sicriu, cu fața și mîinile țepene și galbene ca turnurile unui fort conservate în ruină după ce fusese killerită toată soldățimea locuitoare. Un bărbat în sutană neagră care mătură podeaua rostește incantații, uneori întărindu-le prin gesturi din
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
ca turnurile unui fort conservate în ruină după ce fusese killerită toată soldățimea locuitoare. Un bărbat în sutană neagră care mătură podeaua rostește incantații, uneori întărindu-le prin gesturi din mîini, cît și cu obiecte magice. Însă nu se-ntîmplă nimic, eroul răpus rămîne la fel de nemișcat acolo, în cutia aia căptușită cu alb din mijlocul mulțimii de creaturi în negru. Prin incantațiile lui, preotul nu poate să-i umple bara vieții, nici măcar cu cîteva liniuțe, nici să răspîndească vîrtejurile alea de curenți strălucitori
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
inițial secretara să. Rămasă însărcinată este obligată de împrejurări să dea copilul în adopție, în timp ce Tito criticat de tovărășii de idei promite că după război o va lua în căsătorie. Tânără îi va sta multă vreme aproape, dar va fi răpusa de tuberculoză la 1 mai 1948. La funeraliile ei, Tito ar fi spus zdrobit de durere: „Ai fost cea mai mare iubire a vietii mele!” Odată cu invadarea țării, la 6 aprilie 1941, de către armatele germane, italiene și maghiare, Tito inaugurează
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
în genunchi de partea cealaltă a trupului lui Georgie mi-am dat seama că cele două femei alcătuiau pentru mine, pentru o clipă, o pietà nespus de stranie: Honor ținându-și capul plecat, arătând deodată blândețe și grijă, și Georgie, răpusă, străină, adormită. Honor ținea încă mâna pe umărul lui Georgie. Ca și cum acest gest o recompunea logic pe fata cufundată în somn, am simțit că acum pot să o ating și eu și mi-am trecut mâna peste coapsa ei. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cui, când, cum, sub ce formă și din ce dracu-i vom înapoia. Dacă-i vom înapoia... Drept răspuns, Poetul bate darabana în masă și râgâie, profund și sictirit, picat subit pe gânduri. Cam pe la cea de-a noua bere răpusă, căpătând curaj, acesta i se destăinuise Fratelui, retrăind intens, în decursul confesiunii, o viziune-experiență-întâmplare neverosimilă, din seara precedentă. Cunoști bodeguța lui Mariusache Patru Degete și a nevesti-si, Gladiatoarea (recte, Liliana: cam grăsuță, cam plinuță și cam moartă după p...ță
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cu vreo două milioane de ani, Într-o perioadă pe care oamenii deștepți de mai târziu au numit-o cuaternar, el fugărea, Împreună cu alți câțiva, un mamut la fel de lățos ca și ei. Uriașul cu colți Înspăimântători s-a lăsat, până la urmă, răpus, nu Înainte de a rări serios grămada de homo habilis sau homo sapiens (memoria ascunsă a generațiilor ce aveau să urmeze nu a păstrat cu precizie această informație) care atâtea neajunsuri Îi pricinuise. Fiind un ger de crăpau pietrele, Întemeietorul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prizonierii condamnați la moarte"; "poveste legendară de grozavă suferință"; " Ar fi o lașitate să mă gîndesc la a trăi. / Ci slujitorii-mi or să spună celor ce întreabă, / Dacă precum un nobil Ælla a trăit, așa cum nobil Ælla a căzut răpus. [Își înjunghie pieptul". "Mai am doar puțin timp să-mi tîrîi viața ceasta; Povestea mea fatală, precum un fatal clopot, / Răsună în urechile aceleia pe care mi-am dorit-o de soție". Goddwyn. A Tragedy / Goddwyn. O tragedie - "Ea auzit
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
lui Bujor, e însoțit de un prolog și de un epilog, texte impregnate de același sentimentalism desuet. Câteva personaje reapar și în al doilea roman, Sybaris. Astfel, Duduia, bătrână, se reîntoarce pe meleagurile unde trăise alături de Bujor pentru a muri răpusă de remușcare. În cu totul alt registru față de nota falsă, cu vădită tendință moralizatoare, caracteristică scrierilor de ficțiune ale lui A., este scrisă monografia Constanța pitorească cu împrejurimile ei (1908), un adevărat ghid pentru cel ce dorește să cunoască istoria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285174_a_286503]
-
au loc regulat schimburi de lovituri între ei, dar nu vom intra aici în detalii. Iată însă un incident revelator: în timpul unei vânători colective cu plasa (plasele împrejmuiesc o porțiune de pădure cu diametrul de 2 km), Okendza e aproape răpus, după ce pătrunsese singur în perimetru pentru a ridica vânatul și a-l pune peste plasă. Nu are armă; e atacat de o gorilă; strigă; degeaba: vânătorii rămân liniștiți, neclintiți în spatele plasei. Okendza se luptă cu mâinile goale; numai când țipetele
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
și Sora Boarelui (Dealul Mohului), dintre secetă și ploaie au fost transferate în plan erotic, nu în thanatic. Dar Lazăr, cel căzut din copac, se pare că nu poate suporta destinul dendrologic și floral. Se naște ca să moară, asemenea plantei răpuse de arșiță ori copacului doborît de secure. Căderea poartă în sine simbolicul. Eroul repetă destinul copacului. Moartea este așteptată ca fapt existent în firea lucrurilor ori este „ajutată”; motiv pentru care nimeni din această familie de personaje mitice nu schițează
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
În zonă, indiferent de modul natural de acoperire a terenului pe care se află. Urmele lăsate de configurația labelor pe zăpadă, pe suprafețe cu praf și pe pământul moale, dârele de sânge scurs din rănile ocazionate de luptele cu prada răpusă, șuvițele de lână și păr rezultate din mușcăturile aplicate 26 pe corpul victimelor, resturi de carne rămase din ospățul lupesc, ori chiar animalele rănite și nedevorate de lupii sătui după vânat, denotă prezența lupilor În apropierea locului. Nu fugi niciodată
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
începe să existe un nord, un sud, un vest și un est al maladiei, un jos și un sus al acesteia. Fiind prins în mijlocul groteștii sale sărbători, oriunde privesc, eu nu văd aici decât negura maladiei triumfătoare. Trupurile semenilor mei răpuși sunt întinse pe caldarâmuri, iar pasul meu a devenit mereu un salt peste câte un astfel de trup. Auzul meu este invadat de murmurul și șoaptele de suferință ale unei lumi în care toți au fost egalizați întru boală. Epidemia
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
termină. Resimt, apoi, experiența pierderii tuturor celor dragi, sentimentul ratărilor marilor speranțe și intenselor iubiri, inutilitatea și plictisul, ura exacerbată de sine și marea teroare a angoasei, toate acestea cumulate într-un singur fascicol de cronicitate ce străpunge conștiința mea răpusă. Astfel, suferințele de factură corporală și traumele sufletești se reunesc în vârtejul ce mă scufundă și pătrunde deplin. Suport asaltul totalității nenorocirilor cumulate și nicio îngenunchiere a trupului sau a sufletului nu mă evită. Nicio insulă de consolare, nici o străfulgerare
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
tăcut, de fapt în rezonator al unor angoase, exaltări și gânduri proprii cu accente vitaliste, în simbol al ingenuității sufletești. G. Călinescu a opinat că punctul de plecare al ciclului de poeme ar fi fost poemul lui Ion Barbu despre „răpusul câine Fox”, ceea ce pare o exagerare. Barbiene sunt, într-adevăr, câteva rare și răzlețe sonorități, poate întâmplătoare, poate mărturisind o reală, dar neconcludentă, influență. Ca realizare poetică, Zogar e net inferior versurilor barbiene, nici imaginile nu frapează, nici înlănțuirea lor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288870_a_290199]