604 matches
-
să-l vadă pe bătrânul paznic. Conturul trupului său devenea din ce în ce mai șters, pe măsură ce bestia se strângea în jurul victimei sale. Cristian înțelese că nu mai avea timp de pierdut, trebuia să acționeze imediat dacă voia să-l salveze. Strigând din toți rărunchii se repezi spre Calistrat. Ținea toiagul îndreptat înainte ca pe o suliță. Nu-și dorea decât să nu alunece pe frunzele umede de pe jos. Ajuns la marginea porțiunii cețoase, prinse să lovească în toate părțile cu toiagul, ca și cum s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în care se aflau cei doi era un punct de observație perfect. Farurile ambelor mașini luminau din plin zona din fața lor. Așteptară puțin ca mercenarul să facă câțiva pași, după care se hotărâră să acționeze. Culcat! strigă Vasilică din toți rărunchii, imediat ce Boris se îndepărtase suficient de Toyota cu care venise. Mercenarul tresări și dădu să se întoarcă spre locul de unde venise vocea. Pohoață reacționă imediat, apăsă pe trăgaci și trase un foc înspre el. În liniștea pădurii, focul de armă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fi dat nu știu cât să nu fi avut ghinionul de a mă întoarce la Londra înainte de a-și fi rezolvat dna Strickland situația. I-am aruncat o plivire. Părea cufundată în gânduri. Curând a ridicat ochii spre mine, a oftat din rărunchi și mi-a zâmbit: — Totul a, fost atât de neașteptat. Eram căsătoriți de șaptesprezece ani. Nici nu mi-am închipuit vreodată că Charles e genul de om care să se îndrăgostească de cineva. Întotdeauna ne-am înțeles perfect. Firește că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
este că mie nu-mi place spectacolul. Merg către casă, abătut cum nu s-a mai pomenit. Aveam o carte în mână, ceva despre viața lui Gogol. Deschid și citesc la întâmplare, citesc, citesc, mă luminez și strig din toți rărunchii, de se sperie milițianul din poarta Ambasadei SUA: ― Am dreptate, am dreptate! Scria acolo că Gogol a fost impotent, or, eu muncisem la spectacol exact nouă luni, timp în care nu mă culcasem nici cu nevasta. Impotența lui Gogol îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
particulare, în culisele căreia capitalul își pregătește propria sa flexibilitate. Asta a preluat noul film german din America învingătoare. În America a fost dintotdeauna posibil să încalci o graniță, de exemplu în Texas, unde există granițe între pășuni. Oftând din rărunchi ca aisbergurile, concernele se unesc în uniuni de concerne. Apa țâșnește învolburată. Divorțul devine și el o temă de discuție, fiindcă partenerii au în sfârșit destul timp ca să se despartă; tema acumulării de capital dispare, pentru că nu trebuie să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de film. Tipii de la Gestapo care-i urmăreau pe evrei și puneau mâna pe câte un copil care se căznise să se ascundă, Îl apucau de păr și-l ridicau la lumină, În hohote de râs. Atunci copilul țipa din rărunchi: „Nuuu! Nuuuu!“. Un țipăt sfâșietor, pe care dacă-l auzeai, nu-l mai puteai uita toată viața. La fel țipa și Mie: „Nuuuuu!“. Mie nu era evreică, așa că nimeni nu-i lua țipătul În serios. Țipătul ei Îmi persista În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dat seama că ăsta era altfel, așa că am încercat să rămân calmă. Apoi și-a scos cuțitul și i-a pus lama pe gâtul meu, ca și cum voia să-mi fie frică. Și mi-era. Eram pregătită să țip din toți rărunchii, doar că nu voiam să-l sperii, să-l fac să mă taie pe loc, gândindu-mă că aș putea să reușesc să-l conving să înceteze. Mai trase un fum tremurat din țigară: — Dar ăsta a fost doar semnalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
îl ridică, îl sapă, îl întoarce, îl seamănă, îl rodește, îl culege, îl împânzește cu puzderie de contrucții, îl zguduie cu iminențe surpări, răscoliri, scotociri, îl încununează și îl întretaie cu răni, îi anina cercei de diamant și îi smulge rărunchii vii...! Pământul a fost dat umanității că dar, la început, însă a devenit, pe masura expansiunii regimentelor civilizației umane, porțiuni împărțite, individuale în spațiu și durata. Există cândva mult loc pământesc, pentru toată omenirea, dar acum, pentru un singur metru
ÎNTR-O LUME A MELCULUI CIVILIZAŢIEI, CE NU-ŞI RETRAGE COARNELE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364323_a_365652]
-
necesare momentului, unde obstinentul rulaj financiar desfășurat la fluierul scurt al conducătorilor lumii își realizează fără pic de moralitate hazardantul joc economic global (indiferent de numele importante doar din punct de vedete statistic al managerilor politici efemeri, stăpâniți până în adâncul rărunchilor, din nefericire, de duhul inexpresiv și închis la culoare al lipsei de bune intenții și al minciunii). În acest nou lagăr terestru cu gust amar de perfidie postmodernă, trebuie spus că se moare, la fel ca și în anii '40
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
aprinsă Miros de-nmormântare trona-n ulița mare Mă așteptau în negru zeci de admiratoare Nebunul din comună striga la primărie Că nu mai au la școală cerneală și hârtie Arar un trecător venea cu-o lumânare Jelea din toți rărunchii un grup de bocitoare. Când am ajuns acasă ușa era-ncuiată Și apa din fântână demult era secată Pe ulița pustie eu păream o stafie Din crânguri dispăruse cântul de ciocârlie BLESTEMUL SINGURĂTĂȚII Conviețuind cu singurătatea Îi ascult poveștile despre viață
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
stâncă cu buchetul de flori dintr-un vis și-ntre noi și lumea nespus de nătângă se-adâncea o tăcere de-abis. În clepsidra ce sta răsturnată mai erau dâre mici de nisip, singurătatea stătea disperată și-mi venea din rărunchi ca să țip. acolo, pe stânca de sare răstignisem cândva al iubirilor chip. Și de-atunci Simt iubirea cum doare Și tot țip. Și tot țip. Și tot țip... Leonid IACOB Referință Bibliografică: jertfă / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
JERTFĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363934_a_365263]
-
mallul din subsolul Supermarketului ! ; Participă la tombola din Mall ! și altele. În privința distracției, lumea e împărțită: unii sunt de părere că a face cumpărături în supermarketul din cimitir n-ar fi un așa mare păcat, dar să te distrezi în rărunchii unui cimitir ar fi totuna cu cea mai mare crimă. Alții, mai realiști, au înțeles de la bun început că acele pavilioane unde lumea se distrează, se află la zeci de metri mai jos de nivelul mormintelor. Că acele subsoluri n-
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
nu mai pot răbda. -Ce-aveți cu băiatul? Nu se așteaptă ca cineva să-i înfrunte. El se întoarce nedumerit spre mine, ea sare cu gura: -Hapăi dachă nu mhă servește cum vreu io!!? Să vină șăful! și urlă din toți rărunchii scuturându-și fustele crețe. -Ce-ar fi fi să taci? Mai vezi pe careva urlând? Voi nu știți vorbi fără să urlați? Cu ce-i de vină băiatul? -Dha mai taci tu! Ce te bagi? Vrei să-ț plătesc io ”măcdonaldu
NU VĂ LĂSAȚI INTIMIDAȚI! de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363349_a_364678]
-
mișcarea mouse-ului”. Trebuie să-l caut, să-i spun! El nu citește ziarele “de bârfe și minciuni”. Îl sun!!!!!!!!!! Insist!!! Nu-mi răspunde! “Of, copile drag, ține-ți gura-nchisă, până termini cercetarea!!!” îmi venea să-i strig, din toți rărunchii. Acum mi-ar trebui drăcia aia chinezească, a lui Duan Feng, de la Nankai! De ce n-a inventat și gălbejitul ăla o mașina care merge ca gândul de repede? Cu / ca...Cui îi pasă de niște biete prepoziții? Adevărul e că
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
cu un soi de resemnare mândră, parcă-și accepta sfârșitul pe care îl dorea în picioare. Când cerul s-a îndoliat, în prag de seară, cu un șuierat zeflemitor, cu un pârâit de oase frânte, cu un trosnet brutal, din rărunchi, s-a frânt. Dar rădăcinile lui pătrunse cu dragoste pătimașă în străfundurile pământului care i-a dat viață, nu s-au rupt. Îmbrățișarea lor vegetală n-a putut fi descleștată. A rămas o buturugă, chezășie a unei existențe demne, a
COPACUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363484_a_364813]
-
n-a spălat încă niciun păcat de-acum vei fuma pe ascuns nu vrei să trezești vreun dumnezeu adormit în cetate temple pentru fumători pot fi ridicate oricând ca o leprozerie a necredinței mieii ar trebui să plângă din toți rărunchii nicio transfuzie nu vindecă anemia de celest și ca și cum asta n-ar fi de ajuns ți-a intrat o așchie sub unghie Referință Bibliografică: primum non nocere (la început nu dăuna) / Violeta Deminescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1911
PRIMUM NON NOCERE (LA ÎNCEPUT NU DĂUNA) de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363516_a_364845]
-
2015 Toate Articolele Autorului Niciodată Niciodată ultima speranță. Nu mă îndoiesc și sunt convins că-nțeleapta cerului instanță nu-mi va da verdictul de învins. Niciodată îndoiți genunchii. Am să trec și cel din urmă prag fără să îmi tremure rărunchii, fără să mă sprijin în toiag. Niciodată-nvins de necredință. N-am să-mi cern în suflet îndoieli. Îmi vor arde-ntruna în ființă candele pentru orice greșeli. Niciodată lacrimi și suspine. Voi pleca știind că Dumnezeu o să-nsămânțeze după
NICIODATÃ PREZENŢÃ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362342_a_363671]
-
carne, din oase,/ pâinea mea sună, apa mea sună, somnul meu sună./ Parcă întreg sunt făcut din fier și furtună,/ pe nicovală și subt baroase.// Ca lupii mă rupeți, ca iadul mă frigeți,/ în țipătul vostru Satana mă strigă.../ În rărunchi, în plămâni, cătușa mi-o-nfigeți,/ până și-n inimă am o verigă... („Lanțuri”, p. 27); Crucile, strâmbe și șchioape,/ vrură să fugă, să scape,/ dar numai o clipă rebele -/ parc-ar fi fost somate de santinele:/ au stat pe
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
nimic din mine n-a mai rămas/ să nu-mi batjocorească:/ „Iată-l pe Iov/ ce s-a-ncrezut în Dumnezeu!/ De ce nu vine/ acum să-l mântuiască?”/ Smeritu-m-am foarte/ îmbrăcat în sac și cenușă/ și cu grumazul frânt;/ din rărunchi și străfundul inimii strig:/ „Părinte, nu mai pot,/ mă soarbe pustiul,/ și vârtutea din duh/ nici aceasta nu este cu mine;/ mi-e frică, mi-e foame, / mi-e sete, mi-e frig./ Învelește ciolanele mele/ cu pătura Ta de
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
de o înaltă ținută artistică, am luat-o împreună. Ea va depune mărturie pentru omul Elenă Buică, acum și aici, acolo și dincolo. Opera este noima scriitorului, e ceea ce rămâne să-l continue în veac. Pentru că ea este miez de rărunchi, carne și sânge, spirit și aură. O personalitate cum este Elenă Buică nu se poate să nu te atragă prin noblețea discursului, prin dăruirea jertfelnică, prin toate aceste gesturi aparent neînsemnat, o strângere de mână, o vorbă caldă, o îmbrățișare
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA DOAMNEI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368471_a_369800]
-
mulțumim doar cu puțin. Dar suntem buni, suntem cinstiți, Și cu plăcere împărțim! De foame ți-e , noi te poftim La masă să mănânci, Iar de ți-e somn, noi te lăsăm , În pat ca să te culci! Oftă omul din rărunchi și aduse vorba de vecinul lui , bogatul, pe care el îl considera un ,,om bătut de soartă" și spuse că pentru nimic în lume nu ar face schimb de vieți . Pentru el, bogăția spirituală era mult mai de preț. Dis
OM SĂRAC ȘI OM BOGAT de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368519_a_369848]
-
direct sau pe ocolite, punând în evidență mai mult simțul civic al onestității, într-un plan literar pe măsura receptării și înzestrării tale ca „rapsod...urban”! Chiar dacă n-ai dat la iveală satirele și epigramele - pe cât „acid” adunase-i în rărunchii fibrei tale prea mult „încasatoare și răbdătoare” la injustiția și strâmbătatea vremurilor și oamenilor - în care ai fi putut excela, pe atât de aproape și familiar părea a-ți fi domeniul și chemarea, ai evidențiat cu devotată aplecare sămânța „răului
SCRISOARE CĂTRE ION (DOREL) ENACHE-ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366859_a_368188]
-
ANI, pentruca din punct de vedere a potențialității, ea există în totalitate de la început și bine făcută. Rep.: Ce spune Biblia despre apariția unei noi ființe umane? Actorul Marcel Iureș recita câteva versete din Psalmul 139. “Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptura așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut
CE NUME I-AI DA COPILULUI TAU NENASCUT ? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366829_a_368158]
-
s-o “calc” fără a-i putea “râde-n față” (era precis o “hâda” fără față !), mi-o imaginasem oriunde dar nu atât de aproape încât să-mi ia “piuitul” - ca pe un uriaș “val de pământ lipsa”(!) dispărut în rărunchii hăului de sub noi, un fel de “crăpătura” în măruntaiele pământului care ne suporta și (tot)ne suporta dar ne mai și “clatină” ... Aveam să aflu că falia Sân Andreas este cea mai mare structura geologică de pe glob, ea devenind cel
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]
-
grade Celsius, așa că o să discutăm în Marele Ceaun. Fumatul ucide, prostia te vindecă. Morții nu mai au loc în cimitire, bolnavii în spitale, copiii pe pământ, pământul între stele, e criză mare, Doamne. Sufocant este aerul indiferenței. Eu cânt din rărunchi, dar totul e scump. În frumusețea lumii crezând cu-ncrâncenare. De la Bex la Sex. Ce spune Rex? Cakes Harrisson Ford. Ai spus că sunt un vulcan, m-am făcut vulcan, am erupt, nu mai erai. Ai spus să fiu pădure, m-
IMPOSIBILA IUBIRE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363616_a_364945]