272 matches
-
atâta vreme primăvara, Că astăzi nu mai știu nici cine sunt. Să plece iarna, e prea grea povara, În pieptul meu simt inima, tumult, Aștept de multă vreme primăvara, Ca pe-o iubire nouă s-o ascult. Cenușă de scânteie răscolită Mi-e frig de tine ca de-o întâmplare Pe care n-am trăit-o îndeajuns; Și-abia s-au pus ferestrele pe plâns, Și-s foi tot mai puține-n calendare... Te-aș vrea alături albă, -ngândurată, Să-ți
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cald în degetele fine Și dezmierdată să te-atingi de mine O dată, înc-o dată, și-nc-o dată... Mi-e frig, mi-e tot mai frig și nici nu-i iarnă Și-n gândul meu e vreme de ispită Cenușă de scânteie răscolită Tristețile încep să mi se cearnă Iar toamna se grăbește spre uitare Cu tot cu întâmplarea netrăită, Cu somnul meu și noaptea mea albită De dorul tău, frumoasă visătoare. Iubire-a fost sau ce?... În noaptea orbilor cu ochi de ceară Cu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mai simplu să aștept căderea nopții ca o nucă această capcană de șoareci de un gri îmbâcsit ei cunosc întunericul noi nici lumina între timp viața trece hodorogit ca douăștreiul vechi pe drumul cu tot mai multe gropi același praf răscolit și mort de plictis ne luptăm pe aceeași singurătate cu un gând mai sus prin albastrul de voroneț sfinții eliberează suflete pentru oameni toți seamănă între ei arta meditației de-ajuns să-i privești în tine o liniște se umflă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
puse tremurând mâna pe ceșcuță ș-o sorbi din trei înghițituri. Apoi își lăsă capu-n perini, oftă și închise pleoapele. Sara târziu, când se întoarse Sanis acasă, toată mahalaua era strânsă în drum, înaintea casei lui. Și-nlăuntru, în odaia răscolită, gemea Haia în sudorile morții. Gemea cu unghiile înfipte în chilote: — Nu mai pot! mă arde! nu mai pot! Ce-ați făcut cu mine?... Am să mor! Și-i creșteau plângerile lugubre, subțiri și chinuite. Și se zbătea ca subt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
granzii Spaniei. Numai că Cerul avea, în ce ne privește, alte planuri. ANUL CĂDERII 896 de la hegira (4 noiembrie 1491 22 octombrie 1492) — A căzut frigul în anul acela peste Granada, frigul și frica, iar zăpada era neagră din pricina pământului răscolit și a sângelui. Cât de familiară era moartea, cât de aproape era exilul, cât de crude erau în amintire bucuriile trecutului! Mama nu mai era aceeași când povestea căderea orașului nostru; avea, atunci când vorbea despre drama asta, un glas, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu cuțitul pe sub bărbie o linie roșie, o gură roșie, subțire, care picura și rânjea sângeros de la o ureche la alta. Prepelicarul se uită cum picura. în pădure, în spatele căsuței zugrăvite în negru, se afla o movilă mică de pământ răscolit, proaspăt săpat. O formă cioplită în lemn era așezată peste ea: un chip hidos al morții, cu gura căscată. O femeie într-o rochie neagră, cu fața ascunsă în spatele unui văl negru, se îndepărtă de locul acela, îndreptându-se spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pline. Un meșteșug zadarnic, dacă nu mai poți aduce viața în pagini, dacă până și propria ta viață îți pare, când scrii despre ea, când o descrii, un lucru străin, gol, sec, mai inutil joc decât acesta, al frunzelor zburătăcind, răscolite, pe asfaltul de la intrarea în Cișmigiu. Intrarea dinspre „Spicul“, dinspre fostul restaurant „Cișmigiu“, dinspre intersecție, dinspre fostul „Gambrinus“. Tot mai sus, pe Bulevard, dinspre un tot mai de demult fost. Am mai intrat o singură dată în, de-acum, fostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cald, zăpușeală, târziu... tăcerea căzuse peste noi. Ne transformasem brusc în doi adolescenți... aproape goi! Răsuflările noastre haotice ca niște flăcări își completau perfect ardoarea. În liniștea senină și-n țipetele nopții luna scânteia prin cameră, frângea acoperișuri. Eu fierbeam răscolit, nu mai aveam glas. Ochii săi verzi s-au încleștat în mine, sufletele se-nfiorau, trosneau la fiecare zvâcnitură. Nu mai auzeam decât gâfâielile noastre dezordonate căzute peste amândoi... fremătam, ne volatilizasem! Bluzița ei galbenă, cu un desen de Picasso
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
după o altă viață, dar n-a fost să fie. Când m-am întors de-acolo, în fundul sufletului meu strălucea Divinitatea. Doi ani de zile am pictat în transă numai icoane. Ecourile, reverberațiile picturii noas tre bisericești, toate nostalgiile mele răscolite îmi călău zeau fără oprire pensula. — Pictai în stilul meșterilor iconari? — Nu, făceam icoane abstracte. De aceea m-am temut ca la vernisaj să nu fiu greșit înțeleasă, iar tablourile mele 117 ROMÂNIA LĂUNTRICĂ să nu pară vizitatorilor un sacrilegiu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
după o altă viață, dar n-a fost să fie. Când m-am întors de-acolo, în fundul sufletului meu strălucea Divinitatea. Doi ani de zile am pictat în transă numai icoane. Ecourile, reverberațiile picturii noas tre bisericești, toate nostalgiile mele răscolite îmi călău zeau fără oprire pensula. — Pictai în stilul meșterilor iconari? — Nu, făceam icoane abstracte. De aceea m-am temut ca la vernisaj să nu fiu greșit înțeleasă, iar tablourile mele să nu pară vizitatorilor un sacrilegiu. Dar nu a
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
În poartă destui clienți. Din apa tulbure a Eleșteului ieși alene și apoi se scufundă o spinare neagră și plină cu țepi ca de nisetru. Pe Cap de Șobolan nu-l Încercă nici o mirare. Simți, numai, mirosul greu al mâlului răscolit. Fioroasa spinare Începu, ridicându-se și coborând cu clipocituri moi, să dea ocol ochiului de apă Într-o Învârtire fără rost, de slăbiciune prinsă În capcană. Nevastă Își luase din alt sat. Fusese prima lui femeie. Lumea se mirase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pământului un ditamai ciolanul de animal uriaș și străvechi, În jocurile copiilor nu intrau și săpăturile după comori. Luni Întregi după Întâmplarea cu giganticul os, În locul cu pricina și-n Împrejurimi o grămadă de oameni de la oraș au căutat, săpat, răscolit, cernut. Copiii mare lucru nu Înțelegeau, dar se țineau deoparte și priveau cu luare-aminte la bucuria pe care căutătorii o strigau În gura mare când dădeau peste vreun amărât de ciob de oală din lut. Apoi Începură și ei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că mă privește încurajator cu toate razele soarelui revărsate pe chipul ei de piatră...Niciodată nu mi s-a părut atât de frumoasă zidirea de pe creastă...Merg încet, dar gândurile îmi răvășesc mintea. Parcă ar fi un mușuroi de furnici răscolit. Vreau cu disperare să le opresc în loc și, înșirându-le ca rândunelele pe sârmă, să le iau la întrebări: „D-apoi bine, neastâmpăratelor! Ce vreți voi? De ce vă învălmășiți și nu stați la rând, așa cum se cuvine unor făpuri cuminți
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
nume de martori. Nu am prieteni la Shanghai care să-mi poată fi martori. Mai ții legătura cu Yu Qiwei? Înainte să-i dau răspunsul, îmi spune că Yu Qiwei a venit de curând în Yenan de la Beijing. Brusc, sunt răscolită. Îmi ia un pic de timp să-l întreb pe Kang Sheng dacă știe ce mai face Yu Qiwei. E bine, răspunde Kang Sheng. Și-a schimbat numele din Yu Qiwei în Huang Jing și este secretarul general al Partidului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
doamna consul după fondante. Iar Toinette, după ce se văitase o jumătate de zi din cauza unei migrene îngrozitoare, se închisese în dormitor... Proaste obiceiuri mai avea parfumata lui stăpână în ultimele săptămâni! Și mereu lăsa în urma ei o undă de umori răscolite care îi aminteau de cățelușa veselă și dichisită cu care, la Paris, el... Hm, hm!... Fusese un amor săltăreț din prima! Cât o avea de gând să stea Hermelinul? Hermelin?! Bizar nume! Parfumata nu îl mieunase niciodată în urechea stăpânului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Toinette!... Uite, uite ce mi-a făcut animalul!... Bestia!... Turbatul ăla de cățel!... Dacă-ți mai prind patrupedul în cabinetul meu, o să-l jupoi de viu, o să-l omor cu... Se opri cam dezorientat. Nu mai regăsea ordinea lucrurilor. Așternutul răscolit, părul ciufulit, neglijéul îmbrăcat doar pe o mânecă și încercările nereușite ale Toinettei de a o nimeri pe cealaltă... ― Dar... Dar... Ce se întâmplă?... Ce-i cu tine? ― Am... Ah!... O migrenă... Ah!... Îngrozitoare! Papucul Toinettei înghesuia sub pat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
masă pe verandă. Luna nu apăruse Încă, așa că era Întuneric, dar siluetele celor doi bărbați se profilau În lumina care venea de pe lacul din spate. Acum nu vorbeau, Își rezemaseră coatele pe masă. Apoi Nick auzi cum cuburile de gheață răscolite se loveau de pereții găleții. — Nu mai e bere, spuse unul dintre bărbați. — Ți-am zis eu că n-o să ne-ajungă. Tu nu, că-i destulă. — Adu niște apă. Vezi că-i un urcior În bucătĂrie. Nu mai beau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
argații conacului că azi are să sosească cuconița de la București cu automobilul, că a și făcut foc în toate odăile și curățenie... Între țărani se începu o fierbere, ca și când intră dihorul între găini. Glasuri felurite porniră și se încrucișară în mulțimea răscolită: ― Da de ce mai vine?... Ori tot vrea să vândă Babaroaga altora? ― N-o lăsăm, cum s-o lăsăm? ― Mai bine să le dăm foc! ― Poate că are și dumneaei vreo poruncă pentru împărțire... ― Trebuia să băgăm plugurile și să nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și să cadă în spatele nemților, când or începe nemții să se retragă de la Oglindești. Dar ei nu știu că au distrus ăștia șoseaua... Popa își lăsă lopata în șanț, făcu cruce și se îndreptă spre noi, călcând anevoie pe șoseaua răscolită. - Au să se împotmolească aici, spuse, au să tabere aici peste noi... Se opriseră toți din săpat, unii cu ochii la noi, la alții privind spre vale. Dar curând se auziră mitralierele din clopotniță. Trăgeau pe deasupra noastră. De bună seamă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și actualul ei mod de viață sofisticat. Mama adoptivă își făcuse un titlu de glorie din a nu se arăta interesată de viața lui Pearl. În schimb își plângea tot timpul de milă. Pearl plecase scârbită și furioasă. Nefericitele amintiri răscolite și aduse la suprafață îi treziseră dorința de a pleca la Ennistone, unde nu avea nici un motiv special de a se găsi și unde se arăta extrem de rar, pentru a nu încălca regulile stabilite de John Robert. Venise la Băi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
retractare oficială în legătură cu vreun articol în care George îl prezentase fals sau îl plagiase pe Rozanov? Încercând cu disperare să se gândească la ceva ce i-ar putea spune Rozanov și care să nu fie legat de George, fantezia lui răscolită îi înfățișă ideea că, poate, John Robert voia să-i mărturisească taina că el este adevăratul tată al lui Tom. Niciodată nu-i trăsnise lui Tom prin cap asemenea idee, și nici de astă-dată nu zăbovi asupra ei. Gândul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se amestecau cu ploaia, se dizolvau în ea. Își amintea de hurducăturile mașinii pe pietre. A răsucit volanul și automobilul a intrat de-a dreptul în canal. Revăzu capota albă, udă, a mașinii, plutind atât de bizar peste apele negre, răscolite, care-și spărgeau undele în ea. Undeva, în succesiunea evenimentelor sau a visului, apăreau mâinile lui, alunecând cu degetele desfăcute pe geamul ud de ploaie din spatele mașinii, și târșâitul tălpilor proptite în prundișul mobil. Parcă își amintea, foarte vag, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
m-ai ales, și ai avut dreptate. Mi-ai acordat încrederea dumitale și ai avut dreptate să mi-o acorzi. Nu sunt o persoană coruptă. Am vegheat asupra lui Hattie ca asupra unui obiect sacru - și acum sunt atât de răscolită și de înspăimântată... am făcut tot ceea ce ai dorit să fac și v-am slujit pe dumneata și pe Hattie cu absolută loialitate și dăruire. Ba chiar mai mult de atât. Nu poți înțelege? O iubesc pe Hattie și te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în America. — Dar nu se poate termina în felul ăsta, strigă Tom. Asta i-am spus și eu, adăugă Emma. Pearl, cu o figură foarte obosită, vorbi încet: Am crezut că Hattie o să vină azi. Noaptea trecută era teribil de răscolită și se lăsase, într-un fel, dominată de John Robert. Dar eram convinsă că în dimineața asta o să vină înapoi, alergând. Și am așteptat. Dar nu a venit. Asta înseamnă fie că a dus-o la Londra, fie direct la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rog, o dată tot trebuia să fie. Regret că n-a fost mai curând. — Bestie rece... rece! — Nu pot să-mi schimb felul de a vorbi. Știi bine cum vorbesc eu. Nu pot decât să spun cum stă cazul. Mă simt răscolită, emoționată, deloc rece. — Alți oameni au emoții. La tine e „un caz“ că te simți emoționată. Îmi pare rău că am plecat. Nu pot explica purtarea mea. Deși există o explicație. Dar ia foarte mult timp - poate vei voi odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]