255 matches
-
de ceea ce se întâmplase cu ea, până când cei din jurul ei îi spuseră: „Domnul acela te-a cumpărat și ți-a dăruit libertatea”. Cu țipete de bucurie, tânăra alergă după răscumpărătorul ei și-i zise, căzându-i în genunchi: „Tu ești răscumpărătorul meu și vreau să-ți slujesc de bună voie toată viața mea”. Și tu creștine, ai un Binefăcător, Care te-a răscumpărat din robia păcatului și din osânda iadului. Lui îi datorezi totul. Cazi în genunchi înaintea Răscumpărătorului tău Iisus
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
Tu ești răscumpărătorul meu și vreau să-ți slujesc de bună voie toată viața mea”. Și tu creștine, ai un Binefăcător, Care te-a răscumpărat din robia păcatului și din osânda iadului. Lui îi datorezi totul. Cazi în genunchi înaintea Răscumpărătorului tău Iisus Hristos și slujește-I Lui toată viața ta. 4. Suferința transformă pe om Un tânăr necredincios se întoarse la Dumnezeu, după ce trecu prin multe necazuri și suferințe, datorită vieții păcătoase. Întorcându-se în orășelul său natal se întâlni
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
înțeles și făcut ca o înălțare la starea de îndumnezeire prin voință proprie, ca și cum cu propriile puteri am fi în stare să împlinim legea vieții. Atunci ar fi fost suficientă legea de pe Sinai și nu ar fi fost promis un Răscumpărător care s-o plinească/desăvârșească. Ci trebuie înțeles ca o lepădare de omenescul simțirii pământești și rațiunii lumești, începutul morții păcatului în trup și în suflet gustându-l în bucuria ascetică a renunțărilor (a omorârilor) până și a trebuințelor, așa încât
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a supus fără șovăire consecințelor mărturisirii sale, petrecând un sfert de veac în cele mai crunte închisori. Ar fi fost înfiorător un asemenea destin, dacă acest atlet al spiritului creștin nu și-ar fi convertit marea lui suferință în jertfă răscumpărătoare pentru Învierea neamului său. Plecat atât de tânăr din căminul părintesc pentru a urca muntele suferinței și a străbate pădurea cu fiare sălbatice și mlaștina deznădejdei, acest om a trecut cu adevărat prin infern, din care a ieșit biruitor. Gicușor
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de Cartea Sfântă prin harul lui Dumnezeu, și de aceea ei au depășit și au învins multe obstacole ivite în misiunile lor. Regula reprezintă scheletul Evangheliei, și ea trebuie trăită, exprimată: „Nu dorim nimic altceva decât pe Creatorul nostru, pe Răscumpărătorul și Mântuitorul nostru, singurul Dumnezeu adevărat”. În rugăciune și contemplație Francisc s-a dovedit a fi marele maestru: la rugăciunea domnească „Tatăl nostru” el a adăugat „Preasfânt”, iar după terminarea ei, a adăugat rugăciuni din Apocalipsa Sfântului Ioan. Pe frați el
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
ai murit din iubire pentru iubirea mea”. Toată creația, însuflețită sau nu, devine însemn și mărturie a Domnului Cerului și Pământului. Contemplația mistică, „față către față”, a fost îndreptată către o punte de comunicare - fragil firișor - cu Marele Creator, Mângâietor, Răscumpărător și Salvator. Sărăcuțul știa să asculte, să prindă și să lege frânturi de gânduri, imagini, intuiții cu versete din Sfânta Carte, ce-i veneau deodată în minte, și, prin combinări - recombinări, el primea într-adevăr un mesaj. În Testament Sfântul
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
o dimensiune profetică”<footnote ANNICK DE SOUZENELLE, Iov sur le chemin de la Lumière, Albin Michel, Paris, 1994, p. 34. footnote>, căci el anticipează profetic suferința Mântuitorului Hristos, dar și depășirea ei prin bucuria din dimineața Învierii: „Dar eu Știu că Răscumpărătorul meu este viu Și că El, în ziua cea de pe urmă, va ridica iar din pulbere această piele a mea ce se destramă. Și afară din trupul meu voi vedea pe Dumnezeu. Pe El Îl voi vedea Și ochii mei
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
Cristos va fi dat morții și nu va mai fi nimic pentru poporul său, adică pentru cetatea care era a sa: atât de mult va fi despărțit de iudei, care din pricina că nu au crezut în el ca Mântuitor și Răscumpărător, au fost în stare să‑l omoare. Dar la sfârșitul veacurilor, Cristos nu va fi nici recunoscut, nici dat morții și nu trebuie să așteptăm atunci împlinirea acestei profeții a lui Daniel, ca și cum am crede că ea nu s‑a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Olivier Clement<footnote Olivier Clement, Viața din inima morții, traducerea Claudiu Soare, EdituraPandora, 2001, p. 77. footnote>. Credința trebuie să fie lucrătoare după cum o concepeau și promovau profeții Vechiu-lui Testament. Ei propovăduiau o credință într-un Dumnezeu Izbăvitor și Răscumpărător. Pentru a accepta revelația divină, transmisăprin ei, omului îi este necesară credința. Ea apare în Vechiul Testament ca o cale pe care Dumnezeu Însuși o arată omului spre a fiparcursă spre a ajunge la El: „Ieși din pământul tău, din familia
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
de om unui Dumnezeucare I se descoperă și îi vorbește<footnote P. Paul-Marie de la Croix, O. C. D., L´Ancien Testament Source de Vie Spirituelle, Les Études Carmelitaines chez Desclée de Brouwer, 1952, p. 555. footnote>. Fără credința izbăvitoare și răscumpărătoare a Vechiului Testament nici credința mântuitoare aNoului Testament nu și-ar afla temeinicia. Evenimentele miraculoase cu care este întrețesută istoria fiilor lui Israel dă certitudine șicreștinilor despre intervențiile salvatoare ale lui Dumnezeu înistoria omenirii. Celor care cu bună știință ignoră
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
gnomică nu înăbușă această „mânare” (Romani 8, 14), punând Lumina Sa dinsfeșnicul inimii sub obrocul minții (Matei 5, 15). Slujirea lor în DuhulTatălui este mai adâncă, mai părintească decât cea a părinților dinlume prin dăruire totală de sine ca Jertfă răscumpărătoare: „De se varușina cineva de Mine și de cuvintele Mele... se va rușina și FiulOmului când va veni întru slava Sa cu sfinții îngeri (Luca 9, 26).„De va greși cineva împotriva Fiului Omului se va ierta lui; dar de
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
A fost recunoscut ca Mesia datorită „ucenicului” său, Nathan din Gaza. Același discipol avea să organizeze și teologia mișcării, asigurându-i răspândirea. Tocmai vestea sosirii lui Sabbatai e aceea care provoacă entuziasmul poporului evreu. În realitate, o asemenea glorificare a „Răscumpărătorului apostat”, posibilă, pe fondul unei chinuitoare instabilități (în care o civilizație intră în dialog cu toate celelalte) e un „sacrilegiu groaznic” pentru gândirea iudaică, fiind socotită un mister profund și paradoxal. E o primă deviație serioasă a iudaismului medieval, spune
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
forme ale legendei populare iudeo-kabbalistice. Cum am văzut, deja în secolul al XVI-lea, ca urmare a expulzării din Spania, „patosul mesianismului” a invadat noua Kabbală; “începutul și sfârșitul au fost legate și înțelese împreună. Catastrofa a primit o valoare răscumpărătoare: ea semnifică durerile nașterii erei mesianice”. Ghetto-ul din Praga devine și el celebru pe fondul acestor mișcări inițiatice. Golem-ul, statuia de argilă creată aici de rabinul kabbalist Juda ben Bezalel Liva (cunoscut și sub numele de Rabbi Löw), răspunde la
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
aspirației încă inexprimabile spre nemurire. Credința noastră într-un marș neoprit al progresului ne face să întrevedem un viitor fără suferință. Or, până într-un trecut recent, homo religiosus monoteist suferea pentru Dumnezeu și prin Dumnezeu. El credea în funcția răscumpărătoare a suferinței. De aceea, religiile s-au aplecat în mod tradițional spre suferința omului și s-au străduit să-i dea o explicație pentru a o face suportabilă aici, pe pământ, ori să arate că ea nu este abordabilă pe
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
altfel zis, recuperează condiția de puritate și de inocență care preceda "amestecul" celor două esențe. Or, acest "amestec" a avut loc ca urmare a atacului lui Ahriman. Prin urmare, sacrificatorul contribuie la restaurarea situației primordiale, la "transfigurarea" (fraso-keretî) lumii, operă răscumpărătoare inaugurată de preotul exemplar Zarathustra. S-ar putea spune chiar că sacrificatorul ia parte deja la lumea transfigurată 21. Starea de maga este dobândită în special prin sacrificiul haoma, al "băuturii nemuririi" pe care preotul o absoarbe în cursul ceremoniei
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
război sfânt" împotriva forțelor Răului; fiecare credincios, alegând Dreapta Religie, era chemat să combată demonii daeva, să "curețe" lumea de demoni; cu alte cuvinte, el colabora la opera de însănătoșire universala a lui Ahură Măzdă și a arhanghelilor săi. Funcția răscumpărătoare a Dreptei Religii a fost întărită treptat prin glorificarea puterii creatoare a ritului. Deoarece scopul ultim era regenerarea universală, a fost valorizată funcția fundamentală, cosmogonică a sacrificiului: într-adevăr, înnoirea eshatologică nu numai că "salvează" omenirea, ci o făurește din
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cauză pentru autor de polemici și condamnări, ne descoperă un Rosmini profund credincios și legat de Biserică, declarîndu-se "fiu devotat" al acesteia chiar și atunci cînd este chemat să pună în lumină aspectele mai puțin pozitive. Starea de agonie a Răscumpărătorului care poartă în trupul său glorios stigmatele pătimirii caracterizează starea actuală a Bisericii din această lume: Biserica răstignită și agonizantă care totuși nu încetează să spere și să se încredințeze mirelui ei... Devotamentul față de Biserica răstignită nu se micșorează nici
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
mântuirii și a Mântuitorului pe care, în chip miraculos, îl va naște: „... elle a bénéficié à l’avance des mérites de la Redemption à laquelle elle a participé de si près, par son consentement” (Robert Laffont, 1991, p. 1366). Prin nașterea Răscumpărătorului, Noua Evă răscumpără păcatul primei Eve și a tuturor Evelor, față de care Iisus manifestă, în Evanghelii, o anumită „slăbiciune”. Îndreptățită de altfel prin faptul că, pe drumul mântuirii, datorită Fecioarei Maria, femeile sunt - și rămân - cu un pas înaintea bărbaților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Paradisul sfânt? Și nu ai observat niciodată că, atunci când Dumnezeu a spus: «Creșteți și înmulțiți-vă», te-a făcut continuator al actului Său creativ; și atunci când a adăugat: «Mergeți și învățați toate popoarele», te-a făcut continuator al acțiunii Sale răscumpărătoare? Și acest Dumnezeu, Care te face gelos, nu ți se dăruiește într-o sfântă Împărtășanie, cu totul ție, la fel ca mâncarea ta ce te hrănește? Și nu crezi că acest Dumnezeu are o Mamă la fel ca a ta
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
cer, «cuvinte de negrăit pe care omul nu are voie să le rostească» (2Cor 12,4), și totuși ne-a destăinuit câte ceva din acele mistere. Când ne vorbește despre nașterea Cuvântului, imagine a oricărei ființe, despre misterul Întrupării, despre opera răscumpărătoare a Mântuitorului, despre preoția Lui, despre Trupul Său mistic, limbajul său ne descoperă puterea de exprimare și siguranța celui ce a văzut ceea ce nimeni altul nu a contemplat. Când ne vorbește despre Pătimire, Paul trăiește tragedia divinității care, împinsă de
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
căpetenie: rostul preotului. Dar această chestie se pune în discuție în două feluri. Întâi, înaintea credinței ne întrebăm: trebuie preot? E nevoie de preot - de preoție? Și așa pusă chestia, își are un răspuns dumnezeiesc, maiestuos, răspuns dat de Dumnezeul - Răscumpărător, dat nu prin vorbe, ci prin faptă, acea faptă a orânduirii preoției, fără de care lumea nu poate sta, și pentru aceasta preoția stă între cele 7 taine dumnezeiești, sau sacramente. Întrebarea aceasta: ne trebuie preot? Se contopește cu cealaltă întrebare
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
dacă ne învață să păzim poruncile lui Dumnezeu și poruncile Bisericii, trebuie să le păzim, și prin urmare trebuie să-l ascultăm, pentru că el ne învață în numele lui Cristos. Și dacă de cristos trebuie să ascultăm, pentru că este Făcătorul și Răscumpărătorul nostru, apoi trebuie să ascultăm și de Papa pe care și l-a făcut Reprezentantul său pe pământ. Una este a asculta și a auzi porunca cuiva și alta este a o pune în practică. Deci iată nevoia de a
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Această analogie devine miezul discursului rostit de primul martir, Ștefan, În fața acuzatorilor săi: „Pe acest Moise - pe care ei l-au tăgăduit zicând: Cine te-a pus căpetenie (archonta) și judecător - pe acesta Dumnezeu l-a trimis și căpetenie și răscumpărător cu/prin (syn) mâna Îngerului care i se arătase În rug. El i-a condus afară, săvârșind miracole/semne și minuni În Egipt, și la Marea Roșie, și În pustiu patruzeci de ani” (Fapte, 7,35 sq.). Concluzia, care face ecou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
devenit realitate printr-o combinație fericită. Exista la Verona deja o activitate pentru difuzarea presei bune. Fondatorul, don Giuseppe Zanetti, a numit-o «Mica Operă». Apăruse în 1891. Tipărea foi de apologetică măruntă, catehisme și, cu precădere, săptămânalul Il Redentore (Răscumpărătorul). Aici colaborau preoți și laici, care încercau să contrasteze violenta propaganda ateistă. Tipăriturile erau distribuite gratuit de un mănunchi de voluntari. Din păcate, costul materiei prime și cheltuiala pentru închirierea spațiilor erau considerabile. Don Zanetti, prieten bun al lui don
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
O poliță în alb»: Este După deschiderea primei filiale din Costozza, a fost dăruită o altă casă la Este (Padova). Parohul don Angelo Pelà l-a indicat, la moartea sa, pe don Calabria ca moștenitor al Patronatului Santissimo Redentore (Preasfântul Răscumpărător) din Este (Padova). Suntem în februarie 1918. Informat de moștenire, don Calabria și-a luat timp să reflecte și să ceară sfat episcopului din Padova, monseniorul Pellizzo, și celui din Verona. A voit să audă și părerea unui avocat. Toți
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]