840 matches
-
al imperiului otoman, dar și un erudit creator de poezie arabo-persană din secolul al XVI-lea): „... acum sunt ca o adiere a brizei care-ți șoptește, suspinând de dor, numele în noapte, când nisipul umed mi se împletește în părul răsfirat peste umerii goi, dezmierdați de răcoarea mării. Sunt marea care-ți sărută buzele înfierbântate de arșița iubirii încă nenăscute sau cerul înstelat care te îmbrățișează în tăcere, așa cum pot fi și luceafărul ce strălucește aninat la zenit în revărsatul zorilor
STAN VIRGIL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 by http://confluente.ro/Stan_Virgil.html [Corola-blog/BlogPost/344495_a_345824]
-
printre frunze și ploi, eu ascund în batistă umbra ta nerăpusă, și,înnod dimineți în apusul din noi. Simt,cum sufletu-ți tace, desenând amintiri, ochiul lunii se-nchide în tristeți de absint, mai adulmec iubirea când, prin gând mă răsfiri, mai ascund trista toamnă când sub gene o...simt! Referință Bibliografică: Simt... / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1778, Anul V, 13 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
SIMT... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1778 din 13 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/doina_bezea_1447404934.html [Corola-blog/BlogPost/342736_a_344065]
-
caldă mă primește, Doamne, promit, eu, nimic nu-Ți mai cer, doar astăzi, te rog, timpul oprește! Închid ochii și sunt acasă. Ce mireasmă de copilărie! Salcâmi și cireși mă înconjoară, parcă timpul în mine re-nvie. Flori de păpădie răsfir în vânt, văzând-o pe mama iar la poartă, câtă dragoste-n priviri și-n cuvânt, în sufletul ei și-n pâinea coaptă... Alerg pe cărarea spre grădină, prin romaniță, flori de busuioc, mă joc prin iarbă și în țărână
SUNT ACASĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 by http://confluente.ro/mihail_janto_1456568679.html [Corola-blog/BlogPost/367671_a_369000]
-
și sfârșitul adună zilele de naștere împreună acordul unui unu plus unu râd și sparg liniștea interioarelor iar păsările umplu copacul vieții cu alte și alte sensuri și uite cum de la zâmbetul copilului cu părul de aur ajung la tine răsfirând în privire alte și alte sensuri ale întâlnirii pe tabla de șah au rămas pionii noi alergăm printre stele iar ei stau și așteaptă mâinile noastre să-i miște ce facem? te întreb tu taci. eu tac. așteptăm ei așteaptă
NUMĂRUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1475010698.html [Corola-blog/BlogPost/384397_a_385726]
-
Căci lampa mea e versul din suspin”. E normal ca la vârsta întâia să-ți fie sufletul ca o primăvară. Dar poeta, în „Sonetul primăverii” nuanțează locul ei în această primăvară: „Mă iartă, sunt o floare de credință,/ Petale se răsfiră în eter,/ Am învățat că omul prin căință// E-o lacrimă ce suie către cer./ În zborul meu mai am o năzuință,/ Iubirea preacurată să-ți ofer.” Un joc ingenios al categoriilor temporale și spațiale, devreme-târziu, aproape-departe, se regăsește în
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 by http://confluente.ro/cezarina_adamescu_1463420086.html [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
Bine, tu, nevastă fără cununie, pune-le cu mâna ta aci, pe pietroiu' aiesta! Femeia cea tânără, îmbrăcată numai într-o cămașă albă de pânză părea o făptură coborâtă din poveștile bătrânilor cu ielele pădurii, că părul despletit îi era răsfirat pe spate și pe umeri, iar în ochii negri se cuibărise o răceală de șarpe cu venin răscolit. Bătrâna cernită părea că-i singura care știa cu adevărat ce însemna rostul lor acolo, în dimineața de primăvară. În ochii ei
„SURÂSUL UMBRELOR” – UN ROMAN CARE MERITĂ CITIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 873 din 22 mai 2013 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_surasu_georgeta_resteman_1369247928.html [Corola-blog/BlogPost/374896_a_376225]
-
nr. 1912 din 26 martie 2016 Toate Articolele Autorului Suflet... naufragiat... În cartea amintirilor caut enigma somnolentă a unui portret pe jumătate întunecat... Dau mereu peste flori presate de timp și pânze de păianjen întinse spre gânduri rălzețite... Iar vântul răsfiră aducerile-aminte în praful dizolvat al unei izbucniri imaginare a sufletului naufragiat în ecourile mării... Viv Referință Bibliografică: Suflet... naufragiat... / Viviana Milivoievici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1912, Anul VI, 26 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viviana Milivoievici
SUFLET... NAUFRAGIAT... de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 by http://confluente.ro/viviana_milivoievici_1459002591.html [Corola-blog/BlogPost/380466_a_381795]
-
ca într-o plutire și ea îi șoptea la ureche: - “Iubitule, tu nu știi, dar eu acum sunt ca o adiere a brizei care-ți șoptește suspinând de dor, numele în noapte, când nisipul umed mi se împletește în părul răsfirat peste umerii goi, dezmierdați de răcoarea mării. Sunt marea care-ți sărută buzele înfierbântate de arșița iubirii încă nenăscute sau cerul înstelat care te îmbrățișează în tăcere, așa cum pot fi și luceafărul ce strălucește aninat la zenit în revărsatul zorilor
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1495259418.html [Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110]
-
și mai emoționantă din tot volumul - Tudor, meditând în grădină la frumusețea creației divine, trece cu lejeritate pe tărâmul amintirilor. O floare din grădină îi atrage atenția și o culege. Cu ea în palmă, caută umbra bătrânului nuc, care-și răsfira crengile generos. Și, pe băncuța de lângă nuc, somnul îl fură și-l proiectează cu ani în urmă, la întâmplarea cu iapa numită „Bătrâna” pe care o pierduse odinioară. Marian Malciu posedă o artă a narațiunii perfectă. Cu puțină imaginație, te
PE CURÂND, DRAGI PRIETENI! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 by http://confluente.ro/Pe_curand_marian_malciu_1369404500.html [Corola-blog/BlogPost/344663_a_345992]
-
să accept tristețea! Fie ea voalat sau direct înghițită de străfulgerări erudit prezentate! Hotărât, mă voi amesteca în ninsoarea acestei clipe cu substrate primăvăratece! Vă chem în dansul pufos, de nor respirat prin vânt unduind în priviri prin mlădițe învârtite, răsfirate în flacăra secundei - concretul timp, așezându-se martor trăirii noastre... O sărutare fulguindă, O urmă digitală sub fierbintea mângâiere și starea se schimbă! Devenim numaidecât copii în poveste sau eliberare prin mișcarea albă diafană. Referință Bibliografică: Hotărâre / Lia Zidaru : Confluențe
HOTĂRÂRE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 by http://confluente.ro/lia_vana_1424092270.html [Corola-blog/BlogPost/382310_a_383639]
-
-n suflet te rănesc. Apoi voi pune-al meu amor Ca pavăză și ajutor. Și-aș vrea iar floarea să-ți pețesc Când nori privirea îți umbresc. *** odrasle muguri privirea lunecă-n tăcere și să-ndrăznesc parcă îmbie să îți răsfir ca adiere cosița lungă arămie să nu te temi când mâini pe coapse ți-oi așeza întâi ușor căci ele fi-vor doar sinapse nestăvilitului meu dor iar para buzei pârguiește piersici în sâni când îi dezmiardă dulceața lor ademenește
DRAGOSTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1456124008.html [Corola-blog/BlogPost/370785_a_372114]
-
cu mine până-n vis dacă-aș putea. Copacii seculari stau drepți, ca împărații Sunt păzitorii seculari ai încercatei nații Sunt frații noștri vegetali, nu-s nălucire Înamorați de cer, înveșmântați în strălucire. Dinspre zenit, lumina toarce raze albe, lin Le răsfiră - botează văzduhul cu preaplin De armonie, duh binecuvântat, dezlegător Căi răsucite, fabuloase, așternne iubirilor. Prietenul meu vântul - dinspre munte aduce Mulțimi de glasuri împletite-n adierea dulce Cu toate simfoniile cerești de îngeri cântate Pe plaiul sacru al Daciei, în
SUB CERUL DACIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1424161185.html [Corola-blog/BlogPost/382421_a_383750]
-
el senzori greu de stăpânit pentru un bărbat în putere și experimentat ca el. Se așeză pe nisip, lipindu-și spatele de zidul digului din beton. Dalia alerga de-a lungul plajei prin apa ce-i răcorea picioarele. Vântul îi răsfira pletele. În razele lunii i se profila bustul bine format și arcul parcă sculptat al șoldurilor rotunde. Ca hipnotizată de frumusețea mării, păși în apă, ținând în mâini sandalele albe cu barete delicate. Ștefan înghiți în sec observând cum apa
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1496339780.html [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
ridice și îi înmână cupa din care săreau picături de rouă adunată dintr-un bob de strugure bine copt și aromat. Goliră cupele până la ultima picătură. Dalia îi înmână cupa și își lăsa capul pe perna peste care i se răsfirară pletele. Abandonă acoperirea sânilor și își lăsa mâinile să-i cadă de-a lungul corpului. Se simțea amețită de la băutură. Aștepta ca iubitul să o aducă din nou la extazul în care se aflase câteva momente mai devreme și care
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1496339780.html [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
veghindu-l duios. Mireasă de alb cu verdele-n voaluri, pe umbre de ger te înalți spre altar, pe buze-ți lucesc răsărituri din raiuri, renaști ca o sfântă pe sub ceru-ți de jar! Vestești primăvara sub petale de cântec, răsfiri bucurii peste câmpul cernit, te-nalți din abisul ce te-a strâns lin în pântec, scrisoare de alb peste lut înflorit! Referință Bibliografică: MIREASA DE ALB-GHIOCELUL / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1888, Anul VI, 02 martie 2016
MIREASA DE ALB-GHIOCELUL de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1456920126.html [Corola-blog/BlogPost/384202_a_385531]
-
fonduri guvernamentale. Dar rezultatele nu au fost pe măsura așteptărilor, ceea ce l-a determinat să abandoneze acest gen de afacere. “N-am făcut bani nici cu vapoarele, important este însă că am încercat!”- zice Mitică Sinu. Apoi, adunându-și gândurile răsfirate de-a lungul timpului demult trecut, continuă să-mi povestească alte întâmplări care-i aminteau de Radu Bumbaru. “În șaseluni ajung primarul Montreal-ului!” “Eram la Montreal cu Radu Bumbaru și alți prieteni - zice amicul meu - și unul dintre românii noștri
UN AL TFEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Exilul_romanesc_la_mijloc_de_secol_xx_un_al_tfel_de_pasoptisti_romani_in_franta_canada_si_statele_unite_.html [Corola-blog/BlogPost/348714_a_350043]
-
pe care nu le-a putut uita și care îl duseseră cu gândul cu mulți ani în urmă, când nimeni și nimic nu i-a putut opri pe el și pe Radu Bumbaru să-și urmeze visele. Adunându-și gândurile răsfirate pe aripile prăfuite ale timpului îmi spune cu vocea stăpânită de o undă melancolică: “Ce frumoasă e cântarea aceea românească, Toate trec când vine vremea lor!”... Referință Bibliografică: EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX - UN AL TFEL DE PAȘOPTIȘTI
UN AL TFEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Exilul_romanesc_la_mijloc_de_secol_xx_un_al_tfel_de_pasoptisti_romani_in_franta_canada_si_statele_unite_.html [Corola-blog/BlogPost/348714_a_350043]
-
îți cântă și când ești adormit odată cu marea, odată cu pescărușii și când te trezești, buzele tale murmură acel cântec aparte, anume conceput pentru turnul sensibilităților tale. Codul îl păstrezi în toate cuvintele pe care le așterni și-l lași să răsfire sau să strângă conștiincios totul ca pe un evantai mâna cu fiecare nervură a sa. Totuși, pe tine cine te mângâie pe mâinile mari, calde, asprite de muncile prin grădinile mănăstirii sau ale sufletului? Aici povestea s-a sfârșit. Au
MĂ ȚESE TIMPUL ÎN TÂMPLA TA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1456081499.html [Corola-blog/BlogPost/370081_a_371410]
-
sol minor,fac semne pe chitară Și în refren e ruga de acasă. Acum se-aprind în rămurele larme, Mieii înmuguresc în jurul stânii, Icoana înlacrimată adoarme, Cum soarele în cumpăna fântânii. Acum se-ntoarce mama în grădină; Cu degete triste răsfiră pământ, Uită durerea ce trupu-i înclină, Și uită de mine pe unde mai sunt. Acum e primăvara Învierii, Cu soare ce răscoace prispa iară, O lacrimă e-n vestea tămâierii, Și mama-n rugăciunile de seară. Orbise Homer de atâtea
POEZII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 by http://confluente.ro/Poezii_0_1.html [Corola-blog/BlogPost/367088_a_368417]
-
unor adieri Pictăm icoane-nvăluite În veșnicia altor veri. Te prefaceai că vii din soare, Tu, Adam gol, eu, Eva ta, Să te dezleg de așteptare Și să te-ascund în umbră mea. Din ne-nțelesele mistere Luai fărâme de tumult, Le răsfirai în praf de stele Și-n pulbere de dor mărunt. Iubirea ne-o făceam albastră Și-n vals, pe sunet de clavir, Pe sufletul făcut fereasta Din ea îți aninam safir. Referință Bibliografica: Dor mărunt / Lăură Hubati : Confluente Literare, ISSN
DOR MĂRUNT de LAURA HUBATI în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/laura_hubati_1422095042.html [Corola-blog/BlogPost/372079_a_373408]
-
-n zâmbet duios Și pe ramuri uscate tu frunze-ți creșteai Că poeme de suflet cu iubirea prinos. * Și de-atunci am ramas un izvor de cuvânt Ce-ți aduce lumină ca să poți înverzii Când spre cer să-l atingi răsfiri gânduri în vânt Neștiuta m-ascund, muză ta-n poezii! * de Gabriela Mimi Boroianu 04.02.2015 Referință Bibliografica: Neștiuta / Gabriela Mimi Boroianu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1496, Anul V, 04 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
NEȘTIUTĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1423075889.html [Corola-blog/BlogPost/376050_a_377379]
-
ÎNFLORIT CIREȘII... Autor: Angelina Nădejde Publicat în: Ediția nr. 1580 din 29 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Au înflorit cireșii, O,Doamne, ce splendoare! Și-au pus hlamide albe Brodate-n roz de soare. Sărută cerul floarea Când vântul o răsfiră Și se cunună zarea, Iar fluturii conspiră. E-atâta frumusețe La nunta de petale, Dar simt cumva tristețe Când văd cum ramuri goale, Umile-ngenunchează Tot sărutând pământul Și tremură a groază Când rău, nechează vântul. Ne-asemănăm cu ei
AU ÎNFLORIT CIREŞII... de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 by http://confluente.ro/angelina_nadejde_1430294195.html [Corola-blog/BlogPost/348941_a_350270]
-
deschisă pentru cine încearcă să o citească. Interiorul casei lui e mobilat de trăirile lăuntrice. Florile în glastre mărturisesc și ele o stare sufletească de armonie sau teamă. Laleaua neagră, aflată în aceeași glastră cu un mănunchi de crengi uscate răsfirate în dezordine, te poate șoca sau ameți dacă întârzii cu privirea pe ea. Sub fereastră luminoasă florile au fost asociate, mecanic, într-un moment de armonie ori teamă, de una dintre mame. Întoarsă acasă, Becky, așezată pe marginea canapelei din
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 by http://confluente.ro/getta_berghoff_1458733636.html [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
Acasa > Poezie > Delectare > TRANSFUZIE Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 2074 din 04 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ea are nevoie să se apropie, să își pună capul pe piept cu degetele orelor răsfirate în catifelări muzicale. Ea te inspiră cu nesaț până în măduva viselor. Aleargă deșirat pentru o clipă fluturată pe relieful speranței. E prezentă ca rugăciunea în schitul inimii la fiecare liturghie a gândurilor, gata de îmbrățișări, gata de ridicări, gata de
TRANSFUZIE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 by http://confluente.ro/iulia_dragomir_1472941670.html [Corola-blog/BlogPost/375609_a_376938]
-
Când tăcerea pătrunde în cuvântul agățat de codru noaptea desface somnul în mozaic când mătasea apei înghite luna secrete albastre aleargă în nervurile frunzelor transpare ea din poveste în voaluri curgătoare cu sfârcuri care zgârie pânzele de vânt apa se răsfiră pe pietre îți spală pașii cu ochii scufundați te uiți deja spre interior când vocea codrului sculptează harpa de noapte ai vrea să zăbovești pe pietrele alunecoase ascuțite sau rotunde stropite de culori asculți liniștea închisă în pietre și te
NOAPTEA DESFACE SOMNUL ÎN MOZAIC de SUZANA DEAC în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Noaptea_desface_somnul_in_mozaic.html [Corola-blog/BlogPost/357416_a_358745]