827 matches
-
-l imite pe Rupert Brooke cât timp a fost Împreună cu Eleanor. Ceea ce spunea, atitudinea sa față de viață, față de ea, față de sine Însuși - toate reflectau toanele literare ale englezului mort. Ea ședea deseori pe iarbă, lăsând o adiere leneșă să-i răsfire părul scurt, și vocea Îi răgușea când citea poezie, alergând pe tot globul, din Grantchester până În Waikiki. Lectura cu voce tare a lui Eleanor avea pasiune În ea. Parcă erau mai apropiați - nu numai mental, ci și psihic - atunci când citeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
aruncă aerul greu Vânturile pe care le știu, și furtuna, peste trupul meu. A fost cândva o vară cu ploaie subțire; Orice vânt era cald În acel anotimp... Iar acum tu treci pe lângă mine prin ceață, o năzărire Cu părul răsfirat de ploaie, cu buzele ude-arcuite În timp, În ironia aceea sălbatică, În voioasa disperare Care, cum am văzut pe vremuri, te-mbătrânește. Ca un spectru treci plutind În fața ploii, care Peste câmpii flori fără tulpini risipește. Cu vechile-ți nădejdi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o dimineață! Vis al Dreptei Simple! Poate, geometria Săbiilor trase la Alexandria, Libere, sub ochiul de senin oțel, În neclătinatul idol El Gahel. Inegală creastă, sulițată cegă, Lame limpezi duse-n țara lui norvegă! Răcoriți ca scuții zonele de aer, Răsfirați cetatea norilor în caier, Eu, sub piatra turcă, luat de Isarlîk, La o albă apă intru - bâldâbâc. Fie să-mi clipească vecinice, abstracte, Din culoarea minții, ca din prea vechi acte. Eptagon cu vârfuri stelelor la fel. Șapte semne, puse
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
un vălmășag de mii De freamăte ridică, se-mparte-n ramuri, crește... Încet, încet, pe scoarță ghiceam cum se ivește Ierbos și încă umed un strai sărbătoresc; Cum mai adânc, sub blana de mușchiuri unduiesc Nelămuriri de cărnuri, cum se răsfiră vine, Cum toată viața aspră, sălbatecă din lunci Se-adună, se strecoară prin rădăcini și vine Ca laptele-n gâtlejul nesățios de prunci. Miresme calde, lâncezi se revărsau, cascadă, De sus, din ce păruse a fi frunzișul lui... - Atunci, silindu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
unul câte unul lucrurile care trebuiesc uitate... Și le-aș împrăștia într-o noapte când luna s-ar ascunde printre nori, așa aș scăpa de amintirile toate și liniștită m-ar prinde primii zori... Dar amețite de atâtea începuturi și răsfirate printre suflet, zbuciumate când mă cuprind mii și mii de gânduri să vreau, nu pot să la fac uitate. Sunt fapte car-au sfredelit în mine și cicatricile sunt dureroase, cum să uit și să privesc spre mâine când astăzi
UITAREA... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364365_a_365694]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > TE SIMT Autor: Lăcrămioara Stoica Publicat în: Ediția nr. 2241 din 18 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Te simt Te simt în adierea vântului de seară, Ce îmi răsfiră părul încărcat cu vise, În așteptarea sărutărilor promise, Dulcege și cu gust de scorțișoară. Te simt în picături de ploi răzlețe, Ce mă ucid încet, când mă ating, Pe umerii mei goi când se preling, Împrăștiind parfum de mere pădurețe
TE SIMT de LĂCRĂMIOARA STOICA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364370_a_365699]
-
pe pământurile străbunicii mele. Iarba încărunțește lângă tine, iar zidul gros cântă la pianul temeliei o melodie veche de leagăn în limba soarelui. Cheia succesului Bijuterie purtată în decolteu adânc de timp și lună, cu tine împart clipele unui anotimp răsfirat în fir gros din păr, tras din soare... împletesc șuvițe să nu se desprindă, le fixez în chei de succes. • Săgețile de lumină În spate ai multe anotimpuri prinse-n clame grele, iar dragostea nu are vârstă. Pe câmp ne-
CETATEA ALBĂ de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362803_a_364132]
-
spate agasarea ce deja s-a lipit - nechemata - de tine în fine închizi și taci îndelung lăsând sentimentul de a fi supraviețuitor să-ți toarcă molcom la picioare dar dincolo de geam auzi cum timpul iarăși își mână mustangii ce-aleargă răsfirând coame de flăcări în vânt și mușcă sălbatic cu dinții lianele albe-ale ploii te- apropii ca să vezi miracolul mai bine dar geamul este aburit sau poate numai ochii. Referință Bibliografică: DINCOLO / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2340
DINCOLO de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362828_a_364157]
-
pe pământurile străbunicii mele. Iarba încărunțește lângă tine, iar zidul gros cântă la pianul temeliei o melodie veche de leagăn în limba soarelui. Cheia succesului Bijuterie purtată în decolteu adânc de timp și lună, cu tine împart clipele unui anotimp răsfirat în fir gros din păr, tras din soare... Citește mai mult • Cetatea AlbăBogată ai fost, cu aurîn lăcaș de cult,luptătoare cu norii negriicare s-au abătut asupra ta!Mi-ai aruncat ramura în pădurepentru a mă ocroti,udându-mă
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
stele-ncet se stinge. Se-aud în sfera cea înaltă Ale iubirii vechi vibrații, Iar sufletul din nou tresaltă, Aleargă fără timp prin spații. Dar clipele de fericire, Depuse-n suflet și-n meninge, Nu vrea să ni le mai răsfire, Cometa-n treacăt ne atinge. Nici nu mai poate să ne-ndrume, Cu ale sale tandre grații, Pe calea fericirii-n lume, Șoptind în taină incantații. O-ncearcă iarăși tot necazul, Iar lacrima i se prelinge Și-i udă gura
COMETĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362974_a_364303]
-
în: Ediția nr. 1072 din 07 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului cât de repede se sparg oglinzile când le apuci mai bine de colțuri le strângi centrul cu două degete sau cu două palme le scapi le lași să se răsfire sub pașii tăi le asculți scârțâitul tocul îl răsucești umpli asfaltul de praf de sticlă argint înnegrit și taberi pe propria-ți imagine dintr-un ciob cel mai mic mai colorat de răsăritul sau apusul soarelui în piață nimeni la
SCULPTURĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363317_a_364646]
-
E pură, e împodobită cu lumină... E gingașă și e neprihănită... Ea e al Mirelui și pentru El gătită. Cluj Napoca 29 ianuarie 2016 Ninge iar Ninge iar peste lume curat Petale și stele de-argint... Crinii podoabele și-au scuturat Răsfirându-se-n aer zâmbind. Se-ntâmplă din nou o minune Ce-ncântă omenirea cu alb S-aducă un dor de iubire Și de zborul spre cerul înalt. Ninge cuminte și tace zăpada Crengile-s strune ce-au amuțit... Simfonia culorii
POEME DE IARNĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363427_a_364756]
-
dens de ceață, a apărut umbra unei bărci a unui coleg. “Deci, nu eram singur pe această direcție...”, m-am încurajat în gând. Peștele încă nu vroia să muște. Când veneau valuri dense de ceață, pline de umiditate, când se răsfirau. Parcă era caierul de cânepă al bunicii din amintirile copilăriei mele. Ceața s-a ridicat puțin deasupra digurilor dinspre oraș și așa am putut să mă orientez unde sunt. În jurul meu mai erau trei bărci, iar pescarii profesioniști rătăceau cu
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]
-
AȘTEPT PĂDUREA! Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 291 din 18 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului O adiere printre arbori reci Sub umbra inimilor frunze Întortocheate se strecor poteci, Se lasă cețuri albe, nepătrunse. În conuri de lumină se răsfiră Ferigi ce-adulmecă o boare de lumină, Ecoul unei lacrime de rouă ce respiră, Aroma fructelor se joacă pe sub luna plină. Pădurea însă mi-e aproape și senină Ce freamăt mă încearcă printre ramurile verzi? Și chiar de-i ziua
AŞTEPT, AŞTEPT PĂDUREA! de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361122_a_362451]
-
Bratia. De acolo, se simt acum adierile reci de toamnă. În livada din spatele bisericii schitului, foșnește uscat frunzișul bătut de cea dintâi brumă a toamnei. Luna plutește în ceruri, printre vârfurile de brazi, ieșind dintre norii rari ce fug repede, răsfirându-se în lumina de argint. Trestiile îngălbenite de pe lac șoptesc, atingându-și ușor pămătufurile, apa tremură în vălurele încrețite. Pe dealurile din jurul mănăstirii, de pe locurile arate, din când în când, o pasăre zvâcnește prin lumina de aur a lunii, câte
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
ce se deschidea tot mai mult la fiecare mângâiere tandră și pricepută a tânărului. Buzele sale lacome începu să coboare la încheietura picioarelor, producând la fiecare atingere o erupție vulcanică de senzații și dorințe în corpul Irinei, care cu degetele răsfirate în părul cârlionțat al partenerului său de nebunii gemea de plăcere, mângâindu-i podoaba capilară. Atingerea cu vârful limbii a drăcușorului ce-ți dă toată savoarea unei iubiri materializate în mângâieri, sărutări si cercetări ale cuptorului încins, a adus-o
EXCURSIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360837_a_362166]
-
scoarțe negre, ascund o comoară, ținută în lacra inimii de fiica poetului Mihai Baicu, distinsa profesoară Mihaela Popa, actualmente pensionară, voluntară la Fundația „Împreună” și membră de onoare a Clubului Seniorilor de la aceeași instituție. Cu fiecare prilej deosebit, fiica poetului răsfira prin gâtul clepsidrei, ca pe firișoarele de nisip, literele versurilor, dar și tăcerile care lunecă mult mai greu decât cuarțul, prin aceeași clepsidră. În definitiv, cum circulau acum un veac poeziile? Scrise pe foi, scrijelate pe tăblițe de andezit, pe
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
Poeme > Meditatie > O ALTFEL DE TOAMNĂ Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1757 din 23 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Își despletește pădurea frunzele mângâind pământul cu mulțumire. Dealul își primește îmbrățișarea-culoare, răsfățul cald mult așteptat! Învăț să-mi răsfir gândul spre sensibilități înflorite și ascult cum toamna descântă semințele spre vise-muguri și contur de frunze. Tril de pasări alungă orice nor de tristețe veghind meritatul somn al copacilor când iarba încă mai crește și crizanteme se răsfață în petale
O ALTFEL DE TOAMNĂ de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368300_a_369629]
-
Acasă > Poezie > Oglindire > RĂDĂCINI Autor: Eleonora Stoicescu Publicat în: Ediția nr. 1753 din 19 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Viața își crește rădăcini adânci în pământul arid al ființei mele, Si le răsfira în toate direcțiile, Fără să știu unde duc Și cum să le scot la lumină, Mă îngroapă și pe mine odată cu ele, Mă coboară în beznă pustie și rece. Încerc să mă smulg din strânsoarea lor crâncena, Să mă eliberez
RADACINI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368328_a_369657]
-
întorc pe o parte și îmi privesc frumoasa iubită care mai doarme, încă... O privesc și mă gândesc la minunata noastră poveste de dragoste și ea neterminată... Aș vrea să nu se termine niciodată! Părul ei blond și ondulat este răsfirat pe pernă iar razele soarelui ajung întâmplător să se joace prin el... Sânii rotunzi îi stau fermi cu sfârcurile semeț ascuțite și strânse de răcoarea dimineții... O acopăr cu plapuma deși, mi- aș fi dorit să mă joc o dată cu razele
AZI, DUMINICA (3) POVESTE NETERMINATĂ (1) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368520_a_369849]
-
întorc pe o parte și îmi privesc frumoasa iubită care mai doarme, încă... O privesc și mă gândesc la minunata noastră poveste de dragoste și ea neterminată... Aș vrea să nu se termine niciodată! Părul ei blond și ondulat este răsfirat pe pernă iar razele soarelui ajung întâmplător să se joace prin el... Sânii rotunzi îi stau fermi cu sfârcurile semeț ascuțite și strânse de răcoarea dimineții... O acopăr cu plapuma deși, mi- aș fi dorit să mă joc o dată cu razele
AZI, DUMINICA (3) POVESTE NETERMINATĂ (1) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368520_a_369849]
-
cu El și să stăm în mod special în fața Lui. Deoarece adunarea se face in Numele Mântuitorului și în biserică este prezent Domnul Isus Hristos, Regele Regilor și Domnul Domnilor! Cineva compara biserica cu trupul unei armate care peste săptâmână este răsfirat în dispozitiv de luptă împotriva răului, iar duminica se adună pentru inspecția trupelor, pentru rugăciune și părtășie. Și așa și este. Cei care sunt dedicați Lui Dumnezeu fac parte din armata Domnului Isus Hristos care este Domnul Oștirilor cerești, adică Comandantul
DESPRE MOTIVUL FRECVENTĂRII BISERICII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367826_a_369155]
-
që mă rrëfen rrugën kur po degdisem je drita që në zemër më vë ngrohtësinë e saj të mrekullueshme 15 ușor că vântul m-ai înfășurat și-ai așezat uimit în poala mea petale apoi nerăbdător ai răsuflat și-ai răsfirat mirajul mugurilor ce dădeau în floare și-n grabă ai plecat lăsând în urmă viața mea fără culoare 15 i lehtë și era më mbështolle dhe e shtrove i mahnitur petale në prehërin tim pastaj me padurim morre frymë dhe
POEZIE GERMANĂ. RENATE MÜLLER ÎN LIMBA ALBANEZĂ DE BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367915_a_369244]
-
Apoi, purced la drumeție Încet, încet pe cărăruie Pe Valea Caraiman în sus O feerie de nespus. Ușor se urcă șerpuit Se sprijină în bețe luate Din vreascurile vechi, uscate S-ajungă unde și-au propus. Sub piemontul uriaș Se răsfiră trei mici șuvoaie De sus în vale se prăvale Cu ape limpezi, lucitoare. Și spume fac și scânteiază Cad în cascade zgomotoase. Aici în Valea cea Spumoasă Cea minunată și frumoasă. Și la Cascada Urlătoare Fac poze toți, cu mic
DRUMEŢIE de IONEL GRECU în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368070_a_369399]
-
într-un maldăr fără substanță. închid pumnii și mă umplu cu amintiri până când inima e saturată și se scufundă ca un batiscaf războinic. nu doar șerpii înghit prada întreagă în zadar dă în floare rădăcina orelor cuminți așteptarea devine ploaie răsfirată peste borne prăfuite ziua este un abur ridicat din cenușa pietrelor de var atent la însemne trupul își înghite carnea cu o poftă egală cu depărtarea. poem turnat în cupe înalte oare unde se ascund șoaptele? această liniște controversată devine
CARMEN TANIA GRIGORE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367352_a_368681]