2,809 matches
-
din esențele mult diluate ale acestor cuvinte, imaginile și stările poemelor ratează, totuși, uneori, cu puțin, efecte notabile: "între mine și cer o fereastră/ ca un animal viu îmi copie chipul/ copacii negri atârnă de cer aidoma unor/ nervi uriași răsfrânți peste patrie (sic)" (Fragii negri) sau "lunec din întâmplare prin lume purtând pe brațe/ cămașa plină de sare./ încerc să-mi întorc capul dar de sub coaste/ o flacără galbenă se înalță plutind./ se bucură sângele meu/ noaptea-mi coboară prin
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
sufocant al existenței personajelor reale. în spatele poveștilor se ascunde privirea încăpățînată a Pelerinului, pustnic în căutarea desăvîrșirii și demon, intruziunile astfel mascate ale autorului în lumile personajelor sale intră prin urmare și ele adînc în poveste. "Prin mine [...] s-ar răsfrînge dincolo toate cîte sînt pe această stradă care ar merita să se recompună într-o periferie a raiului pînă în cele mai intime detalii." Florin Șlapac - Fără pereche, Editura Univers, București, 2000, 208 pagini, f.p.
Cartografii și (re)orientări critice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15996_a_17321]
-
buze" (ibidem). Prefăcîndu-se devotat manierei adoptate, Paul Aretzu o înțeapă, o foarfecă, o compromite, transformînd neutralitatea dicteului în joacă, ingenuitatea lui în persiflare. Înclinația d-sale e către o fantazare supravegheată, care se privește în oglindă. În apele acesteia se răsfrînge o clovnerie degajat satirică, prevăzută cu accente livrești. În registru buf, poetul face și desface, cu degete experte, o poezie a poeziei: "creșteau cuvinte din mine. spiritul este un piept brăzdat. ce faci aici, în mijlocul parfumului. ce, ești cal de
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
creație caragialiană? Și că și-a supraevaluat, jenant, propria operă care, oricum ar fi interpretată, nu se află deasupra celei a lui Caragiale bătrînul? Dar am reprodus acest schimb de opinii epistolare, pentru a releva cît de fals se poate răsfrînge valoarea operei unui mare scriitor în opțiunile unuia cu mult mai modest care avea despre creația sa o năstrușnică apreciere penibil suspusă. Apoi Gherea, dar, mai ales, Călinescu, apoi Iorga, Sanielevici, M. Dragomirescu au apreciat cum se cuvine nuvela. Să
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
exemplu pictura română din ultimii șaizeci de ani, răspunsul este, categoric, nu! Asemenea unei planete care antrenează în propria-i mișcare, prin forța gravitației, tot ceea ce o înconjoară, tensiunile timpului și capriciile istoriei absorb fragila făptură a artistului și se răsfrîng direct asupra lumii simbolice în care acesta locuiește constant. Cum se răsfrîng ele asupra acestei lumi și cu ce preț artistic și moral, aceasta este o altă întrebare. P.S. La interval de numai o zi, ne-au părăsit acum, în
Mișcările unei generații (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15661_a_16986]
-
Asemenea unei planete care antrenează în propria-i mișcare, prin forța gravitației, tot ceea ce o înconjoară, tensiunile timpului și capriciile istoriei absorb fragila făptură a artistului și se răsfrîng direct asupra lumii simbolice în care acesta locuiește constant. Cum se răsfrîng ele asupra acestei lumi și cu ce preț artistic și moral, aceasta este o altă întrebare. P.S. La interval de numai o zi, ne-au părăsit acum, în pragul sărbătorilor, două personalități marcante ale artei românești contemporane: criticul de artă
Mișcările unei generații (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15661_a_16986]
-
ce și-ar asuma un risc polemic. Pe de o parte, această ,,ostilitate implacabilă", această ,,teamă față de artă și literatură", pe care le înregistrează și Virgil Nemoianu ( Iubirea și ura față de formalismul estetic: cîteva argumente, în Steaua, nr. 3/2001), răsfrîng, în epoca noastră, atitudinea regimurilor totalitare, care țintesc a-și supune creația, a o înhăma la carul funcționalității propagandistice. Gratuitatea, lipsa de utilitate imediată, ludicul, fantezia, ironia trezesc suspiciunea unor diriguitori obișnuiți a planifica, a organiza, a disciplina tot ce
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]
-
însă și clipe tensionate, neînțelegeri ale cuplului care duc la disociere. Nu întîmplător e din nou menționată aici legătura dintre bărbat și femeie, al cărei impas este extrapolat asupra speței umane și, prin intermediul acesteia, asupra universului. Un ocazional misoginism se răsfrînge asupra lumii, eclipsînd-o: "Aceste ore/ atingînd aerul la fel ca limbile unei vipere ațîțate./ Aceste ore meschine/ cînd somnul fiecărui bărbat este prins,/ la celălalt capăt, în cuie, de somnul unei femei./ Un șoarece roșu/ ronțăind cu îndîrjire pe sub dușumele
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
printr-însul. De profesie poet, sună ridicol. De profesie critic, mi se pare mai acceptabil. Dar chemarea lirică a rămas pînă azi, ca o expresie a "profunzimilor" ființei, ca un pariu cu dificultățile ei de-a fi, încercînd a se răsfrînge în ireductibilul limbaj metaforic. Evident, nu sînt tocmai eu în măsură a da o sentință valorică asupra propriei mele poezii. Pot spune doar că o consider, așa cum e, a mă reprezenta, în plan literar, alături de aforismele din Jurnalul amicului meu
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
este atît o chestiune de pumn, ci de... șezut. Statul este de fapt starea opiniei, o situație de echilibru, de statică" (Ortega y Gasset). * A fi artist înseamnă a lustrui o suprafață cu bună credință, pînă cînd aceasta ajunge a răsfrînge adîncimile lumii. * Tehnica: o divinitate sinistră nu doar pentru că reclamă jertfe, ci și pentru că, periodic, se sinucide. * Îndîrjirea pe care o extragi din înfrîngeri, decepții, prăbușiri: o forță vitală similară celei a plantelor ce se nutresc din bălegar. * Pierzania epigonului
Din jurnalul lui Alceste (IX) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16369_a_17694]
-
este atît o chestiune de pumn, ci de... șezut. Statul este de fapt starea opiniei, o situație de echilibru, de statică" (Ortega y Gasset). * A fi artist înseamnă a lustrui o suprafață cu bună credință, pînă cînd aceasta ajunge a răsfrînge adîncimile lumii. * Tehnica: o divinitate sinistră nu doar pentru că reclamă jertfe, ci și pentru că, periodic, se sinucide. * Îndîrjirea pe care o extragi din înfrîngeri, decepții, prăbușiri: o forță vitală similară celei a plantelor ce se nutresc din bălegar. * Pierzania epigonului
Din jurnalul lui Alceste (VIII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16387_a_17712]
-
ei Kierkegaard și Jankelevitch, iar Trilling nici nu se apropie de subtilitatea și complexitatea argumentelor acestor filozofi. Dar eseul e important pentru că definește profilul lui Trilling ca exeget literar: optînd pentru ironia implicată, care e mai puțin malițioasă pentru că se răsfrînge și asupra subiectului, ca auto-ironie, criticul își stabilește de fapt repere axiologice, calculează un fel de rază de bătaie a judecăților sale. Rezultatul: Trilling nu e un critic malițios, ci îngăduitor, fără a avea standarde modeste sau toleranță pentru mediocritate
Un intelectual new-yorkez by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16440_a_17765]
-
propusă inițial de John Crarey: Internetul joacă același rol în acest secol precum cel jucat de căile ferate în secolul anterior. Ambele, și Internetul și căile ferate, nu reprezintă fenomene izolate, ele nu țin doar de domeniul tehnicii, ci se răsfrîng asupra mentalității, infuzează concepții de viață, stabilesc norme de comportament, orientează visuri și aspirații, redefinesc noțiuni complexe precum fericire sau împlinire. Dar așa cum trenurile veacului trecut au conviețuit o vreme cu mult mai modestele diligențe, computerele sofisticate ale anului 2000
Spre mileniul electronic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16545_a_17870]
-
Lumea ei nu e doar o Polonie reală, săracă și bîntuită de spectrele dictaturii, ci un univers pe care și l-a durat singură, ca proiecție a sensibilității ei, și care inevitabil o va urma pretutindeni. Din această lume interioară, răsfrîntă în exterior prin Bogdan, soțul care o adoră și o însoțește ca un fel de preot devotat, dar și prin alți admiratori și prieteni fideli, Maryna nu poate emigra. Din păcate, o astfel de plecare, din ea însăși, e tocmai
O Europă interioară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16563_a_17888]
-
la care refuzăm să ne mai raportăm, ca și cum Familia, Țara, Limba Română, Istoria, Biserica s-ar afla cu mult dincolo de marginile realității în care ne ducem traiul de pe o zi pe alta. Să recunoaștem că în această oglindă se văd răsfrângându-se niște ființe normale, nici alese dar nici proscrise, cu suișurile și coborîșurile lor. Să acceptăm că am coborît, că am învățat doar efortul de a coborî; să ridicăm privirea, să sperăm dar să și vrem să urcăm: forța se
Eminescu despre ce se întîmplă azi la noi by Liliana Buruiană-Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16587_a_17912]
-
scoate acum la lumină imaginile și obsesiile personale, acea zestre netransmisibilă din imaginarul fiecărui scriitor. Dar "camera albă" și "războiul de zăpadă", statuia celebră din piață și sala de disecție, ca o casă fără oglinzi, încep deja să pulseze radioactiv, răsfrângând din conștiința poetei în a cititorului razele negre ale timpului istoric. Biografia "cu zgomot de hârtie arsă" și starea "solzoasă" în care se zbate personajul feminin tind să se suprapună, într-un continuum viață-text bine ilustrat de producția generației '80
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
într-o ordine superioară a lumii, simbolizată prin enigmaticul REM. Ce este REM se va afla abia în ultimele pagini ale povestirii". Nostalgia e un roman și în același timp un antiroman, în care unitatea universului mental al autorului se răsfrînge în realități narative distincte, ce creează lumi paralele - la care, desigur, face aluzie coperta volumului în ediția italiană! Publicată inițial în 1989, textul ei a fost mutilat de cenzură. Ulterior, textul integral a cunoscut un mare succes în România, unde
Nominalizări - Premiul "Giuseppe Acerbi" pentru literatura română by Emilia David Drogoreanu () [Corola-journal/Journalistic/11871_a_13196]
-
scriitorului. Dacă vânzarea casei părintești are semnificația despărțirii de trecut, atunci scrierea romanului ar trebui să marcheze un punct la fel de critic. Romanul devine, astfel, sub presiunea trecerii timpului, a îmbătrânirii, a urgenței găsirii unui rost mai înalt, și o meditație răsfrântă asupra sieși. Deși părea scăpat contradicției dintre cele două porniri scripturale descrise mai sus, capitolul antefinal al romanului, Luna caimacamului, ne rezervă o surpriză uriașă. Înainte de a-și încheia romanul acestei eterne întoarceri acasă, scriitorul narator constată că în propria
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
-i slogane și aruncând cu promisiuni abracadabrante, ți-ai tăiat craca de sub picioare. În mod evident, Vadim nu are nici abilitatea lui Voiculescu, și nici mijloacele financiare (cel puțin la mijlocul anilor nouăzeci) ale lui Sârbu. Această situație obiectivă se va răsfrânge în previzibila calitate proastă a emisiunilor, în subdotarea tehnică și în tot ce decurge din lipsa de profesionalism. Important, însă, e ce se va întâmpla cu voturile ex-PRM-ului. În ce direcție se vor scurge ele? Cine va beneficia de pe urma prăbușirii
Lumea după Vadim by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11895_a_13220]
-
asumă marginalitatea. Ființa periferică, deposedată de rolul ce s-ar cuveni a-l juca, cel al autenticității, polemizează cu centrul abuziv, predispus la manifestări parazitare, al convenției prezumțioase. între eul poetic cu o situare lăturalnică și lumea asupra căreia se răsfrînge acest centru mai mult ori mai puțin corupt prin artificiu se instituie o tensiune pe care ironia o compensează formal, precum o himeră a justiției: "pentru vina de-a te fi ocărît/ Septembrie/ n-au mai lăsat ai mei să
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
zidit cu trudă și migală într-un câmp al redefinirii. În valuri limpezi, marea îi cântă și ea dorurile neostenite într-un azur al independenței supreme. Sub scântei intense, stelele dezlănțuie un farmec al înstrăinării, iar bolta aspirațiilor sale se răsfrânge pe aleile unei taine care-și lasă aripile să se deschidă . Refugiu îi este templul divin al poeziei unde se închină naturii la poalele viselor preacurate. Zborul său rămâne neîntinat, asta fiindcă poetul luptă cu legile efemere, înălțându-se în
MUZICA VERSULUI DIVIN de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382676_a_384005]
-
la descoperirea istoriei României cititorilor occidentali, părerea mea este că altele ar fi totuși mai nimerite. Ca de pildă, lucrarea de doctorat a aceluiași Donald Dunham, redactată sub conducerea profesorului Oprescu, un studiu despre personalitatea poporului roman așa cum e ea răsfrîntă în artele vizuale. Donald Dunham, Assignment: Bucharest. An American Diplomat's View of the Communist Takeover of Romania, The Center for Romanian Studies, Iași, Portland, Oxford, 2000, 160 pag.
Un diplomat american la București by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16039_a_17364]
-
între produsul său și al celuilalt, subînțelegînd Poezia ca un arhetip, ca un har care "suflă unde vrea", slujindu-se, aleatoriu, de-o mînă auctorială ori de alta. O tulburătoare confesiune devoalează resortul intim al poetului-antologator, al cărui chip se răsfrînge într-o materie categorială, în miracolul ei inepuizabil, indiferent de semnături: "Cînd citesc o poezie bună, indiferent de cine ar fi scrisă, mă bucur ca un copil. E ca și cînd aș fi scris-o eu. E o victorie a
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]
-
idei împrăștiate în cele mai felurite direcții, anecdote, observații caustice asupra prezentului. O prodigioasă memorie îl slujea cu fidelitate. Ca dintr-un corn al abundenței, din discursul eseistului se revărsa asupra auditorilor săi materia unei vieți nescutită de aspecte aventuroase, răsfrînte în oglinzile multiplicatoare ale unui spirit acut. Omul cunoscuse prigoana cea mai cruntă a regimului comunist, în temnițele căruia, umilit, înfometat, bătut, își pierduse sănătatea în mod iremediabil. Scăpase ca prin minune dintr-o comă hepatică ce avea de regulă
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
putere între întemeietorul obștei, nonagenarul senil - oare? - Rinu Arvunescu, insezisabilul magician în orele sale Miru Rozeta, vicleanul guvernator Răzvan Patriciu și pofticiosul de putere viceguvernator Grigore Plagamat, urzitor de intrigi pe canavaua unui spațiu și a unui timp care se răsfrâng adesea în fantastic. Tonul este ludic, ironic. Tatăl, bunăoară, al lui Plagamat, studiase societățile tribale, mama lucrase la cadre, �unde descoperise tertipurile și șiretlicurile din dosarele nomenclaturiștilor� - indiciu al unei propensiuni genetice a fiului în lupta pentru prioritate. Instruit, Plagamat
Un roman al hipersimțurilor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16119_a_17444]