927 matches
-
Europa se află la răspântie, întrucât s-a ajuns în situația în care partide extremiste impun decizii guvernamentale. "Europa este destul de frământată, după cum vedeți s-a ajuns la situația în care partide extremiste decid decizii guvernamentale. Este un moment de răspântie al Europei, m-aș întreba care ar fi fost reacția față de Guvernul României dacă PRM ar fi condiționat o măsură corectă la nivel european. Trebuie să ne bizuim în primul rând pe capacitatea noastră de a absorbi banii europeni, pe
Băsescu: Care ar fi fost reacţia faţă de Guvernul român dacă PRM condiţiona o măsură europeană? () [Corola-journal/Journalistic/47513_a_48838]
-
care scriu trăiește între vârste: suficient de nouă cât să mai stea pe rafturile librăriilor, destul de veche cât să miște, într-un București pe care nu s-a pus, încă, zăpada, cadrele unor lumi de poveste. Doamne și domni la răspântii bucureștene, a Victoriei Dragu Dimitriu, e apărută, acum trei ani, în colecția Planeta București a Editurii Vremea. Este, în mai bine de 600 de pagini, y compris reproduceri de fotografii și o consistentă bibliografie, un album de familie, în sensul
Siluete la răscruci by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5040_a_6365]
-
și o consistentă bibliografie, un album de familie, în sensul vechi bucureștean. Al unor mahalale de alt soi, în care toți știau rostul tuturor, fără supărare, și fără indiscreție. Și care comunicau firesc prin acele încheieturi ale orașului care erau răspântiile. În stare să te mai ducă și astăzi, pe ici, pe colo, dintr-un cartier vechi în altul, fără teama că te rătăcești, fără grija că pierzi timpul. Între istorie personală și muncă de arhivă, între povești și literatură, Victoria
Siluete la răscruci by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5040_a_6365]
-
prelungește, în amintire, în alta, a domnului Wallenstein, profesor de română al autoarei cărții, fără ca proprietarii să se fi cunoscut vreodată. Mici coincidențe bucureștene. Cărora li se alătură coincidențele mari, drumurile întretăiate ale familiilor cărora soarta le-a stat la răspântie. Căile li s-au despărțit, firele care i-au legat au rămas. „Pentru că aceasta nu este o carte de istorie, ci o carte de dragoste pentru București, îmi place să cred ca această legătură există” (p. 29) - o cheie de
Siluete la răscruci by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5040_a_6365]
-
ultimei prințese Racovitză, la Sorana Georgescu-Gorjan, al cărei tată a lucrat cu Brâncuși, la Nicolina Fianu și Theodor Orășanu, toți presărându-și poveștile undeva între Mântuleasa și Galați. Apoi, mergând spre nord, cu Dorana Coșoveanu, ori cu Dudu Crăiniceanu, spre răspântia de la Arcul de Triumf, cu Horia Rădulescu, spre Mănăstirea Cașin. În fine, pour la bonne bouche, înapoi spre Târgul de Afară, cu Oana Sofonea, din casa Movilă, la răscrucea pitoresc numită La trei ochi sub plapomă. Originea numelui este într-
Siluete la răscruci by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5040_a_6365]
-
scafandru în adâncurile sufletului. Nu e vorba de acea intimitate scumpă modernilor, ci de una pur spirituală, care face din Dumnezeu un locuitor statornic al inimii omenești golită de tot ce nu e esențial pentru ființă. Printre admiratorii misticului de la răspântia secolelor XIII și XIV se numără Cioran. Influența gândirii priorului dominican, ale cărui predici îi vrăjeau literalmente pe călugării din 47 de mănăstiri răspândite pe un vast teritoriu între Olanda și Brandeburg, asupra gândirii moderne este considerabilă. Acest fapt se
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4555_a_5880]
-
a suferit sub influența filozofiei hermetice o intensă modificare: și-a pierdut virtuțile abstracte și a devenit o prezență concretă, fără de care omul n-ar fi putut să fie gîndit ca mijlocitor între lume și divinitate. Pentru alchimiști, omul e răspîntia dintre elementul divin, suprasensibil, și cel lumesc, sensibil. Altfel spus, omul e centrul universului, iar spațiul trebuie să asculte de această optică. Și atunci, toată miza alchimiștilor este să gîndească omul în niște termeni care să fie spațiali și totodată
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
de vîrf. Spectatorii din Caracal și-au recuperat acest statut uitat de mult. Bijuteria care este acum, din toate punctele de vedere, Teatrul din Caracal a făcut ca relația normală actor-spectator să învie. Să fie trezită. Teatrul și Cetatea. La răspîntie de drumuri, Teatrul acesta stă demn în calea uitării. Aiuritele mele tăceri. Ele poartă întîlnirea mea extraordinară cu ceea ce a devenit orașul Caracal pentru mine. Am plecat pe acest drum fără prejudecăți. Am gîndit și am construit totul cu Marius
Promisiunea (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5508_a_6833]
-
de artificii ale „moldovenistului” I. Teodoreanu... Chiar dacă notații gen „Frumuseții i se iartă totul, i se cuvine totul” vădesc crezul unui estet, Fănuș Neagu extrage, mereu, din arta povestirii o morală specifică, altoită pe tradiția de margine europeană și de răspîntie a Orientului. Jurnalul cu fața ascunsă îl dezvăluie ca pe un cititor bulimic (găsim în paginile sale sute de referințe livrești - de la Sadoveanu la Nabokov, de la Virginia Woolf la Ernst Jünger, de la romancierii sud-americani la cei nordamericani, de la Gorki la
Finis coronat opus by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3688_a_5013]
-
vedea (difuzat noaptea târziu spre dimineață, de postul TVR 2) un film din ciclul Rezistența prin cultură, dedicat Anei Blandiana. Filmul, realizat în anul 2011 de Alexandru Munteanu, este de două ori valoros. O dată în sine, fiindcă reliefează momente de răspântie din viața unei scriitoare care și-a definit personalitatea printr-o neîncetată confruntare cu autoritățile comuniste. Ca, de pildă: episodul când tatăl poetei, preotul Coman, se deplasa într-un convoi de deținuți politici undeva în Balta Brăilei și a aflat
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3389_a_4714]
-
termenului, dar și pentru că e mai ofertant - analitic vorbind. Primează în tot ce scrie satisfacția descoperirii unor nuanțe emblematice, tactul asamblării ideilor și, mai ales, felul în care cititorul este angajat într-o istorie a ideilor niciodată plictisitoare. „Dragostea de răspântie triumfă pentru că o poate apuca în orice direcție - luându-l pe cititor de mână și purtându-l pe potecile neumblate ale literaturii”, se precizează în finalul volumului. Astfel că Un țărm prea îndepărtat se citește ca un eseu despre problema
Frontiera care ne apropie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3396_a_4721]
-
tristețe. Am pierdut banii cu care s-o răscumpăr pe sora mea. Mi-e greu, dar va trebui să îi spun că, de dragul ei, promit să muncesc din greu și să urmez cărările virtuții până ce vom trece de încă trei răspântii de ani și că merit să fiu dojenit pentru că nu am fost atent, dar voi continua să îi fiu credincios. Și punându-și lopata pe umăr, s-a strecurat afară din casă, în timp ce de la etaj, o femeie se uita în
Sui Sin Far - Lin John () [Corola-journal/Journalistic/2926_a_4251]
-
îl condamnă la săvârșirea paricidului și incestului. După ce a părut că poate controla evenimentele prezente cu ajutorul informațiilor acumulate, el se vede silit în cele din urmă să fugă din sanctuarul unde s-a refugiat vremelnic și să se îndrepte spre răspântia fatală unde îl întâlnește pe bătrânul sortit să-i fie victimă. Cel mai adesea, sfârșitul tragic al eroilor poate fi amânat, însă nu și abolit. Chiar dacă intriga nu e schimbată, accentele pot fi puse diferit față de operele luate ca model
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
care să profit. Mergeam repede, privind înainte, înfigându-mi privirile în chipurile trecătorilor, căutând să-l aleg bine pe acela care trebuia să-mi astâmpere foamea. Asemeni unui hoț nocturn sau unui tâlhar, m-am așezat la pândă la o răspântie și am așteptat să treacă omul oarecare, omul comun, de la care să cerșesc insistent pomana unei confesiuni. Pe primul care a trecut pe sub felinar - era singur și mi s-a părut între două vârste - n-am vrut să-l opresc
Giovanni Papini Povestiri stranii () [Corola-journal/Journalistic/3253_a_4578]
-
Viul, încîlcitul, nodul, pornirea șuie și fără de eficiență dispar, sînt retezate...". Aceste observații asupra relației puterii cu omenescul aparțin unui oarecare Simion, preceptor francez la casa boierului Hartular, în Moldova secolului XIX; ne aflăm în timpul lui Mihail Sturdza, la o răspîntie a istoriei, într-o vreme a tuturor uneltirilor dar și înnoirilor, cînd obișnuințele fanariote încep să fie înlocuite cu altele, importate de aristocrația epocii din civilizația apuseană. Romanul se înscrie, așadar, în proza cu tematică istorică. Dacă spațiul epic este
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
îndeajuns pentru ceea ce ar vrea să exprime autorul. Și atunci, începe interogarea acelui psyché, pe care nici explicațiile triadei freudiene nu-l suplinesc. Numai cazna cuvân tului, cum ar fi zis învățatul brâncușiolog V.G. Paleolog, nu ne lasă niciodată la răspântia întrebărilor. Ieșirea în larg, așadar, începe de la imperceptibilul sine, care, la poetul Virgil Dumitrescu, începe firesc cu ziua lui de nastere - iulie 4. De aici, până după 12 ani, apare Van Gogh, poetul. Cum nu în puține cazuri omulgazetar s-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
este o datorie”. ...Acestea sunt faptele: una singură, din numeroase altele, mai mult sau mai puțin anonime, de care se cuvine să ne amintim măcar din când în când. într-un parc al eroilor Mă aflu la Sinaia, la o răspântie de drumuri principale: unul vine din sud și urcă spre Predeal; altul face la stânga, spre Furnica, pe lângă mânăstirea cea dat nume locului, și de aci mai departe, spre Cota 1400 și piscuri. Mă aflu în chiar intersecția în care un
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Simona Vasilache Nu cred să fie, pe ața basmului, nod mai nesuferit decît dilema răscrucii: ,De-o vei lua la stînga, te vei căi, de-o vei lua la dreapta, iară te vei căi." Ca să nu mai spun că răspîntia o străjuiește, de-obicei, vreo sfîntă cîrcotașă, ce habar n-are, chipurile, de calea cea oablă. Așa că, sorții nelăsînd s-o faci pe craiul din Alexăndrie, nu-ți rămîne decît să mergi între două cărări. Înfundate. Adică (fiindcă acum se
Viceversa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11048_a_12373]
-
fătul blând iar Iapa sub o umbră lângă mama a mai fătat icnind un mânz plăpând doream Înfometat un boț de pâine dar scocul era sec - murise moara și mă gândeam la Labiș cum plângea când a-mpușcat tăicuța - căprioara. erau răspântii strâmbe prin istorii soldații tineri se urcau la cer chiar seceta murea de-atâta sete iar lupii hămesiți mureau de ger privea tăcută maica la icoană taica umbla prin sat după-mprumut În casa lui Țopăi - pe-ngenunchiate se Întețeau flăcăii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
cumpănă ale vieții sale, acele clipe unice în care o altă opțiune ar fi putut da un sens diferit existenței sale. Confesiunea lui Ion Stratan capătă semnificații cu totul noi astăzi, cînd știm toți care a fost alegerea la ultima răspîntie din viața poetului: ,În anii '80 nu am putut ajunge la Ambasada Greciei, unde mi se promisese obținerea unei vize turistice. Din cauza unui cutremur, întîlnirea cu persoana care facilita acea viză n-a mai avut loc și în visata Eladă
Scriitori în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10837_a_12162]
-
pentru speculație - disponibilitate ce traversează întreaga operă a lui Octavian Paler. Sub cupola unor conferințe, citim texte hibride de autoficțiune și eseistică. O particularitate a scrisului său este jonglarea cu genurile biograficului, trecând, deseori cu subtilitate, în ficțiune. „Omul de răspântie”, cum se autointitula în Viața ca o coridă, îmbracă în Calomnii mitologice mantaua scepticului temător de gratuități sentimentale. Prins între orgoliu și timiditate, naratorul caută remedii împotriva melancoliei și singurătății - teme altădată esențiale -, dar privindu-le de astă dată cu
Savoarea observației ratate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3879_a_5204]
-
a fiarelor, care-l va face imun la orice încătușare. Nu și, cum spuneam, la aceea a soartei: „Zlota a fost băgat gol într-un butoi etanș închis, doar cu capul afară și pus în bătaia soarelui, în mijlocul târgului, la răspântie de drumuri. De două ori pe zi era silit să înghită hrana gătită din carnea ortacilor. Era străjuit zi și noapte de caraule, în schimburi de câte opt ceasuri. Din gâtlejul lui zbucneau hohote lugubre de râs, care făceau țiglele
Outside the box by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4114_a_5439]
-
dilectat", scriitorii capitalei noastre preferau fixației, mutația, care a fost și axa filosofiei dezabuzate a lui Montaigne. Anticarii de altădată În anii interbelici erau două feluri de anticari: cei mai mulți cu etalaje pe o mare porțiune din cheiul Dîmboviței sau pe la răspîntii, ceilalți, instalați în prăvălii proprii sau la Casa Anticarilor, de la Vama Poștei. Această rezidență a lor, în formă ovală, de care beneficiau numai cinci sau șase anticari, le fusese pusă la dispoziție în urma intervenției celui mai ilustru al lor protector
texte inedite by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/10967_a_12292]
-
orbește cu ochii pierduți în gol fără capăt deasupra melcului agonizează'n văzduh stingerea stelelor Pârâul de lemn pârâul de lemn cărare pentru alaiul de îngeri pășind tăinuiri depărtate fiecare pas mai aproape-i de steaua polară planetele aburind neștiutul răspântiei risipesc petalele trecerii pe pârâul de lemn urmele tălpilor foșnind întuneric înmerismează nestins flăcări mocnite Zarea deschisă nesfârșitul deșertului nisipurile călătoare pregătesc dincolo de vălurirea grea a văzduhului înălțarea predicii pădurile surde s'au strămutat pe colina auzului lăsând deschisă zarea
Alexandru lungu by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/10194_a_11519]
-
în priveghere. Mătasea aripilor dorului îi scânteia-n inimă chipul iubitei, spulberându-i tristețea fărâmă cu fărâmă. Din ogorul Casei cu miros de fân, purtat în inimă ca pe-o icoană, i-au mai rămas doar câteva crâmpeie, aplecate peste răspântiile vieții. Cine mă strigă: Mihai!...și-mi bate /la porțile mari și-ntristate, /de-mi farmec auzul cu strigătul ei? -Sunt eu, prea iubite, ți-aduc ghiocei, /ți-aduc primăvara și dorul să vii. Sunt Paștile astăzi, iar tu întârzii
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]