1,361 matches
-
varianta fără monogramă. Fragmentul de tezaur de 14 podoabe dacice din argint, databile în secolul I a. C. - I p. C., conține o brățară simplă, decorată cu capete stilizate de șerpi, brățări cu capetele răsucite, pandantive, cercei și verigi cu capetele răsucite. Toate aceste monede și podoabe dacice, foarte rare, au fost obținute, în mod ilicit, de către persoane implicate în activități ilegale de detecții și săpături în zona Sarmizegetusei Regia, fiind ulterior scoase în mod clandestin din România și puse în vânzare
Monede dacice din aur recuperate din Germania [Corola-blog/BlogPost/93478_a_94770]
-
unele cu celelalte în realitatea comună. Astfel, într-o parte a peretelui aceluia mi se părea că disting silueta unui cocoș de munte, iar alături - un pianist aplecat peste clapele instrumentului său. În apropierea lor se zărea Turnul Eiffel, puțin răsucit, aproape să fie atins în zbor de Victoria din Samotrake. Ceva mai la mijloc se zbenguia un căluț de mare, gata și el să dea peste nasul enorm al lui Cyrano de Bergerac. Deasupra flutura un pavilion pe care se
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
în gânduri pe una din aleile înverzite din spatele catedralei Sf. Petru. De fapt, „cufundat în gânduri” nu e poate cea mai nimerită expresie; nu gândurile încercau blândul creier al acestui om potrivit de statură, cu păr rar, cu nas mic, răsucit ștrengărește spre cer, ci aburoase reverii ce se apropiau ușor de pragul somnului. O tufă de coacăze în care se împiedică, fiind gata să se răstoarne, îi atrase atenția sfântului părinte că părăsise fără să vrea cărarea și că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ploaie, la frunza de nalbă, lată cît palma crăpată cu porii astupați de o acnee malignă pe care o absoarbe cu lăcomia Înecatului după aer. Îmi imaginez canalele secrete ale plantelor, nările, gurile lor și le ghicesc suferința În tulpinile răsucite convulsiv, În frunzele subțiate și sfărîmicioase. Mă gîndesc la plămînii copiilor. Fiecare oraș, fiecare cartier, orice așezare umană are un semnalment particular care o distinge confirmîndu-i identitatea; o fîntînă, un arbore secular, o statuie, o școală, un spital, o cruce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
așa ceva. Dar mai rău decât toate, mai rău decât faptul că tipa îl jignise cumplit, refuzându-l fără să-i spună, credea el, adevăratul motiv, era altceva, mult mai grav. Respingându-l, tipa se luase practic de superba lui mustață răsucită pakistaneză, cu care el și întreaga lui familie se mândreau atât de mult. „Aș ieși cu tine, dar e slinoasă și pute”, îi declarase ea nonșalant. Abdulah înnebunise când auzise o asemenea jignire de la o tipă pe care o cunoscuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Haina de Moș Crăciun, de exemplu, atârnând de o fereastră spartă, asemeni unei sperietori. Sau ipostaze ale căror povești, dacă le-ar fi cunoscut, ar fi luat Oscarul pentru scenariu. Cum ar fi capul lui Abdulah, cu superba lui mustață răsucită intactă, lipită într-un sărut prelung, înghețat, de buzele lui Lindsay Johnson, căci așa o chema pe fata care îl refuzase. Cauză-efect, cum ar fi spus oricine, dar oricine era acolo era distrus, iar oricine altcineva nu era acolo, deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
despre care încă nu știa ce vor. No, ce faci, nu vii? întrebă Simion, care deja pornise înapoi. Se oprise lângă un bolovan mare, lipit de marginea din stânga a canionului. Chiar deasupra acestuia, crescut dintr-o crăpătură a versantului, trunchiul răsucit al unui ulm uriaș se ridica aproape paralel cu peretele râpei. No, aici e singurul loc pe unde putem ajunge sus, rosti Pop, care deja se cățărase pe îndoitura trunchiului copacului, fără frânghii de alpinism este imposibil să urcăm prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
față, sfios. - Eu l-am găsit, bâigui el. Veneam să iau comanda pentru vin... - L-a văzut cineva căzând? O nouă privire perplexă rătăci printre fețele prostite ale celor de față. Dante se aplecă iarăși peste cadavru, examinându-i membrele răsucite. Îl Întoarse Încetișor: pe piept, În dreptul inimii, două tăieturi În vestă, tivite cu stacojiu, ieșeau clar În evidență. Una din cele două lovituri Îl omorâse probabil pe loc și, cum nu strigase, trebuie să fi fost prima aplicată; numai ferocitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
articolul ca pe o dovadă. O dovadă pentru nu știu ce. Și am ieșit din casă. Nu m-am mai întors acolo niciodată. Viața nu suportă întoarcerile. M-am gândit din nou la Matziev, la mustața lui subțire, pomădată, la trabucurile lui răsucite, la fonograful care cânta întruna aceeași șansonetă. Și el se pierduse prin vreme până la urmă, cu tot echipamentul lui, odată ce Cazul fusese rezolvat, rezolvat din punctul lor de vedere. Continuase, fără îndoială, să o trambaleze pe Caroline din loc în loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cine știe ce ulicioară din copilărie. Cineva să meargă la Princeton cu Ferrenby. Amory a ieșit pe ușă și a Început să tremure ușor de frig În vântul din noaptea târzie, un vânt care mișca o aripă Îndoită din masa de metal răsucit, stârnind un sunet subțire, plângător. CRESCENDO! Ziua următoare a trecut val-vârtej, mulțumită milostivei pronii. Când rămânea singur, gândurile lui Amory se Întorceau din nou, inevitabil, la imaginea gurii roșii căscate nefiresc În mijlocul feței albe, dar, cu un efort de voință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
alamă. Cât despre bine cunoscutul Amory, el ar vrea să scrie chestii nemuritoare dacă ar fi suficient de sigur de ceva ca să riște să le spună și altora. Nu există dar mai otrăvit de lăsat posterității decât câteva platitudini inteligent răsucite. Tom, tu de ce nu treci la catolicism? Firește, ca să devii un bun catolic, ar trebui să renunți la comploturile violente despre care-mi povesteai cândva, dar ai scrie poezie mai frumoasă dacă ai avea o legătură cu sfeșnicele alea Înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fapt, conform destinației inițiale, este un pumnal de Hitlerjugend, scos la pensie - și pozează cu toată energia ca în fotografia cu fratele Sophiei. Poziție de atac, sau cum s‑o mai fi numind și asta, într‑o mână pumnalul, cealaltă răsucită ușor și grațios în aer. Rezultatul: jalnic. Stai, Anni, știu cu ce putem drege rezultatul jalnic - cu baioneta tatei, pe care o păstrează ca amintire și pe care o are, la rândul lui, de la taică‑său; nici nu‑ți vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cu ten deschis, cremos, care stătea la capătul îndepărtat al mesei, în timp ce în mintea mea mă lingeam pe buze. Purta o fustă de culoarea magnoliei și o bluză albă din crep, iar părul ei blond era prins într-o coc răsucit, strâns la ceafa capului ei fin sculptat. Zâmbi la prezentarea mea și își scoase din servietă un dosar, pe care îl deschise. — Când Josef Kahn era copil, zise ea, a făcut encefalită letargică acută, boală care a afectat într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Iarna ți-a mușcat din pântec... Ai pornit spre lunci și crâng, Dar porniși cu cornul stâng, Melc nătâng, Melc nătîng!" Iar când vrui să-l mai alint, Întinsei o mînă-amară De plâns mult... și dârdâind, Două coarne de argint Răsucit se fărâmară. Că e ciunt, nu m-am uitat... Ci, în punga lui de bale, Cu-nsutite griji, pe cale L-am purtat Legănat: Pungă mică de mătasă... Iar acasă L-am pus bine Sus, în pod, ( Tot lângă mine) Ca să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
la fel de repede te-am luat în brațe și te ce ne mai învârteam, tu ușoară că un fulg... Printre ale tale valuri de frumusețe, Înspre ale tale mărimi de drăgustețe, Între a cuvintelor părimi înțelepțite, Sunt între ale lor înțelesuri răsucite.. Între atingerile îngerești ale sufletului, Printre alungările diavolești ale trupului, Înspre plantările miraculoase dintre idei, Între inspirările-mi sufletului compuneai.. \ Valuri de nea în mustață mea, Cu Tine în brațe, desprins de a destinului ațe, te mângâiam cu privirea, te
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
numai arta sa adevărată o eliberează. In forurile sale intime ea rămâne, în continuare, cu ascunse trăiri contorsionate, este aceeași Liana, dar mai matură, mai înțeleaptă, mai sensibilă și mai profundă ca artistă. Imi reamintesc de trunchiurile ei de copaci, răsucite, din alte picturi, de crengile uneori încrâncenat unite, de frumusețea și durerea unora din peisajele pictate de ea, uneori sugerând un non sens, alteori o luptă durută dintre bine și rău, o dorință neîmplinită, o victorie a frumosului, a existenței
PICTORIŢA LIANA SAXONE HORODI, ÎNTRECÂNDU-SE PE SINE de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363286_a_364615]
-
898 din 16 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Nu am altă misiune Într-o lume trecătoare Decât din Cuvânt minune Să-ntrupez, din beznă soare, Din învolburate semne Diademe și-aurore, Din învățături nedemne Tălmăciri ca de Tagore... Din povețe răsucite Revelații nefurate, Din predicăciuni pocite Cumpătări ca de Socrate... Din înțelepciunea lumii Noi înțelepciuni și tâlcuri, De la embrionul mumii La întâiul supt din sfârcuri, De la primul plâns și urlet Până-n cel mai de pe urmă Când ne umblă fără umblet Falsa
NU AM ALTĂ MISIUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363512_a_364841]
-
nădăfui, Dacă tot puful vieții de mi s-ar burzului.. Dacă pentru ea n-aș trăi..! Precum între ale tale văluri de frumusețe, Pentru ale tale sunete de drăgustețe, Dintre a cuvintelor ce-ți înțelepțite, Sunt între ale lor înțelesuri răsucite.. Că ești frumoasă ca un buchet de zâmbete, Grațioasă mai precum însoritele sâmbete, Prea de zâmbetele ce-n inima-ți valsează, Și-n culorile-ți vi chipul îți desenează. Dar zâmbetul tău îmi trezește regretul, Că n-am iubit cu
BUCHETUL DE ZÂMBETE... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362279_a_363608]
-
desenez în aur/ ca pe niște mari monede / pleoapele tale, / vreau să pictez paradisul : / curcubeu, curcubeu / și să fac din cingătoarea ta / un camuflaj / cu spuma scoicilor.// (5)// Voi micșora apa / pentru a-ți da să bei / soarele nisipurilor / rădăcinile răsucite / ale plantelor de apă / un adânc ornamental / ce-ți seamănă / și povara nopții / mult prea reală, / până și cheile / sunt răsucite în lăuntrul tău; / urcă umbră măruntă / moarta mea preferată / o voce cu o coardă / spre pulbere / întoarce-te, dispari
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
Ce zbucium de finaluri și-nceputuri... Se-ntrec pe ceruri mii de Perseide Doar serafimii scriu cu aripi albe Pe-ntunecimi ce se întrec, perfide, Să-ntoarne stele, înșirate-n salbe, Spre un pătrar de lună deocheată. Pe frunți livide, umbre răsucite Din evantaiul lui „a fost odată” Trec spre apusuri reci, nestingherite, Rodind văpăi și limbi de foc șirete. Nisipul fin s-a-namorat de valuri Doar visele-au rămas să se îmbete Când amuțesc viorile pe maluri... --------------------------------------------- Georgeta RESTEMAN Săcuieu, Cluj 11
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]
-
o seară, la un pahar de bere, de la un fleac atât de puțin important încât a doua zi aproape nimeni nu-și mai amintea exact amănuntul. Fapt este că, puțin înfierbântați de ceartă, uzați de căldura zilei și cu nervii răsuciți, cei doi au depășit motivul inițial și și-au aruncat tot felul de epitete, au ridicat tonul și, la un moment dat, și-au complimentat nevestele și cățeii... - Javra dumitale latră la patru dimineața, a strigat Boris. Rușine! - Poate a
SCHIŢE UMORISTICE (56) – OAMENI ŞI ANIMALE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368527_a_369856]
-
drum... Fusese ultimul drum făcut în țara mea ... Era seara unui anotimp care-și dezbrăcase frumusețea, arătându-și goliciunea stranie... Strada avea trotuarele înguste, mașinile parcate înghesuit, nereglementar, îngustând și mai mult aspectul străzii, arborii desfrunziți, cu crengile ciunge, trunchiurile răsucite, totul dând impresia de boală, de sfârșit de viață... Și fulgii albi cădeau din cer ca o compensație a urâtului din preajmă... Ningea în acea lună a iernii ... Era haosul ninsorii, asemeni haosului din inimile semenilor, iar după acest haos
URA – SENTIMENTUL VIEŢII NEÎMPLINITE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 576 din 29 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366759_a_368088]
-
operațiune de câteva ori. Unghia se oprea în același loc. În timp ce un fior rece îi trecea pe șira spinării la gândul că descoperise o enigmă, alta tocmai se autodescoperise: o broască mare și verde a țâșnit din țeasta atât de răsucită și cercetată. Lumea a răsuflat ușurată și cei doi slujitori ai bisericii au început să slăvească puterea Domnului, mulțumindu-i că le-a arătat adevărul și nu i-a lăsat să rătăcească în fel de fel de erezii. Broasca dolofană
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
plouă! Mă simt renăscut, Îmi curge șiroaie Apa din ploaie Pe trupul din lut Ce se destrămă tăcut; Vreau alt început Cu viața să lupt, Dar până atunci M-așteaptă la supt Verdeața din lunci Și spinii tociți În tălpi răsuciți; Smintiți Și suciți Bieții părinți Cocoșați, Fără dinți, Umbre În apus S-au dus! Ai plâns? Referință Bibliografică: Un alt început / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 208, Anul I, 27 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
UN ALT ÎNCEPUT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367146_a_368475]
-
pălării ce amintea de un violet suav, cândva apreciat pentru strălucirea lui vioaie. Pălăria acoperea capul unei femei a cărei față nu se vedea. Pe unul din cele patru scaune de pe ultimul rând, ea stătea chircită cu capul plecat și răsucit, în încercarea de a se răzima pe umărul dinspre geam pentru a ameliora durerea ce-o simțea permanent la baza gâtului, dar și pentru a putea urmări cu privirea încețoșată mișcarea copacilor de pe marginea drumului. Cu o mână strângea bastonul
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367148_a_368477]