2,050 matches
-
să vă povestesc visul și gata...Era vremea primei coase la fân. Am plecat la cosit cu noaptea în cap. Când soarele mi-o zâmbit de după deal, eu trăgeam a zecea brazdă. Mă opream să ascut coasa și să mai răsuflu, dar costișa din fața mea îmi fura privirea... Atâtea flori râdeau la soare încât puteai crede că nu-i nici un fir de iarbă, ci numai flori... Parcă îmi era milă să le culc la pământ cu coasa, dar nu aveam încotro
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ne am pus obrazul la Aizic pentru tine. Ihâ! a răspuns cu un singur cuvânt, icnit, Cocoșitu. Să nu uiți asta, băiete! Să nu uiți! l-a atenționat Pâcu, apăsând cuvintele. Intreaga zi, Cocoșitu nu a avut vreme nici să răsufle ca lumea. Gâfâind, făcea toate treburile, fără să scoată măcar o vorbă...La Fântâna cu ciutură, Pâcu l-a atenționat: Vezi, Iordache, că boii sunt însetați. Adapă-i, dar să ai grijă să bea toți. Unii sunt mai mofturoși. Intrebi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a se întuneca, pierzându-și încet-încet culoarea. In zare se profila acoperișul povârnit al Crâșmei din drum. Hornul cuptorului din curte scotea o sfoară de fum, care, împotriva firii, se învârtejea spre pământ. Cărăușii călcau arar pe lângă boii asudați, care răsuflau din greu împingându-și grumazul în restee. Moș Dumitru dondănea ceva de unul singur. Cu cine vorbești matale acolo, moș Dumitre? l-a întrebat Vasile Hliboceanu, care s-a apropiat pe nesimțite. Apoi îi mai dezmierd pe flăcăii iștia, că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ninsoare în plină zi... recită Esmé. — Ninsoare în luna mai? E o escroacă! o întrerupe Roman și vrea să iasă, dar ușa e blocată. — ...și o să mori din cauza unei sinucideri, își continuă Esmé, imperturbabilă, prezicerea. — Eu să mă sinucid? Niciodată! răsuflă ușurat Kiril și își ia suta. — Am zis din cauza unei sinucideri, repetă Esmé. — La franceza ei... șoptește Lionel. — Ce are franceza mea? — Mă scuzați. Esmé trage aer în piept și-și îndreaptă privirea spre Roman. — Rusule, ești pregătit? Nu sunt
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Lionel obligat să se scuze. — Nu e grav. Prima duminică din lună... e de înțeles. Munciți prea mult, domnule Lionel. Lionel o privește lung: ce i-o fi apucat pe toți cu aluzii la prima duminică din lună? Să fi răsuflat ceva de la Polichinelle? Greu de crezut. — Nu uitați de controlul inopinat de după-masă! Mi-ați promis. — Contați pe mine, spune Lionel, care evitase, la milimetru, catastrofa. La revedere, madame Agnès. — La revedere, domnule Lionel. E ora patru după-masă. În baraca
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
exercițiile pentru mâna stângă cu mingea de baseball: vrea să încerce, în curând, să spargă cărămizi și cu această mână. Se deschide ușa. Vede intrând mai întâi o pereche de cizme de cauciuc, pe urmă o pungă grea, de la Carrefour. Răsuflă ușurat: e Mathieu, zidarul, care-i aduce rația pentru mâine-dimineață. N-are de unde să știe că șeful nu și-a consumat rația pe azi. Cărămizile dumneavoastră, domnule inginer. — Lasă-le lângă birou, nu poate să-l refuze Lionel, pentru că ar
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Rioret și-a schimbat amanta. — Credeți că domnul notar mai vine? întreabă fata cea mare. — Trebuie să apară din clipă-n clipă. V-am spus, e la un client care se află la pat. Se aude ușa de la intrare. Toată lumea răsuflă ușurată. Pe ușă intră, însă, Lionel. E ud leoarcă și lasă urme de mâl din râul Maine peste tot pe unde calcă. Cele trei moștenitoare sunt stupefiate: n-au văzut până acum un notar intrat la apă. — Dumnezeule, Lionel, ce
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Rozé, îl încearcă Lionel. Am înțeles: spălătură de butoi. — Exact, vinul casei, confirmă Lionel. — La carafă sau la găleată? își pierde cumpătul Gustave. Lionel închide lista de vinuri: consideră că a întins coarda suficient. — Un Château Margaux. — Domnul este modest, răsuflă ușurat sommelier -ul. V-aș recomanda un Château Pétrus, recolta 1990. Mai avem doar patru sticle. Lionel redeschide lista de vinuri ca să caute respectivul produs, să vadă cât costă. Gustave îi întrerupe căutările: — Nu e pe listă. Costă două mii de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
vă numărați printre acei puțini aleși. Liliane scapă lista de vinuri în farfurie. Ca să salveze situația, Lionel face o comandă îndrăzneață: — Adu-ne două sticle de Pétrus sau cum ai zis că-i zice. Da’ pe rând, să nu se răsufle. — Perfect. Vă deranjează dacă le aducem desfăcute? Să respire puțin vinul înainte? — Perfect, îl imită Lionel. Chelnerii și picolii încep baletul uzual. Lionel se apleacă peste masă și-i șoptește lui Liliane: — Simte-te bine. — O să-ncerc. Chelnerii aduc antreurile
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
o ordine inginerească în apartament. Se poate circula. Și chiar dansa, în caz că... Aude soneria. Se apropie de ușă, dar nu are curaj să se uite pe vizor. Cu un firicel de glas, întreabă: — Doamna Moarte? — Sunt Didier, domnule Lionel. Lionel răsuflă ușurat. Îi deschide. Picoloul intră. Îi spune sincer: — Nici nu știți cât mă bucur că vă găsesc în viață, domnule. — Și eu, răspunde la fel de sincer Lionel. Nu mi-aș fi iertat niciodată dacă ajungeam prea târziu. A fost o mică
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
se lovească de pereții paharului. Anghel spune: — Te rog, ușor și trist. Ana Briceag se conformează. Tăvița atinge starea de echilibru stabil. Situația e de-a dreptul promiscuă, dar cine crede că se rezistă ușor în diplomație se înșală. Anghel răsuflă ușurat. Tăvița se ridică și iese din cameră, fără să verse vreo picătură de whisky. E ora 20.30. Afară s-a întunecat de-a binelea. Mitingul sit-in s-a cam spart. Au rămas numai masochiștii și cei plătiți pentru
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
zid și pe munte în jos, asta să nu cumva să fi rămas vreun limax sau vreun mormoloc viu, să se poată reface, arunci din rafturi, cufere, ulcioare și cutiuțe de os toate rezervele militare ale dușmanilor tăi la ghenă, răsufli ușurat, te întinzi pe o poieniță exte nuat, adormi, dormi cu sforăituri groase. nouă deasupra: visezi că, într-o bună zi, prințesa inimii tale va ajunge unde ești tu acum și se va bucura foarte de acțiunile tale curajoase. visezi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
el, nu te teme. BUFONUL: De temut nu mă tem, că nu de șefi ducem lipsă. Te dirijează de-ți vine să-ți iei lumea-n cap și, până la urmă, chiar ajung să creadă că, dacă te-ar lăsa să răsufli, mori! IERONIM: Vezi să nu te-audă... BUFONUL: Că dacă m-o auzi... REGIZORUL (în timp ce intră în sală): Gata, băieți? NEA COSTICĂ: Păi cum altfel? (iese) BUFONUL: Gata. Te așteptam. Când ești de față avem și noi, așa, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Marș! Hai, bre Dănilă. DĂNILĂ: Hai. (Intră, merg toți trei spre prispă.) ISPAS: Iaca, să ne așezăm aici, la umbră. Șezi, Dănilă. ANISIA: Da' pe mine nu mă poftiți? DĂNILĂ: Cum nu, mă rog matale, cumnată... ISPAS: Șezi colea, nevastă. (răsuflă adânc) Bre, bre, bre, da' știu că-i cald bine! Mă uitam din bătătură, la Bercu Croitoru, unde cinsteam un rachiu, mă uitam, cum spun, pe coastă, în curătură, unde-am trimis niște oameni să-mi secere un petec de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pe mine, că de-acu' eu i-s popa! E-he, da' așa merge treaba? (se opresc) Buuun, l-am astâmpărat. Aici-i oleacă de drum drept. Ia, ia stai colea, măi creștine, ia așază-te o minută și mai răsuflă. (Se așază amândoi pe buturugă) Da' cine ești și de unde vii? ONOFREI: Cine să fiu? Ia un gospodar de peste celălalt deal, de la Șipotul Soltanei, și vin de la iarmaroc. DĂNILĂ: I-auzi! ONOFREI: Da. Și-mi zice Onofrei Bârliba. Aveam mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
arată așa vârtos, apoi cum o fi fost la tinerețe? DĂNILĂ: Ești dornic să afli cum era? Ie-te ici, ca mine. Ia hai la trântă dreaptă! CODÂRLIC: Ba să stai liniștit unde te afli. Așteaptă să-mi trag sufletul. (răsuflă adânc) Cu tine, și numai cu tine, m-oi întrece din chiuit; și care-a chiui mai tare, acela să ieie banii. Un bob zăbavă numai, să-mi vin în fire ca lumea. (mișcări de respirație, răsuflă adânc de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-mi trag sufletul. (răsuflă adânc) Cu tine, și numai cu tine, m-oi întrece din chiuit; și care-a chiui mai tare, acela să ieie banii. Un bob zăbavă numai, să-mi vin în fire ca lumea. (mișcări de respirație, răsuflă adânc de câteva ori) DĂNILĂ: Bun așa! Ei las' că te-oi chiui eu de nu ți-or mai trebui nici colaci calzi! Bre Codârlic, se vede că multe păcate ai tu la viața ta, dacă ți-a fost dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Vine primăvara. Da, frazele sunt corecte, scrisul însă... la început ai scris mai frumos. De ce te grăbești? Și de ce ții degetul așa? - Care deget? - Degetul mic! Numai țoapele țin degetul așa... să se vadă. Ține mâna strânsă. Și pleacă. Fata răsuflă. De data asta a scăpat ieftin. Uneori se întâmplă să nu audă clanța ușii dormitorului și e surprinsă tocmai în clipa de relaxare când, scos din raftul lui, caleidoscopul o încântă cu jocul culorilor și luminilor. În acest al cincilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
aprinse, e altceva, dar acuma îți bagi degetele în ochi nu alta... Ai dreptate, Măriucă, dar acum hai să dormim, că mâine am treabă până peste cap. Uite că nu te-am întrebat ce face tata. Nu chiar așa bine. Răsuflă greu și m-a întrebat de tine. Când i-am spus unde ești, l-am auzit vorbind, așa ca pentru el: „Măi Costăchele, nu umbla nopțile, tată, că ai atâția dușmani acuma. Ce, îi ca pe vremuri? Amu o mai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
se simțea prea bine când am trecut eu. Măriuca ședea cu el. Hai să grăbim pasul, Petrache!... Sărut mâna, mamă. Ce faci matale, tată? a grăit Costăchel de cum a intrat în odaie. Bătrânul ședea întins pe laiță, cu ochii închiși. Răsufla greu. Slăbise mult în ultima vreme. Arăta ca un Crist încărunțit. La întrebarea lui Costăchel a întredeschis ochii, dar nu a reușit să îngaime măcar un cuvânt. A întors anevoie doar privirea ștearsă spre cei care ședeau la căpătâiul lui
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
prejos. Ia priviți colea cum geme oala cea burduhoasă sub povara vinului... Măi, să fie! Care-i norocosul dintre noi doi? Îi greu de spus, dar știu sigur care-i băgăciosul. Știți că Petrache aista nu mă lasă nici să răsuflu? Poate... așa... la vreme de seară... aș merge și eu la vreo mândră. Da’ am chip? Nuuu! Ferita sfântului. Uite cine vorbește de mândre. Să-l pici cu lumânarea și nu s-a uita în stânga sau în dreapta. Atâta știe: primăria
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
rămas asupra lui Costăchel preț de o minută... Un zâmbet ca o dezlegare dintr un canon a zburat către Costăchel... Era semnul că l-a recunoscut... La sfârșit - după o scurtă privire spre noi - a plecat... Cei din jurul mesei au răsuflat a ușurare... Pentru a marca momentul, au pus mâna pe ulcele și au băut în tăcere... Strașnică poveste și strașnic povestitor îi Petrache - a redeschis vorba inginerul Cicoare. Așa-i mutul ista de Petrache. Bun de gură, dar nu și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
la pas și fără țintă străzile orașului în care locuiesc, un ropot de ploaie s-a stârnit pe neașteptate și, până să-mi vin bine în fire, m-a udat până la piele numaidecât, nelăsându-mi răgaz măcar un dram să răsuflu. Năpustindu-mă la adăpost sub o veche streașină răsărită total neașteptat și nebănuit în calea mea, m-am trezit lângă o fereastră nu tocmai mare, cu gratii subțiri și atinse ici și colo de rugină, ce aparținea unui apartament de la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
amintit. La ieșirea din casă, când fu întrebat unde se duce, dânsul, ascunzându și bine intențiile prin disimulare, îi răspunse în treacăt, cu o degajare foarte ostentativă, maică-sii: - Ies doar o fugă până afară! Nu mă duc decât să răsuflu un dram și să-mi răcoresc și eu pieptul! Nu mă aștepta! Și plecă grăbit. Totuși, ca să fiu drept până la capăt, trebuie musai să dezvălui că acea indiferență arătată de dânsul Victoriei nu fu decât o aparență înșelătoare și bine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
picior, pe celălalt. Din când în când, își ducea și mâna în partea stângă a pieptului, masând ușor locul și încercând să potolească ceva ce părea a fi o mare durere, ca un junghi. Deja, de câteva minute bune, ea răsufla foarte din greu și neobișnuit de șuierător. Șerban era mai conștient decât oricine altcineva că, nu peste prea mult timp, ceva din cale-afară de neplăcut ar putea să se petreacă. În aerul de acolo, plutea deja mirosul unei nenorociri iminente
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]