2,464 matches
-
și o interpretează piesa de te pune să zbori, te face să încerci să cuprinzi lumea întreagă, să te îndrăgostești de tot și de toate ce cuprind această lume reală, cât și cea virtuală. Muzica este liantul de încântare sufletesc, răsuflare prelungă a gândurilor, inspirația (alimentarea) ideilor din izvorul nesecat și cea mai solidă consolidare a spiritului. - v.m. -Cu alte cuvinte, aceste „iluzii” nu sunt întocmai astfel pentru dvs., ci împliniri depline! Credeți dvs. cumva că, este mai bine să ai
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383709_a_385038]
-
nu le mai simt, Alături o umbră era, Femeia zărită cândva, Credeam că sortită mi-a fost, Îndrăgostitul e-un prost, Rece să fii și lucid, Mândru și foarte placid, Nisipul se-opune din greu, Dealul tot crește mereu, Simt răsuflarea femeii, Amețitoare ca teii De pe Copou, e un vis, Scuzați-mă că nu v-am zis. BORIS MARIAN ... Citește mai mult Urcăm un deal de nisipUrcăm un deal de nisip,Picioarele nu le mai simt,Alături o umbră era,Femeia
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
nu le mai simt,Alături o umbră era,Femeia zărită cândva,Credeam că sortită mi-a fost,Îndrăgostitul e-un prost,Rece să fii și lucid,Mândru și foarte placid,Nisipul se-opune din greu,Dealul tot crește mereu,Simt răsuflarea femeii,Amețitoare ca teiiDe pe Copou, e un vis,Scuzați-mă că nu v-am zis.BORIS MARIAN... XXVIII. ÎNȚELEPCIUNEA MORȚII, de Boris Mehr , publicat în Ediția nr. 1711 din 07 septembrie 2015. Cine nu se naște nu moare. Moartea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
mâinile-ți de ger strănută caii, poteci înguste sapă-n miriști linul, pe sub dantele negre te strâng scaii! Suspină vântu-n gămălii căzute, tot adăpând obrajii-ți dintr-o ploaie, un zâmbet geme-n herghelii de ciute, oprind pe buze-ți răsuflări de paie! Se strânge-n copca lui de iarnă deasă și-n ghearele-i de lut îți toarnă cruci, sub răni de ger ți-așează talpa-n coasă, tu dormi supus îmbrățișând năluci! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: CÂNDVA PĂMÂNT
CÂNDVA PĂMÂNT... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380158_a_381487]
-
în evidență cât de proști suntem! Abia așteaptă opoziția și electoratul ca să afle asta. Cheamă una dintre fete ca să ia farfuriile astea de aici! Primarul Io Io Io sună din clopoțel și după câteva minute apare una dintre fete cu răsuflarea șuierând, cu corpul arcuit în față și mâinile sprijinite pe picioare, după ce a urcat în fugă înălțimea de treizeci de metri a movilei. - Eiii, vezi tu, domnișoară, ce înseamnă să ai curul mare!?zice Boss-ul, repetând o remarca de
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.12 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378125_a_379454]
-
este ființă concretă. Pentru Sfântul Apostol Ioan Adevărul este identic cu viața, cu ființa, el depășește neajunsul cugetării filozofice a lui Aristotel care vedea viața ca o calitate adăugată ființei, nu ființa însăși. Creștinul trebuie să le rostească dintr-o răsuflare pe amândouă. Toată Evanghelia a 4-a, a Sfântului Apostol Ioan autentifică că cunoașterea este „viață veșnică” sau „adevărata viață” însăși Iisus Hristos s-a numit Calea, Adevărul și Viața” (In. 14. 6) Dacă Sfântul Apostol Ioan vede Adevărul ca
DESPRE TEMEINICIA SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378172_a_379501]
-
de dor, într-o cârja de lemn. Mi-am legat de genunchi tot pământul cu lanuri, M-am ținut de câmpii, m-am târât, dar în van Între noi am legat vântul serii de ramuri Să nu-mi smulgă, furiș, răsuflarea pe geam Când treceai că un fum, vișiniu de frumoasă, îmbrăcată în jar, dogorita de flori, când treceai că un iad peste iadul din casă, Bându-mi sufletul tot dintr-o cană de nori Când treceai mâna ta, răvășind spinii
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
prin tranșee de dor, într-o cârja de lemn.Mi-am legat de genunchi tot pământul cu lanuri,M-am ținut de câmpii, m-am târât, dar în vanîntre noi am legat vântul serii de ramuriSă nu-mi smulgă, furiș, răsuflarea pe geamCând treceai că un fum, vișiniu de frumoasă,îmbrăcată în jar, dogorita de flori,cănd treceai că un iad peste iadul din casă,Bându-mi sufletul tot dintr-o cană de noriCând treceai mâna ta, răvășind spinii verii,Pește
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
lor, împărăția, Furnicile o fac prosperă, Iar florile cresc bogăția Aromelor din atmosferă. Coloane-s trunchiuri viguroase Ce sprijină ca bolți, frunzișuri Din care curg armonioase, Triluri pe large luminișuri. Pereți de iederi se ridică, Jur-împrejur, vântul să țină Din răsuflarea-i care strică, Orânduiala lor divină. Decorul ? Tufele de roze, Ici-colo-n cale presărate, În rând cu mândre tuberoze Și panseluțele pictate. Curteni, un stol de zburătoare Ce rătăcește prin tufiș, Iar claun e o ciocănitoare, Ce strică-al scoarței înveliș
UN RAI LUMESC de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377154_a_378483]
-
Autorului Mă cuprinde-nfierbântată suflarea macilor aprinși de strajă-n lanurile blonde cu plete vânturate, făcându-mă să uit acele lacrimi din adierea dimineții, ce-au strălucit odată prin ierburile încurcate. Mă-nvăluie, amețitor, mirosul florilor de soc, prin poleiala caldă a răsuflării zilei ce dezmiardă îndelungat și pătimaș trupul pământului iubit ce prinde dintr-odată, copleșitor, să ardă. Mă amețește îndepărtatul zbor al berzelor hoinare care sfidează soarele în căutările prelungi și cumpănite a umbrelor topite-n pânzele păianjenilor albi țesute migălos
ÎN ARŞIŢA ZILEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377188_a_378517]
-
scriitor? Liricul predomină, dar face loc și epicului. Frontierele dintre ele, teoretic vorbind, nu sunt rigide, evoluează unul spre altul. Poezia Ligyei Diaconescu are o scânteie care în extensie cuprinde mari tensiuni sufletești, are ceva din scânteia fulgerului sau din răsuflarea fierbinte a oamenilor apropiați. În sprijinul celor afirmate citez din poezia „ TRĂIRE”: „ Zvâcnea adânc în mine o dragoste nebună Ascunsă de tăcere, de lacrimi și de dor Mă întrebau castanii de ce mă pierd prin lume De ce nu chem lumina, căldura
PORTRET LIGYA DIACONESCU, ARTICOL DE MARIANA POPA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377190_a_378519]
-
de dragoste, păgân, sunt atins de visul cel mai demn iubirea pentru tine, iubirea pentru cer și tot iubesc așa la întâmplare voluptatea, ce e mare. Știu, așa cum sunt, setos îți beau răcoarea dintre intestine apare neaoș marea, și dintre răsuflări apare pe o dungă surâsul tău fugar aici la mine-n undă. Referință Bibliografică: Muguri / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1518, Anul V, 26 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
MUGURI de PETRU JIPA în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377243_a_378572]
-
flori de măr...Cad frunze de pelin. Așa te treci, prin frământări și vise, În dulce, alb și miros ca din rai, Cuprinsuri noi în cele necuprinse Când sens Iubirii noastre iei sau dai. Și-ți simt pe piele calda răsuflare Chemare-ți sunt și tu chemare-mi ești, Din flori de măr privesc întrebătoare Să simt cum te iubesc și mă iubești! Văd totu-n tot, fac parte din poveste, Ești tu cu mine, sunt Iubita ta Și ce nu
FLORI DE MĂR de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377249_a_378578]
-
esti; Pe alte cruci și-n alte chipuri, Voi mai sculpta iubiri, Din cele care au fost Sau vor mai fi cândva. De voi simți și atunci durerea E pentru toate câte s-au pierdut; Dar doruri vii neîntrerupte În răsuflare n-am să mai pun... [și nici în pas] Ca să întrerup o veșnicie Din grămăjoara ce-a rămas... Plec,plec și de voi gândi că simt iubire, Voi pune totul la trecut... Adio ...vis... ...durere... ...și iubire... ADIO LUT...! Referință
ADIO de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377282_a_378611]
-
în: Ediția nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Eu nu te-am putut salva de tine, prea tânăr, prea frumos, prea bun, prea de neînlocuit! Te-am ascultat cu ochii, cu inima lipită de clipe, ureche, cu răsuflarea tăiată în ecoul pieptului de nenumărate răsărituri, înnoptări. Te-am urmărit fascinată, topită de drag, bucată ruptă din tine cu fiecare stare. Te-am mângâiat pe frunte, pe spate, pe cumpăna vremii, te-am îmbrățișat până la rotirea universului, am văzut
CINSTIRE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377307_a_378636]
-
nuanță Eu nu te aș iubi olimpico te aș lăsa să fierbi în suc propiu până la epuizare ți aș privi apoi cuta oricărei forme atingându te cu genele palmelor înainte de a te pătrunde adânc până în măduva oaselor tale tăindu-ți răsuflarea oricărui cuvânt nerostit fără scop apoi aș desveli soarele dimineții și te aș lăsa acolo să privească tot cerul cum arzi culorile zilei fără să ți pese de norii ce trec și cum ameninți iubirea să te înfășoare iar în
NUANŢĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382275_a_383604]
-
jalnice să-i văduvească pe români de atâtea și atâtea poezii pe care Adrian Păunescu le-ar fi scris și după 67 de ani? El care înainte de a se muta printre stele a dictat ultima poezie. Cu perfuziile împingându-i răsuflarea și cu aparatele stimulându-i zvâcnetul inimii. Iar în ultimul vers al unei opere colosale Adrian Păunescu se roagă pentru Țară. Așa s-a înălțat la cer: “Eu sunt bolnav de dumneavoastră, Țară,/ Eu sunt bolnav de dumneavoastră, Neam”. Ridicând
Adrian Păunescu, trei ani în veşnicie [Corola-blog/BlogPost/93260_a_94552]
-
Scenele ce se petreceau erau sfâșiitoare . Aci un ofițer recunoscu pe tatăl său și cazu leșinat. Dincolo unul [î]și căuta soția; mințile lui erau pierdute, căci, recunoscându-și soția, nu zise nimic, nu plânse, nu strigă: era apatic; dar răsuflarea sa cea grea, mișcarea pieptului, privirea pierdută, mâna tremurând și piciorul șovăitor spuneau destul despre ce se petrecea în sufletul său. Altul își căta fratele și-l găsi, dar el tot nu vrea să crează, el mai avea o scânteie
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
din perspectivă istorică), se remarcă, în cursul analizelor, prin finețea observațiilor și printr-un subtil umor de idei. Iată, ca exemplu, un comentariu la o schiță a lui Costache Olăreanu: "Grandoarea și decăderea unui sărut parodiază mitul androginului: ŤO unică răsuflare pompă un aer dulce în patrupedul cu brațele încleștate în jurul propriului său trup.ť Tehnica simultaneității face ca sărutul să dureze nici mai mult, nici mai puțin decât scrierea/ lecturarea celor trei pagini ale textului printr-un procedeu numit slow
Ion Simuț și școala sa de critică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8240_a_9565]
-
aceeași ținută în care ieși pe stradă, sau mergi la muncă ori la distracție: "O piatră în apa memoriei cade reverberînd / nașterea ta. Mireasma în sălbăticia sufletului peregrin." Întîlnim o vagă neliniște, convertită în atitudine extatică: "floarea neagră, îmbobocind / din răsuflările pruncilor, din vadul / pururi deschis al somnului", cu ecouri blagiene și expresioniste, ca și plonjonul în trecut (cel puțin în primul volum, Priveliștile, cumva asociat cu fluidul ("o piatră în apa memoriei"), "ascult în trecut" șs. n., R. B.ț
O retrospectivă by Romulus Bucur () [Corola-journal/Journalistic/8478_a_9803]
-
din pragul ușii deschise, și făcând cu mine câțiva pași legănați, - adăogase: pe G., dacă n-o... pe loc, dar știi, pe loc, pe loc!, te... ea pe tine, cunosc - și mă învârti așa încă două minute bune, simțindu-i răsuflarea precipitată, fierbinte. Don Juane - zicea - ce-ai făcut!...ce făcuși?... Nimenea nu crede, o pățiră mulți... și, luându-mă din nou la braț, mă introduse în casa ei plină de lume și de muzică... Apoi, povesti în dreapta și stânga, isprăvi
Note cu femei din '58 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8495_a_9820]
-
Din instinct că ea se apropie./ Mișcarea lor aproape imperceptibilă/ Mă face să mă clatin pe picioare,/ Un curent viu împrăștie aerul apăsător,/ Cine ești tu, frate, și cum te-ai ridicat/ Și peste firea lor și peste a celorlalți./ Răsuflarea ta rece ne-a înghețat inimile,/ Iartă-ne nouă frica noastră cea de toate zilele/ Iartă-ne nouă Frica." (Istoria se repetă) Extraordinara încheiere a lui N. Steinhardt, formulată într-un eseu din 1983, i se potrivește încă, sub toate
Urcarea în ring by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8488_a_9813]
-
izbutesc să-l acopere. În anumite zile, pe lîngă Spitalul Colțea te ajunge un copleșitor miros de mîncare la cazan care bate reclama olfactivă a patiseriilor și a restaurantelor mici din jur. Vara, cînd vîntul doar adie, și aici simți răsuflarea igrasioasă a pivnițelor și parfumul trist al vechilor case. Puțin mai încolo, pe Hristo Botev, unde cu ani în urmă mirosul de cafea prăjită care ieșea dintr-o băcănie învăluia cartierul, te întîmpină azi la o intersecție un damf de
Harta mirosurilor Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8505_a_9830]
-
izbutesc să-l acopere. În anumite zile, pe lîngă Spitalul Colțea te ajunge un copleșitor miros de mîncare la cazan care bate reclama olfactivă a patiseriilor și a restaurantelor mici din jur. Vara, cînd vîntul doar adie, și aici simți răsuflarea igrasioasă a pivnițelor și parfumul trist al vechilor case. Puțin mai încolo, pe Hristo Botev, unde cu ani în urmă mirosul de cafea prăjită care ieșea dintr-o băcănie învăluia cartierul, te întîmpină azi la o intersecție un damf de
Harta mirosurilor Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8524_a_9849]
-
în care putrezește o jucărie. Un clovn din plastic. Toată iarna a văzut-o zăcând acolo, dar și-a spus mereu că o să vină un copil să și-o ia înapoi. Rabbit se oprește în vestibulul întunecos să-și tragă răsuflarea. În tavan un bec de zi arde anevoie, înecat în praf. Trei cutii poștale din tablă, goale, deasupra unui calorifer. Ușa din hol a vecinului de jos e închisă ca o față ofensată. Și plutește mirosul, mereu același, pe care
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]