231 matches
-
îmi venea în minte, privind toate acele ciori vopsite, cu paiele ieșind prin cîte-o crăpătură, cu ciocurile șui, butucănoase ca ale tucanilor și ale păsărilor-rinocer, în formă de ac, ca ale păsărilor colibri, unele cât bondarii. Penajele erau și ele răsuflate, decolorate: ce fusese odată albastru de Prusia și verde ca smaraldul în cozile păunilor, ruginiu-vulpe în ale fazanilor, ce fusese curcubeu în penajul papagalilor și al păsării-paradisului devenise acum același maroniu pe cenușiu sau fusese atât de strident retușat încît
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o s-o arătăm la nimeni până nu e gata. N-am văzut-o, i-am spus lui Eichmann. Atunci de unde știi poziția pe care o voi adopta în apărare? întrebă el. Omul ăsta chiar credea că-și inventase el această răsuflată apărare, deși o întreagă națiune de nouăzeci de milioane și ceva de oameni recursese înaintea lui la aceeași apărare. Așa de îngust înțelegea el divinul act uman al invenției. Cu cât mă gândesc mai mult la Eichmann și la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
zis el. — Vechiul și bunul meu eu normal, am declarat. Kraft mi-a arătat un pterodactil care zbura deasupra mlaștinii. — Cine ar crede că așa ceva poate să zboare? a întrebat el. — Cine ar crede vreodată că un hodorog bătrân și răsuflat ca mine ar putea cuceri inima unei fete așa de frumoase și pe deasupra să mai aibă și un prieten așa de credincios și talentat? am zis eu. Îmi vine foarte ușor să te iubesc, mărturisi Resi. Te-am iubit dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
se explică prin instinctul distrugerii indus de comunism, ci prin incultura binelui public, o insuficiență programatică a „cadrelor“ partidului unic, selectate din toate categoriile sociale pe criterii de obediență și supunere. Foștii uteciști au case de discuri ce editează hituri răsuflate Showbiz-ul românesc este plin de foști uteciști, PROcopsiți în anii dezmățului mediatic. Au case de discuri ce editează hituri răsuflate, case de filme închiriate producătorilor străini, cu personal & pat incluse în prețul infim, posturi TV ce difuzează de sute
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
din toate categoriile sociale pe criterii de obediență și supunere. Foștii uteciști au case de discuri ce editează hituri răsuflate Showbiz-ul românesc este plin de foști uteciști, PROcopsiți în anii dezmățului mediatic. Au case de discuri ce editează hituri răsuflate, case de filme închiriate producătorilor străini, cu personal & pat incluse în prețul infim, posturi TV ce difuzează de sute de ori aceleași filme inepte, companii de producție ce dau atâtea rateuri, încât devine evident până și pentru naivi că acolo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
are nevoie de mâzgălelile tale pretențioase ? Numai Profesorul Mironescu mai poate să creadă în așa ceva, el, care nu simte că vremea savantului de cabinet a trecut. Mai sigur că n-a fost niciodată decât o idee romantică, în prezent perfect răsuflată. În asemenea circumstanțe, a te menține cu orice preț rămâne de fapt unicul țel, unica reușită. Același lucru e valabil și în aceste zile confuze și cruciale, la care se mai adaugă în plus agitația și căldura... Trăsura se hurduca
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
voiam să te văd azi. Paznicul nocturn ne dădea tîrcoale arborînd un surîs vag, În mod vădit indiferent la acel debut al meu În scena cu poarta și cu șoaptele, care lui, ca veteran, trebuie că Îi apărea banală și răsuflată. — Pentru mine nu-i nici o grabă, zise el. Am să-mi fac o țigară la colț și mai vorbim. Am așteptat ca paznicul să se Îndepărteze. CÎnd am să te revăd? — Nu știu, Daniel. — MÎine? — Te rog, Daniel. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nume Îmi este necunoscut, mestecă o compilație despre misterul piramidelor, nu poate să spună decât ceea ce știu acum și copiii. M-aș fi mirat dacă ar fi spus ceva nou.” „Deci”, ezită Belbo, „domnul ăsta spuse pur și simplu adevăruri răsuflate.” „Adevăruri?” râse Agliè, deschizând din nou spre noi cutia lui cu țigări de foi, rahitice și delicioase. „Quid est veritas, cum zicea un cunoscut de-al meu cu mulți ani În urmă. În parte, e vorba de o acumulare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Încăpere c-o fată trăsnet, cea mai grozavă fată din cîte am văzut. Nu mă face să deschid ușa. Te implor. Uite... Iritarea Îi trecuse deja. Se apropie și-i luă mîna, ducîndu-i degetele la buze. Gestul era Întru cîtva răsuflat, dar avea o notă de seriozitate, iar cînd rîse, rîsul ei era oarecum jenat, pentru că era ultra conștientă de mîna lui care i-o acoperea pe-a ei, de masculinitatea lui, de amabilitatatea lui, de palma lui pătrată, de degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lumii. Încrucișarea între rase, a dus la o masă inexplicabilă de oameni amestecați, cum se întâmplă cu câinii din stradă sau pisicile de pe acoperișuri. Fututul. Rostește cuvântul cu gura ta roșie. Cu buza de jos atinge-ți dinții, o vocală răsuflată scurgându-se cu un pocnet surd din gâtul tău. Futut. Examinând unghiul și direcția vaginului negresei și unghiul corespunzător și structura organelor genitale masculine, poți vedea foarte clar Fututul. Curva care și-a ridicat într-o dimineață fusta roz, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
deschidea și câte un combatant ieșea să se ușureze sub cerul liber, înainte de a intra înapoi în gura monstrului avid de poșircă. Dimineața, încă se mai auzea un horcăit venind din tavernă. Ieșea dinăuntru și un miros nedefinit de vin răsuflat, sânge, cămașă nespălată, vomă și mahorcă puțind a urină. Cei mai mulți dormiseră acolo. Fermillin, care se sculase primul, îi trezea scuturându-i ca pe pruni, înainte de a le servi niște vin alb la micul dejun. Am văzut-o pe Lysia Verhareine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nu avea nici o importanță. Și, constată cu bucurie că noul locotenent avea destul bun simț să tacă. Infanteriștii intrară în aparat sporovăind, fără stindard și fără tobe și surse preaînregistrate. Cântecul lor războinic era un potop de glume deocheate și răsuflate: dar aceasta era sfidarea morții din partea acestor bărbași și femei, aluzii lubrice la excremente și desfrâu. Toți pedestrașii cunoșteau cupletele astea de mii de ani: moartea n-avea nimic nobil. Era numai un sfârșit regretabil. Odată ajunși în navetă, pătrunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și se văitau. ― Trecem în faza de apropiere finală, spunea ea. Ajungem la șapte zero nouă. Caut un reper mai de doamne ajută, ― Eram sigur că-ți căutai un pervers care ajută doamne, făcu Spunkmeyer. Era o glumă mult prea răsuflată și Ferro nu o luă în seamă. ― Uită-te pe ecranul tău. Nu pot să pilotez chestia asta și terenul în același timp. Să ne ferim de munți. (O pauză, apoi:) Dar unde dracu' e baliza aia? ― Nimic pe releu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
expresia oftatului de ușurare pe care, dimpreună cu ipochimenii acestei scrieri, îl are autorul însuși, ajuns la grea ananghie narativă, — sau naratologică, mă rog. El adaugă, modest, în paranteză, că nu-i domnia sa inventatorul acestor strategii și stratageme diegetice, — cam răsuflate azi... (Diegetice, nu dietetice, atenție: corectorii-s rugați să ia aminte!) Pentru că numai dietetic sau frugal nu poate fi regimul romanesc... (Romanesc, nu românesc, atenție: corectorii-s rugați să ia aminte!) Și nu poate fi frugal sau dietetic, indiferent de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
multicoloră, reconstrucția chipului de către Rojas, titlul propus de Samet, tipografia casei Bodoni, text În general curățat de uscături, În fine, un adevărat succes! Data: 30 iulie 1923, era noastră. Rezultanta a fost previzibilă: atacul frontal contra ultraiștilor, disprețul plictisit pentru răsuflata critică folosită, câte o gazetuță fără ecou și, În definitiv, agapa de rigoare de la Hotelul Marconi, din mahalaua Unșpe. Nimeni nu a izbutit să observe În sechela sonetistică de referință unele noutăți colosale, care scrutau foarte adânc și, din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
scrii despre te miri ce. Are dreptate. Nu e de ajuns să te declari antiamerican. Ori chiar anticapitalist. Mai trebuie să și explici de ce. Eventual să analizezi „ce se întâmplă în jurul nostru” - cum zice Pastenague - prin prisma acestor idei... Cam răsuflate! adaugă alter-ego-ul meu, care e postmodernist, nu ca mine, nu se știe ce... Anticapitalist a fost și Iliescu și uite ce frumos a evoluat. A fost și antiamerican, iar acum e emoționat ca o fată mare înainte de nuntă. Cam slobod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
nimeream notele pe chitara mea invizibilă, eram prietenă cu toată lumea și ciocneam într o veselie cu toți cei care se simțeau, atunci, boemi. Ultima gură de bere a fost cea mai a dracu’ și, în același timp, cea mai bună. Răsuflată și caldă, ca o apă chioară, ultima înghițitură a încheiat prima bere băută. În douăzeci de minute m-am dus la baie. Când m am întors printre oameni, se cânta o piesă pe care n o știam. Sticla stătea goală
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
care abia-i puteai ghici. Desculț, cu picioarele negre de noroi până peste glezne, așa s-a oprit în dreptunghiul întunecat al ușii date de perete, încremenit militărește, părea un stâlp din vârful căruia detunau cuvintele jefuite din vocabularul meu răsuflat, de care m-am scuturat de mult, ca de o grea povară de monete false. Cu gestul ridicol al gasconului îngâmfat și-a împlântat, printr-o singură și puternică lovitură, frigarea neagră, cu vârful ascuțit, în dușumeaua de scânduri, presărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mulți ani înaintea uitării. Prin ușa clopotniței, care nu se închidea niciodată din pricina balamalelor mâncate de rugină, coborâsem câte două trepte, scara putredă de lemn. - Ramses, vreau să mor! interveni frățiorul dinlăuntrul meu, cuprins de un acces sentimental, dulceag și răsuflat. - Călușul! Unde e călușul? Făcui eu, disperat, alunecându-mi degetele în buzunarul vestei. Fiindcă nu l-am găsit alergai să-l caut la hotel unde am scotocit prin geamantanele și cărțile, împrăștiate pe covor. Abia din ultima valiză de mucava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
care să depindă doar de ei și de ceea ce știu să facă - după cum povestea, șase luni mai târziu, în primul editorial din Decât o revistă, Cristian Lupșa. E adevărat, titlul faulta intenționat gramatica limbii române și livra o glumiță destul de răsuflată. Dar plăcea. Nu doar titlul, ci și, mai ales, revista. Mai toată lumea a văzut în ea una dintre cele mai proaspete, mai sincere și mai incitante întreprinderi jurnalistice din ultimii ani. Lupșa și prietenii săi au tipărit 1.500 de
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
să coboare să verifice ce se Întâmpla cu adevărat În Ierusalim când nimeni nu vedea. Simțea cu un fel de luciditate nocturnă că În viitor avea să aibă de dat socoteală pentru tot ce se petrecea acum În Ierusalim. Expresia răsuflată „viață de noapte“ Își pierdu brusc banalitatea. Se detașă În mintea lui Fima de cafenele pline, străzi luminate, teatre, piețe, cabarete. Viața de noapte căpătă brusc un alt sens, o formă tăioasă și rece, care nu accepta nici joacă, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Uri și Micha și Țvika și toți prietenii tăi ești Într-un război permanent În discuțiile voastre contradictorii până la două noaptea. Uneori se Întâmplă să-ți amintești pe parcurs să ne arunci Ninei sau mie sau Șulei Kropotkin vreun compliment răsuflat, același compliment, fără a diferenția Între noi, un fel de mică răsplată flatantă: prăjitura e Într-adevăr minunată, noua ta coafură e Încântătoare, ghiveciul e atât de verde. Chiar dacă prăjitura e cumpărată, coafura nu e nouă, iar ghiveciul nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
făcut atunci, mijesc ochii ca să îi văd mai bine. Cât de tineri sunt; mama, rumenă și fără astâmpăr, cu gura larg deschisă e parcă gata să muște din viață, tata, înalt, energic, învăluit în fum de țigară și în glume răsuflate. Ce face clic de 999 de ori și clac doar o singură dată? Un miriapod cu un picior de lemn. Se iubesc? Fac dragoste în această anexă secretă putredă și lipsită de intimitate? Îi aud țipând unul la altul. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de aforisme pe zi și să adaugi, după fiecare : Totul e cuprins în asta>>.” Jules Renard 722. „Citesc un roman după altul, mă îndop, mă umflu cu ele, sunt sătul până-n gât, pentru ca să mă dezgust de banalitățile lor, de lucrurile răsuflate, de convenționalismul lor, de procedeele lor sistematice și să pot scrie altfel.” Jules Renard 723. „Principala deosebire dintre literatură și viață : în cărți, proporția de oameni excepționali e mult mai mare decât în realitate.” Aldous Huxley 724. „Cine are la
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
punct mort. Ippolit era vesel și nu prea. Se străduia totuși să mai Încălzească atmosfera. Discuțiile Însă lâncezeau. Glumele sale nu-și mai găseau ecou În inima ortacilor. Cei doisprezece hăhăiau, dar hăhăiala avea un gust la fel de fad ca berea răsuflată, pe care se străduiau s-o bea amestecând-o cu alcoolul. Un timp șezură așa, sporovăind În dorul lelii. Dar stinghereala ce-i cuprinse era atât de mare, Încât Încetul cu Încetul tovarășii de beție ai lui Ippolit, sub un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]