8,590 matches
-
Simona Vasilache Un animăluț de pluș și o poupée cu capul de porțelan, rătăcită din întîmplare într-un magazin de antichități, tot copilărie înseamnă, doar că adusă aminte diferit. Pe de-o parte, un surogat de viață, cu blăniță și ochi de mărgea, pe de altă parte, surogatul de moarte, mica statuie nesimțitoare, deși
Camera păpușilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12276_a_13601]
-
disparițiilor misterioase ale cercetătorilor anteriori. Naratorul, prevenit, având și el o experiență indiană considerabilă, evită astfel să cadă într-un fel de capcană fatală. El vine însă cu o îndoială, cu o precauție, mărturisind în final interdicția: "Numai după ce am rătăcit multă vreme pe străzi și mi-am venit în fire, mi s-a părut că înțeleg tâlcul acestei uluitoare întâmplări. Dar n-am îndrăznit să-l mărturisesc nimănui, și nici în această povestire nu îl voi destăinui. Viața mea și
Puterea de seducție a ficțiunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12306_a_13631]
-
trăirii noastre, al ascultării și al supunerii, și căruia îi imprimă echilibrul propriului ritm, ducerea și întoarcerea, plecarea și revenirea. Calea rotundă, milostivă și discretă a inimii este. Urmând cu credință faptelor noastre, memoria inimii păstorindu-le, ea nepierzând și nerătăcind nimic din ce i s-a dat să păstreze și să iubească... Citeam, și ca să se lipească de mine atâta belșug de cuvinte înțelepte, învățături, ceremonialuri și întâmplări pilduitoare, citate celebre din sfinții părinți, cu tot ce trebuie să se
Memoria inimii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12336_a_13661]
-
cum încă este, de lumea de jos, nedesprins cu totul de realitățile mundane: "sunt prea implicat în viața de jos, a oamenilor vii, sufăr laolaltă cu ei, parcă aș mai fi unul de-al lor". Nu este lăsat totuși să rătăcească singur în spațiile intermediare, ci e asistat de spirite mai evoluate, care îl însoțesc și îl povățuiesc, de condorul vorbitor Truman și de îngerul Lazarus, păstrătorul "cărții pecetluite". Este chiar cartea trăirilor lui Veniamin, a "viselor" acestuia despre lumea terestră
Roman și basm by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12375_a_13700]
-
mai simplu și mai banal decît s-ar putea crede și el este dat chiar de Crisula Ștefănescu în micul Cuvînt înainte al cărții: în vîrtejul evenimentelor care au urmat și care au dus la prăbușirea regimului comunist, jurnalista a rătăcit pur și simplu benzile pe care înregistrase interviul, în timp a uitat de existența lor, dar le-a regăsit întîmplător la începutul acestui an. În privința celei de-a doua întrebări, mulți dintre adversarii (nu puțini) lui Augustin Buzura din spațiul
Dialoguri între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12420_a_13745]
-
în stil parnasian, livresc, vai! Iat-o: Sonet Lui Karin Săpând adânc primordiale clise Marea în zori un os pe țărm zvârlise Un os rotund de monstru vechi marin, Alb de talazuri spălat mereu lin. O, cât prin ape tainic rătăcise Ritmic bătut de dalta verde fin, Câte valuri leneș biruise Săltând mai pur de spumele lor plin... Priveam tăcut minunea întinsă pe nisip, Desăvârșit prin vremuri tăiat de valuri chip; Și ascultând nemărginitele chemări Când seculi îndărăt pe gânduri numeri
Ființa care spune nu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11458_a_12783]
-
este o bijuterie textual(ist)ă, circulară dar deloc gratuită, o năstrușnică și de nepovestit povestire în povestire, unde textul însuși își dejoacă existența, vocile lui interferează, se concurează simultan într-un sofisticat joc în care realitatea își bifurcă potecile rătăcind cititorul printr-un labirint al mistificărilor. Și Aceeași întîmplare, alt personaj, o povestire cu o posibilă interpretare jungiană a motivului necesității, despre conivența dintre vis și realitate, mai exact, despre visul ca cifru parțial al design-ului existențial, o povestire
Proză scurtă și exactă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11451_a_12776]
-
fie cu tot dinadinsul originali, ci numai să interpreteze cinstit, fără nici o emfază spectaculoasă, ceea ce văd în fața ochilor?! De altfel, în prefața catalogului, Andrei Pleșu arăta foarte bine: ,într-un templu, într-un palat, sau într-o pădure te poți rătăci. Dar de piderdut nu te poți pierde cu totul decât în penumbrele unei interiorități solitare, incapabilă să-și mai înțeleagă centrul. Acest risc a stat dinaintea artistului modern din clipa în care s-a hotărât să se închidă în sine
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
cu adevărat nici semnificant și nici semnificat. Desfășurîndu-se irațional și aleatoriu, textul devine un posibil Aleph. Se simte chiar și o anume nostalgie a povestirii: Dan Stanciu este un Tolkien liric al subconștientului. Limbajul poetic însuși pare mediul unui gamer rătăcind prin geografia propriului subconștient. Niciodată imaginația unui scriitor suprarealist n-a părut atît de pură. Acest rollercoaster prin virtualul imperiu suprarealist este, de fapt, un trip poetic, delicat și grotesc, plutitor și în vertij în interiorul unei imaginații up-gradate la cel
Spre Graalul suprarealismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11474_a_12799]
-
până apucăm să ne revenim din uimirea că Andreea Marin a participat la o emisiune Ciao Darwin. Personal, n-o credeam în stare, dar mari îs minunile Domnului... Așadar, câteva veri la rând, după ce vedea în reportajele tv cum se rătăceau turiștii prin munți sau cădeau în prăpastii ca snopii, prietenul Haralampy își pregătea rucsacul ca pentru escaladarea Chomolungmei și pleca spre piscurile Carpaților. Mi-e greu să-i descriu morga eroi-comică pe care o afișa spre familie în acele momente
"Thalatta! Thalatta!" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11531_a_12856]
-
aleargă, sub un tei e pusă o scară de lemn. urcă pe ea, teiul își desface crengile și acolo e Gudrun. Luminoasă și luminînd. E noapte, Noaptea cea Mare, e numai el cu Gudrun. Miroase a tei. ŤTe-am așteptat, ai rătăcit mult, dar știam că ai să viiť". (p. 244) Dincolo de povestea tragi-comică a localității Lindenfeld, romanul lui Ioan T. Morar oferă prilejul unor meditații asupra raporturilor existente între viața trăită și viața povestită, realitate și ficțiune, materie brută și transfigurare
Lindenfeld on my mind by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11555_a_12880]
-
reală devalorizare a cursului liric. Există atâtea și atâtea apariții într-un gen care ar trebui să fie cel mai restrictiv, mai elitist, mai ferit de veleitari, încât titlurile realmente importante riscă să se piardă în mare: sticle cu manuscrise rătăcind în larg, departe de țărmul receptării. Eroarea pe care o fac chiar și unii dintre poeții înzestrați este așa numita ripostă editorială. Își tipăresc multe, prea multe volume într-un interval scurt, căutând calea mai ușoară a publicării la edituri
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
distincte, două nopți opuse. La ieșirea din apă, prins de un tremur brusc și nestăpânit, m-am repezit să mă urc în mașină. Pe drumul de întoarcere, șoferul, un maniac al vitezei, a lovit din plin o pasăre de noapte rătăcită în zbor. O clipă, clipă de eternitate, i-am văzut ochii lucind în lumina farurilor: două pietre inexpresive care răsfrângeau, ca un blestem, razele orbitoare. Câteva minute mai târziu, la o intersecție, doar un miracol ne-a salvat de la un
Noaptea din Dumbravă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/11658_a_12983]
-
o bună circulație grație unor cărți semnate de Paul Cornea, Constantin Crișan, Ion Vasile Șerban ș.a. Dar, orice s-ar spune, studiile de sociologia literaturii și de teoria comunicării sînt mult mai necesare societății românești de astăzi (pe cale să-și rătăcească valorile sub asaltul mass-media și al unor forme tot mai despiritualizate de divertisment) decît celei din urmă cu 30 de ani, cînd cartea reprezenta una dintre puținele șanse de evadare din realitatea absurdă a regimului comunist. Prin această carte, publicată
Cum s-a născut literatura română? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11715_a_13040]
-
Părinți și scriitori bisericești, vol. 17, Edit. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1986, p. 553. 169 Sf. Ioan Scărarul, op. cit., p.144. 170 Ibidem, p. 77. 20 Ioan Gură de Aur arată cum această patimă rătăcește mintea omului, îi întunecă, îi tulbură, îi răvășește și îi chinuie sufletul: După cum tâlharii și spărgătorii de ziduri când voiesc a fura ceva de preț, fac aceasta stingând lumânarea, tot așa face și cugetul cel stricat cu cei ce păcătuiesc
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
cosmosului" trădează, de fapt, o criză a jurnalului de călătorie. De vreme ce clișeele identitare tind să devanseze realitatea, pitorescul - valuta forte a peregrinilor dintotdeauna - se dezvăluie cu mare zgârcenie, privirea voiajorului rămânând adesea captivă în țarcul propriilor reprezentări. Astfel încât, vrând-nevrând, diaristul rătăcește uneori nu pe imașuri feerice, ci în labirintul enciclopediei de uz personal. În cazul Ioanei Bot, două sunt modelele dominante: tradiția autohtonă a prozei de hălăduială, pe care autoarea o invocă frecvent, amintindu-și cu ironie de "strămoșul Dinicu", și
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
evadare: "calitățile scriiturii lui nu depășeau media, dar știa să viseze mai bine decât alții". Pe lângă Emile Souvestre, Albert Robida sau H.G. Wells, contemporani lui și adevărați precursori ai SF-ului, Jules Verne face figura unui scriitor cuminte ("un înțelept rătăcit în vacarmul unei chermese tehnologice și futuriste"), deloc preocupat de scenarii biologice, confruntări extraterestre sau conflicte parapsihologice, frecvente în literatura populară a epocii. Romanele sale fanteziste nu vizau reconstruirea sau explorarea tehnologică ale unor lumi necunoscute, cât evadarea din lumea
Jules Verne pe înțelesul ideologilor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11762_a_13087]
-
Rio în ea) a fost ținta unor pistoale anonime. Rioșanu era dușmanul nr. 1 al lui Horia Sima. Mai departe voi arăta cum, ajutat de amiralul Canaris, Rioșanu l-a lucrat pe Sima în ochii lui... Hitler!... Ca să nu mă rătăcesc, să nu pierd firul, trebuie să mă întorc la serată... La ceasurile douăsprezece am fost felicitat. S-a cântat ceva în cor... Englezește... (câteva pagini lipsă...). La birou mi-am văzut colegii cu ziarul deschis la pagina a treia... Acolo
Addenda la Troica amintirilor de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12929_a_14254]
-
viață pustie și una cu sens. Sensul vieții pare a fi asigurat prin poveste și imaginație, în absența lor se instalează însingurarea, bucuria de a trăi este de automatism, iar lumea devine un loc ce nu mai poate fi locuit. Rătăciți printre cuvinte pare a confirma explicit ceea ce peliculele deja amintite menționează implicit. În filmul Sofiei Coppola aflăm un oraș alienant (clădiri de sticlă, reclame enorme, trafic intens, oameni care nu se privesc prea mult și din timp în timp fragmente
Viața ca poveste by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/12961_a_14286]
-
dată elemente ce înstrăinează. Însă tocmai absența lor permit imaginii să se desfășoare și să ne ofere un film cu tăceri care spun mai mult decît orice vorbe și cu vorbe care nu leagă oameni, ci mai mult îi îndepărtează. Rătăciți printre cuvinte este, poate, o peliculă care ne îndeamnă să trăim mai mult și să vorbim mai puțin. Povestea veșnicului copil (Peter Pan), povestea unui oraș și a două personaje pierdute printre cuvinte (Rătăciți printre cuvinte), povestea vieții unui om
Viața ca poveste by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/12961_a_14286]
-
oameni, ci mai mult îi îndepărtează. Rătăciți printre cuvinte este, poate, o peliculă care ne îndeamnă să trăim mai mult și să vorbim mai puțin. Povestea veșnicului copil (Peter Pan), povestea unui oraș și a două personaje pierdute printre cuvinte (Rătăciți printre cuvinte), povestea vieții unui om oarecare ce și-a transformat propria existență într-o călatorie fantastică (Peștele cel mare) - istorii ce atestă faptul că granița dintre viață și poveste nu este atît de netă precum cea pe care o
Viața ca poveste by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/12961_a_14286]
-
inelele vreodată pe ele,/ era pierdută,/ nici ea nu-ți mai găsea locul,/ locul ei părea a fi nicăieri sau așa ceva încerca/ să spună,/ nu era stafie, era femeie în care te puteai pierde,/ odată cu plecarea ei/ plecai și tu, rătăceai fără să știi,/ nu mai era de mult cu tine, o strigai,/ apărea, nu era nălucă, te săruta ca pe un mort/ și te învia, o iubeai și murea/ lîngă tine ca un mormînt plin cu flori” (Străina). Dar o
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
toamna trecută,/ pustiu, era o zi liniștită, fără prea mari speranțe, ce putea fi mai frumos în acea seară,/ trăsurile plecau din fața statuii de aur,/ făceam pași mici, atenți, vom trece apoi pe la Nelu,/ pe Madison, nu-l vom găsi,/ rătăcim printre vitrine, găsim ceva să ne spunem,/ încotro, unde te poți duce prin pădurea asta de sticlă,/ printre beculețe și măști din toată lumea,/ nicăieri, găsești cu greu stația de metrou,/ să te ducă iarăși în Stripolli, la Nicole sau Cornel
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
angelologie al lui Andrei Pleșu. Sunt cărți-surpriză, care sfidează așteptările criticii și răstoarnă calculele specialiștilor în marketing. Treizeci de mii de exemplare din „poveștile cu îngeri” ale lui Pleșu?! E posibil așa ceva, într-o țară în care ideea de best-seller rătăcește în jurul cifrei trei mii? Iată că e posibil! Există o altă categorie de cărți, încă și mai neplauzibile: cărțile așteptate. În clipa de față, cred că sunt trei titluri pe care mulți cititori din România ar dori să le aibă
Demonii (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13018_a_14343]
-
principal din piesa lui Bärfuss, este așa cum credea Rousseau că e omul: el s-a născut bun. Și tocmai această bunătate (inocență) o diferențiază de restul lumii: de îndată ce renunță la medicația menită să o facă asemeni celorlalți, destinul Dorei se rătăcește prin lume. Ea trăiește printre nevrozele părinților, printre limitele și eșecurile generației lor, acumulând povara neputințelor, a violenței, a indiferenței. În spectacolul lui Radu Afrim, Dora evoluează în această lume artificială, mereu veselă, ca râsetele de la sitcomuri, saturată de culori
Nota de plată by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13069_a_14394]