25,657 matches
-
retorică. Frecvente sînt și situațiile moderne tratate în lexic pe jumătate modernizat: obținerea unui dublu pașaport ("m-am rugat să aibu îndoite pașoporturi"), cererea de azil politic ("Asylul să cuvine a-l dobândi acei ce dosescu dă la un mare rău și peire și primejdie"), devalorizarea monedei în timp de război ("S-au văzut însă pâste puțin după ce s-au râdicat războiul că și moneda s-au micșorat cu multă pagubă a opștii"). În plus, e interesantă utilizarea termenului europei ("Mehmed
Între devlet și europei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14061_a_15386]
-
o incursiune în diversele tipuri de sisteme electorale și de reprezentare, concluzia lui Lucian Boia vine de la sine: "Suveranitatea poporului e un principiu abstract, ceva ce nu există în sine. Poate fi invocată în toate sensurile, în bine sau în rău. Dacă interesul suprem al națiunii o cere, nu există sacrificiu prea mare" (p. 19). În privința principiilor egalității și libertății, istoricul român face o plină de revelații comparație între doi gînditori reper în istoria doctrinelor politice: Alexis de Tocqueville și Karl
De la Tocqueville la corectitudinea politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14057_a_15382]
-
din copilărie, nedespărțiții frumoși, cei care de ani buni devastează sublim bibliotecile și își aduc unul altuia ca pe ofrande revelațiile, cei care au gustat în doze aproape mortale cinismele altora și au degerat de pofta copilărească de a imita răul acestora aglomerat pe pagină și aiurindu-l consecvent pe cititor, cei care și-au contemplat gol-plinul scrisului propriu la soroacele hărăzite câte unui salt senzațional și s-au îngrozit, totuși, de neasemănare, s-ar prea putea ca nici debutul lor editorial
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14075_a_15400]
-
stă "călare pe două lumi", fiecare cu specificitatea ei. Este lumea de azi mai bună decît cea de ieri? Depinde de punctul din care sînt privite lucrurile, dar, în esență, răspunsul lui Dan Stanca este negativ. Dacă în perioada comunistă răul avea un chip vizibil (cel al diavolului) împotriva căruia se putea lupta, astăzi lucrurile au devenit mult mai complicate. Este o lume dominată de Nimeni, ale cărei trăsături definitorii sînt excelent sintetizate în confesiunea profesorului Sabin Carp: "Va fi o
Călare pe două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14083_a_15408]
-
putut alcătui nici măcar o ceșcuță din care să-ți bei cafeaua. Nenorocirea însă nu avusese loc fiindcă existase o icoană a Sfintei Fecioare și o zi a solstițiului de iarnă 1989 cînd toți cei care găsiseră încă un drum împotriva răului veniseră la întîlnirea cu norul de lumină ce trecea pe atunci deasupra capetelor lor după ce, înaintea nașterii fiecăruia din cei prezenți acolo, străbătuse pentru o fracțiune pîntecele matern" (p. 216). Ideile expuse de Dan Stanca în Drumul spre piatră sînt
Călare pe două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14083_a_15408]
-
eroina tragică sacrificată de urzelile diavolești ale orgoliilor și intereselor politice care mișcă istoria declanșînd forțele unei mase confuze și derutate. E interesant că Medeea Christei Wolf poate reprezenta și un simbol christic; ea își asumă durerea unei lumi aservită răului, acceptîndu-și martiriul pînă la capăt. Este multă supunere și mult orgoliu în acceptarea acestui sacrificiu. Două cuvinte despre construcția cărții care poartă sugestiv subtitlul Glasuri. Romanul este alcătuit din șase monologuri interioare aparținînd Medeeii, lui Jason, Agamedei, lui Akamas, lui
Cine e această Medee? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14074_a_15399]
-
vieții, dar și loc al întoarcerii definitive, ai căror oameni se întrupează în câmpurile și drumurile, parcurse de ei prin el, poetul. Ca și cum, imperturbabil, el trece mai departe, văzându-și de ale lui. Parcă ar vrea să se învețe cu răul din el, privind la răul din alții. Considerată din perspectiva acestui întreg, prefața semnată de Eugen Simion este, pe cât analiză, pe atâta confesiune. Criticul fixează cu metodă timpul fizic al operei. Reține riguros datele, implicându-le fără uscăciunea cifrelor, totuși
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
întoarcerii definitive, ai căror oameni se întrupează în câmpurile și drumurile, parcurse de ei prin el, poetul. Ca și cum, imperturbabil, el trece mai departe, văzându-și de ale lui. Parcă ar vrea să se învețe cu răul din el, privind la răul din alții. Considerată din perspectiva acestui întreg, prefața semnată de Eugen Simion este, pe cât analiză, pe atâta confesiune. Criticul fixează cu metodă timpul fizic al operei. Reține riguros datele, implicându-le fără uscăciunea cifrelor, totuși prin cifre. Apariția omului în
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
cel revoltat, vrea să fugă. Revolta împotriva sistemului se dovedește pe parcurs motivată, chiar dacă fără șanse de izbîndă, și furia împotriva structurilor și mecanismelor sociale este, pe cît posibil, diminuată. Există de aceea un soi de răzbunare pe Celălalt pentru răul social, un încăpățînat "vă știu eu pe voi ăștia!" cu efecte benefice pentru umanizarea personajelor. Artiști neînțeleși, poeți sau scriitori pierduți între rotițele determinărilor sociale, ei scapă astfel de schematizările postromantice. Schemele sînt intacte la nivelul relațiilor între personaje - relații
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14134_a_15459]
-
P.N.Ț. "Dreptatea". - Aveau de ce să vă ducă la canal! Dar cine v-a fost reazem în toți anii aceștia? - Credința în Dumnezeu. - Grozăviile prin care ați trecut totuși nu v-au înrăit. - Nu, nu mi s-a întâmplat nimica rău. - Putem spune că există o putere a blândeței, a delicateței, care poate să învingă orice teroare? - Nu mi-am pus această bizară problemă. - Dacă ați compara viața de acum cu aceea dintre cele două războaie, ambele în libertate, care ar
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
pârât" la el de un ziarist, nu am fost dat afară. Dar nu de asta spun că atunci erau cu adevărat oameni politici. Intervențiile lui Iorga, ale lui Iunian, Argetoianu, Stere ori ale doctorului Lupu erau scânteietoare, formidabile. - Credeți că răul care a măcinat România în secolul trecut o să dispară? - Deocamdată, nu cred. - Nu întrezăriți nici o speranță? - Cum o vrea Dumnezeu și vecinii. - Ce vor face tinerii? - Cei mai buni au trecut și vor trece hotarul; rămânem cu drojdia, cu delatorii
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
regizorul Cornel Todea. Versiunea lui se ține. El desface succesiunea întîmplărilor, poposește mai mult în unele, le analizează mai mult, le condimentează cu ironie și tîlcul moralei, le stropește cu umor și inventivitate, accentuînd mai tare abaterile lui Pinocchio și răul al cărui prizonier pot cădea toți cei care fac ca el, care mint, care nu-și țin promisiunile, care își supără și își dezamăgesc părinții. Atracțiile sînt tentațiile de azi, bruiajele muzicii, ale comportamentului agresiv și vulgar. Vulpea și Motanul
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
din soare și împărății întinse, iar răii primesc un buzdugan în cap, picat din înaltul cerului, sau sînt legați, împreună cu un sac de nuci, de un cal și, de cîte ori cade o nucă, mai cade cîte o bucată din răul cu care sînt umpluți, întocmai ca sacii, toți răii. Urmează cititul cursiv și cărțile de aventuri. Aici impresiile copilăriei sînt întărite: afli că există "istoric" numai două tipuri de oameni: bunii și răii. Afli că niciodată răii nu devin buni
Bunii și răii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14175_a_15500]
-
Artagnan, cam stîngaci la intrarea precipitată în viață, în Paris și în luptele de la Curte, ajunge expert în înfruntarea și lichidarea unor batalioane întregi de răi. O neliniște se strecoară totuși în mintea adolescentului pus pe fapte mari, căci un rău ca Richelieu trăiește foarte mult și, cînd moare, unul mai rău și mai meschin îi ia locul, încît nici nu mai ai cu cine să te bați. Dostoievski încurcă însă de tot lucrurile și, o dată cu citirea lui, începe îndoiala. Nu
Bunii și răii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14175_a_15500]
-
pentru o candidatură similară față de un grup de intelectuali gălățeni. Toate acestea se înscriu în importantele date istorico-literare, atât de necesare ocolirii informațiilor eronate ori umplerii golurilor biografiei scriitorului. Lăsând de o parte atâtea alte argumente, nu fără părere de rău, nu îmi îngădui să nu semnalez unul, la care Dorina Grăsoiu ține, fiind propria-i descoperire. Este vorba de traducerea de către Caragiale a unui text despre Giosué Carducci, semnat de Edouard Rod, publicat în "Nouvelle Revue". Insistând asupra întâietății acestei
Citirea periodicelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14167_a_15492]
-
Ieșirea din Labirint... este o chintesență a gîndirii sale civice. Impresionanta cultură și fascinanta experiență de viață ale lui Iordan Chimet sînt valorificate în texte eseistice de înaltă ținută stilistică și morală. Prin intermediul lor, autorul își propune să identifice natura răului care a marcat istoria însîngerată a secolului XX și să stabilească responsabilitatea scriitorilor (în sens mai larg, a intelectualilor) în impunerea și funcționarea celor două sisteme totalitare siameze: fascismul și comunismul. Din perspectiva situării față de puterea politică, eseistul identifică în
Scriitorul în secolul totalitarismelor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14220_a_15545]
-
ceva, vreo întâmplare, l-a trântit sufletește la pământ. El apelează la poezie cu puterea amărăciunii, în singurătate, și gestul lui echivalează uneori cu nădejdea că se va ridica în sine și se va mângâia. Este, poate, o replică la răul ce ne însoțește fără istov, starea de poezie fiindu-ne dată tuturor, dar nu tuturor ni se trezește și acel simț armonios, util pentru a crește ca din nimic conștiința valorii a ceea ce screim. Anotimpurile sufletului, dar mai ales Nostalgie
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14210_a_15535]
-
și plictiseala,/ scârba de toate și de a fi." Încă mai pregnant: "și de când fac pe saltimbancu-n pieți/ și îmi tot schimb peruca și vestmântul,/ Primește-mi, Doamne, truda și frământul/ în cerul tău învăluit în ceți.// Melancolii, păreri de rău, tristeți." Lamento-ul aparține unui iubitor al vieții, care i-a gustat și i-ar mai gusta farmecele, dacă firele de nisip din clepsidră, tot mai puține, n-ar curge cu atât mai repede: "Voi, plante, animale, fructe, flori/ mi-
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
frumos pe lumea asta, a ceea ce a rămas intact din originea noastră divină, dorinței de a le arăta și celorlalți aceste lucruri pentru a-i face să le iubească. Sînteți mediatorul, neobosit și pasionat, al frumuseții lumii, aceea de care răul nu s-a putut atinge." La sfîrșitul anului trecut, Pierre Rosenberg a avut amabilitatea de a răspunde la cîteva întrebări pentru România literară. (M.V.) Domnule Pierre Rosenberg, sînteți acum Președinte-Director onorific al muzeului Luvru, după ce ați fost rînd pe rînd
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
poetul însuși mărturisește cu privire la ascendența sa spirituală catară, adică la acea derivație occidentală a ereziei maniheiste din Evul Mediu, care, propagată de bogomili și în Cîmpia Dunării, cultiva o imagine duală a existenței, dominată concurențial de Bine ca și de Rău: Aventura în spirit pe care o preconizează Pierre Emmanuel e o dramă manihee a omului «entre l'élevation et la chute». Tras de puteri contrare, subjugat de un mister al inichității, dar antrenat într-o mișcare ascendentă a iubirii omul
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
e prea jos, compromisul e prea mare (și chiar gratuit), ca să pot trece cu seninătate peste el. Nici o "abisalitate" nu poate scuza asta. La cronicile literare propriu-zise au fost, în general vorbind, reacții mai mult bune și foarte bune, decât rele. Ca să încep cu acestea din urmă, în topul meu personal, locul întâi e disputat de doi concurenți acerbi: Cezar Paul-Bădescu (care, după o cronică negativă la o carte făcută de el pe marginea "cazului" Eminescu, a scris despre mine că
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
fie se întîmplase altceva, sau pur și simplu își vîrîse intempestiv coada un Michiduță șturlubatic. Ion Irimescu se trezise singur în gară, dar, ca un înțelept și cumpănit ce este, nu se înfuriase, nu drăcuise pe nimeni, și, ca și cum nimic rău nu s-ar fi petrecut, își rezervase o cameră de hotel și se apucase să cutreiere Iașii în care se simțea ca pe o planetă regăsită. Așa l-am perceput în ceasurile pe care am avut bucuria să le petrecem
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
dogmatici.../ Sărmană cioară, vai, delincvescentă cioară..." spuneți în aproape cel mai scurt poem al dvs. Aur și argint, întâmplarea făcând ca la el să vă deschid cartea și să mă conving repede că întregul rău e de neevitat, pentru că și răul poate fi, doldora de merite, o lecție de artă. De la titlu, Placenta de gheață (poeme elementare), la motto-ul din Tagore, apoi sumarul plus dedicațiile, subtitlurile cărții-manuscris (Versuri care se întâmplă pe pământ, Versuri care se întâmplă în cer, Mlaștina
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14293_a_15618]
-
minciună, în continuare? Până când? Nu am vrut niciodată să fiu complicele cuiva la mârșăviile pe care le face, măcar pentru "picul" de onoare pe care îl mai am. E puțin pentru supraviețuire, dar e mult pentru calitatea de OM. Pentru răul făcut, vinovații trebuie să răspundă, spre a-i descuraja, măcar pe ceilalți, să mai îndrăznească vreodată a mai face și pe alții să sufere. Legea, pe care ei au făcut-o, nu au dreptul să o ignore, să nu o
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14290_a_15615]
-
dar nici măcar în debaralele Bundestagului. Faptul că destinul germanilor s-a împletit un anumit interval de timp cu acela al Führer-ului nu constituie la Berlin prilejuri de exersare a așa-zisei �obiectivități a faptului istoric", ci de serioasă meditație asupra răului. în calitate de cancelar al Reich-ului, Adolf Hitler își are locul în orice enumerare a șefilor de stat. Ca scelerat conducător al Germaniei, el nu beneficiază, însă, nici din greșală de onorurile de care se bucură omologul său din Balcani. E jenant
Capra Antonescu sare Trump Tower by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15013_a_16338]