438 matches
-
înregistrate în domeniul locuirii în orașe, rămâne avertismentul că întreprinderea urbană păstrează o anumită precaritate. Focul sau asediul sau foametea au fost inamici ai orașelor în trecut. Astăzi, marile amenințări sunt produsul mai mult al succesului orașelor decât al forțelor răuvoitoare. Dezastrele, fie naturale, fie produse de om, rămân comune. Orașele trebuie să facă față multor probleme: stres fizic, șomaj, crime, conduceri corupte și/sau imbecile, precum și înfruntare culturală. Dar acestea nu sunt noi sau foarte diferite față de cele din trecut
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
încearcă să ajungă la înțelepciune, cei puternici, convinși că știu tot, își recunosc cu greu înfrângerea și nu-l vor ierta pe Socrate. Antipatiile cresc pentru că tinerii din familiile nobile i se alătură și încep să-l imite. Apar zvonuri răuvoitoare. Socrate avea convingerea că o divinitate ocrotitoare, daimon, îl însoțește permanent. Acuzatorii au afirmat că ar fi crezut în zei noi. Daimonul l-a sfătuit să refuze apărarea. Socrate era urât. Contemporanii săi considerau că frumusețea fizică trebuie să însoțească
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
noastră de a altora. * „Nimeni nu vă poate face să vă simțiți inferior fără consimțămîntul dumneavoastră.” (Eleanor Roosvelt) În general, sîntem programați genetic pentru a ne proteja imaginea de sine de agresiunea unor judecăți negative/denigratoare venite din partea unor semeni răuvoitori. SÎnt totuși și persoane neîncrezătoare În ele Însele, care dezvoltă un acut sentiment de inferioritate ori de cîte ori trebuie să intre Într-o competiție de un anumit gen cu alții. Astfel de persoane Își merită aprecierea lui Fernando de
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Porticului, pe Antonio Beccaldi, filosof al Grădinii, și pe Niccolo Niccoli, gânditor al Paradisului creștin, care-și apără, pe rând, propria poziție? Nu mai contează economia internă a cărții dialectica ei proprie, soarta ei, parcursul ei retoric: pentru anumiți cititori răuvoitori, trebuie că Valla e epicurian, sub nasul fals al lui Beccaldi utilizat ca pseudonim... De-a lungul secolelor, această stratagemă intelectuală - necinstită - se construiește cu prețul unei uitări, al unei tăgăduiri, al unui dispreț pentru discursul creștin din finalul lucrării
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și împrăștiate, țărână și ierburi pârjolite acoperă ceea ce a fost splendoare și măreție altădată, iar acum seamănă cu un câmp de ruine, cu un puzzle din care unele piese majore vor lipsi întotdeauna. Dar ceea ce a rămas permite respingerea afirmațiilor răuvoitoare și readucerea lui Aristip din Cirene la demnitatea unui gânditor autentic și demn de acest nume. Dovadă, tăcerea lui Platon în privința numelui lui Aristip și a muncii sale, chiar dacă umbra lui planează asupra multor pagini ale dialogurilor platoniciene. Cine-i
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
schimb, ca să se impună, are neapărat nevoie de imaginație. De altfel, „ficțiune” vine de la verbul fingo, fingere, care înseamnă originar: a fasona, a frământa o materie (brutarii se numeau fictores), deci a prelucra o substanță existentă. La Rochefoucauld, în portretul răuvoitor, dar penetrant, pe care-l trasează inamicului său, cardinalul de Retz, spune, pentru a-i discredita Memoriile: „souvent son imagination lui fournit plus que sa mémoire”. Dar acesta e tocmai bine geniul memorialistului. Dacă minte sau nu, din punctul de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
avea să se schimbe radical. Acum intra în uz expresia furor Teutonicus - calificativ ajuns în țară prin intermediul tinerilor care frecventaseră universitățile occidentale - și germanii începeau să fie desconsiderați, cehii erau numiți furibunzi, bețivi și îngâmfați, iar pecenegii - insignifianți și foarte răuvoitori 21. Imaginea germanilor și cehilor în ochii polonezilor și a celor din urmă în scrierile imperiale și boeme a oscilat în funcție de timpuri și de interese. Cronicarul saxon Thietmar de Merseburg (975 sau 977-1018) și-a arătat antipatia față de stăpânitorul piast
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
să te-aștepți bun de la niște nemți?”). Pe langă dificultățile pe care le-am Întâmpinat În stabilirea contactelor și eventualele distorsiuni de sens datorate tentației de eufemizare a istoriei colective și individuale, putea fi observată o teamă persistentă de exploatarea răuvoitoare sau de trădare din partea cuiva care, fiind format că sociolog Într-o țară socialistă, putea folosi cunoștințele dobândite În interiorul sistemului pentru a-l denunță. Aceasta se manifestă și prin reticența de a ne recomandă alte persoane, cu sentimentul de jenă
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
lui Ceaușescu. La momentul uneia dintre ultimele ediții, președintele statului român se Întâlnise cu scriitorii, participase la dezbateri, invitase pe câțiva la dejun. Dacă organizarea acestui festival face obiectul comentariilor Încântate ale presei culturale române, se pot găsi și remarci răuvoitoare: finanțarea ar fi obscură, organizatorii Încearcă mai ales să minimalizeze contribuția statului, adică folosirea banului public, pentru ceremonii care ar putea să le aducă profituri personale În schimb (traduceri). Este imposibil să nu compari aceste premii cu premiile literare de
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
fundamental al culturii românești: Miorița, cu referire intertextuală și la Ritmuri pentru nunțile necesare, poemul lui Ion Barbu. Tratat sub semnul derizoriului, în registru familiar, chiar trivial - ciobanului mioritic i se substituie un profesor de țară, Ciobanu, căruia doi colegi răuvoitori, Pădureanu și Munteanu, îi urzesc moartea social-profesională, destituirea pentru imoralitate, pe când oaia năzdrăvană e o fetiță cu care protagonistul are relații erotice vinovate ș.a. -, mitul e revitalizat pe coordonatele actualității. Secvența finală, memorabilă, reprezintă o nuntire cosmică tulburătoare, construită în
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
fără ezitare „cel mai modern poet român”, iar Flori de mucigai ca o etapă de clarificare a scrisului său. O abilă punere în pagină este și încercarea revistei de a situa anul 1932 sub semnul exegezei eminesciene, deoarece alături de recenzia răuvoitoare a lui Emil Ungher la Viața lui Eminescu de G. Călinescu - deși apreciată drept „cea dintâi carte care tradusă ar putea prezenta străinilor, în sfârșit, în pagini de înaltă tensiune chipul tragic al marelui genitor al poeziei românești actuale” - se
ULISE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290329_a_291658]
-
Eu. Constituția paranoiacă este caracterizată prin prezența următoarele elemente psihopatologice: egocentrism cu hipertrofia Eului care determină dezvoltarea orgoliului și a unor sentimente de personale superioritate în raport cu celelalte persoane, dispoziție incertă, cu neîncredere, tendință la suspiciune ostilă față de anturaj și interpretări răuvoitoare față de ceilalți, falsitatea judecății, cu paralogisme ireductibile, responsabile de interpretări eronate care vor constitui premisele unui sistem de gândire de factură delirantă, fie de persecuție, de grandoare sau cu o altă tematică bine conturată. După Genil-Perrin, personalitatea paranoiacă se caracterizează
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
postului Europa Liberă, manifestări de ordin mistic, aservirea față de Occident (cosmopolitism), ascunderea originii sociale (de chiabur); se condamnau moravurile ușoare și chiar ținuta vestimentară excentrică (împotriva „malagambismului”). Abaterile erau discutate în adunări interminabile, în care se făceau critici exagerate și răuvoitoare, încheiate cu exmatriculări sau alte sancțiuni, în raport cu gravitatea cazurilor. Numărul lor s-a redus treptat. Cele mai importante au fost cele de după revoluția din Ungaria (1956), când studenții de la Cluj, Timișoara și București au protestat împotriva cotropirii țării vecine. Atunci
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cei mai încorsetați au fost universitarii. După atâtea epurări și concedieri, a rămas un sentiment de nesiguranță, alimentat de conștiința lipsei unei protecții garantate de justiție, inclusiv de existența unor ochi care te privesc cu suspiciune, gata oricând de reclamații răuvoitoare. Totul obliga la atitudine și comportament duplicitare. Ne înăbușeam indignarea față de incompetența suficientă și agresivă, față de superficialitatea profesională, de nedreptățile mereu prezente, uneori și față de imoralitatea neobrăzată. Spiritul de înaltă exigență științifică era subminat de continua îndoctrinare grosieră și de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ultimii - vreo 15 ani, adică până în 1969, dar și cei mai feroce, înveninându-ne anii tinereții, care ar fi trebuit să ne fie liniștiți măcar în casă, dacă nu șí „în afară”. Veniseră cine știe de unde, cu mentalitatea „comunistă”, vădit răuvoitoare, violentă chiar, lipsită de orice respect al normelor de (bună-)cuviință sau conviețuire, mărginiți și, în definitiv, mitocani, fără bruma de respect pentru mama mea (pildă de tăcută „icoană”), necum pentru statutul nostru cultural, social, de universitar și de cercetătoare
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
putea întâmpla și mi s-a întâmplat mai apoi” (P. Tudose). Pentru a fi arestat, nu trebuia să fii un opozant activ față de mersul politic al evenimentelor. Apartenența la un partid politic (altul decât cel comunist), o bănuială, un denunț răuvoitor sau apartenența la o anumită categorie socială erau și ele motive de a fi declarat indezirabil. Ilustrativă pentru arbitrarul cu care puteai fi inclus în categoria deținuților politici este remarca făcută de unul dintre conducătorii comuniști din această perioadă, Pantelimon
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
virtual va avea puncte comune și abordări principiale similare indiferent de locul în care frauda va avea efecte sau de locul de unde s-a declanșat. În acest mod, există mult mai multe șanse de a scădea entuziasmul unor persoane/organizații răuvoitoare de a-și găsi paradisuri legislative, așa cum se întâmplă acum cu paradisurile fiscale. 10.3. Legislația în Româniatc "10.3. Legislația în România" La nivelul României, în ultimii ani, au început să apară din ce în ce mai multe reglementări legislative privind protecția și
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
Nestor Urechia. În lipsa unei „mari tribune pentru public în general”, publicația își propune să fie „o foaie cinstită, eclectica, imparțială, instructiva și beletristica, de îndrumare și de informație, care să aparțină tuturor”. Respingând orice vulgaritate, cât și polemică stearpa și răuvoitoare, redactorii anunță că vor „ține la curent cititorii, în multe și variate rubrici, de ceea ce se întâmplă peste tot”, cele treizeci și două de pagini ale revistei fiind gata să găzduiască „toate părerile, toate școlile, toate talentele, cu condiția să
PROPILEE LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289042_a_290371]
-
o alta ce trăiește într-un cadru cultural în care un asemenea sentiment lipsește cu desăvârșire. Nu putem înțelege ce se petrece în mintea unui șaman căzut în transă sau în cea a vrăjitorului tribului Bororo, luptându-se cu spiritele răuvoitoare. Rezultatele obținute prin metoda comprehensiunii nu sunt verificabile. Ele pot fi doar estimate ca rezonabile, verosimile, dar nu există nici un criteriu clar de validare a lor. Metoda ca atare este mai mult ceea ce s-ar putea numi o „artă” decât
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și credințele străvechi care Îl Întovărășesc, aceleași pentru toți. Astfel, pentru a se feri de acțiunile magice răufăcătoare ale oamenilor, se face apel la un nume luat din cealaltă religie; se ascunde astfel un copil și de ființele nevăzute și răuvoitoare. Se cunosc diferite practici comune cu caracter magic În caz de boală, de pericol de moarte sau și pentru a depărta intențiile răuvoitoare ale celorlalți oameni (Stahl, 1995a). Religia apare așadar În două situații: una care reunește, alta care depărtează
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
la un nume luat din cealaltă religie; se ascunde astfel un copil și de ființele nevăzute și răuvoitoare. Se cunosc diferite practici comune cu caracter magic În caz de boală, de pericol de moarte sau și pentru a depărta intențiile răuvoitoare ale celorlalți oameni (Stahl, 1995a). Religia apare așadar În două situații: una care reunește, alta care depărtează, opune. Religiile arhaice par În zilele noastre să apropie, cele noi bazate pe texte scrise să opună. Trebuie adăugat și că elementele care
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Mircea Eliade, iar unii recenzenți, în Statele Unite și în Israel, au comunicat această descoperire în scris 12. Desigur, revelația a rămas secundară, fiind acoperită de scandalul „dării în vileag” a lui Allan Bloom. Imaginea lui Eliade ca „Grielescu” este la fel de răuvoitoare ca portretul-șarjă central: „Grielescu”, dincolo de manierismele, bovarismele geoculturale și galanteriile sale vieux jeu, atașante până la urmă, pe care doar tinerii americani fără cultură (europeană) le detestă (dacă le observă și le înțeleg metatropii culturali), este un savant american de origine
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Dar nici asta nu se întâmplă în Ravelstein: „Chick” spune după primele cincizeci de pagini că „face tot ce poate cu faptele”, recunoscând că „Abe” „a trăit prin ideile sale”, iar „cunoașterea sa era reală”; însă romanul e plin de răuvoitoare respingeri ale tuturor ideilor lui „Abe”. Ironia (retrospectivă) a sorții face ca The Closing of the American Mind să fi fost considerată de unii (ca profesorul de filozofie Robert Paul Wolff), mai în glumă, mai în serios, un canular al
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
faze de fabricație, pute cel mai rău. Aș fi vrut să închei aici acest capitol, dar n-o pot face din pricina dorinței mele de a respinge o învinuire adusă nu o dată vînătorilor de balene, învinuire care, în mintea unor oameni răuvoitori, ar putea să pară confirmată oarecum, în mod indirect, de ceea ce am spus în legătură cu cele două balene remorcate de vasul francez. Am mai arătat și în alte locuri ale acestei cărți că afirmația făcută de unii, că meseria de vînător
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ipostaze ale autorului câte o etichetă pe cât de agresivă, pe atât de reducționistă: Roger Wade ar reprezenta „sinele său rău” (his bad self), Philip Marlowe - „sinele bun” (his good self), iar Terry Lennox - „sinele neliniștit” (his anxious one). (Un cititor răuvoitor n-ar lăsa nesancționat faptul că Natasha Spender se încăpățânează să-l reboteze pe Lennox în Lomax! O fi vorba de „sinele fals” al personajului!) Pentru a nu fi învinovățită de reducționism, autoarea eseului concede: Aceste trei ipostaze, frecvent aflate
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]