1,300 matches
-
pradă i-ar fi oferit un front pe care să lupte pentru regăsire. Străbătu un hol lung, cu vreo zece încăperi. Penultima, pe dreapta, se afla camera cu numărul șapte. Deschise ușa. Înăuntru nu era nimeni. Unul dintre paturi era răvășit, semn că cineva ar putea fi prin preajmă. Pe noptieră, o vază cu flori proaspete, de pădure, și o carte deschisă, lăsată cu fața în jos. Alături, un ceas de damă și o cană de cafea cu urme de ruj
PROMISIUNEA DE JOI (XIV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 by http://confluente.ro/Promisiunea_de_joi_xiv_gina_zaharia_1370981095.html [Corola-blog/BlogPost/363352_a_364681]
-
au repetat rutinele. Ea și-a pregătit o cafeluță instant, urmărind zorii zilei cu aceeași dragoste de viață, cu inima plină de frumosul care îi invada trupul și sufletul. Și-a salutat prietenii virtuali de pe facebook, cu instantanee ale munților răvășiți de începuturi, mereu altele, mereu aceleași. Norii în nuanțe de roșu, de la roz la violet, se prelingeau pe crestele adormite, aducând o nouă speranță în sufletul privitorilor. O nouă zi, un nou început... După micul dejun au plecat la plimbarea
CONTOPIRE -2- de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1455905352.html [Corola-blog/BlogPost/383275_a_384604]
-
suitoare de grinzile vântului care suspendau acoperișul pe inimă zidurilor flagelate in extenso * Acolo am ținut prima dată lumină în căușul ochilor fizici acolo am îmbobocit în copilărie și înflorit în tinerețe Pe crengile sufletului am împrumutat păseri să-și răvășească trilul între frunze Zburăm cu ele adăpostind visurile sub aripile libelulelor să le găsească soarele să le crească Capcanele erau pline ochi cu zâmbetul anotimpurilor care treceau că o părere urma lor mirosind a reavăn și a poveste * Și acum
RĂDĂCINI de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/carmen_popescu_1491329597.html [Corola-blog/BlogPost/374521_a_375850]
-
străine și încurcate. În sfârșit, au ajuns la culcușul cu acoperiș din crengi de alun care-l ferise de ploi ani de-a rândul. Prelata din dreapta zidurilor rezista eroic rafalelor de vânt însă erau uzi, flămânzi și obosiți. Salteaua era răvășită, iar câinii nu veniseră să-l întâmpine. - Oare unde or fi? se întrebă cu voce tare. - Cine? zise, nedumerită, femeia. - Câinii mei. Singurii tovarăși care au străbătut alături de mine deșertul vieții. I-am lăsat aici, n-am avut încotro. Poate
PROMISIUNEA DE JOI (XV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 by http://confluente.ro/Promisiunea_de_joi_xv_gina_zaharia_1371063984.html [Corola-blog/BlogPost/346012_a_347341]
-
să lunece pe panta ipohondriei (obsedat să nu devină altcineva, adică să nu se transforme în rinocer), în timp ce Mihali/ Berenger - baricadat în casă, șocat de metamorfozarea lui Jean, sub ochii lui - analizează, pe toate fețele, fenomenul rinocerizării, care l-a răvășit profund. Încercând să-l încurajeze, Dudard se întreabă dacă nu cumva e vorba doar de o curiozitate a naturii, o bizarerie, o extravaganța, un joc... Disecția sursei rinoceritei pleacă de la compararea ei cu gripă (,,Dar dacă vine din colonii? - se
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu by http://uzp.org.ro/primul-spectacol-robert-wilson-romania-rinocerii-dupa-eugen-ionescu/ [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
de ipochimeni Ne conduc, dar nu au minte Peste câmpuri în neștire Vezi căsoaie de nomazi Construiesc, ce nesimțire, Și-n pădurile de brazi. Plai oltean din vremi trecute Cu recolte și păduri Ai ajuns pe neștiute Să fi i răvășit de furi. EU PROPUN Eu propun, propun de ani Domn urmașul unor Bani, Un român care-a luptat Să fi m Marele Regat. Eu propun până la moarte, Domn cinstit cu multă carte Un oltean, Mihai Viteaz Să ne scape de
POEME NEWYORKEZE (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Virgil_ciuca_poeme_newyorke_virgil_ciuca_1390131939.html [Corola-blog/BlogPost/359922_a_361251]
-
mamei din mâini. Apoi, tacticoasă, a fugit cu batistuța în botic pe scaunul unde i place ei să stea și să se joace. Eu m am ghemuit la sânul mamei și pus pe gânduri nedeslușite priveam absent prin casa noastră răvășită de atâtea orgolii. Da, dragul meu, a început Mamy, în sfârșit să explice.Taty are puțină treabă și când termină vine la tine și o să vezi că totul va fi bine. Mamy încerca acum să mă liniștească văzând cât de
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1478294448.html [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
din 12 noiembrie 2012. Meditații ... Cad clipele de-a valma peste trupu-mi obosit, aș vrea s-ating cu palma timpul, dar nu mi-a fost ursit... M-ascund printre cuvinte mi-e frică să vorbesc, doar aduceri aminte ușor gânduri răvășesc și speranța care minte mereu c-am să iubesc... O zi... și încă una alunecă din timpul, sortit a fi cununa ce-mi luminează chipul, spre noapte-n care luna va stinge anotimpul... Voi fi o amintire printre file de
MARIANA CIUREZU by http://confluente.ro/articole/mariana_ciurezu/canal [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
acum, i se păru că are-n fața sa un om cu puteri ascunse, necunoscute și cu intenții dubioase, care vrea s-o răpească. Ca să-i afle intențiile și puterea se prinse-n jocul oferit de voinicul ăsta, care-i răvășise sufletul cu înfățișarea lui cuceritoare și vorbele sale patetice. Privind în ochii lui strălucitori, chiar crezu că în acest om arde o flacără miraculoasă. -Ei bine, străinule, accept să merg în țara ta, dacă-mi dai flacăra fermecată, pe care
MĂRŢIŞOR-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1422393563.html [Corola-blog/BlogPost/359044_a_360373]
-
vreme. Din colorata clipă stinsă-n livezi Gol de pictură stă în vântul ce-aleargă, Jalea viorii prinde umbrele verzi... Scârțâie ceasul...parcă, nu vrea sa meargă! Zilele speriate se strâng în ele, Ce iluzii și ce gânduri aveam ieri!? Răvășesc dorul peste visele mele... Nu știu unde ești...nu te văd nicăieri... Ne-am pierdut sub un cer plin de nori plumburii, Frunze desenează-n drum durerea mea, Sub pleoape bruma veghează-n nopți târzii Și timpul mă-nțeapă cum acele de
ROPOTUL VREMII de LIA RUSE în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 by http://confluente.ro/lia_ruse_1444978048.html [Corola-blog/BlogPost/344123_a_345452]
-
noaptea pământului, în vadurile lui întunecate, transformând punctul acela mișcător într-un abur al unei fantasme albe ce se pierdea în lumina filtrată a lunii..Noapte de noapte, brațele fluidice ale acestui vis urât al tinereții mă urau și-mi răvășeau somnul cu fierăstraie-n el, iar diminețile friguroase îmi înghețau lacrimile furișate în colțul ochilor obosiți. Emanuel o srânse în brațe ca pe o lebădă tristă căreia îi murise perechea și o aruncaseră valurile pe un țărm pustiu. Dragul meu
ROMANUL ,,BERNARDINA de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 by http://confluente.ro/mariana_didu_1424006069.html [Corola-blog/BlogPost/362719_a_364048]
-
prognoza meteo-ntre noi Nu mai anunță veri zâmbind sub soare! Pierduți prin enigmaticele ploi, Teamă ne-ar fi de-un răsărit ce doare. Sub stropi de nostalgie-atent pășim, Ca nu cumva să le-ntinăm cărarea, Șuvoiul de speranțe-l răvășim - Din lacrimă s-a întrupat trădarea. Cum poate, din seninul ireal, Subit să se înfrupte o tornadă? Căci până și tărâmul boreal Poate servi ca dulce promenadă! Unde iubirea cuibul și-a clădit, Furtuna nu cutează s-o atingă, Chiar
ENIGMATICELE PLOI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1442073469.html [Corola-blog/BlogPost/378194_a_379523]
-
munte cu crestele pierdute Prin norii de fantasme, tânjind spre răsărit, Dar am lăsat în urmă idei preconcepute, Urcând spre idealul de soartă tâlhărit. Mi-e inima zdrobită de cruda amăgire, Prilej de bucurie-i doar sufletul senin. Cu vise răvășite în nopți de pribegire, Era să-mi fiu, candidă, chiar propriul asasin! (din volumul " În oglinda sufletului meu", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015) Referință Bibliografică: CULOAREA AMĂGIRII / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2233, Anul VII, 10 februarie 2017
CULOAREA AMĂGIRII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1486727875.html [Corola-blog/BlogPost/375426_a_376755]
-
Danielei Gifu simte cum, «prin tufișurile dese și răcoroase», aude „îngânatul trist al iubitului“ «de dincolo de ușa» despărțitoare, constatând că amândoi „jelesc“ «nevoia de ghemuire unul în brațele celuilalt»; de brumărel fiind, „se furișează în pat, lângă trupul bărbatului iubit, «răvășit de căutarea coapselor feciorelnice, precum stropii ploii mocănești» și „se nevoiește alene a se desprinde“ «de oglinda înlănțuirii inimilor»; de brumar fiind, «cu toată agitația din jur», este cuprinsă de «un sentiment de seninătate» și își invită iubitul „să-l
ION PACHIA-TATOMIRESCU: EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS- CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” by http://revistaderecenzii.ro/ion-pachia-tatomirescu-emisferele-androginului-bisturiul-zeus-chirurgului-si-cantarea-cantarilor/ [Corola-blog/BlogPost/339475_a_340804]
-
DE TOAMNĂ Autor: Georgeta Giurea Publicat în: Ediția nr. 1743 din 09 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Mă reinventez și mor Sub al toamnelor decor ... În oceane de tăcere , Topesc a luminii miere . Amețit , resimt fiorul ... Clipele- și înaltă zborul . Răvășită de culoare , Inc-o toamnă care doare . Tainic, frunza arămie Se preface-n veșnicie . Ochii spre pământ coboară : Inc-o roză stă să moară ... Inc-o doină-n cer suspină - Ochii mei primesc lumină . An de an, te simt , te
LUMINĂ DE TOAMNĂ de GEORGETA GIUREA în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 by http://confluente.ro/georgeta_giurea_1444413459.html [Corola-blog/BlogPost/343197_a_344526]
-
în frunze / parfumul mângâierilor ei / și-atunci ca o ciută / fugărită de umbre / mă aciuez înăuntrul meu / s-ascult cum sapă veșnicia”. Atunci te simți bântuit de nostalgie ca de năluci și nu știi cum să le alungi: “în odăi răvășite de vânt / paianjenii țes aceleași pânze / ziua se târâie ruginită / lângă liliacul înflorit / m-așteaptă vatra de lut / pâinea / și-o cană cu vin / îmi spun „ bine ai venit acasă” / în mine ninge o iarnă / și mi-e urât / găsesc
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 by http://confluente.ro/Recenzie_pe_trepte_de_frumos_spre_i_cezarina_adamescu_1337068293.html [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
pânză de negură nesfârșită, secerată din loc în loc de arătări luminoase, apăsa suflarea. Părea o nebuloasă dezmierdată de intimitatea întunericului, o nebuloasă de forme neclare ce preumblau înaltul într-un joc de lumini impure. Printre crăpături mai scăpau sporadic străfulgerări argintoase, răvășind tăcerea cumpănită a nopții. Era atât de liniște... doar undeva în adâncul pădurii se auzea sinistrul bocet de cucuvea, ce infiora până și somnul leneș al satului în adierea vântului potolit de toamnă. La poalele unui cimitir abia se întrezărea
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1440655465.html [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]
-
bântuiau. Încă nu se putea deconecta de extazul zborului și misticismul coborârii. Cu siguranță, această experiență onirică depășea tot ceea ce experimentase ea până acum și îi lăsase un profund zbucium interior. În ființa ei se cristaliza o năzuință din ce în ce mai fulminantă, răvășindu-i toate simțurile sub impulsul de a se ridica și părăsi iatacul. O nevoie interioară îi seducea mintea lasciv și incontestabil; ceva o chema și resimțea totul la fel de conștient și minuțios cum resimțise și în vis. Probail că încă visa
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1440655465.html [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]
-
prinse-ntre troiene, în suflet pâlpâie lumânarea ce picură amintiri, altă iarnă își cerne fulgii peste umeri și gene, dar parcă a fost ieri când mă topeai în priviri. Ți-am simțit zvâcnirea aripilor în preajma-mi, adierea ce mi-a răvășit păru-n prag de iarnă, mult mai târziu, am înțeles rostu-ți din lacrimi, dar mi le-ai dăruit ca perle,-n ultima toamnă. Încă, te doare zbuciumul și frământare mea, destinul ne-a ales părți ale aceleași scântei, dar te
MARIA ILEANA TĂNASE by http://confluente.ro/articole/maria_ileana_t%C4%83nase/canal [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
prinse-ntre troiene,în suflet pâlpâie lumânarea ce picură amintiri,altă iarnă își cerne fulgii peste umeri și gene,dar parcă a fost ieri când mă topeai în priviri.Ți-am simțit zvâcnirea aripilor în preajma-mi,adierea ce mi-a răvășit păru-n prag de iarnă,mult mai târziu, am înțeles rostu-ți din lacrimi,dar mi le-ai dăruit ca perle,-n ultima toamnă.Încă, te doare zbuciumul și frământare mea,destinul ne-a ales părți ale aceleași scântei,dar te
MARIA ILEANA TĂNASE by http://confluente.ro/articole/maria_ileana_t%C4%83nase/canal [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
care tu și eu cântăm pe trupurile noastre sonata dragostei într-un duet căpătând amplitudine simfonică în fiecare nerv - instrument din orchestră și fiecare celulă cu propria-i rezonanță în iubirea nestinsă prin venele-strune curgând tăcerea ne-nvăluie gândul în simțuri răvășite de-o febră dulce ce ne cuprinde tainic lutul și-apoi ne cunună cu adâncul din noi.... Referință Bibliografică: Tăcerea / Georgeta Resteman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 194, Anul I, 13 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Georgeta
TĂCEREA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 194 din 13 iulie 2011 by http://confluente.ro/Tacerea.html [Corola-blog/BlogPost/366671_a_368000]
-
clipele de ieri. Un foileton de lacrimi s-a sfârșit, Începe unul nou - singurătatea. Mă strâng în brațe umbre din cetatea Aceluiași scenariu obosit. Adorm discret cu chipul tău în gând, Simt urletul cu glas de neființă Din mintea-mi răvășită de dorință, Sub lujerul iubirii tremurând. Și molipsită de făptura ta, Mă zbat absurd sub nori de neputință, Sfârșesc damnată, fără de voință, Să mă sfărâme-a patimii ghiulea. (din volumul "Pasiune", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015) Referință Bibliografică: AMINTIRI STATORNICE / Camelia
AMINTIRI STATORNICE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1461342269.html [Corola-blog/BlogPost/378463_a_379792]
-
mâine... Mâine nu este o zi ca oricare alta, ea va avea o grămadă de buzunare goale ce așteaptă să fie încărcate cu planurile tale de ... azi. Mâine vei începe să citești cartea ce te așteaptă pe colțul noptierei, vei răvăși acele rânduri în jurnal, ce-ți încarcă de ceva timp sertarul sufletului, dar pentru care nu ai avut timp de jertfit și multe alte lucruri alegi să rezolvi... mâine. Ce bine că există ... mâine! Timpul de azi ce pare a
ZIUA DE MÂINE... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 by http://confluente.ro/_zi_cornelia_viju_1330981765.html [Corola-blog/BlogPost/354754_a_356083]
-
jocul de fugă către teritorii sublime. La Eugenio Montale,poetul italian,ale cărui poeme sunt invadate de simbolul concentrat de heraldică și de o frisonare dureroasă îmbinată cu nostalgia pentru categoriile ideale,luate ca eden, copleșit fiind de anodin sau răvășit de spiritele ce peste convulsivul pământ/zboară în roiuri.( Tramontana).Edenul la Montale este virtualitatea ontologică,dar și marea ca suveran principiu al existenței și al vieții:Tu prima mi-ai spus/că măruntul zbucium/al inimii mele era doar
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 by http://confluente.ro/Mitul_edenului_in_universul_poetic_european_al_secolului_xx.html [Corola-blog/BlogPost/369271_a_370600]
-
când visele germinau. Se uită la mine mirată, cu ochi aprinși, arzând în ei beție de arome târzii și de culori vrăjite. Legănându-se înaltă și galbenă, pasul obosit în peregrinări spre mine-și îndreaptă. Zâmbind, mă sărută pe creștet, răvășită de gânduri ruginii și-mi șoptește cu glas cenușiu: Nu m-ai recunoscut?! Sunt toamna vieții tale. Mereu m-ai purtat în suflet, ca pe o muzică tristă, izvorâtă din amurg.” Am tresărit și aripile inimii... fâșii de lumină, s-
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Intalnire_neasteptata_valentina_becart_1381056793.html [Corola-blog/BlogPost/352369_a_353698]