539 matches
-
pe baza aflării informației necesare pentru lupta. Aristotel atrage atenția la puterea efectului dramatic al îmbinării scenei de cunoaștere cu vicidisitudinea. Vicidisitudine se numește schimbarea bruscă în soarta personajului dramei - inversul celor ce se așteptau a se întâmplă - așa cum un răvaș care trebuia să liniștească se adeverește a fi îngrozitor. Se desfasoara după lupta încheiată. uneori protagonistul tragediei, șocat de lovituri distrugătoare, panicat se aruncă când într-o parte când în alta, dar dacă manifestarea exteriorizata a personajului nu este posibilă
Structura textului dramatic () [Corola-website/Science/322438_a_323767]
-
Shemer. Rahel a început să compună versuri din copilărie în limba rusă, dar majoritatea creației ei literare a scris-o în ebraică. Cea mai mare parte a poeziilor le-a scris în ultimii șase ani de viață, adesea pe mici răvașe adresate prietenilor ei. În anul 1920 ziarul „Davar” i-a publicat prima ei poezie „Stare de suflet”. Ulterior majoritatea versurilor ei au fost publicate treptat, săptămânal, în acest ziar, și foarte curând au devenit populare în mediul evreiesc de pe tot
Rahel Bluwstein () [Corola-website/Science/327502_a_328831]
-
zorile, / ochii cu livezile, / sânii cu zăpezile, / gura cu mărgelele, / coapsele cu stelele..." («Vlagă», "ibid.," 135 sq.; "slodun" = "gorun" / "stejar brumăriu" - "Quercus pedunculiflora"). Sunt în acest ciclu și alte capodopere ale baladescului gyrian: "Corbea, Balada ghiocului cu moarte-n Țarigrad, Răvaș de la Călugăreni, La Drăgășani, odată, Balada trupului care s-a frânt pe roată, Fântâna cu Pandur, Domnul de Rouă, Balada fetei de la Jiu, Balada fratelui care-a murit de ciumă" etc. Cercul literar de la Sibiu și «resurecția baladei» din mai
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
Roșca. Administrația militară rusă, la 25 dec. 1772, găsește aici 29 de gospodării, proprietar al moșiei fiind căpitanul Ion Miclescu. Însă iar urmează șiruri lungi de împărțeli, mărturii și dăruiri, pretendenți la moșie izvodindu-se cu duiumul. Chiar și din răvașul descoperit de L. Boga, scris de un oarecare Mihai Veisa din Iași moșului său din Mihăileni, care, de asemenea, pusese ochii pe această moșie, aflăm că acesta ar trebui să-și astîmpere pofta, deoarece Teodor Balș, ruda lor, "nu are
Mihăileni, Briceni () [Corola-website/Science/305226_a_306555]
-
semneze cu un alt pseudonim (Eliza Serea, prof. secundar din Breaza-de-Sus), articolul Literatura pentru război, în revista "Ilustrațiunea națională" (nr. din iunie-iulie-august 1913, p. 18-20). După prezentarea poeziilor lui Const. T. Stoica (Cântec de goarnă), T. Duțescu-Duțu (1913), Aurel Vasilescu (Răvaș), publicate și acestea în "Universul", Caraion/Serea conchide vexat: "Numai un criminal exploatează evenimentele în folosul său personal și poeții ocazionali fac cu nerușinare acest lucru." în continuarea unor atari cuvinte sarcastice, adaugă: "Un alt poet de ocazie, d-l
Debutul absolut al lui Ion Barbu by Mircea Colosenco () [Corola-journal/Memoirs/8943_a_10268]
-
rea despre sănătatea d[umnea]voastră. V-am mai scris o dată și prea ați fost totdeauna exact cu atâta bunătate și bunăvoință, ca să iau acum în ușor o tăcere atât de mare. Cu toate cele ce vă scrisesem în ultimul răvaș, în sâmbăta Floriilor tot m-am călugărit. Acum sunt „Monahia Irina”, căci mi-am păstrat tot numele „din lume” din pricina pensiei. Dar întrebarea este - sunteți sănătos? Dea bunul D[umne]zeu să primesc un răspuns liniștitor cât mai curând. Închei
Noi contribuții la biografia Irinei Lecca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2637_a_3962]
-
a scris multe și variate articole, cărți de popularizare, a ținut conferințe în cadrul Astrei și a colaborat la mai toate revistele și ziarele ce apăreau în Transilvania. Și-a început activitatea ziaristică încă de pe băncile liceului. Trimite la revista literară Răvașul (1906) de la Cluj prima lui schiță: Jalea pădurarului și pentru a nu fi deconspirat își alege un nou nume: Melin care îl va păstra pentru tot restul vieții. Tot aici trimite în 1906 schița Îmblătitul. În decursul anilor a folosit
Alexandru Lupeanu Melin () [Corola-website/Science/328607_a_329936]
-
fost directorul Gimnaziului mixt din Ocna Mureș. A murit la mai puțin de un an de la moartea fratelui său Alexandru, fiind înmormântat la Ocna Mureș. Piese de teatru: Colaborări: Conferințe: Activitatea ziaristică și-a început-o în 1906 la revista Răvașul din Cluj, semnând cu pseudonimul A. Melin, apoi publică în Comoara satelor; Gazeta Transilvaniei (Brașov), Tribuna (Arad), Solia satelor (Cluj), Cosânzeana (Orăștie), Ramuri (Craiova), Foaia Scolastică, Cultura creștină, Unirea și Unirea Poporului Blaj (aceasta din urmă a întemeiat-o împreună cu
Alexandru Lupeanu Melin () [Corola-website/Science/328607_a_329936]
-
schimbări fonetice constau în: În principiu, limba română are o [[ortografie fonemică]]. Cu toate acestea, ortografia contemporană prezintă o serie de [[Ortografie fonemică#Limba română|excepții]] de la principiul fonetic. Limba română a fost scrisă în istoria sa cu răbojuri sau [[răvașe|vechi „rune“ europene]], [[alfabetul latin|alfabete latine]], [[alfabetul grec|grecești]], [[Alfabetul glagolitic|glagolitice]], [[alfabetul chirilic|paleo-slave]], [[alfabet de tranziție|alfabete de tranziție]] și în final din nou latine. Despre epoca și formele adoptării [[alfabet chirilic|alfabetului chirilic]] în scrierea limbii
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
motive cu mediul epocal. Incriminările poetului nostru înclină în ultima vreme către ipostaza ultimă: "Ne socot neghiobii terminați și sluți,/ Ne lovesc la gleznă, plînge chinga dură;/ Numai tu, iubito, știi să mă asculți,/ Veacu-i de otravă și de zgură" (Răvaș nocturn). Ori: Semn ivit anume pentru tine,/ Este propriu-mi suflet,/ Mereu visătorul.// Cum îl vei apăra/ De viscolul negru,/ De întunericul care se instalează/ Cameleonic în lume?" (Crinul). Ori: "Traversăm intersecția devenirii noastre,/ Acum, acum, spuneam/ Și strîngem din
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
că merg bine afacerile. Tocmai am cerut să fie trimise niște chifle acasă la mine. — Desigur, domnule. Nu contează când, dar mă încred în dumneavoastră. Vreți, vă rog, să puneți această scrisoare în cutia cu chifle? Și îi dădu un răvaș pe care-l scosese din mânecă. Pe plic era scris: „Pentru Mama, Tokichiro”. Prăvălierul îl luă, întrebând dacă într-adevăr nu era urgent. Nu, cum spuneam, nu este. Se poate oricând. Chiflele dumneavoastră au fost întotdeauna favoritele mamei mele. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
se spunea, cei doi Yamabuchi - tatăl și fiul - slujiseră mult timp clanul Oda. Imagawa le suspecta planurile. Neprimind nici o feste de la primul și al doilea mesager pe care-l trimisese, Samanosuke trimise peste două zile un al treilea, cu un răvaș în care scria: „Acum e momentul.” Între timp, Ukon fusese rănit și fugise acasă. Și nu părea o gâlceavă personală. Se părea că li se descoperise complotul. Samanosuke era deznădăjduit și își convocă tot clanul la o consfătuire. — Chiar dacă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
deschise capacul. Pe chip îi apăru o expresie de îndoială. — Vărul Domniei Sale. E de la Seniorul Nagoya. Ce poate fi? Deodată, Mataemon se ridică, își spălă mâinile, după care luă din nou scrisoarea, cu respect. Deși nu era decât un simplu răvaș, provenea de la un membru al familiei Seniorului Nobunaga, iar Mataemon se comporta ca și cum ar fi stat în fața stăpânului însuși. — Mesagerul așteaptă? Da, dar a spus că e de ajuns și un răspuns oral. — Nu, nu. Ar fi nepoliticos. Adu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
un urcuș, trupul i se clătina. Deodată, Hanbei trase de căpăstru, ca și cum tocmai și-ar fi amintit ceva. — Kumataro, spuse el, am uitat să spun un lucru. Îl voi scrie și aș dori să alergi înapoi și să-i dai răvașul lui Oyu. Și, scoțând o foaie de hârtie, mâzgăli ceva și i-o dădu lui Kumataro. — Eu merg înainte încet, ca să mă ajungi din urmă. Kumataro luă scrisoarea, se aplecă respectuos și o luă la goană înapoi spre templu. „Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
fost ele, cu câteva ore mai devreme, „camera condamnaților”. Acel supraveghetor binevoitor, văzându-mă, mi-a Înmânat o bucățică de hârtie pe care erau scrise câteva rânduri cu un creion. Unele litere erau șterse de picături de lacrimi. Era un răvaș de la fratele meu. Îmi scria: „Știu că merg Într-un loc bun, că voi scăpa de griji și chinuri. Ție Însă Îți doresc să apuci eliberarea, Îți doresc mulți ani de viață. Încearcă să-i consolezi pe părinți după eliberare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
suferințe și amintiri Îngrozitoare. Am fost admis și, Înainte de transport, conform obiceiului, eram duși la baie. Ne-am dezbrăcat, veșmintele le-am lăsat În vestiar. Hainele scoase de pe noi erau duse la etuvele de deparazitare - cu toții eram plini de păduchi. Răvașul, scrisorica, mare cât o jumătate de palmă, am băgat-o În gură. Nu m-am așteptat ca În baie să fim supuși la porunca de rutină: „Deschide gura și scuipă!”. Nu s-a uitat nimeni ce căzuse din gura mea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Facultății de Teologie din Budapesta. Se integrează lesne în cercul studenților români, participând la întrunirile societăților literare ale colegilor săi. Continuă să colaboreze la „Unirea”, dar trimite și câteva schițe umoristice la „Drapelul” din Lugoj (1902-1903), semnate Potcoavă, precum și la „Răvașul” din Cluj (1903-1904), iar la „Sămănătorul” - versuri (1903). Prestigiul lui A. crește considerabil din 1902, când începe să publice în paginile „Luceafărului”, scos la Budapesta de Oct. C. Tăslăoanu. De altfel, A. va rămâne nu numai colaboratorul constant al acestei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
ELENĂ Sibiu, str. Aleea Sevis, nr. 2 țel. 422573 223306 PLITEA IRINA BIANCA Sibiu, str. N. Iorga, nr. 49 POP DELIA MARIA Orlat, Str. Livezii, nr. 250 țel. 571194 RĂU MARIA Sibiu, str. Oștirii, bl. 10, ap. 50 țel. 233375 RĂVAȘ DORINA FILOFTEIA Sibiu, str. Forjorilor, nr. 23 țel. 069 238051 ROMÂN DANIELA ANGELICA Sibiu, str. Rahovei, nr. 6, ap. 10 țel. 069/442341 ROSIANU N MIRELA Sibiu, B-dul V Milea, nr. 6 ROTARIU CORINA MAGDALENA Sibiu, str. Ana Ipătescu, nr.
EUR-Lex () [Corola-website/Law/142865_a_144194]
-
Artă Asiatică, iar Bennie credea că măcar ei se vor arăta Înțelegători. Se convinsese chiar că eu, draga și răposata Bibi, Îi trimiteam semne pentru ca el să conducă grupul În absența mea permanentă. De exemplu, găsise Într-o prăjiturică cu răvaș următorul mesaj: „Du-te acolo unde te ghidează inima“. Când era Într-o librărie, se pomenise cu o carte despre Birmania În mână. În aceeași zi, făcând curățenie prin hârtii, dăduse peste o invitație veche la o colectă pentru Muzeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Și atunci, așteptând ora tribunalului, îi trimite, la serviciu, următoarele rânduri: Missiraș Sunt la Iași (Sau la Ieși). Dacă eși De la slujbă Vin' la Cujbă. Al matale, Caragiale. Istorioara se oprește aici; pentru că tot senzul și farmecul ei îl formează "răvașul" acesta. Dacă Missir s-a dus sau nu la Cujbă, și ce a mai urmat după asta, n-are nici o importanță. Cele opt versuri scurte și joviale exprimă așa de bine, cu simplicitatea și aerul lor familiar, spiritul și personalitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în acelor care, fără să-i fi cunoscut îndeaproape, au apreciat, cum meritau, sufletele lor alese. Nu de mult, prin bunăvoința d-lui inginer Missir, fiul fostului meu profesor și mai târziu coleg, am aflat ceva nou și despre celebrul răvaș. Nou, și senzațional totodată. Am aflat anume că "răvașul" n-a existat. Vreau să spun că el nu e decât un document apocrif; că adică niciodată Caragiale n-a trimis prietenului său versurile ce i se atribuie. Se pare că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
au apreciat, cum meritau, sufletele lor alese. Nu de mult, prin bunăvoința d-lui inginer Missir, fiul fostului meu profesor și mai târziu coleg, am aflat ceva nou și despre celebrul răvaș. Nou, și senzațional totodată. Am aflat anume că "răvașul" n-a existat. Vreau să spun că el nu e decât un document apocrif; că adică niciodată Caragiale n-a trimis prietenului său versurile ce i se atribuie. Se pare că însuși Petre Missir, care a cunoscut istorioara cu răvașul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
răvașul" n-a existat. Vreau să spun că el nu e decât un document apocrif; că adică niciodată Caragiale n-a trimis prietenului său versurile ce i se atribuie. Se pare că însuși Petre Missir, care a cunoscut istorioara cu răvașul și care știa bine că nu-i adevărată, a căutat să se informeze de sursa ei. Acest lucru îl confirmă următoarea scrisoare a nuvelistului N. Gane: 21 Iunie 1912, Iași "Iubite Misiraș" " Este adevărat că versurile lui Caragiale au fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
conservator democrat al lui Take Ionescu, a schițat această malițioasă parodie, pe care am descoperit-o într-un ziar al timpului: Missiraș De la Iași Sau din Ieși... Cum de ieși? Dintre vechii junimiști Făcuși "țiști" La Tachiști. Așadar, ca încheiere: "răvașul" e apocrif. Dar ce importă? Dacă, precum am spus, valoarea unei anecdote nu stă în adevărul ei istoric ci în adevărul ei moral, adică "verosimil", și în "caracteristic", dacă ea contează, nu prin ceea ce afirmă, dar prin ceea ce evocă, anecdota
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
semnalul știut. Doi arcași În stânga și dreapta, În codru, nevăzuți și neauziți. Restul, În jurul carâtei. Ne oprim În partea cealaltă a munților, unde nu mai e pădure, ci numai piatră albă, prăvălită. Un călăreț, pe calul cel mai iute, cu răvaș la Veneția, la signor Matteo Frassetti, palatul Frassetti, lângă podul Rialto. Te Întorci numai după ce te-ai Încredințat că mesajul a ajuns și a fost citit. Nu aștepți răspuns. Pietro scosese hârtie de epistolă din șaua calului, scrisese câteva cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]