270 matches
-
literaturii populare. Sunt de semnalat și accentele critice, de sorginte sămănătoristă, sau încercarea de a utiliza elementul fantastic, ca în nuvelele adunate în Movila roșie. Aici, C. face apel la legende și realități pe care le cunoaște bine, specifice satului răzeșesc din zona Fălciului, mai ales de pe valea Elanului. Dar haina literară conferită unui material epic relativ bogat, generos, rămâne insuficient realizată. SCRIERI: La șezătoare, București, 1907; ed. București, 1922; Povești, București, 1908; Doamna Ilina, București, 1909; Aliman voinicul, București, [1912
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286097_a_287426]
-
Vetrișoaia din comuna Vicoleni, fostă a monastirei sântul Sava, În Întindere ca de 695 falce din care 36 pădure esploatată evaluată la 104.307 lei (...). 7) Hliza numită Vlădicuța, ca de 47 falce, compusă din două trupuri separate prin pământul răzeșesc al locuitorilor comunei Deleni, plasa Crasna, evaluată la 12.650 lei (...)”. o. Moșiile ce urmau a fi vândute În județul Tutova Considerând că pentru cercetarea istorică este necesară și citarea pământurilor statului din județele Tutova și Vaslui suspuse aceluiași regim
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
pe câmpul de luptă spunând: „dacă nu vom lupta noi pentru Țara Românească, atunci cine să lupte? Chiar dacă vom muri, vom muri în numele Patriei”. Alexandru Gonța s-a născut în august 1918 în târgușorul Glodeni, jud. Bălți, dintr-o familie răzeșească. Școala primară a urmat-o în satul Malăești, același județ, între anii 1925-1929. La dorința mamei sale s-a înscris la Seminarul Teologic din orașul Edineț, dar în urma desființării școlii trece la Seminarul din Iași. După absolvirea Seminarului Teologic se
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
mai sus niște călugări făcuseră schit în jurul unui Izvor al Tămăduirii. În primăvară, încurajat de experiența Argea, iatămă în fața comisiei Revizoratului școlar județean pentru ocuparea unui post de suplinitor. Am ieșit al doilea. și am fost repartizat într-un sat răzeșesc, cum spunea inspectorul hâtru, un sat de țigani lingurari. Era o glumă dar nicidecum batjocură fiindcă o astfel de alegere îmi asigura concurența zero la post, deci liniștea atât de necesară pregătirii pentru viață. și iată-mă la Slobozia Panu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
în care, din diferite motive, nu pot fi restituite terenurile deținute în proprietate în momentul deposedării. Legea 1/2000 prevede și posibilitatea restituirii terenurilor forestiere ale foștilor membri ai formelor asociative de proprietate ( composesorate, obști de moșneni în devălmășie, obști răzeșești nedivizate și alte forme asociative art. 26 alin. 1). Suprafața ce va fi restituită formelor asociative este cea rezultată în urma aplicării reformei agrare din 1921, eliberându-se un singur titlu de proprietate în care se menționează la titular "composesorat", "obște
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
PILLAT, Ion (31.III.1891, București - 17.IV.1945, București), poet, traducător și eseist. Este fiul Mariei (n. Brătianu) și al lui Ion N. Pillat, senator, moșier de veche origine răzeșească. După școala primară și primele trei clase ale cursului gimnazial, făcute la Pitești în particular, urmează clasa a IV-a la Liceul „Sf. Sava” din București (1905), înscriindu-se în același an la Liceul „Henri IV” din Paris, unde își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
NĂDEJDE, Ioan (18.XII.1854, Tecuci - 29.XII.1928, București), publicist. Este fiul Elenei (n. Ghica) și al lui Gheorghe Nădejde, urmaș al unei vechi familii răzeșești. Urmează liceul la Botoșani și ia bacalaureatul la Iași. Este remarcat ca un tânăr cu lecturi bogate, cu bune cunoștințe de greacă, latină, franceză; devine profesor la gimnaziul ieșean „Alexandru cel Bun” (1874), apoi, prin concurs, la Liceul Național (1876
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288346_a_289675]
-
satelor a crescut simțitor, s-a intensificat schimbul de produse și s-au înființat așezări noi. De atunci datează cele mai multe sate vechi din jur: Epureni, Duda, Pâhnești, Ghermănești, Drânceni, Râșești. Pe valea Săratei (Sărății), ținutul Fălciu, au apărut noi sate răzeșești: Leoști (Cotroceni, după 1502), Cârligați (în 1540), Davidești (în 1640), Căpotești, Buburuzi (azi Ivănești), în 1580, Focșe, pe Prut, Sărata Răzești, până dincolo de Prut. Unele sate menționate în documente, în această perioadă, nu mai există sau, poate, altele și-au
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și datorită unificării pământurilor în Cooperativele Agricole de Producție (CAP), care au lucrat cu tarlale și sole mari, deși vechile denumiri, cu un grad mai mare de generalitate, au fost păstrate. Vechile denumiri, desemnând părți și locuri din vechea moșie răzeșească au început să fie folosite din nou. Vom exemplifica cu vechea toponimie a Filipenilor, preluată de satul mai nou, Slobozia (Slobozia - Filipeni, pentru a o deosebi de alte Slobozii). Vechile toponime, oiconime și hidronime se păstrează: Dunaviciorul a devenit Pârâul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mic izvor. Acolo, pe vremea CAP-ului și după se organiza stână de către Gheorghe (Ghiță) Boghin. După Fântâna lui Dugheanu, urcând se ajunge în zarea Bârnii, la Pârlit și în Tochile. Pe lângă aceste toponime care țin de o veche moșie răzeșească, mai sunt câteva nume de locuri care sunt legate de vechea practică de defrișare și de cultivare a plantelor: Tăieturi, După Grădini, în Vie (La), apoi sunt denumirile unor trupuri de moșie care au aparținut moștenitorilor Eufroseinei Rosetti - Sofica, Vasile
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care vând a lor dreaptă ocină și moșie „ce aveau la sat la Hilipeaniîcăci am socotit că altul nu încape făr dumnealui.” Acest dumnealui este logofătul Pătrașcu, care își folosește poziția socială pentru a acapara prin cumpărare sau danie moșia răzeșească. Niciunul dintre cei care au vândut boierului Pătrașcu nu consemnează vechiul drept de protimisis , dar nici nu a fost invocat de rude, care aveau dreptul să răscumpere cumpărătura. Faptul că o Cristina Platoneasa poate să vândă partea ei de moștenire
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
al Anghelușei în forma în care este redactat, face deosebirea între satul Filipeni și moșia Filipeni. Dacă satul a fost dăruit cu siliștea satului, cu moară, cu heleșteu, cu viile și țarina și pădurea, înseamnă că satul era un sat răzeșesc la 1692. Moșia Filipeni nu se confunda cu satul, deoarece aflăm din zapisul de vânzare-cumpărare din 15 august 1696, încheiat între căpitanul Machidon Gheorghi și soția sa Maria și logofătul Pătrașcu, prin care primii vând logofătului Pătrașcu moșia Sălașele, situată
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
părți din sat, cu țarini, vii, mori, grădini în hotarul satului și moșiei Filipeni, erau întărite și de legăturile de familie. Răzeșii din Fruntești și Oțelești s-au solidarizat în fața amenințărilor venite din partea unor boieri care voiau să acapareze moșia răzeșească. După cum reiese din numeroasele documente ale secolului al XVI-lea și al XVII-lea, răzeșii din Fruntești aveau o ascendență, întâietate, asupra răzeșilor din Filipeni ceea ce ar explica în alt fel proveniența numelui: nu de la stolnicul Frunteș (Frunte+sufixul ești
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care își părăsește vremelnică casa, provincia sau patria din pricina invaziilor dușmane, a persecuțiilor politice sau a exploatării Zare - partea superioară a unei coline Din zare în zare: Din (de la) pârâu pânș în zare - modalitate de delimitare a hotarelor și loturilor răzeșești Obcinș - formă de relief care desparte obârșia apelor curgătoare Obârșie - început (Obârșia Berheciului) Gurș - locul de vărsare (la gura Dunavățului) Laz - pădure lăzuită, tăiată pentru a se obține locă de așezare și agricultur Poianș - luminiș în pădure, insule de stăpânire
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în pădure, insule de stăpânire sătească, aveau formă rotund Prisacș - inițial însemna locă defrișat, apoi a fost cu sensul de îngrăditură, locă înconjurat Slobozii - așezări sătești făcute de boieri și mănăstiri, cu acordul domniei; s-au format acolo unde satele răzeșești se opuneau clăcășirii (Slobozia Domniței, Slobozia Filipeni, Slobozia Răcătău, Slobozia ZÎ.. Tumul - movilă de pământ făcută deasupra unui mormânt, specifică populației de step Devșlmaș - (de-a valma, la un loc, împreună), stăpânire devălma Liuzi - în general, oameni, din limba slavă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
movilă de pământ făcută deasupra unui mormânt, specifică populației de step Devșlmaș - (de-a valma, la un loc, împreună), stăpânire devălma Liuzi - în general, oameni, din limba slavă - țărani dependenți A umbla pe bștrâni - sistem ancestral de transmitere a proprietății răzeșești Cștun - grup de case, mai mică decât un sat Vatra satului - spațiul ocupat de așezările inițiale Stâlpul central - marca punctul de pornire a satului, vatra inițial Jitar - asigura paza grâului și a porților țarinilor (poarta țărnii) Nemeasnică - slujbaș, avea grijă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Moldova, la fel ca și în alte țări, exista o numeroas rănime lipsită de proprietate, aflată în stare de dependență față de stăpânul pe moșia căruia stătea. Potrivit celor relatate de Dimitrie Cantemir, cei care stăteau pe moșia boierească, mănăstirească sau răzeșească erau străini, de altă etnie; românii fiind, după ilustrul învățat, oameni liberi. Pentru secolului al XVII-lea avem și mărturia cronicarului Miron Costin care spune că în țara de Jos (partea de sud a Moldovei), nu era niciun șerb, toți
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din Dobreana, Știubiana, Runc, erau și robii eliberați din Valea Boțului, și țiganii lingurari din Buduioasa. La toți aceșștia se adaugă și țăranii din Fruntești, care-și pierduseră pământul, fie că fuseseră răzeși sau că erau clăcași (liuzi) pe moșia răzeșească. Răzeșii din Fruntești, care reușiseră să-și păstreze proprietățile, au fost excluși de la împroprietărire, chiar dacă unii dintre ei ajunseseră să mai aibă în proprietate câteva prăjini. Pentru împroprietărire, țăranii clăcași au fost împărțiți în trei categorii, în funcție de numărul vitelor de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
frustrările sale. De mirare este că medicul Pătrașcu nu a văzut latura cultă a personalității preotului Cadar, de la care ar fi avut multe de aflat și de învățat. Biserica de lemn din Mărăști Pe valea Dunavățului, pe o veche vatră răzeșească (din anul 1968 în comuna Filipeni), vornicul Manolache Sturza, nepotul domnitorului Ion (Ioniță-Sandu) Sturza, avea să pună meșterii lemnari ai acestor locuri să dureze din bârne, în primul an al celui de-al nouăsprezecelea veacă (1801 - n.a.), o măreață și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dobitoace de povară, stupii și oricare alte lucruri ca acestea; toate celelalte sunt netrebuincioase.” Desigur, este o exagerare, când Dimitrie Cantemir spune că pentru omul de rând e suficient să citească și să scrie. Rar se găsea într-un sat răzeșescă cineva care să știe carte, cât despre satele cu vecini și clăcași nici nu se putea pune problema, adânca neștiință de carte era generalizată. Cauza? Cei care trebuiau să-i învețe, nu șștiau nici ei. Popi erau în sate mulți
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
-lea, dar se continuă în satul de clăcași Filipeni ai boierilor Rosetti. Ce nu știm și nu vom ști nici cu aproximație este populația necuprinsă în acte, deși aceasta trebuie să fi existat în secolul al XVII-lea pe moșia răzeșească Filipeni și Fruntești, deoarece amploarea activităților agricole impunea folosirea forței de muncă a țăranilor dependenți. Acești țărani dependenți trebuie să fi locuit în sat sau înafara satului, dar ei nu sunt amintiți. De asemenea, nu ne putem imagina o gospodărie
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cazuri, se consuma mămăliga de orz, care, din punct de vedere caloric, este superioară celei de porumb, totuși, românii n-o agreau prea mult, poate și pentru faptul că era consumată de turci. Din același motiv, unele familii din satele răzeșești (Oțelești - Fruntești) nu consumau carnea de oaie și de miel; oile erau cumpărate prioritar de negustorii turci (gealapi) și duse la Constantinopol. Deși condițiile de sol și clima erau prielnice cultivării grâului (se cultiva mult în antichitatea geto-dacică, vezi: Arrian
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
spune că și se părea firesc, că așa trebuie, că altfel nu poate fi. în zona folclorică Filipeni, care prezintă deosebiri datorate situației sociale - răzeșiclăcași - ne confruntăm cu situații neîntâlnite în alte zone: pe de o parte existența unor sate răzeșești care aveau portul lor, deosebit de al țăranilor de rând, și, pe de altă parte, apariția unor sate - comunități - venite din alte locuri, cu alte obiceiuri li cu altfel de zestre spirituală. Nu luăm în discuție doar pe luncași, care sau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
XVIII-lea, portul lor, trebuie să se fi bazat pe „stofa” din lâna de oaie, dată la piuă și pe țesăturile de in și cânepă. Fiind o categorie social intermediară între boieri și țăranii dependenți de pe moșiile boierești, mănăstirești sau răzeșești și portul reflectă această situație intermediară: unele elemente ale vestimentației sunt păstrate de la starea boierească, ca și felul de a se purta (apucăturile!); încălțămintea din piele, cizmele, apoi bocancii, în locul universalelor opinci, apoi, în locul ițarilor și „cioarecilor”, au purtat pantaloni
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Dacă la munca de clacă participa tot satul, e de la sine înțelesă că și la petrecere participa toată lumea, prilej ca să se transmită „acumulările” în domeniul creației populare: zicători, strigături, în special cu iz satiric, vorbe de duh etc. în satele răzeșești nu se petrecea mai puțin, numai că petrecerea era între ei, nu se amestecau cu hora clăcașilor, deși jocurile erau aceleași, strigăturile la fel, cu același conținut. Și în satele răzeșilor se folosea crâșma ca loc de întâlnire, petrecere, horă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]