210 matches
-
încunjurată de adînc-volburătorul râu Axios (acum Wardari), care se-ncolăcea asemenea unui șarpe pe lângă ea, cu ziduri înalte, cu turnuri tari și prevăzută cu întărituri îndrăzneț înaintate și lucrate cu tot meșteșugul cuvenit, cetatea asta dădea un puternic punct de razim pentru baza de operațiune a viteazului Chrysos, care era priceput întru ale războiului și se mărginea numai la defensivă. Acest căpitan prețui pe deplin marea însemnătate a acestui loc întărit, pîn-acuma în părăsire și făr-de nici o garnizoană din partea romeilor; deci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
bulgaro-romîn, care se renăscuse dintr-un nou amestec, și papa o făcu aceasta cu atât mai fără teamă și mai cu succes, cu cât era dispensat de orice considerații pentru biserica grecească, cu care urmase ruptura deplină, iar puntul de razim al lui era împrumutat din trecut, care milita întrucîtva pentru dânsul. E drept că bulgarii se convertiseră la creștinism prin silințele zelului în credință a doi venerabili preoți greci, Metodie și Kyrill, și că fură botezați după rit oriental de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
intenția lui Vatatzes de a-și apropia toate țările bizantine din Europa cu atât mai simțitoare era amenințarea pentru regatul româno-bulgar în interesele și-n condițiile sale de existență, cu atât mai grabnică era necesitatea acestui regat de-a se răzima de puterile apusene ale Europei pentru a găsi mijloace de mântuire. A reprimi uniunea era pentru regele român o ocazie bună ce i se prezenta pentru a recâștiga favoarea Scaunului papal, si prin acesta, favoarea potentaților din apus, pe când papa
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
înaintea feței împăratului. Scăderea continuă a puterii bulgaro-romîne. După moartea stăpânitorului Ioan Asan steaua romîno-bulgară, care până atuncea se suise mereu, începu să se plece spre asfințit. Lipsea în statul acesta orice idee mai înaltă de civilizație, el nu se răzima decât pe dreptul existenții proprie și a puterii materiale, iar când puterea materială începu a slăbi, atunci statul ajunse la oboseală și la o consistență mai puțin strânsă, neajunsuri cari permiseră întîi împărăției romeice reardicate, apoi statului osman fanatizat și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
la regele româno-bulgar tot cu acea pompă și cu zestre de daruri. Dar nu atât de scrupulos a fost împăratul cu darea îndărăt a făgăduitelor două orașe maritime care, precum se-ngrijea, le-ar fi servit romîno-bulgarilor ca puncte de razim pentru incursiuni în împărăția romeică și ar fi devenit în mînile lor un primejdios mijloc de agresiuue. Pentru a-și îmbuna șovăirea și pregetul, se servi de fel de fel de pretexte, mai mult ori mai puțin de crezut. Ba
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
singur orn era care dorea serios mănținerea uniunii: influentul patriarh Bekkus. Pentru toți ceilalți puternici ai zilei, neesceptînd pe fiul împăratului și moștenitorul tronului, Andronic Paleolog, uniunea era o manta pentru a acoperi scopuri private personale sau un stâlp de razim pentru foloase politice obștești. Astfel politica ipocrită a împăratului Mihail, arătând predilecție cu prisosință dar interesată pentru uniune, încurcase conștiința bisericească și morală a poporului său și aprinsese în propria lui casă un foc care a ajuns la un rezultat
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
teren i se răpea acolo propagandei papiste și cu atât mai invederat se paraliza zelul de convertire fără de efect al Scaunului roman în privirea Orientului. În fine nici statul slavo-romîn nu putu scăpa de soarta tuturor statelor acelora cari se razimă numai pe temelia puterii brute, iar nu pe aceea a unei idei mai înalte de cultură. Îmbrâncit mai întîi de greci, inundat în treacăt de tătari, atacat de mai multe ori și împresurat cu. război de cătră unguri, regatul Asanizilor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
închisoarea sumețului vasal Horvat, ban al Croației, încît tronul rămase în faptă orfan. Cumcă o asemenea pildă trebuia să aibă un efect contagios și asupra celorlalte țări ale regatului maghiar și cumcă aceste țări începură a recunoaște în Polonia un razim mult mai puternic în contra năvălitorilor osmani decât în Ungaria rezultă ca o concluzie de sine înțeleasă din starea de lucruri de pe atunci. Puțin impuls de dinafară trebuia pentru a le face să se întoarcă de la Ungaria și pentru ca limba cumpenei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tragici francezi". Rachela, mare cu deosebire în espresiunea celor demonice și-n teroarea pasiunei și înrudită oarecum cu aceste afecte, și ea a produs asupra naturelor germane o influință puternică, zguduitoare. Afară de mai 363 v multe observări risipite eu mă razim (refer) aci mai cu seamă pe comunicatele lui Ed. Devrient în epistolele sale din Paris. Noi ne-am format această opiniune asupra lui Schroder din simplele comunicate asupra acestui mare artist. E impresiunea totală care ne-a rămas din ocuparea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Întâmplarea cea mare din actul întîi și plecare fiicei sale Regan trebuie să fi lăsat urmele lor în sufletul moșneagului. Trebuie ca Lear să ni [se] prezinte ca o natură înfrîntă. Ruina uriașă mai c-a pierdut puntul său de razim și c-o grozavă siguritate prevede năruirea ei totală. Actorul trebuie să mijlocească astfel aparința lui încît puternica răsturnare pe care-a esperiat-o sufletul lui s-o vedem în fața lui posomorâtă, pe care lucrul sufletului a tras deja brazdele sale
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
producerile de zi, cari se pripesc repede una peste alta, impresia ultimă și nemîngîioasă asupra actorului nu e decât simțământul disproporții între munca întrebuințată pentru și succesul câștigat prin un asemenea op, la opurile clasice, din contra, el are un razim, un punct oarecum stabil care-l susține în mijlocul unei alergări fără repaos și a grăbirii adesea deșerte de a produce tot ceva nou. Este dar o nobilă ambiție a unui actor de a îmbla după posesia figurelor clasice, cari pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cuteză dincolo de ele, pe aripele ideilor, în spațiul gol al inteligenței pure. El nu observă că prin osteneala sa el nu câștiga din drum, căci n-avea de ce să se ție, n-avea teren solid pe care să-și poată (răzima) apăsa piciorul și aplica puterile spre a urni inteligența din loc. Este însă o soartă comună a rațiunii omenești în speculațiune de a-și sfârși cât se poate de iute clădirea și a cerceta abia după aceea dacă și temelia
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
defel, ci că noțiunea care o am deja am dizolvat-o în părțile sale constitutive, făcîndu-mi-o mie însumi mai de priceput; 2) că la județe sintetice trebuie să am afară de noțiunea subiectului încă și altceva (x), pe care inteligența se razimă pentru-a recunoaște un predicat ce nu e conținut în acea noțiune: că se cade a i se atribui. La județuri empirice sau din experiență nu este greutate. Căci acest x este experiența completă despre obiectul pe care-l cuget
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ceea ce {EminescuOpXIV 372} {EminescuOpXIV 373} se-ntîmplă" ceva cu totului diferit de aceea și de-a recunoaște ca aparținîndu-i, și încă cu necesitate, noțiunea cauzei, care nu-i conținută-n ea? Ce-i aicea acel necunoscut = x pe care rațiunea se razimă când crede a afla afară de noțiunea A un predicat B cu totul străin de ea, pe care cu toate acestea îl recunoaște ca fiind legat de ea? Experiență nu poate fi, fiindcă principiul citat adaogă la reprezentația întîia pe cea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pot predica o mulțime de teoreme apriori, apodictice și sintetice. Deci să luăm cu deosebire spațiul de exemplu. Fiindcă axiomele geometriei se cunosc sintetic apriori și cu certitudine apodictică vă întreb eu: de unde luați asemenea axiome și pe ce se razimă mintea noastră pentru a ajunge la asemenea adevăruri absolut necesare și de valoare generală. Nu există alte căi decât sau prin concepte sau prin intuițiuni; iar acestea sânt date sau apriori sau aposteriori. Cele din urmă, adică conceputele empirice, precum și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
la asemenea adevăruri absolut necesare și de valoare generală. Nu există alte căi decât sau prin concepte sau prin intuițiuni; iar acestea sânt date sau apriori sau aposteriori. Cele din urmă, adică conceputele empirice, precum și ceea pe ce ele se razimă, adică intuițiunea empirică, nu ni pot da un alt axiom sintetic, decât iar unul empiric, adică un axiom al experienței, care prin urmare nu poate conținea niciodată necesitate și generalitate absolută, cari-s caracteristica axiomelor geometriei. Considerând însă cel întîi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
schimbare, inovație, ca și când orice lucru, înainte de-a se-nvechi, nu ar fi început prin a fi nou. Apoi vin sofismele acelea cari pretind că legile vechi sânt irevocabile și înlănțuiesc posteritatea pentru de-a pururea; apoi acelea care se razimă pe opinia numărului celui mare, ca peremptorie; acelea cari speculează asupra efectelor unei umilinți afectate sau a unei pretinse superiorități față cu adversarul lor sau cu măsura propusă. O a treia categorie cuprinde sofismele numite dilatorii, întru cât tind a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
privind afară. Ograda era îngrădită cu uluci, și peste drum, într-o grădină, albeau pomii înfloriți, înviorînd înserarea. Ici-colo coperișuri de case, dranițe mucezite însemnau pete negre la poalele coastelor de brazi, tivite pe jos cu livezi grase. Lângă poartă, răzimat de uluci, stătea un infanterist foarte murdar și zdrențuros, cu casca pe ceafă, cu o mutră păroasă de maimuță, vorbind cu cineva din tindă, vesel și mulțumit și arătîndu-și mereu dinții albi, lucitori. Privirea lui Apostol vru să-l ignoreze
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de scară și înseamnă că pe acea scară are să se urce mortul în cer (39, p. 170). În unele sate din Moldova... pomul se așază într-o cofă sau oală, care e totdeauna plină cu apă curată... De pom [...] se razimă totdeauna o scară făcută de [= coaptă din] făină de grâu, și într-unul din rămurele se anină și o sticlă de băut apă. Scara însem- nează ca să aibă sufletul pe ce se sui, dacă va avea parte, în pomii raiului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
își pierde acest înțeles de atingere. Mini azi nu vedea, ci pipăia totul cu ochii pentru a se feri sau apropia, după nevoie, de lucruri sau oameni. In hali, în afară de simpatia ei pentru pendulă și pian, îi plăcuse să se razime de pereții uleiți și albi. Geamurile o satisfăceau. în schimb orice stofe, orice sculpturi, tot ce era țesut din fire multicolore sau reliefat, orice complicație, dar mai ales forma multiplă a ființelor și conținutul lor turburător, o nemulțumea. Mini trăise
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
noaptea îmi plânge prin plete de ger. SOMNUL e un ASTRU pierdut printre gene și suferind în tăceri, Oprește Doamne Umbra ce mi se ridică la CER, o umbră flămândă de soare, O umbră flămândă-n mister. Culoarea, ce-mi razimă CETATEA ALBASTRĂ DE DOR, Din mine răcnește pământul, Mi-e foame, mi-e sete de-un SOR ce stă de strajă în lumea uitată, În lumea de CÂNTURI ÎNFRUNZITE, cu-n suflet durut din SERATĂ. Acolo e o LEGE ALBASTRĂ
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ei, eu pe-al meu, ne vedem tot mai rar. Nu vă mai iubiți? — Ne iubim la fel de mult, sau chiar mai mult, dar ce folos că nu ne putem împărtăși sentimentele. „Doar chipul tău prelung, iubito, Lasă-l așa cum este, răzimat Între două bătăi ale inimii mele, Ca între Tigru și Eufrat” Recită ca pentru el, Cezar. — Îți place Nichita Stănescu, matematicianule, i se adresează Doina. Crezi că dacă noi lucrăm cu binoame, polinoame, funcții, teoreme, etc.. nu ne înclinăm și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
lui mătănii... Câteodată stă s-asculte clopoțeii de la sănii. Alteori, uimit, tresare, dă din mâini șoptind grăbit; parcă spune-o taină mare unui soț închipuit... F1: Ca o umbră din poveste se strecoară-ncet, și iar stă deodată, fără veste, răzimat de-un felinar. F4: Fața lui se lămurește; pare-nduioșat acum... F3: Visător și lung privește casele de peste drum. B2: Poartă mică... pomi în floare... o fereastră luminată... streșini albe de ninsoare... F1: Toate-i par ca "altădată..." F3: Și păreri-de-rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Ș-atunci de-a fi astfel... atunci în vecie Suflarea ta caldă ea n-o să învie, Atunci graiu-ți dulce în veci este mut... Atunci acest înger n-a fost decât lut. Și totuși, țărână frumoasă și moartă, De racla ta razim eu harfa mea spartă Și moartea ta n-o plâng, ci mai fericesc O rază fugită din chaos lumesc. Ș-apoi... cine știe de este mai bine A fi sau a nu fi... dar știe oricine Că ceea ce nu e
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
tu pe pieptu-mi și bătăile îi numeri, Când sărut cu-mpătimire ai tăi albi și netezi umeri Și când sorb al tău răsuflet în suflarea vieții mele Și când inima ne crește de un dor, de-o dulce jele; Când pierdută razimi fruntea de-arzătorul meu obraz, Părul tău bălaiu și moale de mi-l legi după grumaz, Ochii tăi pe jumătate de-i închizi, mi-ntinzi o gură, Fericit mă simt atuncea cu asupra de măsură. Tu!!... nu vezi... nu-ți
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]