1,198 matches
-
luminii foiau țânțari și fluturi de noapte, se mișcau mici, zglobii, nepăsători în fața bărbatului ce șovăi înainte să apese pe butonul soneriei. Câtă pace, își spuse Carmina, cât timp stopat, ireal. Ovidiu dispăruse în interiorul hanului. Din pădure se auzeau glasuri răzlețe de păsări. Îl urmări pe bărbat străbătând înapoi aleea de pietriș. Ovidiu deschise portiera, se aplecă spre ea. Am închiriat o cameră la primul etaj, cu balcon. Din păcate nu ne poate servi decât cu o conservă de pește, pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și ars de soarele de mai și-a potolit setea. Totul e înviorat. Afară răsuna trâmbițatul unui cocoș. Soarele urcă pe bolta senină. Liniștea ogrăzii e brăzdată de ecoul mai multor glasuri. Natura se trezește mângâiată de adierea unui vântuleț răzleț. Zarva casei crește. Pe coridor și în curte răsună pași. Începe o nouă zi a primăverii depline. Căldura soarelui ne izbește în creștet. Aerul topit te toropește. Mireasma primăverii plutește, legănată pe aripile unei blânde adieri. Pomii își întind umbrele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
toate părțile, râuri furioase ce trag în matca lor șuvițele despletite ale pâraielor ș-arunc-o plasă de argint peste podoabele Buzăului. În depărtare, cât gonesc ochii se desfac podișuri verzi, plaiuri luminoase se lasă în cascade prin văile munților către satele răzlețe; târle de oi se zăresc pe sub poalele codrilor.” (Al. Vlahuță - România pitoreascăă La munte Într-o zi frumoasă de vară, purtată de marile aripi ale fanteziei, am pornit pe cărări de munte spre lumea miresmelor tari, către piscurile ascuțite de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și să deschidem geamurile. De rest s-au ocupat oamenii domnului Brândușă. 40. Prin geamurile Înalte ale sufrageriei năvăli aerul Înghețat al zilei de 1 ianuarie, sărbătoarea Sfântului Vasile cel Mare. Din când În când, se auzeau strigăte răgușite, vorbe răzlețe și scârțâitul neîntrerupt al zăpezii sub pașii petrecăreților care se Întorceau la casele lor, tehui, doborâți de oboseală. Urmau câteva ore de somn, apoi totul de la capăt. Și tot așa până la Sfântul Ioan Botezătorul. Pe lângă bucurii, sărbătorile aduceau, odată cu excese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
încolo de ceea ce Scout spusese că e Deansgate. Era încă întuneric, încă foarte devreme. Orașul era o insomnie tăcută de smog, ceruri purpurii, bălți, gunoaie și lumini cu sodiu albe și galbene. Era un timp și spațiu al pisicilor, camioanelor răzlețe, taxiurilor răzlețe și picăturilor răzlețe de ploaie. Aici o să lăsăm mașina, a zis Scout când am oprit motorul. — Aici? — Da, o să fie bine. — Pentru cât timp? — Depinde cât de mult se scurge între sosirea ta și dorința de-a te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ceea ce Scout spusese că e Deansgate. Era încă întuneric, încă foarte devreme. Orașul era o insomnie tăcută de smog, ceruri purpurii, bălți, gunoaie și lumini cu sodiu albe și galbene. Era un timp și spațiu al pisicilor, camioanelor răzlețe, taxiurilor răzlețe și picăturilor răzlețe de ploaie. Aici o să lăsăm mașina, a zis Scout când am oprit motorul. — Aici? — Da, o să fie bine. — Pentru cât timp? — Depinde cât de mult se scurge între sosirea ta și dorința de-a te întoarce. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
că e Deansgate. Era încă întuneric, încă foarte devreme. Orașul era o insomnie tăcută de smog, ceruri purpurii, bălți, gunoaie și lumini cu sodiu albe și galbene. Era un timp și spațiu al pisicilor, camioanelor răzlețe, taxiurilor răzlețe și picăturilor răzlețe de ploaie. Aici o să lăsăm mașina, a zis Scout când am oprit motorul. — Aici? — Da, o să fie bine. — Pentru cât timp? — Depinde cât de mult se scurge între sosirea ta și dorința de-a te întoarce. Aș spune - căzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu pixul care, cumva, nu se prăbușea în spațiul acela mic și negru. Mă împingeam în bombeul bocancilor, ținându-mi picioarele cât mai aproape posibil unul de celălalt și târându-mă cu ajutorul șoldurilor și-al coatelor. Când mă mișcam, hârtii răzlețe foșneau atingându-se de brațele, spatele și șoldurile mele. Totul, totul fusese acoperit cu cuvinte, cuvinte într-o sumedenie de limbi. În jurul meu sau pe sub încheieturile mâinilor mele fluturau bucăți de hârtie acoperite cu un scris pe care îl recunoșteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
grăuntele de personalitate. Ce nu te omoară zice-se că te întărește". Așa este. Mai importantă, cu mult mai importantă decît orice a fost mica mea libertate. Mica melodie a libertății. "De-atîta rău, zău mi se face bine", zice Poetul răzleț din Basarabia, Ion Anton. Răul-bine de România. "Invidiezi dexteritatea socială a lui Genosse?, nu mă slăbește vocea vitregă. Ai fi vrut să ajungi, imediat după ce-ai absolvit, să scrii discursuri pentru baștanii PCR, ca el?" Zău că nu. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
personajul său ar trebui să fie înalt, suplu cu părul negru și stufos de Samson, el apare în fața dumneavoastră, domnilor, cam scund, slab și cu un început promițător de calviție, ce se continuă într-o coamă subțire de câteva fire răzlețe, grase și informe de păr neîngrijit. Deci, nu puneți bază prea mult pe ce vă va spune acest intrus, desigur are și el rolul lui, e și el un om, ba chiar un actor, ba chiar un personaj... dar ignorați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
spartă. Un patinaj țipător de pneuri frânate brusc, plescăit, bolborosirea bulelor de gaz din vulcanii noroioși. Releul talamusului a preluat într-o milionime de secundă informațiile intero și exteroceptive, cortexul le captă și le analiză discriminativ, punitiv chiar, proiectându-le răzleț pe spațiile topografice ale scoarței, 10432 de nuclei talamici răspunzând rapid impulsurilor auditive și tactile (desigur, invers), producând, cum era de așteptat, reacția firească de trezire a Alimentarei. Recul P ata de soare, lumina, lumina toată dinspre DIMITRIOS Zarvos, FRANÇOIS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fiecare manechin, fără să întâmpine reacții de împotrivire, respingere, retragere, prin gesturi sau prin mimică. Umbrele erau și ele întrutotul de acord cu despuierea de veșminte, bucuroase că aveau cu cine concura întru goliciune. Suratele întunecate se adunară în grupuri răzlețe, începând să șușotească. După ce termină, spre seară, treaba, Mioara simți în aerul stătut miros de răzmeriță. La radio, se derula un swing sfâșietor. Umbrele șușoteau și fiecare dintre ele venea în fugă și șoptea ceva, apoi mai multe, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a face pe proștii, asta dacă nu cumva chiar sîntem în realitate. Izolarea a fost și va fi întotdeauna o idee genială, însă e foarte greu de realizat. Nu e vorba doar de o singură unitate militară, de un bastion răzleț sau de un cuib de nebuni, e vorba de o țară întreagă. Atunci mi-a dat ideea, își amintește Roja, lăsîndu-și fruntea între palme, viclenia Bătrînului făcea cît toată înțelepciunea din lume adunată la un loc, știuse să i-o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dom’ Președinte și ai Regizorașului erau deja pe poziții, nenicule, a știut să tragă sforile mai bine decît oricare altul, ce era așa mare scofală să faci rost de cîteva pistoale, niscaiva muniție și de niște indivizi plătiți să tragă răzleț în mulțime doar ca să creezi panică, să lași impresia că națiunea are urgentă nevoie de un salvator? Salvator sau nu, mîrșăvie pînă la capăt, dom’ Roja, ne refugiaserăm lipiți de zidul Universității, în stînga intrării de la Geologie, în fața Artezienei. Hai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
adidași. Am înțeles că totul ține doar de atitudine, se face taximetristul că pricepe trăgînd brusc de volan într-o parte ca să evite o gură de canal descoperită. N-ai înțeles o iotă, nu se lasă prostit Roja. O atitudine răzleață nu înseamnă nimic dacă nu se bazează pe un stil de viață corespunzător din care să derive, îi explică. De aceea se duc pe rîpă sistemele, pentru că cei care le conduc nu cred cu adevărat în ceea ce fac. Decorațiuni Interioare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de acum înainte, pentru că se vor ivi o sumedenie de noi oportunități. Fraierule, în cine ți-ai găsit să-ți pui speranțele, își zice Roja cu glas tare, ițindu și capul afară prin gura de metrou, ciulind urechile la împușcăturile răzlețe venite de pe acoperișuri, fofilîndu-se în patru labe pe lîngă parapetul care fusese ciuruit între timp de gloanțe de la un capăt la celălalt. După doar cîteva mișcări descoperi că drumul îi era barat de un morman de carne și zdrențe năclăite
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
al arbitrului abia se aude din cauza hărmălaiei din tribună. Jucătorii ambelor echipe încep meciul timorat, cu multe pase înapoi, se tatonează atent la fiecare contact individual. Spectatorii încep să-și piardă încet-încet răbdarea, se aud mai întîi scandări și înjurături răzlețe dinspre o galerie spre cealaltă, care pînă la urmă se transformă în coruri de mii de guri care urlă la unison și sar în același ritm în sus zguduind întreg stadionul. Nimic nu poate fi mai împotriva sistemului decît o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
aliniate pe firile de telegraf, în jurul lor, chenar auriu. Poveștile frumoase, la un moment dat, se amestecă, se omogenizează, se topesc în același tipar al așteptărilor, poveștile frumoase se rostesc singure. Dai prima pagină, intri într-o lume uniformă, umbrele răzlețe se descompun aproape identic. În locul lor, lumina îmbracă, repetabil, aceleași tipare. Tabloul, frumos înrămat, întregește definitiv memoria. Pe sobă, în casa bunicilor, iarna, păsări multicolore ciripesc în cor despre o poveste scrisă în cer: Ce o să le spun despre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de bunuri. Concluzia mea este, așadar, că aceste colonii nu costă bani, că ele sînt credincioase statului și fac prea puțin rău cuiva; iar cei care au avut de suferit din pricina lor nu pot deveni primejdioși, deoarece sînt săraci și răzleți, după cum am mai spus15. De unde urmează constatarea că pe oameni trebuie să-i iei cu binele, sau să-i distrugi cu totul, fiindcă ei se răzbună pentru un rău ușor care le-a fost pricinuit, dar nu se pot răzbuna
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
dar hotărît să-și facă datoria În gospodărie, a adunat cele șase oi ale familiei și le-a scos la păscut pe deal. Iarba, fiind rară la vremea aceea, le-a mînat dintr-un loc Într-altul În căutarea firelor răzlețe. În perindarea asta, a ajuns lîngă o grămadă de pietre. Se găseau mai multe asemenea movile Înșirate În linie dreaptă Încă din timpul războiului, cînd nemții plănuiseră să construiască o cale ferată Între Brad și Deva, pesemne pentru transportul minereurilor
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
la grupul zeloților: „Iscariot” ar proveni din deformarea termenului latinesc sicarius (de la sica, un „cuțit mare, încovoiat”), intrat și în greacă sub forma sik£rioj. Termenul înseamnă exact „cuțitar”, „bandit” și era folosit de soldații romani pentru a denumi grupurile răzlețe de „haiduci” evrei care întindeau curse și foloseau cuțitul drept armă principală 30. Susținătorii acestei etimologii văd în Iuda un membru al partidei zeloților 31. De unde, spun ei, faptul că Iuda apare citat mereu după Simon Zelotul în „lista celor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
văd, în locul chipului bătrânului, Soarele. Un Soare însângerat, care-mi vorbea despre adevăratul Soare. Cel fără de asfințit. * Când Soarele-n asfințit e roșu, vine furtuna. Știam asta, dar prea repede se întâmplase totul. Vântul se pornise deodată. Nourii, la început răzleți, acoperiseră într-o clipă cerul. Plumburii și grei cum erau, străfulgerau, așa, pe la margine și pe urmă se luminau de sus de ziceai că luaseră foc. Cu fiecare străfulgerare, se făcea mai întuneric. Vântul se întețise. Bătrânul vâslea din răsputeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
la Sabar și nu mai știm nimic de ei... Ei, cum așa?! se miră Stelian. Eu nu știam nimic. Uite-așa, domn Stelică..., de ieri dimineață sunt duși și nu știm ce să ne facem!... grăi țăranul, ștergându-și lacrimile răzlețe de pe obraji. Mitra reapăru cu căldările pline și Leana dădu fuga să o ajute. Hm, foarte curios, comentă Stelian. Cum se poate să fi plecat copiii așa, fără să spună nimic la nimeni?!... Leana așeză căldarea de apă pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Drămuindu-și cu grijă puterile ca un om în toată firea, trecut prin multe, Culae se oprea din loc în loc și își trăgea sufletul, așezându-se pe câte-un bolovan ori rezemându-și ghebul din spate de câte-un copac răzleț, singuratic. Sfârșise bucata de mămăligă luată în traistă de-acasă și, ca să-și amăgească foamea, apuca găidulca și îngâna din ea crâmpeie de cântece. Cânta așa o vreme, apoi își băga găidulca înapoi în traistă și-o pornea mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fundul rărunchilor, pe deadul Vasile. Dar deadul Vasile era prea departe ca să-l audă și să-i vină într-ajutor. Îi răspunse numai ecoul, pe mai multe voci, și un stol de ciori se ridică întunecat dintre crăcile unor salcâmi răzleți și încă fără frunze. Apoi Culae iuți pasul și o luă la fugă, în căutarea unui adăpost. Întâmplarea norocoasă îi scoase în cale un bordei dărăpănat și învelit cu stuf, răsărind stingher la o margine a drumului. Dar nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]