1,305 matches
-
pace prin care bizantini se obligă să trimită anual Abbasizilor manuscrise în limba greacă despre știința și filozofie pe care translatorii din Bagdad le vor traduce în limba arabă. Al Mă’mun, un adept al doctrinei Mu’tazilite și al raționalismului începe în anul 833 un proces de persecuție religioasă numit „Mihna” (“ Testare” în limba arabă), prin care cei care se împotriveau proclamației sale din 827, referitoare la creația Qu’ran-ului, puteau fi executați ori arestați. Prin Mihna Al Mă’mun
Al-Mamun () [Corola-website/Science/307959_a_309288]
-
la creația Qu’ran-ului, puteau fi executați ori arestați. Prin Mihna Al Mă’mun a pus la încercare loialitatea învățaților musulmani, încercând să impună viziunea mu’tazilită prin autoritatea să califală. Mu’taziliții erau adepții unei filozofii teologice influențate de raționalismul grecesc, si considerau că problemele legate de religia Islamică și de aplicarea acesteia trebuie analizate din perspectiva rațională. Deasemenea mu’taziliții considerau Qu’ran-ul ca fiind creat, si nu etern așa cum este Allah. Qu’ran-ul fiind cuvântul lui Allah, trebuie
Al-Mamun () [Corola-website/Science/307959_a_309288]
-
Înlocuiește concepția timpului ciclic cu aceea a timpului istoric, linear; istoria este “tămăduitoare” în sensul de drum către bine. Învățătura autentică este posibilă numai prin iluminare. Omul se poate îndoi de multe dar nu și de certitudinea existenței sale (premerge raționalismul cartezian) Oamenii sunt împărțiți în două categorii : damnați și aleși; avem răspunderea de a recunoaște drumul dat de Dumnezeu. Absurdul este semnul divinului - tot ceea ce ascultă regulile logicii noastre este omenesc, ceea ce transcende logica noastră este divin. Sufletul este un
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
evidență mai ales în contextul grupurilor de „trezire a conștiinței”. Femeile au experiențe de gen care le conferă o „privatitate colectivă”, cum ar fi cele ale gravidității și nașterii (Alcoff și Dalmya, 1995). Empatia este revalorizata în contextul criticilor exceselor raționalismului și ale mitului intelectualist al cunoașterii. Eticile „feminine” (ale grijii, relațiilor, eticile materne) valorifica potențialul empatiei în fundamentarea moralei. În alte contexte, empatia este extinsă dincolo de comunitatea umană, anume spre comunitatea biotica, drept bază pentru eco-etici. Oamenii au experiențe comune
Empatie () [Corola-website/Science/322168_a_323497]
-
cu cu filozofia limbajului sau filozofia spiritului. Relația dintre cuvinte și concepte se regăsește în filozofia antică, de exemplu în Cratylus de Platon. De asemenea o putem întâlni în secolele XVII și XVIII stând la baza controverselor între empirism și raționalism. Deși Immanuel Kant apără ideea de concept "aprioric" (preexistând chiar limbajului) în Critica rațiunii pure", unii percepeau problema dintr-o perspectivă antrolopogică a limbilor și universalității gândirii. "Teoria limbajului condiționat de gândire" va fi revizuită sub diverse forme de mai
Ipoteza Sapir-Whorf () [Corola-website/Science/325926_a_327255]
-
inamicii catolici. Dar și catolicii germani criticau Franța pentru că era un stat laic și anticlerical. Biserică Catolică Franceză și-a construit un discurs anti-protestant. Apare opoziția dintre cultură germano-austriaca și civilizația anglo-franceză. Germania se considera diferită prin militarismul ei față de raționalismul francez sau materialismul britanic. În discursul public portretiza lupta dintre eroul german și comerciantul britanic. Germania pornește la război cu sprijinul consensului de pace orășeneasca, care avea un set de așteptări contradictorii. Socialiștii sprijineau războiul ca fiind o luptă împotriva
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
și centrul de greutate al oricărui segment, probleme pe care Pascal le rezolvase folosind calculul îndivizibililor al lui Cavalieri, în scrisorile către Carcavi. Pascal s-a ocupat și de filozofie, considerând că progresul științific este scopul existenței omenirii. Oscilând între raționalism și scepticism, el a ales spre finalul vieții credința, fiind influențat încă de mic de credința în Dumnezeu. De la vârsta de 14 ani, Blaise Pascal participa alături de tatăl său la întâlnirile abatelui de Mersenne, care aparținea ordinului religios de la Minims
Blaise Pascal () [Corola-website/Science/298029_a_299358]
-
mai mult de 4 milioane de oameni se declară "spiritiști Kardeciști" (conform ultimului recensământ al Instituto Brasileiro de Geografia e Estatistica), ceea ce face din Brazilia cea mai mare țară spiritistă din lume. ul a influențat în Brazilia sincretisme ca Umbanda, Raționalismul creștin, Uniăo do Vegetal și Valea Răsăritului (Vale do Amanhecer).
Spiritism () [Corola-website/Science/302234_a_303563]
-
gândirii aristotelice, ulterior adaptate conform modelului de înțelegere oferit de religia musulmană. Astfel, organizarea sistemului filosofic pornește de la încercarea de a exprima un adevăr demonstrabil cu privire la conținutul revelației coranice, încercare asimilată deseori gândirii teologice. În timp ce "falsafa" a fost stimulată de raționalismul grecesc - pornind de la logica aristotelică și metafizică - s-au dezvoltat deopotrivă direcții de gândire divergente. Principiul rațional invocat de filosofi precum Al-Kindi (n.801-m.873), Al-Farabi (n.870-m.950) si Ibn Sina (n.980-m1037), s-a confruntat cu
Curente ale gândirii filosofice arabo-islamice () [Corola-website/Science/335401_a_336730]
-
otoman. În 1805 se formează, sub conducerea lui Karageorge (ierarh grec al Belgradului), un consiliu de conducere în care un rol important l-au avut preotul Nenadovic și juristul Teodor Filipovic, cel care a conceput organizarea statului sîrb pe principiile raționalismului francez. În timpul primei răscoale sîrbești împotriva turcilor (1804-1806), eroul Karagheorghe, pentru a putea face legătura cu trupele rusești din zona Vidinului, a cerut să se răscoale și populația din județele timocene, care aparțineau Pasei de la Vidin. Cu anumite ocazii, românii
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
adică un teoretician al cunoașterii. El își propune în lucrarea lui fundamentală să dea o "cercetare asupra originii certitudinii și întinderii cunoștinței omenești, asupra temeiurilor și gradelor credinței, părerii și asentimentului". În legătură cu problema originilor cunoștinței, Locke ia o poziție contrară raționalismului. "Teoria ideilor înnăscute" este o teorie gnoseologică idealistă potrivit căreia în conștiința omului ar exista de la naștere, independent de experiență, anumite idei (ex. ideea de număr, de mișcare, de întindere). "Teoria ideilor înnăscute" a fost susținută sub diferite forme de
John Locke () [Corola-website/Science/298807_a_300136]
-
Critica rațiunii pure" ("Kritik der reinen Vernuft", 1781), opera sa capitală, în care cercetează bazele procesului de cunoaștere. Kant încearcă să integreze într-o concepție unitară cele două poziții contrare ale teoriei cunoașterii din vremea sa, pe de o parte raționalismul lui René Descartes, pe de alta empirismul filozofilor englezi John Locke și David Hume. În acest scop, Kant face deosebirea între judecata analitică și cea sintetică. În cazul judecății analitice, adevărul derivă din analiza însăși a conceptului, fără a mai
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
Raționalismul critic reprezintă concepția epistemologică dezvoltată de filosoful englez de origine austriacă Karl Popper, care exprimă convingerea că rațiunea, în problema cunoașterii empirice, nu poate avea o funcțiune riguros demonstrativă, ci una de atitudine critică. Rațiunea nu legitimează adevărul unei teorii
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
Aceste concepții sunt expuse în special în operele "The Open Society and its Enemies" ("Societatea deschisă și inamicii ei", 1945), "Conjectures and Refutations" ("Prezumții și infirmări", 1963), "In Search of a Better World" ("În căutarea unei lumi mai bune", 1984). Raționalismul critic își asumă sarcina de a găsi metoda cu care problemele științei sau ale societății pot fi investigate în mod nedogmatic, sistematic și rațional. Pentru aceasta, caută o soluție prin care - pe de o parte - se poate alege între absolutizarea
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
pe date pozitive (pozitivism), iar - pe de altă parte - între punctul de vedere, conform căruia adevărul depinde de unghiul din care este privit (relativism) și opinia, după care adevărul este abandonat hazardului, în cazul imposibilității găsirii unor dovezi plauzibile (scepticism). Raționalismul critic pornește de la convingerea existenței lumei reale, existență independentă de capacitatea umană de cunoaștere. Datorită imperfecțiunii mecanismului de percepție, această capacitate este însă limitată, în asemenea măsură încât omul nu poate afirma cu certitudine definitivă, că experiențele și opiniile sale
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
fallibilism", de la "fallibility" = posibilitatea de a se înșela). Acest fapt implică - pe de o parte - un permanent examen critic al convingerilor și presupunerilor, iar - pe de alta - folosirea cu precădere a unor procedee metodice și raționale în rezolvarea problemelor realității (raționalism metodic). Raționalismul critic, de exemplu, nu se întreabă cum poate fi dovedită valabilitatea unei teorii științifice, ci caută să descopere dacă teoria respectivă nu conține erori și ce anume trebuie întreprins în cazul descoperirii unei aserțiuni eronate. Până la Karl Popper
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
fallibility" = posibilitatea de a se înșela). Acest fapt implică - pe de o parte - un permanent examen critic al convingerilor și presupunerilor, iar - pe de alta - folosirea cu precădere a unor procedee metodice și raționale în rezolvarea problemelor realității (raționalism metodic). Raționalismul critic, de exemplu, nu se întreabă cum poate fi dovedită valabilitatea unei teorii științifice, ci caută să descopere dacă teoria respectivă nu conține erori și ce anume trebuie întreprins în cazul descoperirii unei aserțiuni eronate. Până la Karl Popper, în problema
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
și ce anume trebuie întreprins în cazul descoperirii unei aserțiuni eronate. Până la Karl Popper, în problema cunoașterii științifice se considera că, argumentarea unei teorii ar putea fi posibilă prin metoda inducției, adică prin generalizarea unui fapt, pornind de la observații individuale. Raționalismul critic neagă eficiența inducției și propune ca alternativă metoda "falsificării", ceea ce înseamnă, descoperirea unor exemple contrarii prin experimente și observație. Punctul de vedere al raționalismului critic în problemele politicii nu diferă de cel din cunoașterea științifică. Se consideră că pe
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
putea fi posibilă prin metoda inducției, adică prin generalizarea unui fapt, pornind de la observații individuale. Raționalismul critic neagă eficiența inducției și propune ca alternativă metoda "falsificării", ceea ce înseamnă, descoperirea unor exemple contrarii prin experimente și observație. Punctul de vedere al raționalismului critic în problemele politicii nu diferă de cel din cunoașterea științifică. Se consideră că pe primul plan nu se situează metoda găsirii celei mai bune conduceri politice pentru realizarea unor condiții ideale, mult mai importantă este obținerea - când este cazul
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
metode eficace pentru îndepărtarea cu mijloace lipsite de violență a unui conducător rău și restabilirea unor condiții social-politice normale. Și în problemele morale, importantă nu este fundamentarea unor norme, ci mai de grabă ameliorarea regulilor existente și eliminarea oricărei dogme. Raționalismul critic propune o societate deschisă, pluralistică și tolerantă, în care oamenii sunt liberi, cu un sens individual în problemele actualității și ale viitorului, în care conflictele să fie rezolvate prin discuții și apel la rațiune. În consecință, se combate orice
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
de descoperire a adevărului fără a se recurge la inducție sau la principiul regularității fenomenelor, întru cât teoriile empirice nu sunt decisive. Această metodă oferă în același timp o soluție alternativă în problema demarcării științelor empirice de tezele metafizice. Scopul raționalismului critic constă în acest caz, în furnizarea unui instrument rațional, sistematic și obiectiv pentru verificarea teoriilor științifice, cu ajutorul criteriului falsicabilității. Afirmațiile care nu sunt falsificabile, nu pot fi deci infirmate, nu aparțin științelor empirice, sunt metafizice. Este adevărat că, în
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
observației sale, pot fi cu ușurință neglijate. Cu toate acestea, Popper admite posibilitatea unei cunoașteri obiective, datorită faptului că rezultatele cercetării sunt verificabile și reproductibile. Lumea materială și lumea cunoașterii obiective, mediate de conștiința umană, reprezintă împreună o realitate obiectivă. Raționalismul critic preconizează o societate deschisă. Numai în societatea care nu este legată de dogme sau reguli de viață rigide, sunt posibile reforme și o alegere liberă între alternative. Popper respinge în mod critic teoria statului a lui Platon din "Politeia
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
insituționalizată. Democrația nu trebuie însă înțeleasă în sensul literal simplist ca "putere a poporului", ci ca o instituție, în care este posibilă controlul conducătorilor, respectiv al guvernelor, care pot fi cu ușurință schimbate - în condiții date - fără recurgere la forță. Raționalismul critic a fost inițiat de Karl Popper în cursul confruntărilor cu teoria științei și cu filosofia socială. În cadrul acestei direcții în gândirea filosofică există variații, în parte divergente, care uneori se deosebesc în mod esențial de punctele de vedere expuse
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
gândirea filosofică există variații, în parte divergente, care uneori se deosebesc în mod esențial de punctele de vedere expuse în operele lui Popper. William Bartley analizează în opera sa principală, "The Retreat to Commitment" ("Refugiul în îndatorire", 1962) problema aplicării raționalismului critic asupra lui însuși, dacă el corespunde propriilor sale exigențe și, în consecință, dacă poate fi acceptat fără a pierde din propria lui integritate. Raționalismul critic, fiind un mod de examinare al problemelor și nu o teorie, nu este falsificabil
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
analizează în opera sa principală, "The Retreat to Commitment" ("Refugiul în îndatorire", 1962) problema aplicării raționalismului critic asupra lui însuși, dacă el corespunde propriilor sale exigențe și, în consecință, dacă poate fi acceptat fără a pierde din propria lui integritate. Raționalismul critic, fiind un mod de examinare al problemelor și nu o teorie, nu este falsificabil, el poate fi însă supus criticilor. Hans Albert a dezvoltat raționalismul critic în domeniul științelor sociale și umanistice în opera sa principală, "Traktat über kritische
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]