908 matches
-
două situații. Față de limbajul sofisticat al criticii moderne și față de manifestările de obscurantism în literatură. Admiratorul lui Ion Barbu nu îi iartă pe cei care fac din poezie un joc complicat de vocabule. Îi place și apără ceea ce înțelege. Poziția raționalistă inflexibilă l-a pus deseori în conflict cu o parte a poeziei tinere. I-a ironizat în mai multe rânduri pe criticii tineri pentru prețuirea pe care o arată, de pildă, poeziei lui Nichita Stănescu, suspectă, după el, de lipsă
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
anilor ’60 și reluate într-o ediție postumă în volumul Meditații critice (1983), sunt reprezentative pentru amploarea viziunii și spiritul metodic ale unui critic care, cenzurându-și în permanență tentația spre digresiune prin luciditate teoretică, ilustrează, în literatura noastră, spiritul raționalist al gândirii lui Descartes. Abordând fenomenul literar atât din perspectiva operei propriu-zise, caracterizată prin „autonomie”, cât și a receptării sale, C. construiește o adevărată ontologie a „obiectului estetic”, văzut din perspectiva unei conștiințe critice a cărei principală calitate trebuie să
COTRUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286452_a_287781]
-
deși mai puțin citată: „Dogoarea, podoaba: răsfețe/ Un secol cefal și apter./ - Știu drumul Slăbitelor Fețe./ Știu plânsul apos din eter” (Edict). „Dogoarea” mult prea omenească și „podoaba” mult prea pământească să „răsfețe”, în continuare, „un secol cefal și apter”, raționalist și pozitivist: aceasta nu va fi și calea urmată de poet, ci calea de la care el se consideră dator să se abată, pentru a atinge astfel veritabila asceză, atitudinea „de vis și extaz”. Puritatea ce nu trebuie alterată a increatului
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
le cred ca pe niște leji firești și dumnezeiești” (32, p. 341). S-ar putea crede că pasajul reprodus mai sus ar fi un simplu exercițiu de retorică și că autorul ar fi exagerat, scriind de pe pozițiile dogmatice ale iluminismului raționalist, dacă nu s-ar ști, din multe alte surse istorice sau folclorice, că tabloul prezentat este veridic. În acest context, vrăjitorul era privit de popor ca fiind un om superior, având putere nelimitată, care concura însăși puterea divină. „Dinaintea fermecătoarei
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dreptul la replică; transgresiunea suportului ca un corpus constituit îndărătul corpusului textual înseamnă instalarea eteronomiei în miezul evenimentelor discursive. Și violarea unor tabuuri. Autonomizarea discursului orgoliu al meseriei are în Franța două fațete istorice numai aparent opuse. O față clasică, raționalistă, înțeleaptă. Alta romantică, visătoare, sentimentală. Descartes în cămăruța sa, Hugo pe stînca lui. Figuri nobile ale singurătății, clișee emblematice reunite de Rodin în chircirea către sine a unui bărbat gol, fără vîrstă, fără nimic de care să se agațe Gînditorul
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
evidențe, are tot interesul să chestioneze "soluțiile" spiritualiste. Dar demistificarea Întrupării ca expresie mistică a unui invariant logic nu înseamnă să distrugi totul dintr-o trăsătură de condei, ci să deconstruiești cu grijă, metodic. Misterul este o rațiune grăbită. Lenea raționalistă va putea compensa întîrzierea prin recuperarea timpul pierdut și depozitat în adîncul marilor mituri ale originii. Știind că înlocuirea răspunsului cu o întrebare este o operație indecentă, vom verifica aici o vorbă a lui Giuseppe Verdi: "Să ne întoarcem către
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
incinerați. Și toți britanicii anglicani din Anglia: 70%. În toate țările lumii, ritualurile supraviețuiesc dogmelor, și partizanii incinerării, în țările catolice, abia pot să se facă auziți. Prima incinerare practicată în Franța s-a petrecut într-un context de fervoare raționalistă și anticlericală, cel al centenarului Revoluției franceze, pe Cîmpul lui Marte, după expoziția universală din 1889. Dacă există obiceiul ca trupurile noastre moarte de atei să fie așezate într-un sicriu și acesta în pămînt, în loc să fie transformate în cenușă
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
este mentalitatea inamicului meu, așa cum ideologia este ideea adversarului. Mentalul meu este punctul meu slab, sînt prea mult în miezul ideologicului ca să mă îngrijoreze itinerariul lui. De aici rezultă că adevărul trebuie căutat în tabăra adversă. Fiindcă este mai puțin raționalistă, mai cinică sau mai pragmatică ni se pare tradiția de dreapta din Franța a fi dotată cu un sens mediologic superior curentelor de stînga? S-a dovedit că în această parte a vechilor noastre baricade, se scapă mai ușor de
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
sens lărgit" (Nisbet, 1993: 84). La Durkheim găsim ideea de comunitate utilizată nu numai ca substanță, cum apare la Le Play, nu numai tipologic, ca la Tönnies, ci și metodologic. Nu doar Freud a mutat gândirea socială contemporană dinspre categoriile raționaliste clasice ale voinței, conștiinței individuale, către aspecte care în sens strict sunt non-voliționale și non-raționale. Dar dacă la Freud acest non-rațional se găsea undeva în individ, la Durkheim este în afara acestuia, în comunitate. La Durkheim se remarcă un fel de
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
formate din asociații de comunități, în timp ce celelalte au fost de la început asociații de indivizi. Nu este exact dacă spunem, ca mulți istorici, că ideea de societate este cea mai distinctivă în secolul al XIX-lea pentru dezvoltarea sociologiei. În spatele imaginii raționaliste a societății, în acea perioadă a existat întotdeauna imaginea indivizilor natural liberi. Omul era primordial, relaționarea secundară. Voința, aprobarea și contractul erau termenii-cheie în viziunea despre societate a legii naturale. Câteva comunități tradiționale au supraviețuit examinării de către filosofii legii naturale
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
de persistentă (n timp, dar slăbită progresiv odată cu ieșirea din Evul Mediu. Desigur, s-a crezut că raționalizarea vieții sociale va conduce la o realitate (n care exclusiv normativitatea juridică va reglementa eficient ș( definitiv relațiile sociale. Expresie a utopiei raționaliste, această speranță nu s-a (ndeplinit, normele juridice reprezent(nd doar unul dintre ingredientele esențiale (n mulțimea normativității prezente (n contemporaneitate. Vocea lui Maiorescu spunea răspicat: "Faceți (nt(i pe poporul rom(n mai cult ș( mai activ, dați-i
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
ciuntite de către valuri. Altele s-au adăugat crescând - scoici, alge, pietre - încât el seamănă mai degrabă cu orice altă vietate decât să fie așa cum era prin fire”. Comparând cele două texte, să observăm mai întâi că, trăind într-o epocă raționalistă, J.-J. Rousseau are în vedere statuia zeului marin care este acoperită de aluviunile mării, până la a deveni de nerecunoscut. Dimpotrivă, Platon, mai aproape de sensul originar al mitului, se referă la făptura zeului marin însuși <Ð tal£ttioj Glaàkoj> care
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
dintre drept și nedrept, dintre viață și moarte, dintre zi și noapte. În felul acesta, noaptea și o dată cu ea zeii care sălășluiesc într-însa, e reculată și - dezamorsată de potențialul ei teribil - integrată unei concepții „juste” despre om și Stat. Raționalist, Creon e în egală măsură părintele iraționalismului, adică a tentativei de defini, cu mijloacele rațiunii, ceea ce e și ceea ce nu e domeniul ei și, ulterior, de a supune orice „dincolo” logicii lui „aici”. Conflictul dintre Antigona și Creon nu e
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
nuce, idei care vor face savoarea doctrinei lui Foucault privitoare la relațiile de putere sau teoria post-colonialistă a lui Edward Said. Această perspectivă este neîndoielnic criticabilă. Vorbind (sigur de sine) despre celălalt și instituind propria perspectivă ca perspectivă privilegiată, Occidentul raționalist (și excepționalist deopotrivă) face posibilă și necesară o critică a fenomenului colonialismului cultural. În epoca noastră, Stephen Tyler va respinge așa-numita „magie” a ideologiei semnificației reprezentaționale, afirmând că ea se instituie ca o ideologie a puterii. În consecință ea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
pentru sănătatea publică) și „bunele intenții” cu dramaticele, adesea tragicele lor consecințe În planul umanității, dar și În cel al samavolnic pretinsei „creștinătăți” (politicile de epurare rasială și etnică). Pe lângă marele gol creat de un dezinteres prea răspândit pentru etica raționalistă În viața publică, atât de necesară Într-o lume eterogenă religios, unul dintre lucrurile care mă frapează adesea În reflexele noastre Încă intolerante este gradul dramatic de scăzut al deschiderii spre empatie. Cum este cu putință, mă Întreb, să nu
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
mâna, buni. Introduceretc "Introducere" Statul militar birocratic... a oferit ideilor naționale creuzetul de dezvoltare, dar și forma lor finală ș...ț; presupozițiile utilitariste pe care se Întemeia acest stat și normele de eficiență s-au potrivit cel mai bine orientării raționaliste a intelectualilor formați de instituțiile sale de educație. Anthony D. Smith, Teorii ale naționalismului La jumătatea secolului XX, Simion Mehedinți, geograf român și promotor al reformelor În educație, scria: „Biologia modernă, prin mendelism, ne-a dat În mână cheia care
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
că Gusti „s-a concentrat asupra studiilor empirice și a refuzat să se afunde În iraționalitatea mistică a vremurilor sale”27? Tocmai pentru că ideile eugeniste par să sfideze etichetarea fie ca tradiționaliste (adică antioccidentale și antiseculare), fie ca modernizatoare (adică raționaliste și democratice), ele par să ofere și o cale de a depăși această dihotomie. Pentru a poziționa mai clar propriul argument, am să Încep prin a defini aceste noțiuni. În definirea modernizării și modernismului, prefer să mă distanțez de ceea ce
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
moderniștii proeuropeni și tradiționaliștii antioccidentali nu este atât de vizibilă pe cât au Încercat să o prezinte participanții la dezbaterea despre modernizare din anii 1920 și 1930. Pe parcursul cărții, subliniez faptul că În discursul eugenist coexistă paradoxal noul și vechiul, argumentele raționaliste și cele subiective, ideile comunitariste și cele individualiste, cu scopul de a pune În evidență natura complexă și deseori ambiguă a discursului despre modernizare În România dintre cele două războaie mondiale. Modernismul nu a fost Întotdeauna progresiv și nici tradiționalismul
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Statele Unite. Pe parcursul următorilor o sută de ani și În special după revoluția darwinistă din științele naturii, discursul științific și-a extins aria de aplicare dincolo de laborator și clasă, devenind influent În conceptualizarea relațiilor sociale și a politicii 3. Metode empirice raționaliste și din ce În ce mai marcant holiste erau folosite pentru a explica transformările sociale, apelând la analogii Între lumea naturală și societatea oamenilor cu referire la cauzele și efectele diferitelor fenomene. Metaforele și explicațiile Împrumutate din biologie au Început să domine acest discurs
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
și, nu În cele din urmă, România. Întârzierea cu care s-a dezvoltat interesul pentru eugenie nu este greu de Înțeles. În România, au câștigat târziu notorietate argumentele referitoare la schimbări sociale și politice, formulate plecând de la premisele științei (abordări raționaliste de a Înțelege fenomenele naturale și sociale pe baza metodelor empirice, inductive). În secolele al XVII-lea și al XIX-lea, controversele istorice și lingvistice au stat În centrul definirii drepturilor sociale și politice pentru populația românească din cele trei
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
accentuat de raționalizare a culturii europene, Început o dată cu Iluminismul 77. Un astfel de proces, așa cum apare el descris În lucrările autorilor citați mai devreme, nu era caracteristic și pentru dezvoltarea sferei publice În România până la sfârșitul secolului al XIX-lea78. Paradigma raționalistă care se dezvoltase În timpul Iluminismului În Europa Occidentală nu avusese ca rezultat contestarea autorității tradiționale În teritoriile românești și nici reinventarea fundamentelor legitimității sale, pentru a așeza În centru rațiunea. Mai mult, publicul educat și critic reprezenta În România doar
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
integrarea diferitelor grupări naționaliste 19. Aceeași descriere se poate referi și la eugeniștii români, cu specificarea că, În același timp, aceștia aveau scopuri radicale și susțineau o viziune cu potențial de destabilizare a moralității tradiționale, chiar atunci când limbajul lor era raționalist și clinic. Obiectivele și discursul eugeniștilor români erau orientate către viitor și Înclinate către definirea unor structuri sociale și politice noi, În conformitate cu nevoile organice ale națiunii În epoca modernă, chiar dacă Își construiau metaforele În jurul celebrării unor imagini din trecut. Moldovan
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
puterea, responsabilității - reprezenta o poziție distinctă În peisajul ideologic al României interbelice. Alți actori ai scenei politice Încercau să se identifice fie cu o ideologie organică, precum naționalismul tradiționalist sau gândirismul mistic al lui Nichifor Crainic, fie cu un Weltanschauung raționalist către care aspirau liberalii și, Într-o anumită măsură, țărăniștii (În special aripa Mihalache). Eugeniștii Încercau să reconcilieze aceste tendințe, arătând că opoziția dintre ele este o problemă depășită. Soluția lor a fost să transforme dezbaterea dintre două filosofii concurente
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
corective necesare. Astfel de noțiuni complet noi ofereau o alternativă modernistă atât pentru perspectiva conservator-aristocratică asupra elitelor, cât și pentru cea liberală. Diferența esențială dintre elitele tradiționale de tip ereditar și cele propuse de eugeniștii români era conținută În criteriul raționalist de selecție, care apela la conceptul de lege naturală și la alte noțiuni științifice, În contrast cu tradiția privilegiilor susținute de legi și justificate de religie. Moldovan și discipolii săi nu Își doreau reîntoarcerea unei aristocrații a sângelui paternaliste, de tip ereditar
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Gheorghe Preda, Câteva date biologice și psihologice, necesare unei educațiuni moderne, Sibiu, 1926, p. 10. 8. Gheorghe Preda, Câteva date, p. 14. 9. Vezi capitolul 2. 10. Paul, Controlling Human Heredity. 11. Iordache Făcăoaru, Instituțiile educative de azi. Originea lor raționalistă și fundamentarea biologică a reformei lor, Cluj, 1941, pp. 41, 43. 12. Gheorghe Preda, Câteva date, p. 14. 13. Cupcea, Probleme, p. 60. 14. Hitchins, Rumania, pp. 56-59. 15. Bârsănescu, Politică culturală, pp. 130-131. 16. Citat În P.P. Negulescu, Reforma
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]