312 matches
-
din „Cuvântul înainte“ al Tractatus-ului este: „Această carte va fi poate înțeleasă doar de acela care a gândit el însuși odată gândurile ce sunt exprimate în ea sau gânduri asemănătoare.“29 Wittgenstein nu a fost, așa cum a fost Russell, un raționalist sceptic, unul din cei care cred că nu trebuie luate în serios decât afirmațiile în sprijinul cărora sunt produse argumente. Pentru Wittgenstein, convingerile fundamentale ale unui om se arată în ceea ce spune și în ceea ce face. Ele nu pot constitui
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
doar prin obicei, prin autoritatea tradiției. Într-un al doilea pas, ei credeau că cercetarea filozofică trebuie să urmărească descoperirea unui fundament ferm pentru ceea ce acceptăm în știință, ca și în experiența comună.1 Merită semnalat că, din perspectiva acelor raționaliști mai failibiliști care i-au urmat lui Russell, orice asemenea încercare era condamnată să eșueze. Unul dintre aceștia, Karl Popper, aprecia că, privită din această perspectivă, viața lui Russell ca filozof ne va apărea drept o tragedie.2 Despre Russell
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
orice asemenea încercare era condamnată să eșueze. Unul dintre aceștia, Karl Popper, aprecia că, privită din această perspectivă, viața lui Russell ca filozof ne va apărea drept o tragedie.2 Despre Russell se va putea spune că a fost un raționalist sever, implacabil, nu în sensul că nu ar fi avut înțelegere pentru sentimente, credințe și tradiții, ci în acela că a suspectat încercările de a le sustrage examenului critic al rațiunii, încercări în care el vedea tot atâtea surse ale
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
era ascensiunea „spiritului raționalist“, un spirit propulsat în primul rând de prestigiul crescând al gândirii științifice. În ce ar consta substanța acestui spirit putem înțelege mai bine dacă examinăm opiniile despre știință, morală și religie ale lui Russell. 3. Spiritul raționalist versus „un punct de vedere religios“ În acord cu filozofia epocii luminilor și cu liberalismul secolului al XIX-lea, Russell lega țelul emancipării ființei umane, al instaurării unei ordini sociale inspirate de idealurile libertății și dreptății, de dezvoltarea și afirmarea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
și afirmarea gândirii raționale. Expresia cea mai înaltă a gândirii raționale o reprezenta, pentru el, spiritul care animă cercetarea științifică și, în genere, acele discuții și controverse în care nu contează decât probele și argumentele. Într-o formulare negativă, perspectiva raționalistului era pentru Russell cea care refuză să admită că înclinații, dorințe și gusturi proprii nu numai unor indivizi, ci chiar unor comunități cuprinzătoare ar oferi cheia pentru înțelegerea lumii. Russell valoriza gândirea științifică tocmai din această perspectivă. Într-un articol
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de o parte, starea mea deznădăjduită, pe de altă parte, mi-ar arăta instrumentul salvării, până când, din proprie inițiativă, sau, în orice caz, nu condus de mână de către instructor, m-aș repezi la el și l-aș apuca.“50 Unui raționalist, cum a fost Russell, acest mod de a vedea situația existențială îi va fi străin. Pentru el, viața bună însemna o societate bună și este, prin urmare, o chestiune de reflecție și acțiune rațională, o problemă socială, nu una individuală
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
tot aici, prima parte a laboriosului plan poesc, derulat editorial, de mulți ani, de către infatigabilul profesor de la UBB), cuprinde opere din perioada de maximă efervescență artistică a autorului Corbului, 1843-1849. Este etapa de scriere a faimoaselor texte din seria detectivului ("raționalist") Dupin (cazul Mariei Rogêt sau cel al, ulterior lacanienei, "scrisori furate"), a "teoriilor" filozofice vizavi de "impulsul perversității", a experimentelor mesmerice (între care se distinge grotesca povestire The Facts in the Case of Mr. Valdemar/ Faptele în cazul domnului Valdemar
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a scoate la iveală spiritualul, de a dizolva prezentul, pentru a reinstaura trecutul primordial al lumii. Zborul devine, astfel, o cale exterioară de căutare a Luminii, așa cum Tăcerea devine o cale interioară. Iar "acest tip de idealism vitalist și nu raționalist, cred că este unul dintre elementele identitare ale poetei"53. Cunoașterea poetică inițială care se realizează, printr-o "retorică a lirismului, descinzând din patosul etic al lui Nicolae Labiș, în care elanurile temperamentale se structurează, în ritmuri ample"54 se
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de guvernanții naționali și internaționali, precum și de către grupurile de interese organi zat e. Când informația și cunoașterea sunt imperfecte, cu m sunt ele, de obi cei, rolul ideologiei și al intereselor individ ual e poate fi mai important decât presupun raționaliștii. Eșecul modelului altern ati v importat în America La tină, prăbușirea comunismului în Europa și vidu l i deologic creat prin influența liberalismului de piață - toate acestea au fost mai importante pentru libera lizarea financiară din țările în dezvoltare, d
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
reușit în aceeași măsură să trezească curiozitatea occidentalilor față de opiniile lor. Preluând termeni și idei din cele patru părți ale cărții lui Hazard, vom reuși să înțelegem "criza conștiinței Occidentului" prin "schimbări psihologice" tulburătoare. De ordinul esențelor au fost opozițiile raționaliștilor "intoxicați de rațiune" (11, p. 180) față de "credințele tradiționale", urmate de reconstrucțiile din partea a treia a scrierii, și sinteza de ordin axiologic a noilor valori, care vin până aproape de noi, din ultima parte. Psihologic, s-a trecut de la starea de
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
subsumează numeroase probleme cercetate din variate unghiuri de către savanții și filosofii de ieri și de azi ai științei. Dacă pentru Ed. Burke, adversar al Revoluției Franceze, tradiția era ceva dat, care trebuia urmat și nu explicat rațional, Popper subliniază că raționaliștii se opun acestui punct de vedere, pentru că ei judecă lucrurile după merite. Și o fac cu propriul lor cap, nu cu capetele altora, care au trăit cu mult timp în urmă. (18, p. 163) Teoria rațională a tradiției este de
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
relațiile dintre tradiții, instituții, regularități producătoare de ordine, structuri sociale, fără de care nu sunt posibile nici critica, nici reformele. Deoarece tradiționaliștii au tendința de a fi intoleranți emoțional (pentru că se tem de dezordine și de schimbare), ei au primit replicile raționaliștilor. Aceștia au propus înlocuirea intoleranței cu o nouă tradiție tradiția toleranței. Și astfel se dovedește încă o dată că fără tradiție nu se poate trăi, nu numai în știință, ci și în alte activități. Căci tradiția științifică nu a anulat tradiția
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
din Physis, inclusiv Zeii, iar Logosul este consubstanțial cu Cosmosul. Cosmologia grecilor converge asupra Naturii (Physis) și a Logosului, în vreme ce cosmologia creștină converge asupra lui Dumnezeu. Astfel, revenirea la sursele grecești dă naștere unui curent naturalist care se asociază curentului raționalist, acestea devenind antinomice în raport cu concepția iudeo-creștină asupra lumii. În vreme ce în aceasta din urmă statutul omului se definește în raport cu Dumnezeu, care l-a făcut după chipul și asemănarea sa, și în raport cu fiul lui Dumnezeu, care s-a făcut om, activarea naturalismului
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ceea ce este dat ca existent în mediul înconjurtor, deci un produs al omului. RELIGIA CA ELIMINARE A RELATIVULUI DIN EXISTENȚ O form și mai concludent a negrii determinismului vital, o reprezint în opinia autorului, religia. Prin educația și opțiunea lui raționalist, Ralea n-a fost niciodat un credincios în sensul comun al cuvântului. În interviul acordat lui Ion Biberi în 1945, el mrturisea: Am o curiozitate pur intelectual, lipsit de emoție, pentru fenomenul religios, privit sub unghi social, psihologic și metafizic
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
descoperiri de sine; să nu uităm, "Un Maestru carismatic, un "prof" inspirat pun stăpânire în chip de-a dreptul "totalitar", psihosomatic pe spiritul viu al discipolilor sau studenților lor. Privilegiile și primejdiile acestei situații sunt infinite". (Steiner, 2005, p. 39) Raționaliști prin excelență, axați pe tehnica argumentării și pe pozitivitatea "lucrului bine făcut", sofiștii au reușit să mute centrul de greutate al discursului de pe oralitate pe cuvântul scris, ceea ce a avut ca efect instalarea mediocrității calme în școală. Pagina scrisă nu
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
identificate trei poziții distincte viziunea realistă, reprezentată de Machiavelli sau Hobbes care au văzut lumea că tinzând spre o anarhie internațională și au accentuat rolul politicilor de putere și al strategiilor de război ca mijloace de rezolvare a conflictelor internaționale raționaliștii, de pildă Locke sau Jefferson, care credeau în existența unei legături internaționale instituționalizate incluzând dezbateri și discuții între statele suverane, acestea constituind punctul central în crearea unei armonii internaționale și, în opoziție, revoluționaliștii care vedeau în răsturnarea sistemului existent cea
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
catifelate, ar putea deveni obiect de cult. Zile pline, într- adevăr, șapte de-acuma, câte i-au trebuit Domnului să-și termine lucrarea. Azi, înaintea reîntoarcerii, n-am mai fost singur, m-am bucurat cu-adevărat de venirea amicului. Epicureu raționalist ! Aparență burgheză, etanșeizată. Urechile lungi se ridicaseră, primind cuvintele fără uimire. Lumina se schimbase, abdomenul deveni în întregime albicios, pierzând dungile, copitele elegante se înveliseră într-un lac cafeniu. Bucuria acestor zile și acestei nopți te-a ales martor ! Mâine
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
întemeiază pe știință; sunt alegeri ale conștiinței. Avem de-a face, așadar, cu venerabila întrebare care privește gradul de întemeiere rațională al valorilor noastre cele mai înalte. O problemă care de-a lungul secolelor i-a separat pe voluntariști de raționaliști - sau, cum spunem astăzi, pe cognitiviști de decizioniști. Și dacă raționalismul-cognitivismul navighează astăzi - și nu doar astăzi - pe apele cele mai agitate, pentru un creștin se naște vechea întrebare: Dumnezeu vrea binele, pentru că binele este bine în sine; sau: este
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
dacă raționalismul-cognitivismul navighează astăzi - și nu doar astăzi - pe apele cele mai agitate, pentru un creștin se naște vechea întrebare: Dumnezeu vrea binele, pentru că binele este bine în sine; sau: este bine ceea ce Dumnezeu poruncește? Prima poziție este aceea a raționaliștilor, a doua este aceea a voluntariștilor, adică a decizioniștilor. Cu alte cuvinte: creștinul cunoaște binele și răul din Evanghelie ori cu ajutorul rațiunii? Și prin intermediul cărei rațiuni? A cui rațiune? Dar, oare, nu este adevărat ceea ce spunea Pascal, și anume că
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
să extragem un gram de morală. Știința descrie, explică, prevede întotdeauna prin intermediul teoriilor falsificabile, dar nu stabilește valori. Știința știe, etica evaluează. Nu intenționez să plictisesc pe nimeni făcând referințe la lunga, agitata și, totodată, bogata istorie a disputei dintre raționaliști și voluntariști - dar o întrebare îmi stă la inimă și aș vrea să o exprim: un creștin știe ceea ce este bine și ceea ce este rău din Evanghelie sau de la rațiune? - De la care rațiune? De la rațiunea cui? Și, dacă binele și
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
rău din Evanghelie sau de la rațiune? - De la care rațiune? De la rațiunea cui? Și, dacă binele și răul sunt stabilite de rațiune, nu ar fi corect ceea ce afirmau atunci că „Maria n-ar mai fi trebuit să nască”? Disputa antică dintre raționaliști și voluntariști se prezintă în zilele noastre - în contextul analizei lingvistice și epistemologice - ca o dispută a cognitiviștilor cu non-cognitiviștii. O dispută ce face ca argumentarea logică să se poziționeze de partea voluntarismului. Sigur, poate apărea deziluzionant faptul de a
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
și revoluționarismul. Noi am văzut un punct de convergență între realism și Școala Engleză. Un punct de suprapunere dintre Școala Engleză și revoluționarism poate fi găsit în prelegerile lui Wight, în care el îl descria pe Kant ca pe un raționalist care este în primul rând un reformist, "un practician al ingineriei sociale graduale" (Wight 1991: 29). Lucrările clasice ale Școlii Engleze tindeau să se îndepărteze de viziunile despre cum poate sau trebuie să fie organizată lumea. În cazul lui Bull
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
american. Prima a fost între neorealiști și neoliberali; amândouă curentele au căutat să aplice logica teoriei economice raționaliste în relațiile internaționale, însă au ajuns la concluzii radical diferite legate de posibilitățile de cooperare internațională. A doua dezbatere a fost între raționaliști și teoreticienii critici, aceștia punând sub semnul întrebării asumpțiile epistemologice, metodologice, ontologice și normative ale neorealismului și neoliberalismului, pe când ceilalți îi acuzau pe adepții teoriei critice că viziunea lor despre relațiile internaționale "din lumea reală" nu are substanță. De la sfârșitul
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ale neorealismului și neoliberalismului, pe când ceilalți îi acuzau pe adepții teoriei critice că viziunea lor despre relațiile internaționale "din lumea reală" nu are substanță. De la sfârșitul Războiului Rece, aceste axe de dezbatere au fost înlocuite de alte două: dezbaterea dintre raționaliști și constructiviști, și cea dintre constructiviști și teoreticienii critici. Catalizatorul acestei schimbări a fost afirmarea unei noi abordări constructiviste în teoria internațională, o abordare ce a pus la încercare raționalismul și pozitivismul neorealismului și neoliberalismului, dar în același timp i-
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
își propună în mod explicit să expună și să demonteze structurile de dominare și opresiune (Hoffman 1987; George și Campbell 1990). Sub umbrela acestei vaste critici, teoreticienii critici moderni și postmoderni au rămas uniți împotriva teoriilor raționaliste dominante. Totuși, așa cum raționaliștii erau divizați intern, așa erau și criticii. Postmoderniștii, inspirându-se de la teoreticienii sociali francezi, mai ales de la Jacques Derrida și Michel Foucault, au adoptat o poziție de "interpretativism radical". S-au opus oricăror încercări de a evalua propozițiile empirice sau
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]