177 matches
-
Precizați în ce constau cele două raporturi de opoziție care pot exista între două noțiuni în funcție de sferele lor. - 6 puncte C. Dați câte două exemple de noțiuni care au sfere identice, dar conținuturi diferite. - 6 puncte ÎI. Toate legile de raționare - cu excepția a patru dintre ele, cunoscute sub numele de principii logice - ar putea fi gândite drept cazuri speciale (aplicații) ale principiilor logice. A. Precizați care sunt cele patru principii logice. - 4 puncte B. Menționați principala cerință impusă de unul dintre
ORDIN nr. 4.321 din 29 august 2001 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141463_a_142792]
-
o știință prin care se înțelege ceea ce e conform regulilor logicii, just) și „nominale”<ref id=”11”>Doina-Olga Ștefănescu ș. a. , op. cit.</ref>, care la rândul lor sunt „lexicale” (logica este știința care studiază legile și regulile fundamentale ale gândirii, ale raționării juste) și „stipulative” (logica = mod de gândire, temei, rațiune). După procedura de definire întâlnim în raționamentele logicii definiții: „prin gen proxim și diferență specifică” (logica este știința care studiază rațiunea), „operaționale”, „genetice”, „enumerative” și „ostensive” (logica o știință așa cum și
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
că femeile sunt mai puțin oameni, suboameni sau extraoameni fiindcă au uter, ovare și sâni. Nici o inferiorizare sau excludere nu se fondează pe anatomie. C.T. Popescu intuiește bine acest lucru. Atunci, discriminarea trebuie să se fondeze pe altceva: capacitate de raționare inferioară, imposibilitatea de a opera cu raționamente și lipsa de discernământ. Analog, aceste argumente sunt folosite de către rasiști și de către coloniști în momentul în care fac referire la barbari. Autorul își fundamentează filosofia excluziunii ontologice, în ultimă instanță, pe intelect
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
judecăți, pe care rațiunea le asumă ca premise în raționamente justificatoare. Firește că și acestea au la rândul lor sprijin din partea altor judecăți, proces pe care rațiunea trebuie să-l întrețină la nesfârșit. Această activitate logică a rațiunii, activitatea de raționare sau argumentare, ne apare, sintetic spus, ca un proces de trecere de la un condiționat la condițiile lui. Rațiunea, însă, nu poate accepta regresia la infinit în determinarea condițiilor și, de aceea, tinde să se oprească undeva, la ceva necondiționat sau
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
este în sine fără contradicție, ci găsește chiar în natura rațiunii condițiile necesității ei, numai că, din nefericire, aserțiunea contrariului are de partea ei temeiuri de aserțiune tot atât de valabile și necesare"267. Așadar, antinomiile nu sunt rezultatul unei erori de raționare, ci al unei erori de aplicare a rațiunii. Singurul rezultat pozitiv al lor este că sunt "cea mai bună piatră de poticnire a nomoteticii, pentru a face prin aceasta atentă rațiunea, care în speculația abstractă nu observă ușor pașii greșiți
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în gândirea filosofului german. Iar acest lucru este acum clar. În primul rând, antinomiile nu aparțin realului, lucrului în sine, ci numai rațiunii cunoscătoare, care vrea să acceadă la necondiționat, la absolut. Cu toate acestea, ele nu sunt erori de raționare, ci sunt inevitabile în acest demers al rațiunii. În al doilea rând, antinomiile sunt un argument negativ, pe care Immanuel Kant îl folosește pentru a nega legitimitatea metafizicii tradiționale: din moment ce încercările rațiunii de a determina pur speculativ obiectele metafizice sfârșesc
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de plecare în această regândire a statutului contradicției în cunoașterea filosofică este chiar concepția lui Kant despre antinomii. Mai exact, este vorba de faptul că, pentru Kant, antinomiile nu sunt rătăciri întâmplătoare, consecințe ale unor greșeli subiective de deducție sau raționare, ci "stă în natura gândirii însăși de a cădea în contradicții (antinomii), când vrea să cunoască infinitul"352. Deși apreciază descoperirea antinomiilor ca "un foarte mare progres", Hegel îl critică pe Kant, deoarece "s-a oprit la rezultatul doar negativ
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
noțiunilor contrare de undă și corpuscul, declarându-le complementare, el efectua primul pas al unei formidabile revoluții epistemice: acceptarea unei contradicții de către raționalitatea științifică"868. Morin insistă asupra acestui fapt, anume că această contradicție nu este rezultatul unei erori de raționare, ci apare printr-un demers rațional-empiric cu caracter științific, adică irupe în plină raționalitate științifică. Concluzia sa cu privire la această apariție este una care vine în totală contradicție cu specificul gândirii clasice, anunțând paradigma complexității: "Ceea ce impune contradicția este o exigență
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
1987, Antony Flew, Dicționar de filozofie și logică, Editura Humanitas, București, 1999. 28 Solomon Marcus, Paradoxul, p. 171. 29 Paradoxul a apărut încă din antichitate, unde era cunoscut sub numele de aporie, însemnând o dificultate sau o fundătură în actul raționării. Cu numele actual, de paradox, a intrat în limba comună mai târziu (Ibidem, p. 9). 30 Într-adevăr, sensul de bază al termenului "paradox" nu coincide cu cel al "antinomiei". La origine, el însemna "părere contrară verosimilității opiniei comune" (Athanase
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
următoare. Alte căi de argumentare ar putea fi elaborarea unui argument transcendental, (de exemplu, plăcerea ca atare este un temei al acțiunii, asumat de orice persoană capabilă să raționeze practic, pentru că dacă plăcerea nu ar fi considerată drept temei al raționării practice, atunci nimic altceva nu ar putea fi luat în considerare) un argument prin analogie (de exemplu, dacă admitem că bunăstarea oamenilor care trăiesc acum este o valoare intrinsecă, atunci vom accepta să discutăm și despre bunăstarea oamenilor care vor
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
cunoscătoare și reflexive, dezvoltându-se mult odată ce gândirea contemporană a început să dea o anumită interpretare problematicii carteziene a relației dintre gândire și lumea negânditoare. Cogitația carteziană a evoluat, sub aspectul sensurilor spre conceptele de „gândire”, „conștiință”, „rațiune”. Rațiunea ca raționare se corelează, desigur, cu individul care cugetă, dar ea este concepută și ca o entitate sau un principiu supraindividual (suprapersonală, fel în care a fost interpretată în secolul al XVIII-lea, denumit și Secolul Rațiunii. În această perioadă s-a
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
maturării și dezvoltării biologice, neurofiziologice. După „stadiul potențialității”, caracterizat prin plăcere/durere, ar urma cel al aclimatizării ecologice - pasivitate versus modificare ecologică (activitateă - apoi cel al identității de sex puberale, cu polarizare între sine și altul, urmat de cel al raționării intelectuale (gândire/simțireă. Influențele familiale, educative și evenimențiale acționează în tot cursul ontogenezei, putând conduce la tulburări de personalitate. Tulburările de personalitate sunt înțelese într-un continuum al tulburărilor psihice, la celălalt pol aflându-se „simplele reacții”, iar la mijloc
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
deprinderi de folosire a acelor răspunsuri pe care societatea le consideră valoroase. 5.4.2. Raționamentul/judecatatc "5.4.2. Raționamentul/judecata" Miller și Dollard au observat că, deși judecata este foarte importantă în comportamentul social, multe dintre detaliile dinamicii raționării nu erau încă bine înțelese. Părea clar: funcția judecății este să scurteze procesul încercării și al erorii, făcându-l pe individ să evite răspunsuri ce ar putea fi erori sau să emită răspunsuri care să fie recompensate mult prea devreme
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
atât la nivel biologic, cât și la nivel psihologic; procesele biologice specifice stresului sunt un răspuns universal, dar există o dinamică specifică acestor procese care ține de funcționarea individului; schimbările biologice se pot produce chiar și în absența schimbărilor psihologice; raționarea (reflecția) este, din punctul de vedere al evoluției ființei umane, cel mai nou și cel mai sofisticat mecanism de reducere a stresului. Acest model este o încercare de integrare a dovezilor biologice privind natura adaptativă a răspunsului la stresul traumatic
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
droguri și crimei organizate, a celei economico-financiare, problemelor de protecție a mediului; - promovării unor programe de interes național. OBIECTIVE ȘI MĂSURI PRIORITARE PE TERMEN SCURT Introducere Anul 1997 a consemnat restabilirea funcției alocative a prețurilor în economie, funcționarea normală fără raționare a pieței valutare, încetarea subvenționării implicite a unor domenii ineficiente și creșterea spectaculoasă (de aproape patru ori) a rezervelor valutare ale B.N.R. Pe de altă parte, ritmul restructurării economiei reale nu a fost conform așteptărilor pe fondul unui declin accentuat
PROGRAM DE GUVERNARE din 15 aprilie 1998 pentru perioada 1998-2000. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/170637_a_171966]
-
al inferențelor formale, aceastea constituind partea logică principală a operei lui Aristotel. Asumpția fundamentală a teoriei este că propozițiile sunt compuse din doi termeni - de aici numele "teoria celor doi termeni" sau "logica termenilor" - și că, în consecință, procesul de raționare este compus din propoziții. <li>Termenul este o parte a vorbirii, d.e. "om" sau "muritor", care reprezintă ceva, dar care, în mod izolat, nu poate evaluat, în mod corect, ca fiind adevărat sau fals. <li>Propoziția esete formată din doi
Logica termenilor () [Corola-website/Science/307411_a_308740]
-
unui lot de componente care împărțeau factorul g în aptitudini mai elementare. Thurstone a luat în considerație în mod special cinci factori pe care îi numește aptitudini mentale primare specifice : factorul V (înțelegere verbală), factorul W (fluiditate verbală), factorul R (raționare abstractă), factorul N (numeric) și factorul S (spațial). Critica adusă acestui model factorial se referă la faptul că pleacă de la reprezentarea unui domeniu al inteligenței, începând de la ceea ce măsoară testele pline de elemente legate de învățarea școlară. Guilford (1967), a
Inteligență () [Corola-website/Science/303019_a_304348]
-
oameni să se prefacă a se îndoi de ceva de care nu se îndoiau de fapt și a susținut că trebuie să începem de la ceva de care nu ne putem îndoi, progresând către adevăr, bazându-ne mai degrabă pe varietatea raționărilor noastre decât pe tăria vreuneia din ele. Mai târziu, anticartezianismul său a luat forma unei "doctrine critice a simțului comun". În eseul "Fixarea convingerii" (1877), scoate în evidență deosebirea practică dintre credință în sensul convingerii și îndoială. Convingerea călăuzește acțiunea
Charles Peirce () [Corola-website/Science/302357_a_303686]
-
galaxii canibale" și chiar la sociobiologul care vorbește despre "gena egoistă". Ipoteza inteligenței sociale a fost confirmată experimental la om. Leda Cosmides, psiholog cognitivist și John Tobby antropolog cognitivist au demonstrat că procesele cognitive la baza atenției, comunicării, memoriei, învățării, raționării, recunoașterii de sine și altor manifestări intelectuale, sunt mai performante într-un context de relații sociale. Aceste dispoziții au fost selecționate pentru capacitatea lor de a soluționa probleme ale vieții în grup: recunoașterea indivizilor, distingerea celui care face parte din
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
se numără asigurarea unui nivel de trai cât mai ridicat, asigurarea egalității cetățenilor Tehnatului, precum și eliminarea posibilității de a folosi resurse peste limita ecologică sau cea a capacității de producție a unui tehnat. Tehnocrații susțin că contabilitatea energiei nu este raționare, ci doar o metodă de distribuție și observare a cererii. Fiecare persoană ar primi o cantitate egală, mare (mai mult decât ar putea folosi) de energie. Tehnocrații prezic, pe baza ratelor actuale de conversie a energiei, că nici o persoană nu
Mișcarea Tehnocratică () [Corola-website/Science/310705_a_312034]
-
a dat faimoasa definiție a cunoașterii drept „convingere adevărată justificată”. Cu toate acestea, nu există o singură definiție a cunoașterii unanim acceptată și sunt numeroase teorii care o explică. Acumularea de cunoștințe implică procese cognitive complexe: percepție, comunicare, asociere și raționare, în timp ce cunoașterea este de asemenea legată de capacitatea de conștientizare a ființelor umane. Definiția cunoașterii este un subiect dezbătut în continuare de către filozofi în domeniul epistemologiei. Definiția clasică, descrisă dar nu complet aprobată de către Platon, susține că o afirmație trebuie
Cunoaștere () [Corola-website/Science/304852_a_306181]
-
înseamnă a învăța să înveți“ Henry Brooks Adams - istoric J. Piaget, P. Freire, A. N. Whiltehead și H. Gardner susțin că cea mai eficientă și durabilă învățare este învățarea activă bazată pe participarea elevilor la activități de explorare, descoperire și raționare, pe implicarea lor efectivă în descoperirea și atribuirea de sensuri și semnificații unor cunoștințe, fapte, evenimente, în construirea acestora. Învățarea activă presupune implicarea celui care învață în construirea de sensuri și semnificații, atribuirea acestora unor cunoștințe, fapte, evenimente și, prin
??COALA P?RIN?ILOR? by Ani R?ducu,Ana Maria Murgu, Siminica ?ova [Corola-other/Science/84373_a_85698]
-
Crozier într-o etapă embrionară, astfel încât să se poată studia anumite aspecte din dezvoltarea păsărilor. Acest lucru necesita o călătorie în plină iarnă pentru a obține ouăle într-un stadiu timpuriu de incubare. Un scop secundar era de a experimenta raționarea mâncării și a echipamentului pentru călătoria polară din vară ce avea să urmeze. Scott a fost de acord și o echipă formată din Wilson, Bowers și Cherry-Garrard a pornit pe 1911. Nu s-a mai încercat până atunci vreo călătorie
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
ca o mașină de gândire dezumanizată, un om al cărui unic interes este logica pură. Acest punct de vedere al lui Dupin servește ca un contrapunct la conceptul lui Poe de perversitate, introdus în „Demonul perversității”. Acest impuls nu întruchipează raționarea și, de fapt, îi determină pe oameni să acționeze într-un mod opus acelui sugerat de logică. În „Crimele din Rue Morgue”, Dupin investighează uciderea unei mame și a unei fiice la Paris. El investighează o altă crimă în „Misterul
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
acest mister. Dupin remarcă faptul că scopul ziarelor este „de a face senzație... [mai mult] decât de a căuta adevărul”. Chiar și așa, el folosește articolele din ziare pentru a pătrunde în mintea criminalului. Dupin își folosește abilitățile sale de raționare și află că a fost implicat un singur criminal, care a târât-o pe victimă cu o legătură făcută din hainele fetei în jurul taliei și i-a aruncat trupul în râu dintr-o barcă. Găsirea bărcii, sugerează Dupin, va conduce
Misterul lui Marie Rogêt () [Corola-website/Science/326038_a_327367]