175 matches
-
în partea a cincea indic] dezacorduri privind numeroase puncte particulare, dar împ]rt]șesc o ipotez] comun]: pan] și cele mai dificile probleme etice practice pot fi supuse discuției și argumentației. Potrivit cel putin unora dintre viziunile privind natură eticii, raționarea asupra acesteia nu ar fi mai profitabil] decât raționarea asupra chestiunilor de gust. Cu toate acestea ar putea cineva s] susțin] c] argumentele din capitolele aceastei secțiuni în general - nu ici și colo asupra unor puncte specifice, ci în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
particulare, dar împ]rt]șesc o ipotez] comun]: pan] și cele mai dificile probleme etice practice pot fi supuse discuției și argumentației. Potrivit cel putin unora dintre viziunile privind natură eticii, raționarea asupra acesteia nu ar fi mai profitabil] decât raționarea asupra chestiunilor de gust. Cu toate acestea ar putea cineva s] susțin] c] argumentele din capitolele aceastei secțiuni în general - nu ici și colo asupra unor puncte specifice, ci în mod sistematic și ca întreg - eșueaz] în a progresa c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
arată ele"; o gândire radicală care lucrează fie "sub inspirație", adică prin reflecție ghidată de o "intuiție" originară, șlefuită stilistic și pusă în "fragmente" foarte apropiate de maximele înțelepciunii, fie metodic, adică prin scenarii "logice" ghidate de anumite "scheme de raționare", care se leagă între ele pentru a participa la un "sistem". Filosofia ar presupune și actul unei gândiri care investighează "presimțirile" și "pre-comprehensiunile" din care se trage felul nostru de a "prelua" lucrurile și de a le "prelucra" în sensul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
altminteri, dar mai cu seamă ne poate arăta căi pe care putem înainta în înțelegerea non-judicativului; fără a pune un prea mare preț pe demersurile "logice" corespunzătoare, fiindcă din această perspectivă analogia ("asemănarea") devine, chiar la Aristotel, o formă de raționare care nu garantează dobândirea adevărului. Anterior acestui moment, însă, analogia constituia o tehnică de filosofare privilegiată. Era folosită, e drept, de sofiști, dar în alte împrejurări filosofice, folosirea ei a avut chiar sensul unor rezultate "acreditate", unii dintre filosofi fiind
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
toate instanțele orizontului discursivității: formal, este vorba, cum am arătat mai sus, despre multiplicarea structurii judicative (logice) originare S P, în forme logice mai complexe, cele care alcătuiesc, încă o dată spun, strict formal, structura discursului: a) este vorba despre raționament (raționare, termen care accentuează statutul de operație "logică", dar care rămâne, în ciuda acestui fapt, o structură discursivă, în genere) și argument (argumentare, în același sens operațional întărit, dar, cu toate acestea, rămasă o structură discursivă, așa cum s-a precizat mai devreme
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care accentuează statutul de operație "logică", dar care rămâne, în ciuda acestui fapt, o structură discursivă, în genere) și argument (argumentare, în același sens operațional întărit, dar, cu toate acestea, rămasă o structură discursivă, așa cum s-a precizat mai devreme pentru raționare; diferența față de aceasta din urmă constând în natura unor elemente ale structurii, fapt ce particularizează raționarea sau o determină ca demers dialectic); b) apoi este vorba despre analitică și dialectică. 2.2. Contextualizarea filosofică a sensurilor originare ale analiticii și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
genere) și argument (argumentare, în același sens operațional întărit, dar, cu toate acestea, rămasă o structură discursivă, așa cum s-a precizat mai devreme pentru raționare; diferența față de aceasta din urmă constând în natura unor elemente ale structurii, fapt ce particularizează raționarea sau o determină ca demers dialectic); b) apoi este vorba despre analitică și dialectică. 2.2. Contextualizarea filosofică a sensurilor originare ale analiticii și dialecticii Scenariile teoretice (contemplative), speculative, aporetice, "teoriile" filosofice, construite pe temeiul analiticii și dialecticii, dar, de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
argumentare, aporie, teorie, viziune etc. Dar reconstrucția are și un sens propriu-zis logico-judicativ, atunci când ea, preluând normativitatea judicativă, trece în condiția analiticii și/sau dialecticii. Inducția (epagoge) și deducția (apagoge) sunt, în primul rând, tipuri de raționament, structuri "tehnice" de raționare alcătuite din formula cea mai simplă, din punct de vedere logic, a demersurilor prin care individualul (și particularul și generalul) și universalul sunt legați între ei. Structura judicativă originară este multiplicată minimal în constituția lor. Modurile diferite de interpretare a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
noțiunile le pot avea în alcătuirea acesteia. Operațiile și relațiile noționale își dobândesc sensul prin "participarea" la judecată. Iată încă un motiv pentru care cercetarea de față se concentrează de la bun început către judecată, mai bine zis, către structurile de raționare alcătuite din judecăți, după reguli "necesare". Corectitudinea este, în genere, o însușire formală a demersurilor de cunoaștere, care, deși sunt complexe în sensul că sunt alcătuite din mai multe judecăți, legate între ele în mod necesar, se reduc, chiar în privința
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
construcție care se bizuie pe termeni, pe trei termeni, dintre care doi sunt dați și trebuie căutat cel de-al treilea. Judecățile care alcătuiesc silogismul devin semnificative nu într-o primă instanță, atunci când de la silogismul în genere, ca structură de raționare, se trece la figura silogistică (în care sunt consemnate doar pozițiile celor trei termeni), ci ulterior, după ce aceste poziții sunt stabilite, astfel determinându-se modurile silogistice. Primele reguli ale silogismului vizează termenii; apoi sunt formulate reguli privitoare la judecățile alcătuitoare
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
atunci când avem în vedere cunoștința, chiar dacă există pericolul ca această legătură să dea o eroare, nu un adevăr, ci evidența în sensul "realizării" sale, a scoaterii sale la iveală; prin construcție propriu-zis logică, la Aristotel (cuprinzând aici orice schemă de raționare de tip silogistic care este validă, adică și silogismul științific sau demonstrația și silogismul dialectic sau argumentarea), prin demonstrație, la Descartes. Operația originară pentru construcția silogismului este constituirea "figurii silogistice", așadar, căutarea mediului. Abia după aceasta sunt stabilite și relațiile
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în cealaltă pe cea de P. Numărul pozițiilor logice rămâne, prin trecerea de la judecată la raționament, constant: este vorba despre două poziții, S și P. Structura judicativă originară este cea care susține, prin multiplicare, și alcătuirea silogismului, ca structură de raționare mai complexă decât judecata. Aceasta înseamnă că tot ceea ce este valabil, din punct de vedere formal, pentru judecată și a fost consemnat în demersul anterior este valabil și pentru raționament. Următoarea etapă operațională, în căutarea mediului, de fapt, în construcția
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
însuși, după cum am văzut în prima parte a interpretării logicii sale, lasă deschisă posibilitatea unui demers non-judicativ. Acesta are legătură cu gândul despre nimic și cu o meontologie ca rostire despre nimic. Dar pentru a adopta un asemenea "obiect" de raționare, avem nevoie de multe alte condiționări, pe care acum nu le avem în față, pentru că problema aceasta nu este cea mai presantă. Dar ea a fost amintită, doar pentru a înțelege o afirmație a lui Aristotel, privind alte tipuri de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
două răspunsuri opuse 92), ceea ce trebuie cercetat este reprezentat chiar de aceste două fapte ultime, cele care constituie punctul de plecare al raționamentului dialectic (premisele, în sens logic general). Desigur, pot să apară fel de fel de dificultăți legate de raționarea propriu-zisă (încălcarea regulilor de raționare, de exemplu), însă nu de acestea sunt legate problemele cele mai presante când este vorba despre raționamentul dialectic, ci, așa cum am arătat, de alegerea premiselor ("problemei" sau "premisei"93; "tezei") de la care acesta pornește. Luând
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
trebuie cercetat este reprezentat chiar de aceste două fapte ultime, cele care constituie punctul de plecare al raționamentului dialectic (premisele, în sens logic general). Desigur, pot să apară fel de fel de dificultăți legate de raționarea propriu-zisă (încălcarea regulilor de raționare, de exemplu), însă nu de acestea sunt legate problemele cele mai presante când este vorba despre raționamentul dialectic, ci, așa cum am arătat, de alegerea premiselor ("problemei" sau "premisei"93; "tezei") de la care acesta pornește. Luând act asupra acestor precondiții gândite
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
convențiilor judicativului constitutiv în orizontul gândirii, rostirii și făptuirii. Și chiar dacă obiectul tematizării nu este reprezentat de "forme" logice care să asigure, prin operarea cu ele și prin raporturile lor, adevărul fără a fi pusă în discuție corectitudinea formală a raționării, ci numai "calitatea" premiselor un principiu metodologic de natură alethică domină demersul. Iată acest principiu, într-o formulare mai "modernă": falsul implică orice; prin urmare, chiar dacă premisele sunt probabile, și chiar dacă se dovedesc false, din ele poate rezulta adevăr. Fără
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
rostirii filosofice prin proiectul aristotelic al logicii-organon nu este astfel pus în dificultate: căci analitica și dialectica, deși par a-și fi pierdut funcția întemeietoare, constând în depistarea și respingerea greșelilor rezultate din aplicarea regulilor logice, prima prin analiza "elementelor" raționării, cea de-a doua prin aplicarea corect-formală a regulilor desprinse de analitică, își păstrează încă o funcție constitutivă; în cazul analiticii, ca atare, prin unele elemente ale sale, iar dialectica indirect, prin indicarea limitelor aplicării formelor a priori ale facultății
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la elementele dialectice (regulative și falacioase). Rațiunea reprezintă etajul superior al facultății de cunoaștere și este gândită de Kant asemenea sensibilității și intelectului, adică într-un sens logic și, apoi, într-unul transcendental. Pe de o parte, rațiunea este facultatea raționării, a construcției de raționamente deductive, adică mijlocite, în înțelesul lui Kant (care au două premise, nu doar una); raționamentul deductiv categoric, cel deductiv ipotetic și cel deductiv disjunctiv sunt speciile posibile ale raționamentului din punct de vedere logic. Kant nu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mai mică măsură, întotdeauna, de adevăr; teza (o teză, mai bine zis) este socotită, de cele mai multe ori, un adevăr, și ea condiționează dobândirea altor adevăruri, chiar și atunci când teza este negată; b) corectitudinea gândirii se sprijină exclusiv pe reguli de raționare (de gândire), care prestabilesc traseele gândirii în mișcarea sa de la o teză către o concluzie justificat adevărată; c) concentrarea ideii de adevăr în conceptul corespondenței și predeterminarea discursului filosofic în sensul unui "realism", uneori direct, alteori ascuns; d) deschiderea și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
viață, cel puțin în unele cazuri, luăm decizii raționale, în sensul că facem calcule de eficacitate. Aceasta nu înseamnă că aceste calcule sunt și corecte în mod necesar. Utilizând însă capacitatea „naturală” de cunoaștere de care dispunem și mecanismele de raționare, educându-le, corectându-le și amplificându-le, putem să realizăm calcule de beneficiu funcțional din ce în ce mai bine, chiar în condițiile în care metodele riguroase ne lipsesc. Costultc " Costul" În evaluarea funcționării unui element trebuie să luăm în considerare, pe lângă eficacitatea sa
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
concluzie meditând asupra caracteristicilor naturii umane; o asemenea analiză m-a dus la concluzia că nu există nici o inegalitate de natură; inegalitatea au introdus-o oamenii, într-un mod artificial, nenatural. Putem considera că această relatare sinceră asupra procesului de raționare este adevărată? Adică, realmente acesta a fost, în mare, procesul de cristalizare a concluziei enunțate mai sus în mintea lui Rousseau? Teoria marxistă a ideologiei sugerează un răspuns negativ. Relatarea sinceră a lui Rousseau este tipică pentru iluziile pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ar fi căsătorit cu fata vecinului său de la sud, pentru a-și întări puterea politică, el ar fi avut probabil urmași. În aceastăsituație, luptele interne nu s-ar fi dezlănțuit, imperiul ar fi fost puternic, rezistând atacului popoarelor migratoare. Această raționare de tipul „dacă nu s-ar fi întâmplat...” este de natură să probeze cu suficientă forță de convingere că explicația fiecărui eveniment nu poate avea loc decât în fluxul continuu al istoriei. Iar istoria comunității nu reprezintă decât înlănțuirea unor
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
schimbare a practicilor și ierarhiilor sociale existente: Acest proces este unul care nu se subordonează niciunui sistem rațional și niciunor reguli: mai degrabă el devine un proces În momentul de fuziune sau intersectare a diferitelor registre de semnificare sau de raționare. Am sugerat șîn alte studii - n. M.C.ț că magia și vrăjitoria pot fi simbolizări ale proceselor și dinamicilor care, Într-adevăr, trec dincolo de limitele rațiunii (B. Kapferer, p. 2002, 22). În dezbaterile antropologice recente, relația dintre magie și știință
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
stil elevat, personalizat prin procedee gramaticale și expresivitate stilistică. În schimb, personajele epico-dramatice create "vorbesc și argumentează așa gândesc! într-un mod profund defectuos comenta Marta Petreu -; "erorile lor nu sunt simple greșeli de vorbire", ci "erori de judecare și raționare, așadar deficiențe de natură logică...". Printr-un discurs metatextual, alcătuit din aglomerări de clișee lirice și narative a argumentat cum nu ar trebui să se scrie. Simțul comicului ca instinct nativ, modurile comice, absurdul comic configurează detașarea creației caragialene de sub
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
54). În concepția naționalismului englez, națiunea era înțeleasă ca o "comunitate de indivizi liberi și egali", alcătuită din membrii raționali, autonomi, capabili să decidă în nume propriu. Decisivă a fost ideea că membrii comunității naționale, înzestrați fiind cu facultatea de raționare, beneficiază de drepturi egale de participare civică și politică. Mai mult, la baza naționalismului civic englez stă concepția că "împlinirea naturii umane implică participare politică" (Greenfeld, 1992, p. 30). Formele colectiviste ale naționalismului au apărut două secole mai târziu, în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]