408 matches
-
Biblia ebraică Mihail este menționat de trei ori în Cartea lui Daniel, o dată ca un „prinț mare, care se ridică pentru copiii poporului tău”. Ideea că Mihail a fost avocat al evreilor a devenit atât de răspândită că, în ciuda interdicției rabinice împotriva apelului la îngeri ca intermediari între Dumnezeu și poporul său, Mihail a ajuns să ocupe un anumit loc în liturgia evreiască. În Noul Testament, Mihail conduce armatele lui Dumnezeu împotriva forțelor lui Satana în Cartea Apocalipsei, unde în timpul războiului din
Arhanghelul Mihail () [Corola-website/Science/299139_a_300468]
-
un trimis al lui Dumnezeu, dar în același timp poartă numele lui Dumnezeu, precum și atribute divine și dreptul de a fi adorat, s-a impus concluzia că nu poate fi altul decât Christosul, preexistent și apoi întrupat și glorificat. Exegeza rabinică (sec. II î.Hr. - XII d.Hr.): a identificat pe Michael cu Mesia. Hippolit de Roma (sec. III): identifică pe Mesia (Dan.9) cu Mihail (din Daniel 10). Jean Calvin, (1509-1564): considera că Sfântul care răspunde lui Daniel în cap. 8
Arhanghelul Mihail () [Corola-website/Science/299139_a_300468]
-
austrieci, făcând parte din districtul Sadagura (în ). În anul 1774 satul număra 104 locuitori. În 1778 a fost construită Biserica Catolică "Sf. Mihail". Sadagura a avut o importantă comunitate evreiască și deține un rol important în istoria hasidismului iudaic. Dinastia rabinică de Sadagura a fost o importantă dinastie hasidică În anul 1842, s-a mutat la Sadagura rabinul Israel Friedman din Dinastia rabinică de Rujin. În 1838, acesta fusese acuzat de complicitate la uciderea a doi evrei acuzați de a fi
Sadagura () [Corola-website/Science/311698_a_313027]
-
Mihail". Sadagura a avut o importantă comunitate evreiască și deține un rol important în istoria hasidismului iudaic. Dinastia rabinică de Sadagura a fost o importantă dinastie hasidică În anul 1842, s-a mutat la Sadagura rabinul Israel Friedman din Dinastia rabinică de Rujin. În 1838, acesta fusese acuzat de complicitate la uciderea a doi evrei acuzați de a fi informatori, fiind arestat timp de doi ani de către autoritățile Rusiei Țariste. După eliberarea sa din închisoare, s-a mutat la Chișinău, apoi
Sadagura () [Corola-website/Science/311698_a_313027]
-
de frunte al iluminismului evreiesc (haskalah, juedische Aufklaerung) în Europa de est. Ca și Aaron Halle-Wolfssohn sau Isaac Erter, și Iosif Perl a fost un fervent opozant al mișcării ultra-ortodoxe a hasidim; această mișcare mistică populară și pioasă, ostilă atât iudaismului canonic (rabinic) cât și modernizatorilor seculariști, s-a răspândit cu ușurință în masa de evrei est-europeni aflați în regiunile sărace și slab urbanizate ale Galiției austriece și Imperiului Țarist (în “regiunea permisă de așezare”, adică districtele în care evreii aveau dreptul să
Joseph Perl () [Corola-website/Science/327417_a_328746]
-
dărui atât clădirile instituției cât și sinagoga alăturată comunității, după moarte lăsând școlii jumătate din avere, plus biblioteca personală de 8000 de cărți. Mișcarea iluministă inițiată de Moise Mendelssohn în Occident s-a lovit în Est nu numai de tradiționalismul rabinic, pe care l-a combătut cu destul succes în Vest, ci și de mișcarea populară a hasidim; nu e de mirare astfel, că iluminiștii evrei (maskilim) din Est, cum a fost Perl însuși, percepeau mișcarea hasidică a fi principalul impediment
Joseph Perl () [Corola-website/Science/327417_a_328746]
-
Sinai. Unul din cei trei fii ai lui Shmuel Eliahu Taub, rabinul Israel Meir Taub (1849 - 1920) este de fapt primul "Modzitzer rebbe" sau "rabin din Modzitz" propriu zis, fiindcă el este acela care în 1891 și-a întemeiat „curtea” rabinica la Modzitz. De la el încoace adepții săi și urmașii lor se numesc de mai bine de un veac „hasidim Modzitz”, indiferent pe ce meleaguri i-a risipit soarta. La începutul primului război mondial în 1914 a fost nevoit să se
Hasidimii Modzitz () [Corola-website/Science/313970_a_315299]
-
din aceste limbi sau să creeze cuvinte noi cu ajutorul rădăcinilor ebraice existente. O altă personalitate care a cizelat ebraica medievală a fost Moise Maimonide, care a folosit (pe lângă scrierile sale în limba arabă) o ebraică bazată pe tradiția mișnaică. Literatura rabinică ulterioară este scrisă într-un amestec dintre stilul lui Maimonide și ebraica arameică a Talmudului. În Evul Mediu ebraica a fost folosită ca limbă de comunicare între evrei din diferite țări, în special în domeniul comerțului. Limba ebraică a fost
Limba ebraică () [Corola-website/Science/297509_a_298838]
-
Hr., si denumit astfel de Irod Antipa Tetrarhul, si conducător al iudeilor sub protecția Romei, pentru a câștiga favoarea Împăratului Român Tiberiu.. După distrugerea Ierusalimului de către români, în anul 70 d.Hr., Tverya (Tiberias) a avansat la rangul de centru rabinic. În urbe se întrunea Sinedriul, cea mai importantă adunare a învățaților evrei. În preajma anului 400, aici a fost elaborată versiunea din Ierusalim a Talmudului, cu cele două părți ale sale, "Mișna" și "Ghemara". "Talmudul" rămâne și astăzi, alături de Vechiul Testament (Tanah
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
gnostici cel puțin la fel de devreme ca și printre „ortodocși”. Diverse obiecții au fost ridicate la adresa scrierii acestor scrieri de către Ioan. Prima dintre ele, "Evanghelia după Ioan" este o relatare foarte intelectualizată a vieții lui Isus, autorul fiind familiarizat cu tradițiile rabinice de interpretare biblică. Evangheliile sinoptice cad de acord că Ioan era un pescar. se referă la Ioan ca fiind „lipsit de învățătură” sau „analfabet”. Au fost de asemenea ridicate obiecții din cauză că „discipolul cel iubit de Isus” nu este menționat înainte de
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
dintre comunități evreiești aflate la mare distanță una de cealaltă în Asia Anterioara și nordul Africii. Secolul al VIII-lea a cunoscut o schismă în cadrul iudaismului, atunci când Anan Ben David Hanassi, a fondat la Bagdad iudaismul carait (karait) opus celui rabinic. Caraiții au respins Talmudul - așa numita Tora orală și prin aceasta s-au separat de majoritatea comunităților evreiești care au adoptat iudaismul rabinic. Din când în când autoritatea în comunitățile evreiești a trecut din mâinile conducătorului mirean, Resh Galuta, în
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
schismă în cadrul iudaismului, atunci când Anan Ben David Hanassi, a fondat la Bagdad iudaismul carait (karait) opus celui rabinic. Caraiții au respins Talmudul - așa numita Tora orală și prin aceasta s-au separat de majoritatea comunităților evreiești care au adoptat iudaismul rabinic. Din când în când autoritatea în comunitățile evreiești a trecut din mâinile conducătorului mirean, Resh Galuta, în cele ale conducerii religioase - geonim. Sub califii arabi situația comunităților evreiești a depins de bunăvoința suveranilor, o bună parte din timp bucurându-se
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
observată de cei din jurul lui. Termenul iudaism este ambiguu, căci el se poate referi la religii destul de diferite: există o familie de iudaisme numite sacrificiale, care au existat înainte de ultima dărâmare a Templului din Ierusalim de către romani, și un iudaism rabinic, care a apărut după distrugerea Templului, și care el este o religie tot atât de diferită de iudaismul dinaintea anilor 70 e.n. pe cât este și creștinismul. A vorbi deci despre concepția iudaismului despre suflet, presupune în mod inevitabil să faci o istorie
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
asupra câtorva din comunitățile mozaice de pe teritoriul României au devenit clasice. Rabinul Dr. Meyer-Abraham Halevy s-a născut la 21 martie (3 aprilie, calendarul justinian) 1900 la Piatra Neamț într-o familie religioasă. Tatăl lui, Abraham Iosub Hahamu, primise o învățătură rabinică, iar mama lui, Sima Dascălu, era descendenta unei familii de rabini. În afara studiilor liceale efectuate la Liceul „Petru Rareș" din orașul natal, Meyer-Abraham a devenit unul din cei mai eminenți elevi ai Ieșivei hasidice „Beit Israel” din Buhuși, unul din
Meyer Abraham Halevy () [Corola-website/Science/310460_a_311789]
-
1916, în timpul Primului război mondial, Ieșiva din Buhuși a fost închisă de autorități. La doi ani după terminarea războiului, la vârsta de 20 de ani, Meyer Abraham a plecat în Franța în scopul continuării studiilor. A urmat studii la Școala rabinică din capitala Franței (numită și Seminarul israelit al Franței) și, în paralel, potrivit uzanțelor vremii și preocupărilor sale, la Sorbona, la Școala Practică de Înalte Studii și la Școala de Arheologie a Muzeului Luvru. În anul 1925 a obținut autorizația
Meyer Abraham Halevy () [Corola-website/Science/310460_a_311789]
-
rabin la Centrul evreiesc Tournelles din Paris. Aici se află a doua sinagogă ca mărime din Paris, iar serviciul divin era deja din anii 1960 ținut după tipicul sefard al evreilor din Africa de nord. După absolvirea studiilor universitare și rabinice, rabinul Halevy a publicat la Paris câteva prime cercetări: În revista "Sinai", ca și în alte periodice, M.A. Halevy a publicat un grup important de studii, printre care: "Communitățile Evreilor din Iași și București, vol.I", "Pietrele funerare din
Meyer Abraham Halevy () [Corola-website/Science/310460_a_311789]
-
la emiterea de spermă în afara vaginului și la condamnarea acestui gest, aplicând această poveste și la masturbare, deși Biblia ebraică nu susține în mod explicit că Onan s-ar fi masturbat. Datorită acestei povești, iudaismul tradițional condamnă masturbarea masculină. Interpretarea rabinică tradițională este că Leviticul 15 se aplică la "toate" scurgerile de spermă, incluzând scurgerile de spermă produse prin masturbare. „Milgrom recunoaște că rabinii au condamnat masturbarea (b. Nid. 13a, b). Totuși, [interdicția — n.t.] «este promulgată de ei, nu promulgată
Opinii religioase asupra masturbării () [Corola-website/Science/327741_a_329070]
-
deseori confundată cu punerea numelui, de aceea comunitățile evanghelice fac în ultima perioadă recurs la versiunea latină a formulei de botez "in nomine" care, în traducere actuală, se exprimă prin "în Numele". Formula de botezare "εις το ονομα" este traducerea expresiei rabinice לשם - lschem - "„in numele“". În Talmud această expresie este folosită pentru a da un sens final și a exprima o autoritate divină. În Noul Testament se extinde această formulă autoritatea numelui divin trecând și asupra persoanei lui Iisus (Ioan 14,13
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
crescut impetuos odată cu victoria Revoluției din Octombrie din Rusia, revoluție datorată bolșevicilor, care erau marxiști, ca și restul partidelor rusești cu orientare de stânga - menșevicii (social-democrații) și socialist-revoluționarii. Marx s-a născut într-o familie cu vechi și ramificate tradiții rabinice: ambii lui părinți se trag din familii cunoscute de rabini, unica excepție fiind o soră a mamei lui care era căsătorită cu un evreu care era bancher (bunicul fondatorului concernului olandez Philips). Trier, mica urbe renană unde se va naște
Karl Marx () [Corola-website/Science/297774_a_299103]
-
și muzical, știind să-i imite pe menestrelii comici de la nunțile evreiești, numiți "badhan-im", ca și pe cântăreții din Brod. Într-atâta că a primit porecla de "Avrumele Badhen" - Avrumele măscăriciul. În 1857 Goldfaden a început să învețe la școala rabinică de stat din Jitomir pe care a terminat-o în 1866. La absolvire a devenit profesor, poet și om de teatru amator, dar nu practicat niciodată profesiunea de rabin. Întâiul său poem publicat a fost "Progresul", având să fie descris
Avram Goldfaden () [Corola-website/Science/309740_a_311069]
-
ieșiva Har Etzion și a făcut serviciul militar ca ofițer în forțele blindate. El locuiește în localitatea Efrat. Soția sa este conferențiară la facultatea de filozofie iudaică a Universității Bar Ilan din Ramat Gan. Cherlow și-a început cariera sa rabinică în kibuțul Tirat Tzvi, unde a slujit ca rabin si profesor. Ulterior a slujit ca rabin la Ieșiva Hagolan din Hispin, în sudul Podișului Golan.După asasinarea în noiembrie 1995 a premierului israelian Itzhak Rabin de către un militant religios de
Yuval Cherlow () [Corola-website/Science/328526_a_329855]
-
evreiesc ortodox din Israel și cel laic. În 1998 a întemeiat Ieșivat Hesder din Petah Tikva, în centrul țării, unde se află principalele bastioane ale culturii laice israeliene. După anul 2001 rabinul Cherlow a emis peste 30 000 de response rabinice, publicate pe internet pe situl Moreshet (Moștenirea tradiției) și a publicat ulterior două cărți bazate pe aceste response. De asemenea a scris cărți de comentarii biblice și care dezbat învățăturile rabinului Avraham Itzhak Kook. Cherlow este membru în comitetul pentru
Yuval Cherlow () [Corola-website/Science/328526_a_329855]
-
devenit deputat în Marea Adunare Națională și în 1992 Membru de Onoare al Academiei Române. David s-a născut la data de 23 iulie 1912, în orașul Moinești (județul Bacău), ca fiu al rabinului comunității evreiești „gaon” ("gaon" este un titlu rabinic onorific însemnând "înțelept") Abraham Arie Leib Rosen (născut în anul 1870, în Galiția, decedat în anul 1951, în a doua noapte de Roș Hașana și înmormântat în Cimitirul Sanhedria din Ierusalim). În anul 1916, tatăl său s-a mutat cu
Moses Rosen () [Corola-website/Science/305811_a_307140]
-
său și studii laice la liceul din localitate. În anul 1931, Rosen s-a înscris ca student la Facultatea de Drept din București de unde a plecat datorită atmosferei antisemite de acolo. În același an se înscrie la Institutul de Studii Rabinice din Viena (Austria), dar nu își poate termina studiile din lipsă de fonduri și revine la București. În anul 1935, termină studiile universitare la București, obținând diploma de jurist licențiat (master). Își satisface apoi timp de doi ani stagiul militar
Moses Rosen () [Corola-website/Science/305811_a_307140]
-
de fonduri și revine la București. În anul 1935, termină studiile universitare la București, obținând diploma de jurist licențiat (master). Își satisface apoi timp de doi ani stagiul militar obligatoriu la Fălticeni. În anul 1937 revine la Institutul de Studii Rabinice din Viena, dar pleacă din Austria un an mai târziu, în mai 1938, după anexarea ei de către Germania. A studiat în paralel cu rabinul Alter Dorf și a obținut titlul de Doctor în științe iudaice. În anul 1938, dr. Moses
Moses Rosen () [Corola-website/Science/305811_a_307140]