408 matches
-
cu ochi buni prima ediție rabinică a Bibliei, editată de către un neofit (Felix Pratensis) și dedicată papei Leon al X-lea1. Ben Chayyim este recunoscut drept un cercetător prodigios, întrucât în timpul celor șapte ani de colaborare cu Bomberg, înainte de publicarea Bibliei rabinice, a mai editat Talmudul babilonian (1520-1523), editio princeps a Talmudului palestinian (1522-1523) și Concordanța lui rabbi Nathan (1523)2. În ceea ce privește ediția Bibliei rabinice îngrijită de el, Ginsburg îi citează cuvintele: „Când i-am explicat lui Bomberg avantajul de a nota
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
recunoscut drept un cercetător prodigios, întrucât în timpul celor șapte ani de colaborare cu Bomberg, înainte de publicarea Bibliei rabinice, a mai editat Talmudul babilonian (1520-1523), editio princeps a Talmudului palestinian (1522-1523) și Concordanța lui rabbi Nathan (1523)2. În ceea ce privește ediția Bibliei rabinice îngrijită de el, Ginsburg îi citează cuvintele: „Când i-am explicat lui Bomberg avantajul de a nota și notele masoretice, acesta a făcut tot ce i-a stat în putință, trimițând oameni în toate țările ca să caute ce putea fi
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
note masoretice, ci și în introducerea lor pe marginile textului și în revizuirea textului în funcție de aceste note3. Ben Chayyim își propusese să facă din ediția Bibliei sale ebraice versiunea standard a textului masoretic. Întrucât această a doua ediție a Bibliei rabinice nu urmează cu strictețe un manuscris anume, putem spune că avem de-a face cu un text eclectic. Bibliștii au demonstrat că, deși se bazează în principal pe un manuscris spaniol, textul se abate adeseori de la el, putând fi ușor
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Bibliștii au demonstrat că, deși se bazează în principal pe un manuscris spaniol, textul se abate adeseori de la el, putând fi ușor deslușite influențe ale unor texte Ben Naftali și ale versiunilor Ma’arbae (apusene) și Madinhae (răsăritene). Alte Biblii rabinice apărute la Veneția în 1546-1548, 1568 și 1617-1619 prezintă tot textul Bibliei îngrijite de către Ben Chayyim. Edițiile poliglote pregătite la Anvers (1569-1572), Paris (1629-1645) și Londra (1657-1669) sunt adaptări după Biblia poliglotă de la Alcala și după a doua ediție a
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
la Veneția în 1546-1548, 1568 și 1617-1619 prezintă tot textul Bibliei îngrijite de către Ben Chayyim. Edițiile poliglote pregătite la Anvers (1569-1572), Paris (1629-1645) și Londra (1657-1669) sunt adaptări după Biblia poliglotă de la Alcala și după a doua ediție a Bibliei rabinice. 6.1.3. Biblia poliglotă de la Anverstc "6.1.3. Biblia poliglotă de la Anvers" Cunoscută și sub numele de Biblia Regia (Biblia regală), din moment ce a fost tipărită cu banii donați de către regele Filip al II-lea, a fost îngrijită de către
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
în 1569-1572, în opt volume, primele patru fiind dedicate Vechiului Testament. Textul ebraic și cel aramaic folosesc vocalizarea tiberiană, cu toate că nu sunt menționate notele masoretice. Textul ebraic este identic cu cel al Bibliei complutensiene, ținând cont de primele două Biblii rabinice ale lui Felix de Prato (1516-1517) și Iacob ben Chayyim (1524-1525)1. 6.1.4. Biblia poliglotă de la Paristc "6.1.4. Biblia poliglotă de la Paris" Având 9 volume, reproduce integral textul Vechiului Testament din Biblia de la Anvers, la care
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
istoria stabilirii progresive a unui anumit text, începând cu cele trei recenzii tipărite în perioada Renașterii: ediția Soncino, din 1494, pe care a folosit-o și Martin Luther atunci când a tradus Biblia în germană; Biblia poliglotă complutensiană (1514-1517) și Biblia rabinică a lui Iacob ben Chayyim (1524-1525). 6.2. Ediții moderne ale Bibliei ebraicetc "6.2. Ediții moderne ale Bibliei ebraice" 6.2.1. Ediția Baer-Delitzschtc "6.2.1. Ediția Baer‑Delitzsch" Conține separat toate cărțile Vechiului Testament, cu excepția Exodului și
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
pentru a indica diferitele surse (J, E, D, P) pe care criticismul textual pretinde că le-a identificat la baza cărților biblice 1. 6.2.3. Ediția Ginsburgtc "6.2.3. Ediția Ginsburg" Bazată pe a doua ediție a Bibliei rabinice îngrijită de către Iacob ben Chayyim întrebuința neîngrijit semnele masoretice, iar manuscrisele, majoritatea datând dinainte de 1524, erau folosite eclectic, fără nici o clasificare preliminară. Această ediție, mult depășită de edițiile care au urmat, a fost alcătuită în anul 1908, ca urmare a
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
de Biblia Hebraica, îngrijită de către R. Kittel, este cea mai folosită ediție a secolului XX. Dacă primele două ediții (prima apărută în 1906, cea de-a doua în 1913) încă mai urmau textul celei de-a doua ediții a Bibliei rabinice, la sugestia lui Kahle, a treia ediție, apărută în 1937, reproduce textul din Codexul de la St. Petersburg, copiat în 1008, pe care Kahle îl socotea un text pur masoretic, scris de către Aaron ben Moses Ben Așer. Sprijinul financiar pentru pregătirea
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Cassuto referitoare la acest text, au făcut imposibilă, la început, încorporarea acestui codex în aparatul critic. Kittel susține în prefața celei de-a treia ediții a Bibliei sale că, bazându-se pe Codex Leningradensis, a mers mai departe, dincolo de Biblia rabinică, până la textul masoretic original reprezentat de tradiția Ben Așer. Așadar, Kittel pretinde că textul Bibliei îngrijite de el este un adevărat text Ben Așer, poate chiar singurul text masoretic adevărat 1. În același timp, susține că a corectat doar greșelile
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
care conținea textul întregii Biblii ebraice pe care o folosise în Egipt. Acest codex fusese folosit în prealabil la Ierusalim ca model pentru copierea altor manuscrise. O caracteristică a acestei ediții este faptul că adună laolaltă variante masoretice din sursele rabinice și din manuscrisele de la Marea Moartă, precum și material extras de la scriitorii mai vechi. Această ediție nu își propune să corecteze textul ebraic 3. Proiectul Hebrew University Bible urmează un concept cu totul diferit de cel care stă la baza edițiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
aparat împătrit. Primul aparat este dedicat traducerilor vechi ale Bibliei; al doilea se ocupă de textele ebraice descoperite în perioada celui de-al doilea Templu iudaic, adică de mărturiile ebraice descoperite în regiunea Mării Moarte și de citatele din literatura rabinică (până în perioada talmudică); al treilea aparat este consacrat manuscriselor medievale și celor descoperite în genizah de la Cairo 1, iar al patrulea recenzează variantele vocalice și punctuația 2. Spre deosebire de BHK și BHS, HUB nu conține amendamente conjuncturale și nu își asumă
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
ridicat templul din Ierusalim și scribul Ezdra care a falsificat textul Torei. Această scurtă expunere a istoriei samaritene, scrisă pentru și de către samariteni, este oferită de cartea Seper Hayyamim (Cronicile Samaritene), a căror valoare istorică este destul de problematică 2. Tradiția rabinică iudaică oferă o cu totul altă versiune a istoriei samaritenilor: aceștia descind dintr-o populație mixtă pe care asirienii au deportat-o din Siria în teritoriul regatului Israel în anul 722, după distrugerea Samariei. Socotindu-i originari din orașul Cutha
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
de către Ioan Hircan, ca o reacție a samaritenilor față de atacurile evreilor. Descoperirea, la Qumran, a unor manuscrise prezentând certe similitudini cu Pentateuhul samaritean are o importanță deosebită - mult mai mare decât descoperirea unor manuscrise care se apropie de textul iudaismului rabinic (textul masoretic) sau de textul grecesc al iudaismului elenistic (LXX) - întrucât oferă un exemplu clar de text palestinian protosamaritean. Descoperirea fragmentelor biblice în grotele de la Qumran i-a determinat pe cercetători să reconsidere structura Pentateuhului samaritean; F.M. Cross socotește că
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
socotește că se poate vorbi de trei tipuri textuale locale ale Pentateuhului: Septuaginta avea drept prototip o versiune dezvoltată în Egipt, Pentateuhul samaritean reprezenta o versiune „palestiniană”, în timp ce textul masoretic era fructul unei evoluții de origine „babiloniană”1. Textul ebraic rabinic este foarte bine atestat de numeroase documente, iar textul grecesc al Bibliei permite reconstituirea, cu grade diferite de probabilitate, a tradiției textuale ebraice care stă la baza versiunii grecești. Abraham Tal spune că aparenta asemănare dintre Pentateuhul samaritean și fragmentele
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
sistem. Majoritatea manuscriselor samaritene nu prezintă vocale, puținele texte vocalizate parțial apelând la vocale doar pentru a face distincție între omografe. Analizând cu atenție caracteristicile gramaticale fundamentale, Tal îndrăznește să afirme că ebraica Pentateuhului samaritean se apropie de ebraica literaturii rabinice reprezentate de Mișna și de alte lucrări contemporane. Desigur, aceasta nu înseamnă că Pentateuhul datează din acea perioadă, ci doar că poartă amprenta limbii vorbite în timpul lui Hilel 2. Cele cinci Cărți ale Legii, sub forma transmisă comunității samaritene, diferă
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
ale Israelului - iudaică și samariteană - demonstrează că ambele erau conștiente de originea lor comună și continuau să spere într-o posibile reunire. Alături de Templu, Tora reprezenta unul din cei doi stâlpi de bază ai iudaismului. Samaritenii cunoșteau foarte bine diferența rabinică și fariseică dintre Tora orală și cea scrisă, însă nu le acordau același statut. Tradiția nu este doar o altă expresie a Torei și nici nu o poate înlocui; cel mult, tradiția reprezintă un sprijin pentru o mai bună înțelegere
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
destul de răspândită. La fel, australienii, papuașii, grecii, romanii etc. credeau că șerpii se împerechează cu femeile. J.G. Frazer descrie în Adonis felul cum tribul indian komati utiliza șerpi din piatră pentru a influența fertilitatea femeilor tribului. Mai târziu, "în cercurile rabinice se spune că menstruația se datorește raporturilor Evei cu șarpele în Paradis"212. Relația femeie lună se consumă nu numai sub raport erotic, ci îmbracă o multitudine de alte forme și semnificații. "O legendă bretonă ne asigură că părul vrăjitoarelor
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
primit unele răspunsuri și rezolvări în timp. O altă parte se mai află încă pe agenda de zi. 284 J.-P. Vernant et al.,, Divination et rationalité, ed. cit., p. 24. 285 Ibidem, p. 44. 286 Referindu-se la metodele rabinice de explicare a Torei, Moshe Idel urmărește utilizarea unui termen, drș. Concluzia sa este aceea că "mutația de la folosirea oraculară a rădăcinii drș în legătură cu Dumnezeu la o cercetare a textului într-o modalitate exegetică este o evoluție care presupune că
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
se potrivească cu doctrina grecească: o doctrină care oglindea o teamă nejustificată față de neant. Însă, spre deosebire de primii creștini, care își luaseră libertatea de a considera metaforic anumite părți din Vechiul Testament, Maimonide nu voia să-și elenizeze în întregime religia. Tradiția rabinică îl obliga să accepte povestea biblică despre crearea universului din neant. Iar asta însemna să îl contrazică pe Aristotel. Maimonide susținea că existau lacune în raționamentele făcute de Aristotel pentru demonstrarea existenței dintotdeauna a universului. La urma urmei, judecata lui
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
susținut circulația sângelui deși nu a demonstrat-o. Testamentul său medical este edificat , ca și la Hippocrat, pe caracter, pe virtute, pe legea morală. Malkhir rabinul îi introduce opera în Franța, în secolul VIII. Acesta înființează la Narbon o școală rabinică după modelul celor din Arles, Lunel, Nîmes, Beaucaire, Béziers. Le-am citat ca să înțelegem prezența unui mare număr de evrei în Occident, dintre care tot mai mulți vor deveni medici, farmaciști, fondatori de spitale etc. Assaph din Tiberiada mai scrie
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
mirat că nu ciocănea În brațul lui și că nu șuiera la mine printre dinți, și a Început să-mi explice: Uite ce e, doamnă, primești de la el cel puțin dublu decât ar fi visat să-ți acorde orice tribunal rabinic sau civil. Cel mai bine ar fi să prinzi oferta noastră cu amândouă mâinile, pentru că, sincer vorbind, doamnă, În toată cariera mea Încă nu am văzut un om care să accepte de la Început să cedeze toate bunurile comune. În afară de Peugeot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
poștale părăginite din holul unei clădiri de piatră cenușie, uimit să descopere și aici o familie Pizanti și aproape surprins că nu-și vede propriul nume pe cutia de dedesubt, se apropie politicos de el un tânăr student la școala rabinică sefardă, cu ochelari, slab, Îmbrăcat În haine de hasid așkenazi. Cu grijă, parcă anticipând o reacție violentă, Îi propuse lui Fima să Îndeplinească acolo, pe loc, porunca divină de a-și pune filactere. Deci, după părerea ta, asta o să apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Urmează de aci că a le lua acest stat prin o măsură generală însemnează a atenta până la un punct oarecare la libertatea conștiinței. Se-nțelege că nu poate intra în mintea nimărui de-a prefera, sub raportul dreptului civil, legea rabinică legei franceze; însă, refuzând izraeliților dreptul de cetățeni, e just de-a le lăsa desigur ceea ce le place lor mai mult în condiția actuală, și anume dreptul de-a-și regula după tradiții tot ce se referă la căsătorie, despărțenie și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
trece la a doua parte a discuției noastre și vom prezenta ceea ce a trecut drept etic] evreiasc] de-a lungul timpului. Dup] Isaiah Tishby și Joseph Dan, literatura pe teme de etic] evreiasc] se împarte în patru mari categorii: biblic], rabinic], medieval] și modern]. Mai recent, anumiți savanți (precum Israel Efros și Shubert Spero) au consimțit asupra faptului c] Biblia ebraic] recunoaște existența unui sector distinct al activit]ții umane paralel cu ceea ce numim etic]. Eu nu sunt de acord; având
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]