4,689 matches
-
stadiu nou de dezvoltare. Anume, de mare producătoare de fructe și struguri. Consumau și în stare proaspătă, în familiile proprii; dar, și vindeau, tot în stare proaspătă. Mai apoi, au descoperit că veniturile erau superioare, dacă transformau și strugurii: în rachiu și vin. Apoi, pe lângă veniturile bănești realizate, prin valorificarea băuturilor, bâtașii au început a consuma, din gros, și ei, astfel de produse derivate din horticultură. și, încet încet, au devenit, cu toții, bețivi notorii, ba, pe deasupra, și niște bătăuși, cărora li
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
repetabilitate matematică, în fiecare din satele acelei porținuni de țară. Uneori, la mijlocul localității, unde se afla, de regulă, și cârciuma satului, oprea. Cobora, din car, în mână cu o traistă, iar din ea, scoteau capul, pe rând, butelci umplute cu rachiu făcut din cazanele de la casa boierească, de la Cracalia-Liveni, și, pe toți cei care-i întâlnea acolo, îi împărtășea, cu câte o ceșcuță din lemn, plină cu licoare. De obicei, de la acest rest de ceremonial, nu lipseau notabilitățile: primarul, preotul, jandarmul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
aur aburind în bucăți dolofane... Pâcu și-a rotit ochii peste masă și a întrebat nemulțumit: Toate bune și frumoase, da’ udătura unde-i Costache? Îi pregătită și vine acum - a răspuns crâșmarul de lângă hornoaică, unde își ținea balerca cu rachiu. Până să guste din mâncare, cărăușii s-au trezit cu câte un țoi de rachiu dinainte. Pâcu a privit la Costache întrebător și i-a vorbit cu parapon: Da’ bine, Costache! Eu îs om de un degetar de rachiu? Toți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nemulțumit: Toate bune și frumoase, da’ udătura unde-i Costache? Îi pregătită și vine acum - a răspuns crâșmarul de lângă hornoaică, unde își ținea balerca cu rachiu. Până să guste din mâncare, cărăușii s-au trezit cu câte un țoi de rachiu dinainte. Pâcu a privit la Costache întrebător și i-a vorbit cu parapon: Da’ bine, Costache! Eu îs om de un degetar de rachiu? Toți au privit către Pâcu cu zâmbetul pe buze, semn că îl știau poznaș. Costache nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu rachiu. Până să guste din mâncare, cărăușii s-au trezit cu câte un țoi de rachiu dinainte. Pâcu a privit la Costache întrebător și i-a vorbit cu parapon: Da’ bine, Costache! Eu îs om de un degetar de rachiu? Toți au privit către Pâcu cu zâmbetul pe buze, semn că îl știau poznaș. Costache nu a așteptat altă vorbă ci s-a înființat pe dată cu încă un deț de rachiu, pe care l-a așezat cu oarece ceremonie
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Costache! Eu îs om de un degetar de rachiu? Toți au privit către Pâcu cu zâmbetul pe buze, semn că îl știau poznaș. Costache nu a așteptat altă vorbă ci s-a înființat pe dată cu încă un deț de rachiu, pe care l-a așezat cu oarece ceremonie în fața lui Pâcu. Cei din jur au pornit să râdă de-a binelea, spre satisfacția lui Pâcu. Când s-a așternut liniștea, moș Dumitru s-a ridicat, a privit peste capetele mesenilor
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Ei, aflați voi că după multă târguială și gâlceavă am reușit să ne hotărâm... După cele câteva cuvinte, Pâcu s-a oprit din vorbire. A privit în jur și, pentru a se reculege, a pus alene mâna pe țoiul cu rachiu și a gustat din el cu religiozitate. Moș Dumitru, pricepând jocul lui Pâcu, a început să vorbească din nou. Cum bine ați auzit, am avut multă gâlceavă cu Pâcu - doar îl știți...Până la urmă, însă, ne-am hotărât să-l
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lui. Și până la urmă am hotărât - asta și cu vrerea lui Aizic - am hotărât... Da’ mai spune și tu Dumitre, că mie mi s-o uscat gâtlejul de atâta vorbă. Spunând acestea, Pâcu a și pus mâna pe țoiul cu rachiu și în minuta următoare treaba era mântuită... Apoi cu tine, Pâcule, oamenii iștia mor de foame și de sete, așteptând să afle cine va fi ajutorul lui Hliboceanu. Lasă că nici cu tine nu mi-i rușine. Vorbești ca cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
moș Pâcule. Spunând acestea, s-a ridicat. Cu o figură zâmbitoare, s-a dus la Costache, care ședea - ca întotdeauna - lângă hornoaică. Care-i porunca, boierule - l-a întâmpinat crâșmarul. Apoi n-ar fi mare lucru. Încă un rând de rachiu și apoi vin cât or vrea să bea oamenii. Și ai grijă de moș Pâcu, că altfel ți-ai găsit beleaua. Îl știu de-o viață. Așa-i el. Dintr-ale lui nu-l scoți și pace. Vorbește mult, dar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Pâcu. Da’ cine mai vine la masă, mă rog frumos? Pune-l la socoteală și pe Costache, că astă seară facem noi cinste - s-a arătat galanton Pâcu. Cărăușii nu aveau ochi decât pentru strachina cu mâncare și țoiul cu rachiu din fața lor. Ochii lui Hliboceanu alergau în toate părțile, pentru a se convinge că totul este după dorința comesenilor. Când s-a convins că lucrurile sunt la locul lor, s-a apucat să mănânce liniștit. Primul care a spart tăcerea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lucru, pe care de altfel îl și aștepta. Măriuța era mai tânără față de Costache. Acesta era de-o baie cu Pâcu și moș Dumitru... Mulți mușterii care treceau pe la Crâșma din drum rămâneau - mai ales după ce goleau un țoi-două de rachiu și vreo ulcică cu vin - cu ochii agățați de șoldurile Măriuței, care se mișca prin crâșmă ca o zvârlugă. Dar ea nu avea ochi nici pentru unul. Asta până într-o zi, când în ușa crâșmei a apărut Vasile Hliboceanu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nu mai înalte de două șchioape. Într-o seară, câțiva credincioși ai locului sau aciuat în jurul mesuțelor. La început - cum se întâmplă de obicei - nu prea aveau chef de vorbă. În fața fiecăruia - de parcă erau vorbiți - hodinea câte un deț de rachiu. Fiecare bea în tăcere. În silă parcă. După o înghițitură, îl auzeai pe câte unul scoțând un „uah” de ușurare. Apoi...Apoi vorba s-a legat încet încet. La început părea un murmur picurat cu glasuri mai înalte, iar când
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lungit descântarea ulcelei cu vin, ci a început să vorbească: Într-o seară, printre mușteriii crâșmei, așezat la o măsuță mai retrasă, își vedea de țoiul lui moș Vasile Căpitanu. Cu gândurile fugite aiurea, gusta din când în când din rachiu. Nu-i plăcea să intre în vorbă mai cu nimeni... În seara despre care-i vorba, după ce a terminat treaba, crâșmarul a turnat un strop de rachiu într-un țoi - vorba ceea, să facă dâră-n barbă - și s-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
moș Vasile Căpitanu. Cu gândurile fugite aiurea, gusta din când în când din rachiu. Nu-i plăcea să intre în vorbă mai cu nimeni... În seara despre care-i vorba, după ce a terminat treaba, crâșmarul a turnat un strop de rachiu într-un țoi - vorba ceea, să facă dâră-n barbă - și s-a dus la masa lui Vasile Căpitanu. Avea chef de cislă. Vasile Căpitanu însă ședea tăcut, ca de obicei... La un timp l-a întrebat pe crâșmar: „Da
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de mână o cinzacă acolo și pentru mine? Bine că ți ai pus tu udătură, iar eu să stau uscat ca în luna lui cuptor. Ar fi bine să faci stânga-mprejur și să te agăți de un țoi cu rachiu. Și nu uita să treci la catastif...” „Apoi multe oi uita eu, da’ să te trec la catastif nici vorbă. Vezi numai că se cam adună crăițarii”. „Am rămas eu cândva dator? Ai?” „N-am spus asta, dar acum s-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
datorie la crâșmă”. Ca urmare, aducându-i țoiul cerut, s-a așezat și el la masă, cu un oftat de om ostenit. O bună bucată de vreme au tăcut amândoi. Apoi, Vasile Căpitanu a rupt tăcerea după o înghițitură de rachiu: „Seara asta îmi aduce aminte de vremea când eram ordonanță la căpitan... Pe cerdacul casei lui - că avea o casă mare și frumoasă - în jurul mesei cu bunătăți și băutură ședeau prietenii căpitanului. Fiecare cu femeia lui. Și ce cucoane! Parcă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu tine, Ion Oaie, nu-i limpede de ce îți zice acum Ion Prispă> <Treaba îi simplă. Vinovată-i prispa asta pe care stau mușteriii și gustă din cele țoiuri... La început spuneau: <Hai la Ion, pe prispă, să bem un rachiu>. După o vreme însă au scurtat-o: <Hai la Ion Prispă, să bem un țoi>. Și uite așa am ajuns Ion Prispă și pace.> <Lasă, Ioane, că nu-ți merge rău cu prispa ta. Așa că poate să-ți zică și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
prispa și încet-încet să aducă la lumină crâșma lui Ion... Și avea mușterii ca pe vremea bunicului? - a întrebat din nou Mitruță. Cum să nu aibă? Întotdeauna se găsește un mușteriu care vrea să aibă în față un țoi cu rachiu și pe unul care să picure un cântecel din fluier... Dar... Apoi matale mereu ai un „dar” și aștepți ca cineva să te împingă să spui ce ai de spus. Acum m-ai prins pe mine. Ei, atunci dă-i
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
flendurit în care erau înșirate nume ale unor oameni din sat și o mulțime de socoteli. N-a priceput despre ce poate fi vorba și atunci l-a chemat pe perceptorul satului. După ce i-o pus dinainte un deț de rachiu și o bucată de pastramă, l-o întrebat ce-i cu șirul acela de nume și socoteli. Perceptorul s-o apucat să buchisească și până la urmă i-o spus: „Apoi aista-i un caiet în care bunicul tău, moș Pris
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nu pot să-ți fac binele cu de-a sila”. „Nu poți, nu poți, da’ așa în șagă tot poți s-o faci. Nu?” „Adică ce șăguială să fac, măi Costică?” - a întrebat perceptorul, care golea al doilea țoi cu rachiu. „Păi n-ar fi mare lucru. Numai să-l sperii puțin pe Toader, că are de plătit datoria rămasă de la bunicul lui. Îi trimiți prin goarză o țâdulă în care pui atâtea parale câte scrie aici în catastiful ista. Și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
bunicul lui. Îi trimiți prin goarză o țâdulă în care pui atâtea parale câte scrie aici în catastiful ista. Și pe urmă las’ pe mine.” - l-a lămurit Costică. Spunând acestea, s-o și dus după al treilea țoi cu rachiu, pentru că perceptorul nu era om care să ducă băutura la ureche... Și uite așa, într-o z, din miez de iarnă, Toader Căpitanu s-o trezit strigat la poartă: „Toadere! Măi Toadere!” „Ce-i ce s-o întâmplat Haralambie?” - a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
său i-a trecut supărarea au ba. Toader însă moștenea întru totul feleșagul bunicului său. Nu ținea la supărare. Îi trecea repede, oricare ar fi fost asta. Cu atât mai mult acum, în tovărășia camaradului său și a țoiului cu rachiu... Și până la urmă i-o trecut de tot supărarea lui Toader Căpitanu? - a întrebat Iordache Cocoșitu. Măi, da’ greu mai ești de cap! N-ai înțeles că Toader semăna leit cu bunicul său și nu ținea la supărare? Spune și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Așa că dă-i mai departe, Pâcule! - a lămurit moș Dumitru lucrurile. Apoi cam așa s-au petrecut lucrurile mai departe: Costică Prispă, bucuros că l-a pus pe zdruncin pe prietenul său, a mai umplut un rând de țoiuri cu rachiu și la îndemnat pe Toader: „Deșteptarea, prietene! Ia în mână țoiul acela, că se uită cam chiorâș la tine. O cam văzut el că semeni și nu prea cu moș Vasile, bunicul tău. Ai bea și parcă nu... Ia omule
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Îl cheamă Pavel Puicuță. Trage și el din narghilea ca tine? - a întrebat moș Dumitru, în râsul celor din jur. Nu trage din lulea, dar din țigară da! Mă miram eu să nu beie la tiutiun. Da’ la țoiul cu rachiu se uită? - a continuat moș Dumitru să-l tachineze pe Pâcu. Prea multe vrei să știi. Eu zic să-l întrebăm întâi dacă vrea să se facă cărăuș și pe urmă să vedem ce metehne are... Altfel...îi vorbă de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu o vorbă așezată. Dar cine ne mai aștepta, Pâcule, dacă ție nu-ți veneau mințile-n cap? Păi cine să ne mai aștepte? Nu ne mai aștepta nimeni. Eram ca orice străin care intră să bea un deț de rachiu și pleacă... Apoi de-acum a fi liniște la Crâșma din drum. Noi însă ne-om abate pe acolo mai rar. Doar în zilele de iarmaroc... Odată cu ultimele cuvinte ale lui moș Dumitru, liniștea a căzut ca un polog între
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]