6,827 matches
-
obscure, ceea ce pentru ditamai forța de ordine prezentă acolo ar fi Însemnat un eșec, iar oamenii - mai ales oamenii legii - au În general tendința de a-și privi cu Îngăduință propriile eșecuri, ca pe niște odrasle alintate. Alfina a fost radiată așadar definitiv din lumea celor lunecătoare pe șosele; nici măcar la știrile de după-amiază, de obicei doldora de accidente rutiere, descarcerări și explozii, dispariția ei n-a fost pomenită. A rămas doar un haiku despre moartea alfinei (compus de un avion
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Străbătu cele cîteva sate Întîlnite În cale cu o curiozitate de vilegiaturist de-a dreptul sincer. Casele vechi, cu geamuri mici și prispe Înguste, cu acoperișul din paie sau carton bitumat, mărturiseau sărăcia celor care locuiau În ele, dar totodată radiau o lumină plăcută, un fel de bucurie sfioasă care făcea aerul serii odihnitor și curat. Curțile erau pline de verdeață. Dacă Întîlnea vreun sătean trăgînd de funie o vacă, cu care pesemne se Întorcea de la pășunat, se salutau ca și cum ar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
au privit ieșind. Lumina din sfeșnice cădea pe părul ei auriu și pe părul lui argintiu. Se uitau la mine, ea - cu blândețe și nesfârșită duioșie, el - sincer, încrezător, inteligent. Pe fundalul așternuturilor albe umerii lor se atingeau, figurile lor radiau către mine din mijlocul luminii aurii. Am închis ușa dormitorului așa cum închizi ușa unui sanctuar sau a unui triptic sacru. Lumina rămase dincolo de ușă. 16 Am coborât treptele spre pivniță, împiedicându-mă și înjurând. Lada era infernal de grea. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Georgie. Și el arăta excepțional de bine, cu aerul lui robust și curat, cu pielea bronzată și fără riduri, cu părul cărunt tuns scurt, moale și uscat ca o blană de animal. Întrucât mi s-a părut că și el radia de fericire m-am întrebat dacă nu cumva se împăcase cu Antonia. Dar era imposibil. Peste capul lui Palmer m-am uitat la Honor Klein. Continua să zâmbească precum o statuie antică. — Ce-ar fi să plecați voi doi, copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cu zâmbetul ei. — Așa cum ai spus-o chiar tu, aproape că nici nu te cunosc, am adăugat. Acum îmi era deja imposibil să-mi stăpânesc zâmbetul. Nici acum nu spuse nimic, se sprijini de spătarul scaunului cu un zâmbet ce radia impertinent. — Am trăit până acum într-un vis, am spus. Când o să ne trezim, o să ne mai găsim unul pe altul? Am ocolit patul și m-am oprit lângă ea. Îi adoram prezența atât de aproape de mine. Și am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Lerchenfeldstraße, care repara orice, de la ceasuri deșteptătoare, contoare de gaz, aparate de fotografiat, până la pompe de apă și pianine mecanice, avea o fată care lucra la o pensiune condusă de aceeași persoană care Îi vânduse pomada franțuzească pentru păr. Anton radia. — E la fel de frumoasă ca Maria Magdalena - și la fel de generoasă cu farmecele ei. Dacă vrei, pot să te duc până acolo. Asta dacă schimbi mijlocul de transport, normal. Făcu un gest cu mâna, de-a lungul barei transversale a bicicletei. — Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pașii. Dora Îl Întâmpină În capul scărilor, rotindu-se cu el pe podeaua de marmură. Fiind Îmbrăcată În pantaloni și cu jacheta din Berchtesgaden, câteva secunde era să nu-i mai deosebesc. — Și acesta este Însoțitorul tău? — Anton, răspunse Dora, radiind. — Încântat de cunoștință. Felix, Felix Karp. Doctorul Îmi strânse mâna cu afecțiune nesimulată. Șoptindu-i ceva prietenei mele, Își strecură În buzunar ceva ce arăta ca o spatulă, apoi se Întrebă dacă vrem să-l cunoaștem pe Cancelarul Sănătății Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mai putut face a fost să-i explic, implorându-l din priviri, că Îmi trebuie ceva timp ca să-mi revin. Din fericire, părea să fi Înțeles. Cel puțin dădu din cap Înțelegător de-acolo de unde stătea, În fața unei lămpi care radia, mare cât un soare. Diferite umbre Îi alunecau pe față, desenând forme abstracte, dar frumoase. Apoi răsunară câteva bătăi distante, apoi deodată se văzu doar un singur bec gol. Fusesem lăsat singur. Câtă atenție din partea lui, m-am gândit. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mai sugă, doar alintînd cu vîrful buzele mameloanele moi, aproape topite. Și din nou, cînd trupul lui se mișcă, femeia are o reacție mai puternică, obligîndu-l să-și întîlnească privirea. Ochii ei sunt de un clar amețitor, iar obrazul îi radiază un calm desăvîrșit. Doar buzele, pe măsură ce se privesc, au o tresărire, înflorind în colțul stîng un zîmbet, ca un îndemn, însoțit de o strîngere disperată a coapselor, semn sigur că nu vrea să-l scape. Maria, întreabă Mihai cu glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
această întâlnire, Dave 2 spunea că i se păruse o persoană „prinsă în capcană, la capătul puterilor, ca Napoleon la Waterloo... Erai terminată, nu-i așa?“. Imediat după aceea se întorcea spre Carol, așezată lângă el în cercul de scaune, radiind în cămașa lui albă; ea îi zâmbea maestrului. Numai că, în momentul în care îi deschisese ușa lui Dave 2, toate acestea erau la distanță de mai multe săptămâni și ședințe de grup. Pentru moment, îl invitase înăuntru. Dan dispăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
maestrul taoist cinstindu-se împreună cu doi oaspeți. Era întuneric în cameră. La un moment dat, maestrul scoase o foarfecă și tăie o coală albă de hârtie sub forma unei oglinzi rotunde, apoi o lipi pe perete. Brusc, hârtia începu să radieze la fel ca luna plină, luminând toată casa. Unul dintre oaspeți exclamă: "Ce minunată este seara aceasta! Avem băuturi fine. Ar fi bine să ne distrăm împreună cu mai mulți frați". Astfel, taoistul i-a chemat pe discipolii săi și le-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
o lumină blajină risipindu-se prin frunzișul mestecenilor, o lumină din ce în ce mai intensă, reveria propriei lui nunți cu fata cu părul negru legat în coadă, așa de frumoși unul lângă altul, el în frac, ea într-o rochie ca spuma laptelui, radiind amândoi sub cântări pravoslavnice și cine știe cum ar fi fost dacă n-ar fi fost golul insipid al lui Souness și pianistul băutor, brutal, curvar și cartofor a primit din partea sorții ce merita și, când s-a proclamat pacea, deodată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
lui Vaughan. Am pornit motorul și am ieșit din curtea blocului. Cum am accelerat, perspectivele străzii se deschiseră în jurul meu, îndepărtându-se de mine ca într-un proces aerodinamic automat. Lângă supermarket, o femeie tânără într-un impermeabil de plastic radia o lumină cireșie în vreme ce traversa drumul. Mișcarea mașinii, atitudinea și geometria sa, suferiseră o pronunțată transformare, de parcă ar fi fost epurată de toate concrescențele familiar-sentimentale. Indicatoarele stradale dimprejur, fațadele magazinelor și trecătorii erau influențați de mișcarea mașinii; intensitatea luminii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și desenul transmiteau senzații neplăcute și crude, ca viscerele expuse privirii. Am început discuția spunând că nimic nu e mai greu de desenat decât aricii de mare: atât învelișul țepos văzut de sus, cât și molusca răsturnată, cu toată simetria radiind din structura ei, ofereau prea puține puncte de sprijin pentru o reprezentare lineară. Mi-a răspuns că o interesa să-l deseneze pentru că era o imagine ce revenea în visele ei și voia să se elibereze de ea. Luându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
spatele. Numele din legendă se refereau la cei trei din față. Cephas Kalumani era înalt, cu brațele lungi și subțiri, un bărbat care ar arăta stângaci și nelalocul lui în orice fotografie. Chipul lui Mma Soloi, care stătea alături de el, radia plăcere. Era o femeie care se simțea bine așa cum era - femeia motswana tipică, muncitoare, genul de femeie care întreținea o familie numeroasă, care-și dedicase viața, fără să se văicărească, unei nesfârșite curățenii: curățenia curții, curățenia casei, curățenia copiilor. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
la Arsenal, de aici și curiozitatea lor admirativă pentru scenele descrise, nu erau noutăți, grozăvii pentru un pilot, dar făceau impresie. L-a scos din împrejurare Basarab Cantacuzino, care a intrat în mijlocul lor ca un transatlantic, uriaș, cu gesturi largi, radiind o forță și o bună dispoziție molipsitoare. Lîngă el Balbo părea un copilaș. Dacă erai răutăcios, puteai să spui că Balbo arăta ca un pitic în preajma lui Cantacuzino. În salon, domnilor, toată lumea în salon, a venit și ministrul, să fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
supus la probe minuțios pregătite. Surpriza era aceea că niciodată candidatul nu știa care sînt condițiile probei, nici dacă a trecut-o sau nu. Unii continuau să creadă că sînt în vederea Serviciului la mulți ani după ce numele lor fusese definitiv radiat din orice document oficial. Iar probele, ah, probele fuseseră puse la punct de el. Putea fi orice. Orice putea constitui o probă de verificare a stagiarului, important era să decizi: lucrul ăsta constituie o probă! Cum știe să se comporte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
astfel de minți sunt mult prea rare - căci după unii ar fi cam treizeci și șase În toată lumea - puțini sunt cei care pot distinge acea diferență. Căci pentru cei mai numeroși Aparența este totuna cu Plenitudinea“. Chipul lui Jeshua Krohal radia, căci În spusele Maestrului Își descoperea aievea gândul tainic, gândul său călăuzitor, cum că toate pe lume erau părelnice și se aflau pe muchie, Între Plenitudine și Aparența plenitudinii, și că, deci, nimănui nu‑i era dat să judece ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
caracterizează culoarea luminii - de fapt, conținutul în lumină roșie sau albastră. Temperatura de culoare a unei lumini date se exprimă în grade Kelvin (K), ce reprezintă 273 °C, plus temperatura la care ar trebui ridicat un corp negru pentru a radia o lumină de aceeași culoare cu a luminii date. Spre exemplu, temperatura de culoare de 2.773 °K a unui bec cu incandescență semnifică o sursă luminoasă echivalentă cu lumina dată de un corp negru ridicat la o temperatură echivalentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
mai supun. Dar, ca un făcut, trebui să cedeze și să fie părtașă din nou la ideea Luanei. Ieșiră în stradă și porniră spre locul de întâlnire. Reacția stupefiată a trecătorilor dădu micii năstrușnice satisfacția la care sperase. În timp ce Luana radia de mulțumire, Anita, în stare de șoc, un aragaz dacă i-ar fi căzut în cap, din ceruri, nu s-ar fi mirat. Au așteptat cinci minute, un sfert de oră apoi un ceas întreg. Luana căuta în lungul străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
îi acoperea spatele. Emanuela invitase câțiva colegi de clasă, instalase stația și magnetofonul, unchiul Dali făcuse rost de o orgă de lumini. Tinerii apărură pe rând, se acomodară imediat și învățați cu "bairamele" în câteva minute se dezlănțuiră. Mătușa Vanda radia de fericire văzând atmosfera creată în casa ei. Se tot învârtea printre invitați, încercând să le anticipeze dorințele. Într-un colț, pe o față de masă imaculată, așezase farfurii cu tot felul de aperitive și-i înghesuia să mănânce. Magnetofonul urla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
visul. Luana, meriți o bere. Nu: o sută de beri. Ieși pe hol și chemă echipa. Ea îi lăsă să-și vadă de treabă, fericită că le-a fost de ajutor. La scurt timp, Bariu intră în birou cu chipul radiind de satisfacție. La ce oră avem programată întâlnirea cu "domnul jucărie"? La trei. Perfect. După ce terminăm, ne oprim la prima terasă. Ce sărbătorim? Faptul că sărmana gospodină nu va mai alerga, bezmetică, de la un detergent la altul. Donald Veber a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
prezența celor doi bărbați din viața sa deveni sufocantă. Radu profita de îngăduința ei cu o umilință de câine. Până și Sanda, profund impresionată de calvarul prin care trecuse, se îndură de suferința lui și-l acceptă. Dar cea care radia de o fericire fără margini era Aniela. Nimeni în jur nu mai era luat în seamă. Fetița număra minutele până la sosirea lui și o dată așezat lângă ea, cei ai casei nu mai contau. Noia venea cu dulciuri și daruri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
trase de mânerul metalic al unuia dintre ele, începu să trieze plicurile mari, pline cu însemne ciudate. Degetele lui maronii erau atât de agile încât nici nu le puteai urmări. Găsi destul de repede plicul căutat, îl desfăcu și fața îi radia de satisfacție, îl deșertă pe covor la picioarele Carminei. În ele erau decupaje din ziare și reviste, unele îngălbenite de vreme, altele mai proaspete. Carmina se ridică în picioare. Citește, o îndemnă Nina, hai, hai, citește. Nu se poate, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe Elena se credea cumva părtașă, participa înfrigurată, o însoțea în minte pas cu pas, seara se simțea de-a dreptul excitată, ceva ca un tăvălug fierbinte îi cutreiera carnea, se încovoia peste pânza de olandină, dar fața toată îi radia de zâmbet. Tatăl abia de-și mai făcea simțită prezența în casă, vorbea puțin, parcă se târa neauzit prin odăi, citea ziarul, se trântea de-a lungul patului, își turna picăturile în ochi și înainte de a ațipi lăsa să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]