712 matches
-
zona artelor. Episodul polemic cu Bogdanov și companionii săi are ca explicație dorința liderilor comuniști supremi de-a nu lăsa Proletkultul într-o relativă independență față de Partidul Comunist, de a-l subordona Comisariatului poporului pentru educație. Ieșirile lui Lenin împotriva radicalismului proletcultist n-au luat sfîrșit decît după înlăturarea concurenței... Constantin Pricop îl citează pe M. Nițescu, autorul unei prime scrieri de referință în domeniu, elaborată în condiții riscante, la finalul "epocii de aur", potrivit căruia "valorificarea moștenirii culturale" s-a
Din nou despre postbelic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10101_a_11426]
-
de perioada postdecembristă "epoca de zgură", cum i se pare autorului Fețelor tăcerii, care uneori a fost minimalizat pe nedrept. în acest context, C. Coroiu ridică problema revizuirilor, "acțiuni critice responsabile de reașezare a valorilor", dar, consideră el că, prin radicalism, ajung să fie adesea demolatoare. Publicistul nostru nu e de acord cu publicarea notelor informative din Arhivele fostei Securități. Se contrazice însă imediat, când vine vorba de Augustin Buzura..., urmărit de Securitate! Nu știi ce să mai înțelegi. Dintre jurnalele
Un comentator colocvial by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8135_a_9460]
-
Caucasus din Luleå, Suedia, Plural Societies din Leiden, Politique et Sociétés din Montreal. Yaakov Landau s-a făcut cunoscut mai cu seamă prin cercetările sale asupra ideologiei și mișcărilor naționale din Egipt și Turcia , asupra panislamismului, panarabismului panturanismului și a radicalismului politic în Orientul Apropiat. De asemenea a studiat populații aflate în exil și în stare de minoritate națională și religioasă. De la începutul anilor 1990 scrie despre politica și limba în Orientul Apropiat și în lumea islamică. El a scris 22
Yaakov Landau () [Corola-website/Science/317746_a_319075]
-
presus de toate, nu consideră că literatura, cultura sînt probleme care trebuie examinate fie doar în sînul opoziției, fie doar în al puterii. Cu alte cuvinte, nu duce o politică de carantină în privința invitaților săi. Dl Zubașcu a rămas la radicalismul de la începutul anilor '90, cînd opozanților FSN li se recomanda să nu zîmbească în fața camerelor de luat vederi cînd dădeau mîna cu dl Iliescu. Nu-l putem ajuta pe dl Zubașcu să renunțe la acest fel de a gîndi pe
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13970_a_15295]
-
Iulia Alexa Feminismul este un curent de gândire care, în pofida activismului teribil, nu și-a găsit o identitate și o arie de operare în literatură prea clar definită. E existat în America un soi de radicalism literar feminist numit womanism, ce a dat, din fericire, valori de talia lui Alice Walker, sau Toni Morrisson. Pe teren românesc, acest curent de gândire se reduce la studiile de gen și la latura politică a mișcării. Se poate face
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
care nimeni nu se aștepta. Francia își cheamă îndărăt pe cei zece mii de "fii pierduți", pe luptătorii Comunei, petroliștii esilați din anul cel nefast. Ei se întoarseră de peste ocean pentru a fi primiți la sânul patriei. De un timp încoace radicalismul a început iarăși să-și ridice capul cu o nemaiauzită îndrăzneală. Adresîndu-se către conducătorii Republicei ei strigă: Voi n-ați dat grație comunarzilor, ci numai o parte din dreptul lor! ". Iar de pe tribuna Camerei și prin ziarele socialiste ei sbiară
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
asemenea măsură timpul, fiind mai degrabă contemporan cu Nichita Stănescu decât cu Maiorescu, e evident pentru oricine că vechile repere critice și-au pierdut puterea, că de altă măsură avem trebuință în aprecierea revoluțiilor artistice ale secolului XX, al căror radicalism amenință să pălească. Tocmai pentru că Eminescu Dialectica stilului este o carte sortită să iște controverse, mă grăbesc în încheiere să-i semnalez autorului două neglijențe, izbitoare întrucât distonează cu stilul său îndeobște curat și bine supravegheat și cu permanenta-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la Nichita Stănescu, C.D. Zeletin, Victor Teleucă, Svetlana Paleologu Matta și Milan Kundera. Toate într-un discurs critic extrem de concentrat, bazat pe o cercetare acribioasă, din perspectiva hermeneutică, filozofică și socială. Un prim reproș adus canonului postmodernist vizează exclusivismul și radicalismul scriitorilor grupului, credința acestora că maniera poate înlocui stilul, precum și "abuzul" comis față de Nietzsche și de Heidegger atunci când și-i aliază "spre legitimarea deconstructivismului radical" bazându-se pe faptul că aceștia au eliminat transcendența și au izgonit metafizica, fără a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în când pe liderii mișcărilor de dreapta, ea putea fi foarte bine făcută în speranța ca, prin intermediul lor, să se exercite o presiune indirectă asupra liderilor P.N.Ț. spre a-i aduce la o mai docilă atitudine“37. Teama de radicalismul social al național-țărăniștilor era însă lipsită de temei, întrucât liderii partidului erau, în același timp, - după opinia lui Hoare - anticomuniști fără excepție; ei respingeau concepțiile socialiste de orice tip și se împotriveau cu hotărâre cooperării cu oricine conta ca fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
protestant de proveniență - discursul lui Marx apărea cu atât mai adevărat cu cât eventualii emuli își anulau instinctul critic și îi regăseau mesajul în propriile vieți 131. Paradisiac în intenții și utopic în materializări, milenarismul se remarcă mai ales prin radicalismul său. Dintre toate formulele antiistorice el este singurul care participă efectiv la istorie, însă la o istorie pe care urmărește să o distrugă o dată pentru totdeauna 132. Dacă Vârsta de Aur concretizează exacerbarea libertății, dacă Utopia este o ordine împinsă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
între februarie 1991 și septembrie 1992 un „Supliment de direcție al revistei «Luceafărul»” intitulat „Nouăzeci”. În privința „direcției” susținute, sub titlul Un punct de plecare, editorialul primului număr afirmă între altele: „Generația NOUĂZECI și-a făcut ucenicia literară în perioada de radicalism etic și de reformism estetic impusă în anii ’80 de generația predecesoare”, iar accentul cade pe ideea de schimbare a paradigmelor: „Vrem să stabilim un alt raport între literatură și biografie. Dacă la moderniști literatura era supraordonată biograficului, postmodernismul optzecist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]
-
de gen Radu Cosașu, Mircea Ivănescu sau Marin Sorescu din poemele epice, precum și lipsa de aderență la formule estetice de tip Ana Blandiana, Ion Stratan sau Nichita Stănescu.” În altă ordine de idei, o trăsătură esențială a n. este considerată „radicalismul moral”, asumat și explicat de corifeii orientării. Revista „Nouăzeci” nu a fost totuși una teoretică, ci una cu deschidere predilectă către cotidianul vieții literare. Promovează texte publicistice literaturizate - după modelul caragialian -, dar și beletristică propriu-zisă (proză, poeme etc.). În afară de Cristian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]
-
Prin temperament și educație, eu unul (și cred că mai sunt mulți alții, nu-i așa?), nu prea gust nici promiscuitatea și nici refuzul săpunului. Afară de aceasta, oricât aș înțelege și chiar simpatiza diferite manifestări iconoclaste, există un soi de radicalism simplist al negației care ține și el de barbarie. Trebuie să fim solidari cu toate valorile de totdeauna și de pretutindeni ale civilizației. Asemenea solidaritate a spiritului cu propriile sale forme o exprimă atitudini ca a lui T.S. Eliot în
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
era o luptă cu un trecut repudiat În mod oficial de către partid, cu reziduurile unui trecut pe care nu-l mai cauționa nimeni - altfel spus, era o opoziție canalizată exclusiv pe un făgaș literar, cultural și estetic, fără să implice radicalismul politic, protestul sau disidența. Așa se explică faptul că nu am avut un Soljenițîn sau un Saharov, că am ratat cu seninătate toate evenimentele de solidarizare intelectuală pe care ni le oferea Timpul (1956, 1968, 1977 etc.), dar așa se
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de o tiranie prea greu de suportat... Această sinteză între principiile etice ale Porticului și cele ale Grădinii face abstracție de fizica și chiar de metafizica celor două școli. Montaigne lasă adepților Porticului cosmogonia panteistă, materialismul energetic; celorlalți le abandonează radicalismul teoriei atomiste. Morala, da, principiile etice, desigur, înțelepciunea practică - fără nici o îndoială, exercițiile spirituale, maximele referitoare la comportamentele efective - evident; dar nimic mai mult. Nici monism, nici materialism, nici politeism: Montaigne este... creștin. 16. Recuperări bigote. Despre religia lui Montaigne
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
diploma de doctor în drept. Împreună cu V.G. Morțun, transferă în 1883 redacția revistei „Dacia viitoare” de la Paris la Bruxelles. La întoarcerea în țară, în 1884, se stabilește la București și practică avocatura. Ziarist de stânga, M. se distinge printr-un radicalism ce-și are obârșia atât în temperament, cât și în formația sa în spiritul ideilor socialiste. Colaborează și este redactor la „Românul” lui C.A. Rosetti, contribuie la înființarea unui cerc de studii sociale la București și la apariția primului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288143_a_289472]
-
Gabriel. 2003. Extremismul de dreapta din România. Cluj: Ed. CRDE. Băleanu, Valer. 2001. The Dark Side of Politics in Post-Communist Romania. Zürich: Conflict Studies Research Centre. Beichelt, Timm și Michael Minkenberg. 2002. "Explaining the Radical Right in Transition". Theories of Radicalism and Opportunity Structures in Post-socialist Europe (3): 1-25. Bulai, Alfred. 1999. Mecanismele electorale ale societății românești. București: Paideia. Fătu, Mihai și Ion Spălățelu.1971. Garda de Fier, organizație teroristă de tip fascist. București: Ed. Politică. Florian, Alexandru.1995. Ideea care
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
am arătat și cu altă ocazie (2007, 5), "dreapta moderată și cea extremistă s-au întâlnit în următoarele coordonate ideologice: anticapitalism, tradiționalism, centralism, naționalism și etnicism (în diferite nuanțe). Le-au despărțit: democratismul, gradualismul și individualismul celei dintâi și totalitarismul, radicalismul, corporatismul, trăirismul, xenofobia, fundamentalismul ortodox, mesianismul și elitismul celei de-a doua. Toate aceste coordonate au gravitat în jurul unei teme fundamentale: instituirea și apărarea identității naționale...". După căderea regimului comunist, cele două direcții, protocronismul și modernismul, au fost asimilate ca
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
timp, în Europa lucrurile au evoluat într-o direcție bună, astfel încât valori precum libertate, dreptate, echitate nu mai poartă efigia națiunii. Dacă în cazul politicienilor rămași din generația interbelică prezența unor astfel de elemente ideologice este de înțeles, surpinzător este radicalismul din producțiile unor politicieni aparținând unei generații mai recente. De exemplu, un mesaj radical, aproape înfricoșător pentru un european de la începutul de secol XXI, a fost compus de liberalul Varujan Vosganian (2001, 300): "atașamentul față de ființa națională, față de valorile tradiționale
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
trage P. Cornea este că pașoptismul nu trebuie privit drept o ideologie în sensul strict al cuvântului, ci drept "o îmbinare de ideologii care nu a dobândit organicitatea unui sistem." De aceeași părere este și Nicolae Manolescu, sugerând că inexistența radicalismului ideologic duce în final la eclectism 193 noțiune ce definește cel mai bine nu numai atmosfera culturală a acelei epoci, cât și cea socială, economică etc. Cine erau însă creatorii acestor ideologii, acești pașoptiști care au revoluționat maniera de a
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
și Germania.198 În studiul său, Îmblânzirea romantismului, acesta susține teoria unei anumite disocieri în interiorul curentului ce a dominat începutul secolului al XIX-lea, identificându-se etapa numită High Romanticism romantism "înalt" pentru care autorul folosește prescurtarea HR, caracterizat prin radicalism ideologic, coerență, vizionarism, integrarea contrariilor și romantismul de tip Biedermeier ale cărui coordonate vizau integrarea valorilor domestice, idilismul, pasiuni temperate, confort spiritual, militantism. Această variantă de romantism "modificat și liniștit",199 care depășește tensiunile puternice ale fazei inițiale, intrând sub
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
VI-lea și a reginei Elisabeta I. Dar chiar dacă o parte a doctrinelor au fost preluate din cadrul protestantismului de pe continent, Biserica Anglicană rămâne cu o doctrină proprie, undeva între radicalitatea luterană și cea catolică. Întotdeauna s-a avut grijă ca radicalismul religios să nu fie dezvoltat în spațiul englez, astfel că orice grupări religioase radicale au fost respinse. Anglia a rămas spațiul în care s-a realizat o reformă care a avut drept punct de pornire o neînțelegere politică de natură
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
programatic, arată, în realitate, că textualismul a apărut, la noi, dacă nu ca modă, cel puțin ca neoavangardă pe lângă neomodernismul generației lui Nichita Stănescu. Așa se explică de ce textualiștii s-au închis în grupul lor cu un exclusivism demn de radicalismul avangardelor de la începutul secolului al XX-lea9. De altfel, ei au apărut în literatură ca "desantiști", iar desantismul ține de spiritul avangardei, nicicum de toleranța și detașarea pluralismului cultural, pe care, în schimb, le propovăduiesc în teorie. Iată de ce, împreună cu Lyotard
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
orice relație cu teologia, ca fugă spre margine, astfel încât filosofia devine gen literar ca oricare altul, satisfăcând nevoia de roman a lui Milan Kundera. Rorty decide că diferența esențială între deconstructivism și pragmatism este de ordin politic: primul tinde spre radicalism politic (political correctness), pe când cel de al doilea spre conservatorism politic 188. În vreme ce deconstructivismul american, prin Paul de Man și prin stânga culturală s-a radicalizat, pragmatismul a evitat asemenea deraieri, el fiind un "ultim stadiu dintr-o transformare treptată
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
lui Patapievici nu prea are obiect. Observatorul cultural, condus de Ion Bogdan Lefter, a declanșat o campanie de o rară violență contra unuia de al lor, în numerele 102, 103 din 2002. În ochii lui Ion Bogdan Lefter (cunoscut pentru radicalismul corectitudinii politice), noul Patapievici apare ca "antidemocrat", incapabil să priceapă "filozofia socială a postmodernității", căzut, de aceea, într-o evidentă involuție. Pentru Gabriel Andreescu, același este un "ideolog reacționar", influențat de "legionarism" și creditor al "teoriei conspirației" mondiale. Adrian Miroiu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]