423 matches
-
se referă la posibilitatea prin care oamenii creează ființe post-/transumane cu ajutorul tehnologiei genetice, al proceselor clonării sau prin dezvoltarea inteligenței artificiale. În oricare dintre aceste accepții, se păstrează perspectiva antropomorfizării, în timp ce alte voci, prezentând un grad mai mare de radicalitate, susțin emergența postumanului în alte dimensiuni, ontologice, sociale, politice, decât cele antropomorfe, pe care ființa umană nu le poate prevedea din cauza limitelor cognitive actuale. Totuși, aceste voci încearcă să speculeze în direcția acestora, în funcție de avansările științific-tehnologice previzibile, propunând predicții atât
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
îl hrănește din interior, formează împreună cu el un sistem (Merleau-Ponty, 1999, p. 249Ă. Plecând de la discursul fenomenologic al lui Merleau-Ponty, propunem o analiză a condiției postumanului, o analiză aflată în contrapoziție față de discursul transumanist discutat mai sus. Fenomenologia poate stăvili radicalitatea programului transumanist și îl poate redirecționa înspre un (postăumanism temperat și pragmatic. Astfel, prin influență fenomenologică, subliniem relevanța corporalității trăite în mod senzorial-motric și situate în spațiul virtual al cyborgului, al avatarului și al individului transgenic, atât în accepția de
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
paseismul agresiv și antisemitismul (subl. n.) lui Eminescu" sau de "experimentele isterice (subl. n.) ale unor Cioran sau Eliade". Afirmațiile lui Caius Dobrescu, venite din partea unui om ce pare eminamente etic și inhibat de extremisme ideologice, nu ne surprind, în ciuda radicalității lor sentențioase. Cum nu ne surprinde gustul său accentuat pentru implicarea etică și politică a textelor lui Goma sau Havel: Și este posibil ca opera lui Havel sau a lui Paul Goma să devină, într-un viitor previzibil, punctul de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
și în aceeași modalitate distruge structura veche, pe care se așază, pentru a crea o structură complet nouă. "Distrugerea creatoare" explică rezistența pe care o întâmpină uneori punerea în practică a inovațiilor. Rezistența la inovații crește odată cu augmentarea gradului de radicalitate al inovației. Cu cât inovația este mai radicală, implicând trecerea la noi tehnologii sau chiar la noi forme de organizare costisitoare, cu atât gradul de rezistență este mai mare. Schumpeter apreciază că inovația apare ca rezultat al experimentului în contextul
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/1439_a_2681]
-
proprietate și raporturile sociale în întreprinderi. Forțele tradiționale ocupă din nou terenul. Terenul de posibilă expansiune a comuniștilor este cu atît mai redus, cu cît politica loială pe care o practică la guvernare (opoziție față de greve, bătălia producției) a dezarmat radicalitatea exprimată de o parte a rezistenței și a clasei muncitoare atrasă spre ei. La următoarele alegeri, căderea este drastică, de la 23 de deputați ai lor în 1946, ajung la 12 în 1949. În Olanda, izolarea este și mai rapidă. Eliberarea
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
longevitatea excepțională a conducerilor comuniste occidentale începînd cu al Doilea Război Mondial. Mai mult, partidele comuniste și-au fondat identitatea pe modelul ce-l reprezenta, în ochii lor, Uniunea Sovietică, pe voința de a exprima lupta clasei muncitoare, pe proclamarea radicalității revoluționare. Mitul revoluției ruse, știrbit cu ocazia celui de al XX-lea Congres al PCUS în 1956, fisurat în august 1968, s-a prăbușit odată cu reformele lui Gorbaciov. Anii'70 vor reprezenta tot atîtea demersuri bîjbîite în căutarea noilor valori
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
sale. Privind dincolo de datele istorice, trebuie să ne aplecăm și asupra transformărilor suferite de micul rege cu ocazia acestor ample mișcări sociale. Violențele acelor zile l-au marcat pentru totdeauna, i-au influențat modul autoritar de a conduce Franța și radicalitatea cu care, odată ajuns la conducerea țării, a înăbușit orice revoltă ulterioară. În mai 1648, când au început primele mișcări de stradă, Ludovic abia își revenea după o boală grea, care era necruțătoare în secolul al XVII-lea: vărsatul de
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
Toate acestea subminează comunicarea, relațiile simple și firești dintre oameni. Pentru Kraus, cultura autentică și onestitatea erau de nedespărțit. În sinceritate, simplitate și austeritate, vedea nu numai valori morale, ci, în egală măsură, și atribute ale creației autentice. La Weininger, radicalitatea morală a lui Kraus era însoțită de o pledoarie pentru creație drept singurul țel al vieții unei ființe omenești pe deplin dezvoltate. Un crez asumat cu o consecvență nemiloasă prin sinuciderea lui spectaculoasă, după publicarea, în 1903, a cărții sale
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
să constate că, de fapt, Wittgenstein era mai mult tutorele lui decât el tutorele lui Wittgenstein. Așa stând lucrurile, Johnson a refuzat să-l îndrume pe Wittgenstein. Russell însuși se simțea copleșit nu numai de pasiunea intelectuală, ci și de radicalitatea tânărului austriac, care declarase într-un spirit strict weiningerian că lui nimic nu i se pare acceptabil în viață în afara producerii unei mari opere sau a delectării cu cele pe care le datorăm celor mai geniale minți ale omenirii. Wittgenstein
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de acord că distincția dintre „ceea ce se poate spune“ și „ceea ce se arată“ trebuie avută tot timpul în vedere pentru a putea citi bine lucrarea. Deosebiri pot apărea însă atunci când este vorba de asumarea implicațiilor acestei distincții, în întreaga lor radicalitate. Cititorului îi va fi astăzi mai ușor să accepte că despre lume ca întreg sau despre valori nu se poate spune nimic decât că nu se poate spune ceva despre acea „formă logică“ a expresiilor limbajului care le distinge drept
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
caracteristici distinctive sunt empirismul, adoptarea idealurilor de excelență ale științelor naturii și atitudinea critică față de limbaj, care favorizează un demers de factură analitică.80 Dintr-o asemenea perspectivă se pierde tocmai ceea ce conferă în cea mai mare măsură originalitate și radicalitate acestei scrieri. Cei care o împărtășesc vor trebui să treacă cu vederea contestarea explicită și subliniată a posibilității de „a spune ceva“ despre forma logică și despre limbaj, să uite toate referirile din ultimele pagini la „ceea ce este mai înalt
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
feminism sau literatură feminină. Singularitatea vocii sale nu are gen. În ce-l privește pe Eric Chevillard, considerat, pe bună dreptate de Lidia Cotea ca autorul cel mai profund și mai interesant din cei trei, revolta sa poetică rimbaldiană ilustrează radicalitatea demersului său literar, scriitura în spirală și metamorfoza permanentă, ce va afecta și corpurile personajelor sale, textele fiindu-i nesfîrșite pretexte pentru alte povestiri posibile. Din punctul de vedere adoptat de autoare, Chevillard se pretează cel mai bine la un
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
5.2.3. Stadiul fractal al simulacrului / 289 5.2.4. Primatul simulacrelor / 291 5.3. Simulacrul final America / 297 5.3.1. Hiperrealitatea și discursul său / 297 5.3.2. America un călcâi al lui Ahile? / 303 5.4. Radicalitatea gândirii și violența interpretativă / 307 Capitolul 6. O strategie neconvențională seducția / 313 6.1. Seducția o metaforă importantă a discursului baudrillardian? / 313 6.2. Etapele seducției / 317 6.2.1. Etapa rituală a seducției. Seducție pură ritual, magie și ceremonial
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
studiat în cadrul producerii de discursuri, pentru a putea extrage, pe de o parte, un nucleu de teme constitutive fenomenului, iar pe de altă parte, un set de caracteristici ale limbajului și practicii discursive postmoderne. Pericolele instituirii unor strategii discursive de radicalitatea celor postmoderne nu vor fi trecute cu vederea; astfel, de pildă, o supoziție de bază va fi aceea că, în ciuda respingerii metanarațiunilor, în discursul postmodern se pot insera concepte cu rol totalizator și legitimant, astfel încât demersul va căuta să le
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
destul de vastă, de la filosof la patafizician sau teoretician al hipermodernismului, de pildă) se regăsește și în legătură cu lucrările sale, dar și în greutatea de a-i interpreta teoriile propuse. Stilul retoric și chiar poetic de a scrie, în combinație cu o radicalitate uneori șocantă a ideilor susținute au transformat interpretarea textelor sale într-o adevărată probă de adaptare a metodologiilor și strategiilor de analiză obișnuite și a mai oferit o probă apropierii de gen dintre filosofie și literatură. Scrierile lui Jean Baudrillard
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Alan Sokal și Jean Bricmont o dată cu "afacerea Sokal" și întreaga publicistică ce a urmat apariției lucrării Impostures intellectuelles 334. Cu toate acestea, validitatea argumentelor sau calitatea raționamentelor nu pare a fi singurul criteriu după care este interpretată opera unui gânditor. Radicalitatea tezelor sale, sugestiile de lectură pe care le inserează, stilul virulent au contribuit la accentuarea asemănărilor dintre Baudrillard și Nietzsche, prezente în literatura de specialitate. La fel cum Nietzsche nu este lecturat pentru validitatea raționamentelor sale, la fel și relevanța
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
valoare-semn, care vrea să arate că mărfurile sunt evaluate și în funcție de cât prestigiu sau semnificație socială conferă cumpărătorului. Mike Gane comentează raportarea lui Baudrillard la conceptele dominante de valoare de întrebuințare și de schimb ca o critică la adresa lipsei de radicalitate a teoriilor marxiste, încă încapsulate în presupozițiile gândirii occidentale: "poziția lui Baudrillard este aceea că întreaga teorie a valorii de întrebuințare și a valorii de schimb este prinsă în presupozițiile culturale ale capitalismului: Marx nu a fost suficient de radical
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de a se fi alăturat proiectelor culturale revoluționare, localizate în revolta grupurilor marginale, care subminează puterea codului rasial sau sexual și introduc în discurs puterea valorizatoare a diferenței. Baudrillard este la această dată (în Le Miroir de la production) fascinat de radicalitatea discursului acestor grupuri minoritare, care își afirmă propriile trebuințe și valori împotriva normelor dominante ale societății, astfel încât va susține politicile de margine, micropoliticile care se concentrează pe practicile cotidiene și pe schimbările importante din domeniul discursului, comunicării, stilului de viață
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
încă o dată de soluțiile marxiste ale emancipării, care se găseau în lupta de clasă sau erau localizate la nivelul locului de muncă sau al statului. Deplasarea de la macroputere și macropolitici către micropolitici sau politicile de margine contestă o dată în plus radicalitatea teoriei marxiste, precum și capacitatea ei de a produce modificări în interiorul societăților contemporane. Din altă perspectivă, deși nu a conturat ca bază a politicilor radicale o politică a dorinței pe care, de altfel, mai târziu a criticat-o aspru (ca în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a pesimismului profund și uneori chiar a nihilismului lui Baudrillard în raport cu așteptările legate de viitor, combinate cu nostalgia pentru un trecut european care se vede acum erodat de noile forme ale civilizației americane, lipsite de sens și hiperreale. 5.4. Radicalitatea gândirii și violența interpretativă Teoria hiperrealității nu a rămas fără consecințe în ceea ce privește conceperea noțiunii de teorie, precum și a propriului discurs, care nu vrea să satisfacă criteriul corespondenței cu realitatea, ci, mai degrabă să o provoace pentru a descoperi și un
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un caz considerat simptomatic pentru fenomenul analizat, și anume cazul Baudrillard. Motivele alegerii sale sunt numeroase, subiectele tratate și modalitățile în care își alcătuiește discursul fiind două dintre cele mai elocvente. Stilul pe care l-a adoptat în scrierile sale, radicalitatea ideilor susținute, adoptarea paradoxului, a supralicitării și a multor procedee retorice și poetice demonstrează că discursul postmodern nu mai reprezintă numai un loc al argumentărilor sau al clarificărilor, ci și unul al imploziei sensurilor și al provocării. Conceptul de teorie
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și conflicte militare din 1500 până în 2000, traducere de L. Ursu, T. Moldovanu, L. Dos, R. Lupu, Editura Polirom, Iași, 2011, 612 p. 5. M. Onfray, O contraistorie a filosofiei. Extremiștii luminilor, vol. 4, 2009, Eudemonismul social, vol. 5, 2010; Radicalitățile existențiale, vol. 6, traducere de D. Petrescu și T. Culianu-Petrescu, Editura Polirom, Iași, 2011. 6. M. Eliade, Sacrul și profanul, traducere din limba franceză de Rodica Chira, Editura Humanitas, București, 1993, 204 p. 7. a) Al. Soljenițân, Arhipelagul Gulag. 1918-1956
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
sau „fundamentalism darwinist“ ar putea fi caracterizată astfel: acceptarea pledoariei pentru o recunoaștere mai largă a limitelor pe care le impun acțiunii selecției naturale o mare varietate de constrângeri și respingerea, totodată, a tendinței criticilor programului neodarwinist de a exagera radicalitatea revizuirilor necesare. Caracteristică în acest sens pare să fie analiza unui cunoscut cercetător contemporan în biologia dezvoltării, Ron Amundson. El recunoaște că rezultatele din acest domeniu de cercetare sunt insuficient integrate în sinteza evoluționistă. Amundson apreciază că selecția naturală nu
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
înfruntăm deoarece noi, Europenii, am fost aduși la porțile nihilismului pe căile filozofiei noastre și am fost aduși la porțile nimicirii pe căile științei noastre. În același timp, năruirea promisiunilor de fericire pămîntească ne-a pus față în față cu radicalitatea suferinței omenești. Aceasta nu este provocată doar de foamete, de sărăcie, de înrobire, de război. Anihilarea acestor flageluri ar suprima suferințe imense, însă nu ar rezolva problema suferinței. Există o altă suferință care se extinde, se amplifică și se adîncește
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Enciclopedic, București, 2001, p. XII. 58 Eugen Simion, Scriitorii români de azi, vol. I, Editura Cartea românescă, București, 1978, p. 400. 59 Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române. Cinci secole de literatură, Editura Paralela 45, 2008, p. 441. 60 Radicalitatea afirmației nu se justifică. În 2007, Daniel Vighi, profesor, prozator și eseist banățean propune și dezvoltă într-un interesant eseu monografic intitulat Onoarea și onorariul tocmai această abordare din perspectiva fenomenologiei multiculturalității pe care Nicolae Manolescu o consideră absentă din
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]