11,500 matches
-
numele tău spus prin rugăciune-n altă rugăciune în altar slujit de doi îngeri care se fac sînge pe spinarea albă de cuțit de cuțit albit de sînge rece și de-n clocot sînge așteptat să se facă lacrimă pe rană și din rană om nevindecat neiubit și așteptat să-și facă loc în lume ca un lăutar într-o crîșmă unde votca-și face dintr-un milion de buze un pahar
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
prin rugăciune-n altă rugăciune în altar slujit de doi îngeri care se fac sînge pe spinarea albă de cuțit de cuțit albit de sînge rece și de-n clocot sînge așteptat să se facă lacrimă pe rană și din rană om nevindecat neiubit și așteptat să-și facă loc în lume ca un lăutar într-o crîșmă unde votca-și face dintr-un milion de buze un pahar
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
de deținuți, Trupurile lor nu mai bântuie carcera și lemnul sângerat de ochiul vizetei în întuneric. Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă, Paturile mizerabile s-au dat de mult la topit și lingurile de alpaca măsoară golul isteric. Ca două surori, rana și răutatea nu mai ascund miez și coajă de pâine, ții de destinul strâns, cu mâna încleștată pe lesă, te lași târât la plimbare de câine. Ce labe puternice și ce grumaz, ce urechi ascuțite, Memoria mai ascunde de Dumnezeu
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
nu știi ce este, mușuroi, deal, munte Și mîinile negre căutînd căi florale Să nu știi de-s mîini sau trecute imperii de crengi. încoronat, acolo nu știi de este un cap ori o capcană De prins felinele mari (în rănile lor te-ai pierde. Mireasma întunericului cu adieri de mușchi verde Te-ar duce spre lacrimi ce sapă în stînci, nu spre-o apă). Rămîi în cetate, prins în mrejele ceții eterne Și-n zăpada neagră a cîmpului ars. Iarba
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
e o mare. când e prea multă sare, e ca la techirghiol, corpul te împinge în afară, nu te lasă înăuntru, te obligă să plutești în afara lui, sub piele. și e periculos să fii atât de aproape de piele. la orice rană, cât de mică, iese sufletul din dumneavoastră, de la sare, corpul împinge sufletul din el. kirilă a auzit limpede: cardiac. și atunci: nu ați înțeles bine, e colonel, domnule doctor, aparatele s-au înșelat pentru prima dată, nu cardiac, colonel, până
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
carne din carnea” părinților și „sînge din sîngele” strămoșilor; retroactiv, și ascendenții sînt sau au fost (aceia care descendentului i-au furnizat) carne și sînge. Nimeni nu poate să se rupă vreodată de portretele strămoșilor fără a-și provoca o rană sîngerîndă veșnic. Acela care alege să își scoată portrete de familie la vînzare e de-a dreptul paricid. Se spune asta chiar în piesă. Între altele, fiindcă se presupune - și, din nou, se spune - că strămoșii - întru totul superiorii noștri
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
și are, evident, (și) o altă semnificație, nu doar în sensul unei simple recuperări nostalgice a unei vârste poetice trecute. În Dragostea (1992), subintitulat poeme 1984-1987, volum cumva bilanțier, adunând restul de poeme de până la scrierea Levantului, există un poem, Rana, de care mi-am amintit citind aceste sonete: „o să suport condescendența tinerilor / o să las nasul în jos când o să vină vorba despre poezie, o să fac traduceri / ca să nu mă uite lumea, ca să pară că mai trăiesc, / sau o să-mi public
Oldies but goldies! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13232_a_14557]
-
telesenator? „Că Păunescu îmi scrie «Dragă Doamnă Monica» nu e decât un accident pe parcurs. E drept, dezagreabil. Îl preferam când, plin de ură, cerea să fim V. și cu mine, crestați cu cuțitul, să ni se pună sare peste rană ca să ne audă țipetele țăranii României.” Când același Păunescu este ales să facă parte din delegația parlamentară română la Consiliul Europei (nota din 3 februare 1993), verdictul e scurt: „Trop c’est trop! ” Chiar atunci, Doina Cornea era chemată în fața
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
din flashbackuri și viziuni de viitor. Romanul, din care prezentăm cîteva fragmente, urmează să apară în colecția „Biblioteca Polirom”, coordonată de Denisa Comănescu, și va fi lansat odată cu premiera filmului în cinematografele noastre. Inman își primise și el porția de răni în luptă, lîngă Petersburg. Cînd cei doi camarazi aflați în apropiere i-au smuls hainele și s-au uitat la rana de la gît, și-au luat un solemn rămas-bun de la el, în gînd, așteptîndu-se să-l vadă murind. O să ne
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
Denisa Comănescu, și va fi lansat odată cu premiera filmului în cinematografele noastre. Inman își primise și el porția de răni în luptă, lîngă Petersburg. Cînd cei doi camarazi aflați în apropiere i-au smuls hainele și s-au uitat la rana de la gît, și-au luat un solemn rămas-bun de la el, în gînd, așteptîndu-se să-l vadă murind. O să ne reîntîlnim într-o lume mai bună, și-au spus. Dar Inman a izbutit să rămînă în viață pînă la spitalul de
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
spital, doctorii l-au examinat și-au ajuns la concluzia că nu pot face mare lucru. S-ar putea să supraviețuiască sau s-ar putea să moară. I-au dat o cîrpă cenușie și un lighenaș să-și spele singur rana. În acele prime zile, cînd a devenit destul de conștient încît să se poată îngriji, își freca gîtul cu cîrpa pînă cînd apa din lighean căpăta culoarea crestei de curcan. Mai tîrziu, beregata lui a hotărît să se vindece. Dar de-
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
numele și le psalmodia în gînd, asemenea cuvintelor unor farmece și descîntece menite să izgonească relele de care te temi cel mai mult. Cîteva zile mai tîrziu, Inman a plecat din spital și s-a dus în oraș. Îl durea rana de la gît de parcă i-ar fi fost legată o sîrmă înroșită în foc de la beregată și pînă la testicule, vibrînd puternic la fiecare pas. Dar picioarele îi erau zdravene, lucru care îl îngrijora. De îndată ce ar fi fost considerat apt de
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
parte și pe cealaltă. S-a ridicat în picioare, a împăturit scrisoarea, apoi și-a pipăit tăietura adîncă de la gît, care prinsese crustă. Doctorii afirmau că se vindeca rapid, dar el simțea că ar putea să vîre un bețișor în rană și să-l scoată pe partea cealaltă, fără să întîmpine mai multă rezistență decît la un dovleac fleșcăit. Dar pe stradă, cînd s-a dus să pună scrisoarea la cutie, și apoi pe drumul de întoarcere la spital, picioarele lui
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
evidența că rotițele supapei-mecanism ronțăie mai ales plevușca, dacă nu chiar indivizi care n-ar fi meritat tratamentul public la care sunt supuși. E, însă, inevitabil să se întâmple astfel. Atunci când ai pornit o operație chirurgicală, înainte de a ajunge la rana propriu-zisă trebuie să treci și prin niște țesuturi sănătoase. Pe de altă parte, e o adevărată calamitate că destule personaje de prim-plan ale societății civile au jucat fraudulos. Nefericitul caz Doinaș constituie doar cea mai recentă dezamăgire dintr-o
Procesul comunismului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13316_a_14641]
-
cer exigențele Mileniului Trei, încă n-am avut parte. De abia de acum se cer construite. Dar nu prin gâlcevi infantile de genul cine a fost primul sau care a fost mai ticălos vom reuși, nu prin eterna răscolire a rănilor istorice, ci împreună, rațional și convenind că nu numai unii, ci toți cei ce și-au îngropați aici părinții, moșii și strămoșii, au dreptul să se considere, și chiar sunt, „stăpânii” acestei patrii. E timpul să începem această construcție pe
Un test de neocolit by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/13335_a_14660]
-
și ademenește cu melodiile sale tîmpitele de ciori/ un copil înoată voinicește printr-o piatră extrem de lungă/ un copil strivește sub călcîie branhiile unui pește păros/ un copil o cere în căsătorie pe Scufița Roșie/ un copil își pune pe rană o aripă de fluture/ un copil dorește să-i crească mustăți ca atare își lipește o rîndunică sub nas” (Un copil). Ce e acest copil căruia i se închină un imn jemanfișist decît un poet in statu nascendi? Un poet
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
de aceea, n-am văzut, până la urmă, struțul. Ulterior am mai însumat câteva rateuri majore, cărora cu chiu cu vai le-am supraviețuit superb... Tragedia fundamentală a anilor �30-'40 ar fi fost, în viziunea lui Iordan Chimet, problema minorităților, rană necicatrizată a secolului al XIX-lea, prilej de a aborda delicatul contencios al antisemitismului. întru care, un întreg capitol - Stelă funerară pentru Draculaland - discută contribuția regelui Carol al II-lea - condotier balcanic! - la alterarea sistemului democratic în România. Sunt numite
Falii tectonice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12040_a_13365]
-
instituie, de cele mai multe ori, în șef de școală, sărbătorind, cu fiecare ocazie, racolarea cîte unui prozelit. Originalitatea lui e dictatorială, sacrosanctă. Orgoliul lui, cu cît e mai profund, cu atît mai mult roade, ca unul dintre acei acizi ce curăță rana, devorînd însă țesuturile, ori ca o insolență a vanității îmbrăcată în haine de sărbătoare. Oglindă prea apropiată, în care nu vede altceva decît pe el însuși, misionarul a ocupat mare parte dintre fotoliile de protocol ale muzicii savante, de la cele
Originalitatea călătorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12077_a_13402]
-
și, pe de-asupra, mai e și danubiano-pontică... 2.După ce a fost acuzat de imoralitate cu partidul său cu tot în fața camerelor de filmat de către Domnul Băsescu, președintele PUR-ului a pus de-o ședință cu scopul de a obloji rana respectivei jigniri. S-a dovedit că, mic-mic, dar cu resurse inepuizabile în ceea ce privește "jocurile de societate politică", partidul a știut să treacă peste incident aplicând și de această dată înțeleapta, mustoasa și simpatica sa tradiție cameleonică. Președintele său, cu frumoasă generozitate
Prefecți, șampanie și priviri chiorâșe by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12122_a_13447]
-
sistemul său de valori, tipurile de prostie și comportamentul prostului pus în fața libertății de opțiune. Ideile lui Cristian Bădiliță sînt, de fiecare dată, clare și tranșante, dar spiritul său este departe de a fi unul iacobin. Deși pune degetul pe rănile spirituale ale timpului nostru, eseistul manifestă, de fiecare dată o infinită înțelegere pentru oameni. După căderea comunismului au apărut mulți viteji însetați de sînge, gata să-i calce în picioare pe toți cei susceptibili să fi servit într-un fel
Înțelepciunea justițiarului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12598_a_13923]
-
locului, cu firesc răsunet în oameni. Scriitorii din dreapta Prutului, Gib Mihăescu, Radu Tudoran au surprins acest "exotism" în proze de mare valoare. Rămânând clar, în subsidiar, că cele două decenii de reunire cu patria mamă nu izbutiseră a vindeca vechile răni ale unei înstrăinări de mai bine de un secol. Mai gravă a fost situația în anii comunismului în România, când relațiile cu Basarabia au fost sistematic obstruate, cu rare penetrări. Răstimp în care, în Moldova asuprită se ducea lupta mai
Prin măgurile și vâlcelele unei antologii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12627_a_13952]
-
obiectivitatea e autentică, atunci lumea descrisă e una maladivă. Deja obiectele aveau simptome animiste într-un mod patologic în poezia pre-2000 a lui Vișniec: "lucrurile își veneau încet în fire/ după îndârjirea cu care mă gândisem la ele/ își cercetau rănile și se numărau/ unele pe altele" " Eu tot la adevăr, bine și frumos. În Poeme ulterioare și în cele inedite, obiectele părăsesc de bună voie balamalele gravitației și încep o viață a lor: "nimeni, nimic, niciunde/ atâta știa să spună
Economie de cuvinte by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12696_a_14021]
-
de dușmani care nu mai vin, nu prea iubitoare de naționalități conlocuitoare și mîndră de propria cultură. Cultură care suferă însă de maladii vechi și nevindecabile: crede în ierarhiile de vîrstă, preferă atacul la persoană în disputele polemice, își linge rănile umilințelor comuniste înălțînd stindardul rezistenței prin cultură, are rectitudinea vertebrală a unei amibe și-și plînge gloria de altădată. Tînăr, scriitorul proclamă dreptul la exprimare al generației sale și despărțirea de miturile trecutului anchilozat; o face cu virulență aproape inconștientă
Vocația esteticii de atitudine by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12790_a_14115]
-
am copilărit cu sonoritățile astea în cap pentru că cei mai buni prieteni ai părinților mei sînt de acolo. Am petrecut un Crăciun de basm la Săpînța în 1990, cu colegii mei de facultate, ca să ne plîngem și să ne lingem rănile după bătăile și umilințele acelui an. Am simțit refugiul, am simțit protecția tandră și fermă a celor din cetate. Dramatismul, tînguirile, disperările de acolo, bocetele, țipetele, frisonul plenar al iubirii din acel spațiu al Maramureșului sînt în cîntecele și în
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
era cine știe ce merit să vezi... Se vedea de la o poștă. Meritul era să nu minți. (Cu Aragon fusese altceva). Contrar lui Rabelais, un robust, viziunea asupra corpului uman a lui Celine este maladivă. Traumatismul războiului, handicapul operației grele făcută după rana căpătată în Flandra, avea să pună pecete nu doar pe viață, dar și pe scrisul său. În Greața lui Celine, articol publicat succesiv în iulie și august 1962, în NRF, semnat de Jean Pierre Richard, corpul omenesc este văzut drept
Fraza lui Celine (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12811_a_14136]