602 matches
-
decât toți: nu ți-ajunge una, te gândești la o mie!“ „Niște mitocani!“, am insistat, ferindu-mi tristețea sub straturile veseliei. „Iritanți, dar necesari.“ „Ne-am lipsi liniștit de voi: n-am mai avea motive de competiție, și nici de ranchiună; ne-ar dispărea și gelozia, cu care ne chinuim atâta, din cauza voastră, bineînțeles. Societatea perfectă, ce mai.“ „Matriarhatul cucoanelor reunite.“, am zis. „Coșmarul postmodern, scăpat pe străzi în capot și cu făcăleț!“ „Ticălos universal!“ Am luat-o la picior, urmărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
toată regula între ei. Cei originari din Nordul Italiei îi acuzau pe cei din Sud că nu muncesc suficient și nu fac treabă așa cum trebuie. Mulți dintre ei era stabiliți în Elveția de mai bine de 50 de ani, dar ranchiuna regională era încă activă între ei. Nino a trebuit să lase foarfecele din mână și țigara din gură pentru a calma spiritele. Un tuns la Nino se încheie pe o notă retro. O veche casă de marcat cu manivelă domină
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
De fiecare dată când îmbrac uniforma obligatorie (un tricou larg, cam lălâu, pe care scrie cu verde DOSIM), nu mă pot abține să nu mă gândesc că miezul raportului cu Occidentul se găsește în felul în care izbutești să stăpânești ranchiuna ce se naște în tine, atunci când tu, un sclav modern, trebuie să ceri voie proprietarului biroului, de aceeași vârstă și pregătire cu tine, să te lase să treci fugar cu aspiratorul. Vă despart câteva mii de franci la salariu și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
eram anunțat la sfârșitul scrisorii: vous êtes dévoué, mais pas à la hauteur. (Sunteți devotat, dar nu la înălțimea misiunii cerute cam așa ar suna în românește). Jur că nu sunt supărat scriind aceste rânduri. Geniul limbii franceze a învins ranchiuna. "Înțelegi de ce m-am întors în România? De aia m-am întors, pentru că este o realitate mai puternică decât realitatea pe care o trăiesc eu zi de zi în lumea așa-zisă mare. Nimic nu pare real până nu este
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
oriental față de cel occidental este prea complexă pentru a putea fi descrisă prin formule globale de simpatie sau antipatie. E ceva ca o înșelăciune în dragoste. Se pare însă că în acest caz rămân câteodata urme de sarcas și de ranchiună". (Czeslaw Milosz La pensée captive, Editura Gallimard, edition poche,1998). 20 august 2002 Cocktail Molotov cu melancolie. Plouă și ascult Dinu Lipatti interpretând Chopin. Răsfoiesc o carte minunată a lui George Steiner, After Babel, Aspects of Language and translation, tradusă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cum urcă și coboară ezitant scările cu farfurii pline de ouă ochiuri și pâine coaptă la toaster. Atunci când știu să prepare un ou ochi am văzut și cazuri disperate, toți băieții prezenți în bucătărie uitându-ne la neputincioasă cu nedisimulată ranchiună sexuală. Lungi discuții amicale în bucătăria noastră comună cu studenții nemți, austrieci, francezi etc. Cea mai mare parte a lor sunt veniți en echange, schimb interuniversitar. Stau aici în Canada pe o durată maximă de un an de zile. Majoritatea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cultură generală cvasi-nulă, un conformism al gândirii îngrozitor, scrie zeci de pagini în care nu se zărește nici măcar o singură idee originală textele ei duc cu gândul la manualele de "dezvoltare personală" destinate cadrelor obosite din multinaționale. Fără urmă de ranchiună, ci doar cu îngrijorare, mă întreb ce le va transmite ea studenților săi, cum îi va forma ca viitori intelectuali, ca oameni? Criza lumii academice contemporane este în primul rând o criză de transmitere a cunoștiințelor. În sensul fizic cel
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
servitorul meu, da. Știe să citească scrierea părinților lui. Mecanicul se Îndepărtă pentru scurt timp, după care reveni Însoțit de un tânăr de o statură mijlocie, cu pielea măslinie și cu trăsăturile ascuțite ale cuiva chinuit de foame și de ranchiună. - El e Amid, capturat În largul coastei egiptene. L-am salvat de la vâsle când am descoperit că se pricepea la prelucrarea metalelor. Dar nu știu dacă Îmi poartă recunoștință pentru asta. Bătrânul Îi Întinse sclavului angrenajul, arătându-i Înscrisul. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
priorilor li se interzice să Își părăsească odăile pe toată durata mandatului? Crezi că legile sunt valabile numai pentru ceilalți, cinstiții fii ai poporului care te-au ales ca reprezentant al lor... pentru Încă vreo câteva zile? Lapo subliniase cu ranchiună ultimele cuvinte. - Pentru Încă vreo câteva zile, ai zis bine, replică poetul. Dar, pentru aceste câteva zile, poporul Îmi dă puterea și autoritatea să mențin carul Statului pe o cale dreaptă și să resping uneltirile traficanților și intriganților. Care ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
regale și interesante Ce-și construiesc, prin mine, fericire. Mă iluzionez de multă vreme Cu gândul că devin irezistibil, Dorit, chemat, cântat și compatibil Sau o soluție a multor scheme. rândul doi scot capul, fac și nazuri, Trezesc resentimente, chiar ranchiune, Eventual pornesc mișcări nebune Spre-a rezolva mult discutate cazuri. În jurul meu trăiesc pioni credibili, Ei se transformă, logic, în regine, Și-mi spun să îi tratez cum se cuvine, Ca pe eroi integri, incredibili. Ei fac dezmăț dintr-o
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
întreprindere intelectuală. Și iată-i și pe ei, în sala de bal, bătrânul Einhorn înfășurat într-un fel de manta militărească, cenușie, arătând ca posesorul unei glorii apuse ce se asemăna cu aceasta de acum și care privește fără vreo ranchiună specială, dar cu înțelegerea omului care știe cum merg lucrurile, cum această glorie trece dintr-o mână într-alta. Mi-a spus: Arăți foarte fercheș în fracul ăsta, Augie. Tillie m-a sărutat, luându-mi fața în mâinile ei tuciurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
gloanțe. Era foarte mândru și nervos și își rodea unghiile. Avea pielea capului golașă, strălucind ca un fel de lumină blândă pe solemnitatea chipeșă a feței lui, mereu bărbierită cum se cuvine. Avea nasul drept, gura cu o linie de ranchiună plină de tandrețe, și sprâncene negre, continue, ilustre. Să mă ia naiba dacă n-arăta exact ca portretul poetului D’Annunzio pe care l-am văzut cândva. Bea și rămăsese fără un sfanț, și avea și el să fie arestat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
să spui, măi, gunoiule! Cazac împuțit! Eu îmi dezgolesc aicea sufletul și tu... El nu voia de fapt decât să transfere starea de suferință asupra persoanei lui. Cu capul lui golaș și nasul lui roșu și gura lui plină de ranchiună. Nu era chiar un ticălos. Și era până la urmă în firea lucrurilor. Doar și el avea o viață. Ședea acolo fără nici o speranță. Mirosea ca o marcă de pudră de picioare expirată pe care o avusesem pe vremuri acasă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Mâine mergem la mormântul lui. Raluca: Miki, te iau cu mine dar jură că acolo te împaci cu Grivei. Miki: Mă împac de dragul tău. Și...și...pentru că mi-a salvat viața de două ori. Raluca, îți mulțumesc. Ana: Bravo Miki, ranchiuna nu ajută pe nimeni, aduce doar necazuri, izolare... Tabloul III Lupul și Vulpea se întâlnesc în pădure, pe o cărare; amândoi sunt hămesiți de foame Vulpea: Bună! Unde-ți sunt manierele, Lupule? Lupul: Le-am lăsat în curtea pădurarului. Coană
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
fi trucate ― replică el imediat. Fata nu mai răspunse nimic, astfel că Gosseyn abandonă subiectul Crang. ― Și tatăl tău? ― Tata ― răsună glasul ei calm ― credea că Mașina se înșelase refuzându-i avansarea în ciuda diplomelor sale. Când eram mică îi împărtășeam ranchiuna. Am refuzat orice contact cu non-aristotelianismul. Dar, după mine, el a mers mult prea departe. Și m-am revoltat când am început să înțeleg că, în spatele remarcabilei personalități, cred că admiți că era o personalitate, se ascundea un om căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
lucru Îl Întristă, căci era și mai Îndepărtată, mai de neatins. Își dădu seama prea târziu că, În anii aceștia, ceva Îl despărțise de ele. Încet-Încet, dar irevocabil. Ridicase Între el și femeile lui un zid de neînțelegere și de ranchiună, de neîncredere și indiferență. Și nu știa cum să repare. Își adună ultimele puteri, Îi mulțumi În grabă președintelui pentru veștile pe care avusese bunăvoința să i le comunice - se prefăcu că Îl crede Într-adevăr pe președinte când Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
laudă destul și nu-l invidiază, ba că-l invidiază și-l bîrfesc și vorbesc despre el prostii... CÎnd nu i s-a părut lui ba că dracu’, ba că lacu’, chestie care l-a umplut de nesiguranță și de ranchiună? CÎnd și-a Întors el greșeala din drum? CÎnd n-a suferit el de ambîțuri? CÎnd generozitatea, atunci cînd s-a Întîmplat să fie, a fost răsplătită cu altceva decît cu bătaie de joc? Da, invidia asta e lucrul dracului
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
singură În cabinet, se apuca și ea de cîntat - și cînta Îngrozitor de fals. Între timp, amintirea serii ratate de la Calea Luminoasă se estompase cu destulă ușurință și, ce e mai curios, Daisy se purtase după aceea fără nici un pic de ranchiună, ba chiar Îi arăta parcă un plus de simpatie maiorului. CÎnd se Întîlneau, Îi zîmbea extraordinar de amabil, deși cu un aer ușor echivoc. Firește, nu se punea problema să mai Încerce și o a doua aventură Împreună. Ce se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
se pare oribil. Iată cum i se pare Étiemble, prin intermediul unei scrisori trimise către Brasillach: „atât de otrăvit de ură, că aproape-ți vine să te rogi din dezgust. Într-atât de oribil e spectacolul oferit de cel ce împinge ranchiuna până la delir” (III, 160). În același timp, Cioran crede că ura este motorul istoriei: „Să suprimăm ura înseamnă să ne privăm de evenimente” (III, 346). Și, deși uneori face apologia mortificării, altădată vorbește despre cei vanitoși, care doresc să strălucească
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
aș bucura de un echilibru perfect” (I, 36). Poate că, în loc să urle Ă să înțelegem urletul ca forma pură a disperării?! Ă, Cioran își lasă trupul și sângele să clocotească. Oricum, după ce spune ce spune despre urlet și vorbește despre ranchiună ca despre un dat fundamental al umanității, se înțelege, și al lui, Cioran mărturisește: „Una peste alta, viața e un lucru extraordinar” (I, 36). Nu întâmplător, Cioran vorbește despre spectacolul sau despre comedia furiei. Omul fără cauztc "Omul f\r
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
un defect, ci dimpotrivă un farmec al acestei opere. Asemenea porniri pasionale, asemenea vindicte platonice și asemenea aluzii revendicative găsim și la Iorga. Ele au, la amândoi, ceva debonar și naiv, dezarmant, simpatic, lipsit de acrimonie (chiar dacă nu și de ranchiună). Bineînțeles că Marino nu are dreptate să disprețuiască în bloc cronica literară, foiletonismul, faptul de a scrie, bunăoară, despre Ileana Mălăncioiu, și în genere aplicația la operă ca fenomen concret și actual. În ce mă privește, nu sunt deloc de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
modului de educație: școala trebuie să fie „organizată ca o comunitate”, iar această comunitate „trebuie să se întemeieze pe o libertate activă și disciplinată, care să ducă la învățământul solidarității” (Ionescu-Pașcani, 1925, p. 11). Numai în felul acesta, gelozia, invidia, ranchiuna vor fi înlocuite cu „bucuria izbânzii izvorâtă din muncă”. Clasa de elevi va fi compusă atunci din elevi amabili, serviabili, „cu interes și încurajare pentru cei slabi”. O astfel de școală, crede autorul acestui program formativ, „va scoate oameni... cari
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
spui. Acum, se pune întrebarea: se poate descurca mai bine în politică decât în viața privată? Dacă poate fi util, în ciuda sufletului său urât, va trebui să-l folosești, oricât de antipatic ar fi. Va trebui să treci deseori peste ranchiuna și dezgustul cele mai îndreptățite, cele mai motivate, când cel care le merită se poate dovedi un instrument util. Guvernarea este adesea mai bună cu ajutorul inamicilor decât cu al prietenilor. Aș spune chiar că nu trebuie niciodată să ne luăm
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
spui. Acum, se pune întrebarea: se poate descurca mai bine în politică decât în viața privată? Dacă poate fi util, în ciuda sufletului său urât, va trebui să-l folosești, oricât de antipatic ar fi. Va trebui să treci deseori peste ranchiună și dezgust, cele mai îndreptățite, cele mai motivate sentimente, când cel care le merită se poate dovedi un instrument util. Guvernarea este adesea mai bună cu ajutorul inamicilor decât cu al prietenilor. Aș spune chiar că nu trebuie niciodată să ne
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
deformate de o abuzivă tușă sociologizantă. Plin de rele umori, șarjând gros și într-o scriitură întortocheată, indigestă, păcate ale vieții de provincie, romanul Condicar de lume nouă (1935) nu poate ascunde o dorință de răfuială. Înveninări, răutăți, ricanări și ranchiune trădează sensibilitatea ulcerată a unui inadaptabil părăsit de iluzii. SCRIERI: Oglinzi aburite, Craiova, 1918; Galerii de ceară, Craiova, 1924; Amurg prin vitralii, în Eugen, Paul și Savin Constant, Poezii, Craiova, 1926; Cu dalta pe lespezi, Craiova, 1928; Punte peste veacuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]