452 matches
-
de beton ale peronului, întâmpinând singurul pasager care coboară în haltă. Bărbatul măcinat de gânduri, uită să o salute - cum făcea odinioară; nici măcar n-o privește deși ea îl îmbrățișează cu drag: ”Bine te-ai întors, Lisandre!” Grăbit, își aranjează ranița pe spate, își încheie cu grijă haina, ridică gulerul, îndeasă basca pe ochi - cumva mai pe-o sprânceană, cum se purta ... Citește mai mult Barajul orizontului cu greu mai face față presiunii; dincolo de el, noaptea borborosește furioasă: ”Vine, dă-mi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
de beton ale peronului, întâmpinând singurul pasager care coboară în haltă. Bărbatul măcinat de gânduri, uită să o salute - cum făcea odinioară; nici măcar n-o privește deși ea îl îmbrățișează cu drag: ”Bine te-ai întors, Lisandre!” Grăbit, își aranjează ranița pe spate, își încheie cu grijă haina, ridică gulerul, îndeasă basca pe ochi - cumva mai pe-o sprânceană, cum se purta ... IV. HAINA, de Mihaela Suciu, publicat în Ediția nr. 672 din 02 noiembrie 2012. - Fa Leano, m-a sunat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
o armă în speranța venirii unui moment prielnic când o vor folosi. Există un aspect care nu trebuie scăpat din vedere atunci când se discută despre acest fenomen, și anume componenta creștină manifestată în cazul tuturor acestor grupări. Fiecare partizan în ranița în care își purta arma avea Sfânta Scriptură sau cartea de rugăciuni. În jurnalul lui Vasile Motrescu, unul dintre partizanii bucovineni sau în mărturiile celor ce și-au scris memoriile apar episoade în care ei povestesc cum se rugau și
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
în întunericul cel mai de jos, de atunci ochii mei se tot miră, ca aerul tulburat de pe pe liră. Gravate cu migală de bijutier, sunt fără semănare sub cer, floarea de mină și Poezia, amândouă gemene cu veșnicia... POEZIA DIN RANIȚĂ Și eu port în ranița mea poezii, Așa e soldatul și nu am ce face, Pe front, în tranșee, între noapte și zi Cuvântul meu luptă mereu pentru pace. Pe front în tranșee, între viață și moarte Poetul își apără
POEME DE PRIMĂVARĂ de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 814 din 24 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345385_a_346714]
-
jos, de atunci ochii mei se tot miră, ca aerul tulburat de pe pe liră. Gravate cu migală de bijutier, sunt fără semănare sub cer, floarea de mină și Poezia, amândouă gemene cu veșnicia... POEZIA DIN RANIȚĂ Și eu port în ranița mea poezii, Așa e soldatul și nu am ce face, Pe front, în tranșee, între noapte și zi Cuvântul meu luptă mereu pentru pace. Pe front în tranșee, între viață și moarte Poetul își apără neamul și țara, Glonțul în
POEME DE PRIMĂVARĂ de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 814 din 24 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345385_a_346714]
-
pentru pace. Pe front în tranșee, între viață și moarte Poetul își apără neamul și țara, Glonțul în inimă trece prin carte, Moartea lui e mereu primăvara... Atunci din mugurii cei mai târzii Sufletul învlăstărește anume Și eu port în ranița mea poezii, Precum soldatul fără de nume... STEAGUL „O, apără-ți steagul cu orișice preț...” (Traian Dorz) El de copil mi-a fost drag Și o să îmi fie mereu, Nu există adevăr fără steag, Nici credință fără Dumnezeu! Un altul asemenea
POEME DE PRIMĂVARĂ de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 814 din 24 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345385_a_346714]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > ARIPI DE DOR Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1951 din 04 mai 2016 Toate Articolele Autorului S-a risipit din fulgere uitarea strivind sub raniți de tăcere vina, ostatici prinși în rădăcini de zarea ce dorului i-a șters din ochi lumina. Coboară peste liniștea din gânduri icoane ce-au zidit sub mir păcatul, și-n goana noastră împletind tributuri ne plânge peste suflet lin
ARIPI DE DOR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376523_a_377852]
-
II. - TAINĂ ȘI TĂCERE, de Mihai Merticaru , publicat în Ediția nr. 2125 din 25 octombrie 2016. TAINĂ ȘI TĂCERE ... am intrat în lumea aceasta pe calea robilor înotând prin apa tulbure a îndoielii și a suspinelor în spate ducând o raniță plină cu temeri cu blesteme și păcate ancestrale duios călcând pe jar și pe spini fericit că numai o săgeată bine-ascuțită mi-a rămas înfiptă între coaste mândru că n-am scăpat niciodată în noroi crucea pe care urma să
MIHAI MERTICARU [Corola-blog/BlogPost/376074_a_377403]
-
al iluziei găunoase tânjind cu petulanță după o străfulgerare de absolut și o așchie de liniște ... Citește mai mult TAINĂ ȘI TĂCERE... am intrat în lumea aceastape calea robilor înotând prin apa tulburea îndoielii și a suspinelorîn spate ducând o raniță plină cu temericu blesteme și păcate ancestraleduios călcând pe jar și pe spinifericit că numai o săgeată bine-ascuțitămi-a rămas înfiptă între coastemândru că n-am scăpat niciodată în noroicrucea pe care urma să fiu răstignitamețit de simfonia minciunilor fulgurantede sub
MIHAI MERTICARU [Corola-blog/BlogPost/376074_a_377403]
-
era sigur de o plimbare plăcută. Mersese până pe Valea Cerbului, voind să se întoarcă repede. Nu era decât un raid de rutină. Știa diverse zone cu ciuperci, le vizita an de an făcându-și provizii pentru sezonul rece. Își pregătise ranița care era ceva mai încăpătoare, comodă, cu baretă de susținere pe șolduri luată de fiecare dată când pleca în pădure la cules. Trecuse de cabana „Gura Diham” în susul ei și în scurtă vreme își făcuse plinul. Satisfăcut de recolta adunată
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
acolo, dar niciodată nu se oprise pentru un popas, dar țigara ...e țigară. O piatră mai lunguiață în formă de paralelipiped dreptunghic, cu marginile știrbite și foarte puțini mușchi pe ea, „ îi făcu cu ochiul” îmbiindu-l la odihnă. Abandonă ranița nu prea grea, voind să stea mai comod, scoase țigara din pachet, o aprinse și trase cu nesaț fumul rotindu-și ochii în jur. Curios, piatra parcă mai avea surori. Existau încă vreo câteva, dar ceva mai mici, mai scurte
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
Curios, piatra parcă mai avea surori. Existau încă vreo câteva, dar ceva mai mici, mai scurte și așezate ca într-un semicerc de parcă asigurau paza celei mai lungi. Cum de nu observase acest lucru până atunci ?! Eh, bine că avea ranița plină și gustul țigării trebuia savurat fără alte gânduri. Mai trase un fum ... I se păruse, sau ... piatra pe care se așezase emana căldură din ce în ce mai mult, aproape arzând, silindu-l să se ridice. Măi, să fie... Se uită iar în
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
uită iar în jur și descoperi o buturugă ceva mai departe, pe care să se mute. Mai puse odată mâna pe piatră și simți că abia atinsă, vibra ușor și aproape că îl frigea. Nu știa ce să creadă... Luă ranița și se așeză având ochii ațintiți la locul pe care stătuse. Nu mai pățise așa ceva... piatră caldă ... cum și ce putea să o încălzească atât de mult ?! Mijind ochii, mai trase încă un fum cu sete privind uimit, zâmbind... Ce
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
accidental ?! Noianul de întrebări nu mai contenea... Mai încercă încă o dată „temperatura” pietrei principale și constată că devenise rece, de parcă nimic nu se întâmplase. Verifică telefonul. Imaginile se derulau așa cum erau înregis- trate. Atunci ?!!! Misterul era deplin. Gânditor își luă ranița în spate și privi la pietrele care erau ca și înainte. Trebuia să revină ... Drumul până la mașina parcată pe o margine a drumului, l-a parcurs cu repeziciune, des- cuie portbagajul punând înăuntru ranița. Abia aștepta să ajungă acasă, să
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
Misterul era deplin. Gânditor își luă ranița în spate și privi la pietrele care erau ca și înainte. Trebuia să revină ... Drumul până la mașina parcată pe o margine a drumului, l-a parcurs cu repeziciune, des- cuie portbagajul punând înăuntru ranița. Abia aștepta să ajungă acasă, să descarce imaginile, dar mai întâi trebuia să răstoarne ciupercile în chiuvetă și să le asigure apă pentru a nu se usca gândindu-se că o să petreacă ceva timp în fața monitorului Privi la ceas și
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
structura identică a universului sensibil”. Elementele disjuncte vor fi în continuare apropiate, prin metaforele poetice, prin organizarea matematică, dar și prin înseși activitatea și viața lui B.: nonconformist inepuizabil, sergent în toate războaiele, mereu cu câte o provocare proaspătă în raniță. Una fiind și colaborarea, după 6 septembrie 1940, în presa legionară, „accident” regretat ulterior, însă nu suficient de convingător. Temperamentul său coleric, „reactiv”, orgolios și susceptibil, e bine fixat în polemica antologică - nu numai de idei, ci și de afecte
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
rotunde, care trebuiau să-i ajungă în primele zile de călătorie. Era deja îmbrăcată ca o rusoaică, iar la gară, în asaltul violent și dezordonat asupra vagoanelor, nimeni nu a luat-o în seamă pe femeia aceea tânără, care, aranjându-și ranița pe spate, se zbătea în zvârcolirile frenetice ale șuvoiului omenesc. A plecat și a văzut tot. A sfidat nemărginirea acelei țări, spațiul de necuprins în care se împotmolesc zilele și anii. Înainta, totuși, bâjbâind în timpul acela stătător. Cu trenul, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Charlotte locuia la parterul unei case vechi de lemn. An după an, de un secol încoace, pământul se înălța imperceptibil, iar casa se scufunda, așa încât fereastra odăii sale abia depășea nivelul trotuarului... Au intrat în tăcere. Fiodor și-a pus ranița pe un scăunel, a dat să vorbească, dar n-a spus nimic, doar a tușit ușor, ducându-și degetele la buze. Charlotte a început să pregătească de mâncare. S-a pomenit răspunzându-i la întrebări, răspunzând fără să se gândească
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Urmele roz ale unei cusături îi înconjurau un umăr, pierzându-se pe piept... Printre lacrimi, a privit odaia parcă pentru prima oară: o fereastră jos la pământ, buchetul acela de mărar venind deja din altă perioadă din viața ei, o raniță de soldat pe un scăunel lângă intrare, niște cizme mari, pline de praf roșu. Și, sub un bec gol și spălăcit, în mijlocul acelei încăperi pe jumătate îngropate în pământ - trupul acela de nerecunoscut, parcă sfâșiat de rotițele unei mașini. Fără
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
desigur stările de lucruri fuseseră pentru popor atât de rele încît acesta nu i s-a opus; cu satrapii lesne a putut s-o scoață la capăt. Norocul lui Napoleon în Germania se esplică în același mod. El purta în ranița sa o îndreptare a stării sociale a Germaniei, care era insuportabilă în cele mai multe din statele mici. A trebuit mari îmbunătățiri înlăuntru, a trebuit o generație crescută în universități cu totul în alt spirit, adânc național, pentru ca Napoleon să poată fi
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
fără să fi avut una sau alta dintre aceste funcții precise. Muncea din plăcere și devotament, de la o vreme aproape neplătită.” SCRIERI: Dincolo și dincoace de rampă, București, 1982. Ediții: Al. Rosetti în evocări, București, 1995. Traduceri: Jacques Chabannes, În raniță, bastonul de mareșal, București, 1977; Amédée Achard, Belle-Rose, București, 1983; Edgar Reichmann, Întâlnire la Kronstadt, București, 1992; Giovanni Grazzini, Fellini despre Fellini. Convorbiri despre cinema, postfață Florian Potra, București, 1992; Petru Dumitriu, Ne întâlnim la Judecata de Apoi, București, 1992
FIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286986_a_288315]
-
care, pornind de la experiența și revelațiile anterioare, R. își concentrează atenția asupra condiției poetului, pusă și ea sub semnul unei duble identități (derivată din prima): privilegiul și nefericirea. Astfel, „poet al uriașilor” este în același timp „grăjdarul” sau „soldatul fără raniță”, este Hercule, eroul și sacrificatul. Lirica erotică din Baia de nori (1973) pune accentul pe condiția însinguratului care își caută perechea. Începând cu Lavă (1974), confesiunea și reflecția se strâng în jurul poeziei, văzută ca „forță” ce „nu mai păstrează nimic
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
de fericire, ci pe munți de iluzii deșarte. • Fericirea este o himeră pe care puțini o apucă, iar multora le scapă cu totul. • Viața ar fi mai roză, dacă n-am fi obsedați, tot timpul, de ideea fericirii. • Și în ranița soldatului, și în traista ciobanului strălucește un nimb de fericire. • Dacă am putea aduna și păstra clipele de fericire, poate n-am cunoaște sentimentul de nefericire. • De ce plângi, omule? Existența însăși este un dar pe care l-ai primit fără
GÂNDURI REBELE (14) – AFORISME (5) DESPRE FERICIRE de HARRY ROSS în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381291_a_382620]
-
călătoare; toamna harnică a strâns de pe ogoare grânele aurii; păsările duc pe aripile lor cântecele pădurilor; toamna a stropit în zori cu aur pomii din grădina mea; toamna rumenă cu flori roșcate în păr; aur vișiniu de toamnă; aracii poartă ranițe de stuguri în spinare; frunzele dorm amețite de fierbințeala vinului; viile-și zornăie grelele salbe; zăceau pe tava de argint a brumii; amurgul se întoarce prin stugurii brumați; toamna picură pete ruginii peste pământ; a acoperit mestecenii și arțarii cu
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
parte dintre cei câțiva (Aurel Baranga, N. Țațomir, Nina Cassian, Marcel Breslașu, Stelian Filip) care au scris fabule în ultima jumătate de secol XX. În volumul Ventuze (1977) figurația alegorică nu mai este animalieră, ci sunt puse să dialogheze baionete, ranițe, gloanțe, cătări, flinte, pistoale, centuri, lopeți, tunuri. Ca și în culegerea Fabule (1982), textele se adresează cu precădere tinerilor și mizează pe o morală care face apel la proverbe. Interesul cărții de interviuri Perimetru sentimental. Dialoguri cu scriitori olteni (1980
POP-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288891_a_290220]