20,740 matches
-
hrană ca să se înfrupte copios din exaltare și din iluzia că-și poate salva fiul, dar păstrându-și, chiar și atunci, chiar și acolo, mândria nemăsurată, pregătită să moară în fiecare clipă, dar traversând anii cu o demnitate pe care rasa veche, semeția și, nu chiar în ultimul rând, bunul Dumnezeu i-o lasă, răsplătind-o, cu asupră de măsură, pentru marea ei suferință, pantera trebuie să fi trecut anotimpul friguros ca umbra unei umbre. Dar primăvara, o, primăvara ca izbucnire
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
al masculului de panteră n-ar fi singurul, dacă, ascunsă în aceleași păduri virgine, răscolind aceleași ierburi și vânând aceleași rumegătoare obscure, ar exista și o altă panteră, o femelă, de data aceasta, deci, dacă două animale superbe, din aceeași rasă veche, ar fi exilate în aceeași sălbăticie a Scoției? Unicele exemplare pe mii și mii de kilometri pătrați, ca acei moștenitori iluzorii ai marilor familii regale detronate, care nu se pot căsători decât între ei, pentru că singurul mod de a
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
aceeași situație sunt tratați în același mod. 2.În cazul unui tratament preferențial, funcționarul trebuie să justifice acest fapt prin caracteristici obiective și pertinente ale cauzei analizate. 3.Funcționarul elimină orice formă de discriminare nejustificată între cetățeni, în funcție de naționalitate, sex, rasă, culoare, origine etnică sau socială, caracteristici genetice, limbă, religie sau convingeri religioase, opinii politice sau orice altă opinie, apartenența la o minoritate națională, avere, familie, handicap, vârstă sau orientare sexuală. ARTICOLUL 6 PROPORȚIONALITATE 1.În emiterea deciziilor, funcționarul are în
GHID DE CONDUIT? A FUNC?IONARILOR PUBLICI by Corneliu MORO?ANU () [Corola-journal/Administrative/84078_a_85403]
-
de umbra trecătoare a unei tristeți grave, asemeni unei melancolii irepresibile ce îi tulbura privirea și îi sporea farmecul greu, un farmec de făptură obișnuită să primească toate avansurile tuturor bărbaților de pe lume. Grația ei, ca a tuturor femeilor de rasă, era înnăscută. Se vedea că nu făcuse nici un efort apre a-și studia ținuta și gesturile, și asta fiindcă natura îi dăduse de-a gata ceea ce munca cu ea însăși nu i-ar fi dat decît anevoie și într-o
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
Liceul "Nicolae Bălcescu", de strălucit renume, și unde mi-am înfiripat primele visuri literare. Adevărul despre neamul brăilenilor l-a relevat și N. Iorga, într-un articol publicat în 1931, intitulat Caracteristice ale brăilenilor, în care afirma că există o "rasă brăileană" aparte. Aserțiunea lui N. Iorga își dovedește viabilitatea parcurgând acum impunătorul dicționar Prezențe brăilene în spiritualitatea românească de Toader Buculei, însumând 463 de pagini, apărut sub egida Direcției județene pentru cultură, culte și patrimoniu cultural național Brăila, la Editura
De neamul brăilenilor by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Imaginative/11816_a_13141]
-
ale țării, ca Iașiul și Clujul, de pildă, totuși aici, printr-o insondabilă alcătuire a naturii, a peisajului și a atmosferei specifice, a plămădirii ființei umane, în tainicele ei structuri spirituale și morale, s-au creat căile de afirmare a "rasei brăilene", a numeroșilor oameni care au întrupat în mod exemplar inteligența, cugetul și simțirea românească. In literatură, scriitorii și publiciștii brăileni se afirmă încă de la mijlocul secolului al XIX-lea, când George Baronzi, unul dintre primii noștri romancieri, publică Misterele
De neamul brăilenilor by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Imaginative/11816_a_13141]
-
tu ești dorul meu dintâi!Elisabeta Silvia Gângu... XI. LUPUL ȘI CÂINELE, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017. Un Lup costeliv, năpărlit, Stors de sete, hămesit, Întâlnește pe-o cărare Un Câine de rasă: mare, Frumos, gras și instruit, Iar el un schelet arcuit. Împins de-un impuls nativ, Vru să-l atace pe guraliv, Dar, privind-ul mai bine, Un alt gând în minte-i veni: Prilejul să-l folosească Cu el să
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
reușești De-așa gras și frumos ești? -Fiindcă-n curte le slujesc, Stăpânii mă răsplătesc. Dar, în loc să-mi dea simbrie, Primesc oase, cârnați, plachie ... Citește mai mult Un Lup costeliv, năpărlit,Stors de sete, hămesit,Întâlnește pe-o cărareUn Câine de rasă: mare,Frumos, gras și instruit,Iar el un schelet arcuit.Împins de-un impuls nativ,Vru să-l atace pe guraliv,Dar, privind-ul mai bine,Un alt gând în minte-i veni:Prilejul să-l foloseascăCu el să se-mprietenească-Bună
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
întâmplarea din Povestea cu lupi, dar, mai ales, la întreaga poetică a avatarurilor, rezumată în Reminiscență: Oștenii tulburi, strânși în grea armură. Oștenii tulburi, care stau deoparte, Privindu-ne, din tulburea lor moarte, Din viața lor hieratică și dură. O rasă sunt, o stirpe. Cine-i știe Pierduți prin târguri, sate și orașe, Clătindu-și nevăzutele panașe, Strângând în pumn o spadă sângerie? Dar ei se recunosc: După privire! După privirea-n care visul încă Păstrează ctitoria lui adâncă De poezie
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
-o să nu te iau la pumni, puturosule! Deci, precum vedem, înțelepciunea oamenilor se împletea armonios cu generozitatea lor proverbială, dar și cu buna creștere. Rar era văzut mâncând ceva și asta se întâmpla mai ales când câinele, ignorând înțelepciunea rasei sale, îi aducea la picioare vreun pește putred, sau o pasăre aflată cam în aceeași stare. Doar când mama natură era deosebit de vitregă și nu oferea nimic de mâncare Lirică intra în apă și culegea raci sau scoici. Nu le
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
se adîncește neîntrerupt în ordinea ascunsă a lumii. Spiritul curții vieneze și autoritarele mituri imperiale se întîlnesc în imagine cu viziunile lui Guenon și cu visul austerității franciscane. De altfel, ultimii ani, Vasile Kazar și i-a petrecut într-o rasă de călugăr franciscan, vorbind cu semnele sale explicite sau obscure de pe planșetă așa cun Sf. Francisc însuși vorbea cu animalele pămîntului și cu păsările cerului.
Portretul unui alexandrin: Vasile Kazar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10227_a_11552]
-
am văzut la televizor și am auzit un citat din ziarul "Il Tempo" din Roma, vom fi în continuare considerați de către frații noștri întru gintă "rasă de oameni violenți"... -Iubitule, îl întreabă pe Haralampy nevastă-sa Claustrina, ce e aia "rasă"? -Grup de microorganisme care vor să intre în UE, doamna mea, îi răspunde prietenul cu importanță, după ce soarbe elegant din pahar... -Și trebuie să aibă păduchi și scabie, cum am văzut la televizor pe ăia din județu' Constanța, tati?, îl
ârâiala generală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10211_a_11536]
-
adevărate izvoare de încântare și de speranță într-o lume incipientă, neîncolțită de egoism și de mâhniri ascunse. Norod pe care l-am întâlnit în Impasse Berthaud, savurându-și experiențele istoriei lor de un veac și jumătate. Vârsta, rangul, sexul, rasa nu le împiedicau să stea laolaltă și să bârfească pe marginea năravurilor cele noi, ivite printre protectorii, dar și protejații lor: oamenii. De la bătrâna poupée, confecționată în 1805 (deh, cu moravuri vetuste și școală la pension), până la păpușa Barbie (cea
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]
-
Duce de Normandia și Aquitania, Baron de Anjou, către arhiepiscopi, episcopi, conți, baroni și către toți supușii săi drept credincioși. Urările noastre". Il întrebasem pe filo-englez, (că era!) ce-i plăcea dumnealui cel mai mult din nemuritoarea Biblie a democrației rasei albe, în definitiv. Diogene luă în mână Carta, o răsfoi nițel, și ceti cu importanță paragraful 54: Nimeni nu va fi arestat sau închis, dacă o femeie anunță moartea oricărei persoane, în afara soțului ei... Ducând la piept Magna Carta, rostise
Magna Carta Apud Domine 1215 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10329_a_11654]
-
mari direcții în conceperea națiunii îi au că fondatori pe Ernest Renan și pe Johann Gottfried Herder. Într-o conferință ținută la Sorbona pe 11 martie 1882, Renan 17 a arătat că o națiune nu poate fi redusă nici la rasă, nici la limba, nici la religie, nici la un anumit teritoriu, nici la o uniune vamală și nici la apartenența religioasă: "O națiune este un suflet, un principiu spiritual. Două lucruri care, într-adevăr, nu sunt în fond decât unul
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
unică. De aceea, ea nu ar trebui să fie organizată de forțe politice care nu-i aparțin, ci trebuie că fiecare popor să aibă dreptul de a se organiza după bunul plac. Trebuie spus că Herder nu a acceptat termenul "rasă", apartenența la o națiune constând în formarea în cadrul unei culturi. Era suficient să vorbești germană că limba maternă ca să fii socotit de naționalitate germană. Cu toate acestea, observă Guy Hermet 21, el a crezut în teoria climatelor a lui Montesquieu
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
trebuie tratate că grupuri de descendentă la fel ca grupurile etnice. Sociabilitatea umană s-ar baza pe trei principii: selecție de înrudire, reciprocitate și coerciție. Cu cat societatea este mai mare, cu atat mai importante sunt ultimele două. Dar, etnicitatea, rasa și casta se bazează pe descendentă comună. Astfel de grupuri provin din triburi care, legate prin relații de familie, se transformă într-o suprafamilie - grupurile etnice erau suprafamilii endogame, ce trăiau pe un anumit teritoriu. Invențiile culturale ale descendentei lineare
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
Unii intraseră în bucătărie și-și luaseră câte o bucată de pâine pe care o molfăiau nepăsători. Nu mai aveau supraveghetori să-i certe. La rândul meu abia am reusit sa ma strecor către casă. Câini slobozi, vagabonzi sau de rasă, hălăduiau speriați printre coloanele de fugari. Liftul nu mai funcționa. Am urcat agitat pe scări. Ușa apartamentului era încuiata. Mi-am scos cheile. Abia am reusit sa nimeresc broască. Mâinile îmi tremurau. Am deschis. Ea nu era. Nu venise sau
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
valuri, câteva generații deja - se nasc cu conștiința că dărâmarea convenției este un dat. Ei nu demolează, nu sfidează. Pentru ei schimbarea convenției e o necesitate firească, la fel ca spălatul pe dinți. Autorul Desperado nu dorește să facă tabula rasa. Din contră, el recuperează. Ce anume recuperează autorul trans-romanului? Cum se deosebește un text Desperado de un text Modernist? Primul semn inconfundabil este revenirea la convenția verbală. Autorul - în primul rând romancierul - Desperado e cât se poate de conștient că
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
noi nu romanțul îl desființăm, ci chiar substratul lui. Să nu mai acuzăm intrigile bine făcute, să lăsăm romanul să captiveze și să dea pâine, circ și basm (iubire și promisiunea de viață eternă). Ceea ce ineviatbil o să fie distrus este rasa umană. Omul are să fie ras de pe fața pământului. Din- tr-o jonglerie cu convențiile povestirii (în Modernism) trans-romanul a alunecat într-un tragism sumbru. Mulți romancieri de la acest început de mileniu au sentimentul că trăiesc sub semnul unei iminente nenororciri planetare
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
în traducere franceză. Aș vrea să vă întreb ce impresie v-a făcut atunci celebrul scriitor. Sunt unul dintre marii săi admiratori, dar citind acel interviu mi-am spus că cei care spun că era "reacționar" au dreptate. Afirmațiile despre rase, cele privindu-i pe mexicani... - Da, era teribil. Dar eu cred că este vorba de un joc. Le spunea tuturor că în tinerețe fusese comunist. Mai târziu și-a schimbat ideile, dar cred că era pur și simplu un conservator
Cu Alina Diaconu despre Borges by Theodor Tudoriu () [Corola-journal/Journalistic/10583_a_11908]
-
Daniel Cristea-Enache Dezinhibarea socială, politică și sexuală, inițiată la noi la începutul anilor '90, și-a avut apogeul pe parcursul aceluiași deceniu - primul venit după o lungă perioadă de comprimare. Pudibonderia socialistă, rasa monahală aruncată de cenzură peste trupul viu și gol al literaturii nu compensau defel pierdutele bucurii ale cărnii prin proporționale împliniri spirituale. Obiectivele culturale ale vechiului regim erau unele cu semnul minus: arta trebuia deposedată de cât mai multe dintre
Noua pornografie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10596_a_11921]
-
coșnița zilnică a alegătorului au avut de ținut seama de amănuntul că speța umană are obișnuința de a se hrăni zilnic, foamea prelungită pricinuind moartea. Și unul, și altul izbutesc sau eșuează în funcție de rețeta cu care întâmpină ineluctabila caracteristică a rasei umane. Prognoza pretinde ca mai întâi să se calculeze de câtă hrană se dispune, față de numărul de guri în așteptare. Rezultă, cu evidență, că numărul de amatori de mâncare este mult superior rezervelor existente, că a împărți puținul la toți
Avem motive de îngrijorare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10611_a_11936]
-
peste umăr, și care cădeau pe podea cu traiectoria frunzelor scuturate, toamna. * Călinescu iubea exiguitatea, biroul fin, franțuzesc, dilatând spațiul cu presiunea demiurgică a fanteziei. Pe fereastră, în curtea strâmtă și ea, el vedea un cocoș mic, alb, de o rasă pitică... Sunt sigur că acest cocoș liliputan, anume ales astfel, pentru amplificarea prin geniu, lui i se părea Cocoșul imaginat de Creangă, și care, înghițând aurul, venea zilnic la geam, cerând socoteală...
Masa de scris by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10664_a_11989]
-
Unii intraseră în bucătărie și-și luaseră câte o bucată de pâine pe care o molfăiau nepăsători. Nu mai aveau supraveghetori să-i certe. La rândul meu abia am reusit sa ma strecor către casă. Câini slobozi, vagabonzi sau de rasă, hălăduiau speriați printre coloanele de fugari. Liftul nu mai funcționa. Am urcat agitat pe scări. Ușa apartamentului era încuiata. Mi-am scos cheile. Abia am reusit sa nimeresc broască. Mâinile îmi tremurau. Am deschis. Ea nu era. Nu venise sau
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]