205 matches
-
de afectare a stării de sănătate mintală, fapt care face ca igiena mintală să le acorde o atenție deosebită. K. Schneider deosebește două mari tipuri de reacții, după cum urmează: reacții anormale la evenimentele vieții trăite exterioare: depresia reactivă; starea crepusculară reacțională; delirul reacțional; reacții conflictuale interne, legate direct de natura personalității: crizele de mânie bruscă, necontrolată și de nestăpânit; reacțiile de gelozie anormală; reacțiile depresive grave; neîncrederea, îndoiala, care duc la dezvoltări de tip paranoic. 5. Aspectele patice ale vieții Aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
a stării de sănătate mintală, fapt care face ca igiena mintală să le acorde o atenție deosebită. K. Schneider deosebește două mari tipuri de reacții, după cum urmează: reacții anormale la evenimentele vieții trăite exterioare: depresia reactivă; starea crepusculară reacțională; delirul reacțional; reacții conflictuale interne, legate direct de natura personalității: crizele de mânie bruscă, necontrolată și de nestăpânit; reacțiile de gelozie anormală; reacțiile depresive grave; neîncrederea, îndoiala, care duc la dezvoltări de tip paranoic. 5. Aspectele patice ale vieții Aceste aspecte, deși
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
plasarea într-un mediu lingvistic necunoscut. Forma cea mai frecventă a tulburărilor psihice o constituie „nostalgia”, starea psihopatologică de fond pe care se grefează toată suita de tulburări psihiatrice, manifestate prin: stări depresive, stări anxioase, tulburări ipohondriace, crize isterice, psihoze reacționale (A. Porot). E. Minkowski notează existența unei stări morale cu aspect particular, pe care a numit-o „anestezie afectivă”, manifestată prin incapacitatea individului de a mai percepe emoțional-afectiv situațiile vieții, de care acesta este perfect conștient. Targowla descrie un sindrom
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
anume: principiul motivației, principiul mediului, principiul substituției și principiul conflictului. După S. Freud și J. Masserman, dinamica adaptării personalității este legată de mecanismele de apărare ale Eului, în acest sens având un rol important următoarele procese: angoasa, supresiunea, represiunea, formarea reacțională, sublimarea, formarea unor idei bizare, refuzul morții. Când mecanismele de adaptare ale personalității eșuează, comportamentul ia o formă aberantă, de tip deviant sau chiar psihopatologic (J. Masserman, G. Abraham, C. Enăchescu și V. Dragomirescu). Noi am preferat să grupăm tulburările
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
al proiecției, constând în încorporarea elementelor lumii externe considerate pozitive și asimilarea acestora; returnarea în contrariul lor, asupra sinelui, a „problemelor” declanșate (agresivitate către autoagresivitate); anularea retroactivă sau anularea oricărui component care ar angaja individul într-o situație periculoasă; formarea reacțională ca mecanism de compensare și supracompensare (transformarea sentimentului de inferioritate în nevoia de putere - la A. Adler - sau voința de putere - la Fr. Nietzsche); raționalizarea sau explicitarea rațională a motivațiilor unui comportament; sublimarea sau realizarea indirectă a dorințelor ori a
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
3.1.2. Flegmonul superficial dorsal Se manifestă prin congestie, edem voluminos, exacerbarea durerii la extensia degetelor. Este determinat frecvent de streptococ, explicând tendința la difuziune a infecției. Interpretarea semnelor locale și generale impune maximă atenție pentru diferențierea de edemul reacțional al infecției altei regiuni a mâinii precum și de alte afecțiuni cu manifestări asemănătoare (vezi 10.1) Datorită tensiunii locale, apar fenomene vasculare evoluând spre apariția de flictene, ulcerații, necroze tegumentare. Tratamentul este conservator până la apariția fluctuenței, cu antibioterapie pe cale parenterală
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Cornel-Nicu Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1206]
-
et al., 1997). Literatura de specialitate a identificat o veritabilă încrengătură de fracturi psihice și psihologice în cazul fiecărei forme de doliu. În cazul doliului complicat, în funcție de simptomele identificate, se vorbește de doliul amânat, doliul inhibat, doliul cronic, depresiunea majoră reacțională a doliului, varietățile acestea prezentând factori de degradare și factori de relativizare. Doliul patologic se manifestă ca doliu psihiatric (doliul isteric, doliul obsesional, doliul maniac, doliul melancolic) și ca doliu traumatic, identificabil îndeosebi la persoane predispuse la suferință (grief-prone personalities
Mic tratat despre doliu (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6900_a_8225]
-
de vedere psihologic-criminologic, v-aș spune mai amplu: psihologia criminologică ia în calcul (pentru moment, din păcate, doar teoretic în România) toate datele fenomenului criminal: „mediul (fizic, geografic, social, istoric, familial, personal); terenul (factor biologic, ereditar, congenital, constituțional); personalitatea (tendințele reacționale ale subiectului, trăsăturile psihologice); contextul (punctul de plecare al derulării trecerii la act, situații de risc, specifice, periculoase, intermediare); actul provenit dintr-o situație specifică constituie răspunsul unei personalități la această situație. Complexul personalitate-situație constituie baza actului criminal. La baza
EXCLUSIV. Semnalele care arată că o persoană va omorî oameni sau se va sinucide. Ce se întâmplă în prezent în România by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/33592_a_34917]
-
mișcării. Voluntariatul, singur, dă o apreciere realistă confortului. Confortul occidental înseamnă nu nemișcare ghiftuită, ci prospețimea efortului. Contrar clișeelor, nici cel oriental nu înseamnă altceva. 10. Potrivit unor speculații etologice, absența provocărilor majore în condițiile de abundență, suprasecurizare și aplatizare reacțională ale vieții contemporane determină o scădere drastică a tonusului individual. E ușor de imaginat ce se întâmplă atunci când această slăbiciune sporește din fundal anemia postcomunistă! Dar există totodată o șansă a bolnavului de a răspunde provocărilor, inspirată de însăși starea
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
care debutează la 1-2 ani posttransplant prin proteinurie nefrotică și care spre deosebire de evoluția benignă de la pacienții netransplantați, poate duce în scurt timp la pierderea grefei renal la pacienții transplantați. GSFS este o altă formă de glomerulopaie posttransplant cu etiologie incertă (reacțional la rejetul cronic, ischemia glomerulară, hepatită cronică virală B, tratament cu globulină antilimfocitară). La pacienții cu sindrom Alport poate apare glomerulonefrită cu anticorpi anti MBG ca urmare a reacției organismului gazdei la proteinele din MBG a glomerulilor rinichiului transplantat. Boala
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
observarea comportamentului constă în culegerea informațiilor de la membrii familiei privind comportamentul copilului. Acestea sunt foarte importante pentru evaluare interdisciplinară. Cu toate acestea este necesară și o observație independentă și obiectivă în diferite situații, contribuind la formarea unei imagini comportamentale și reacționale de ansamblu. dezbaterea cazurilor în contextul interdisciplinar constituie o parte esențială a procesului de evaluare, rolul acesteia fiind acela de a aduna datele, de a le analiza, creând profilul general al pacientului. Părinții sunt componenți ai acestor echipe. De asemenea
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]
-
ci și unul energetic: acesta nu este cu nimic mai puțin important decât primul, mai ales atunci când are loc un schimb simpatetic (adică unul bazat pe un transfer de energie pozitivă). Μ Există două feluri de răutate: una de tip reacțional, care este episodică, manifestându-se, de exemplu, ca un răspuns reflex la răutatea altuia, și o răutate congenitală (sau de structură psihică), ce exprimă o plăcere a celui În cauză de a face rău altuia. Se cuvine, prin urmare, să
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și „starea, de frustrație”, și nici între „starea de frustrație” și „reacția comportamentală” la frustrare. Desigur că explicația trebuie căutată, în faptul deja menționat că toate elementele componente ale fenomenului de frustrație (și anume: „situația frustranta”, „starea de frustrație”, „comportamentul reacțional” rezultat) își definesc conținutul și specificitatea mai ales în raport cu structura, și specificul personalității subiectului frustrat, mai precis în funcție de: modul lui de a percepe și interpreta situația frustrantă; intensitatea motivelor și importanța scopului de realizat; capacitatea de impresionare și de rezistență
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
agresiv direct poate fi inhibat. Inhibiția variază în intensitate, în raport direct cu forța pedepsei așteptate (în cazul în care subiectul ar îndeplini actul). Atunci când agresiunea directă contra agentului frustrant este inhibată, se produce o frustrare secundară care modifică comportamentul reacțional în două maniere: a') modificarea obiectului agresiunii („deplasarea”): cu cât inhibiția agresiunii directe este mai mare, cu atât tendința „deplasării” acesteia este mai intensă; direcții deplasării agresiunii este determinată, de habitudinile reacționale ale subiectului și de sensul și semnificațiea atribuită
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
se produce o frustrare secundară care modifică comportamentul reacțional în două maniere: a') modificarea obiectului agresiunii („deplasarea”): cu cât inhibiția agresiunii directe este mai mare, cu atât tendința „deplasării” acesteia este mai intensă; direcții deplasării agresiunii este determinată, de habitudinile reacționale ale subiectului și de sensul și semnificațiea atribuită situației frustrante (copilul, de exemplu, nu îndrăznește să-și descarce nemulțumirea asupra părinților, îndreptând-o asupra jucăriilor sau a fraților mai mici), b') Modificarea formei agresiunii; agresiunea directă este, în general, inhibată
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
unei intenții răuvoitoare altcuiva, angajează subiectul frustrat în „cercuri vicioase”, încercând reacțiile cu semenii: „agresiunea”, de exemplu, (atât cea preponderent emoțională, explozivă, cât și cea întâlnită sub o formă comprimată, de urmă, cu reacție amânată), cât și „opoziționismul” (ca fenomen reacțional de tipul îndărătniciei, încăpăținării, refuzului, egoismului excesiv - care se pot degrada în forme psihopatice de delir de revendicare și paranoia), declanșează, de regulă, reacția de ostilitate din partea agentului considerat frustrant, ceea ce prin „feed-back”, generează o nouă agresiune („cercuri vicioase”, producătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
adulț. La copil, frustrația este provocată, în mod obișnuit, de interdicțiile părinților, sau de simple conflicte cu frați, surori, sau alți copii. Atunci când, sub influiența repetată a unor frustrări de același fel, copilul a adoptat un anumit mod de comportament reacțional, eventual bine adaptat situației frustrante respective, acesta tinde să utilizeze rapid, în noile situații, comportamentul respectiv, chiar și atunci când el a devenit inadecvat. Acest fenomen, care explică numeroase comportamente umane aflate la limita de inserție cu comeniul patologicului, a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
primul rând, reacțiile de „mânie” și de „agresiune” directă, în timp ce altele, cum ar fi de exemplu reacțiile de „izolare” și „dependență”, sunt mai ușor tolerate (în unele cazuri aprobate și chiar favorizate de părinți), se creează posibilitatea formării unor „habitudini reacționale”, adică a păstrării pentru un timp îndelungat a unor atitudini de „izolare” și „dependență”, și, în felul acesta, de influențare a mediului de reacționare a omului adult de mai târziu. 3) Tânărul, mai mulr decât preadolescentul, va reacționa la frustrare
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
devine foarte intensă sau când se stabilizează, dar mai ales atunci când determină interpretări aberante și modificări patologice de conduită (ex. suspiciune agasantă, agresivități verbale sau fizice etc.). Psihologii (ex. D. Lagache) fac deosebirea între mai multe tipuri de gelozie: geloziile reacționale; geloziile delirante, de structură paranoică; delirurile simptomatice de gelozie ale proceselor organice degenerative. În fiecare din aceste tipuri, „frustrarea” se particularizează, căpătând un anumit specific. Gelozia reacțională (sau nevrotică) este considerată de psihologi (ex. H. Ey) ca reprezentând o conduită
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Psihologii (ex. D. Lagache) fac deosebirea între mai multe tipuri de gelozie: geloziile reacționale; geloziile delirante, de structură paranoică; delirurile simptomatice de gelozie ale proceselor organice degenerative. În fiecare din aceste tipuri, „frustrarea” se particularizează, căpătând un anumit specific. Gelozia reacțională (sau nevrotică) este considerată de psihologi (ex. H. Ey) ca reprezentând o conduită reacțională relativ normală și reversibilă. Ea își are, de regulă, originea într-o situație obiectivă de infidelitate, dar și într-un anumit tip de personalitate sau de
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
geloziile delirante, de structură paranoică; delirurile simptomatice de gelozie ale proceselor organice degenerative. În fiecare din aceste tipuri, „frustrarea” se particularizează, căpătând un anumit specific. Gelozia reacțională (sau nevrotică) este considerată de psihologi (ex. H. Ey) ca reprezentând o conduită reacțională relativ normală și reversibilă. Ea își are, de regulă, originea într-o situație obiectivă de infidelitate, dar și într-un anumit tip de personalitate sau de caracter, predispus la a raționa îndelung asupra unei situații defavorabile, respectiv de a se
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
are, de regulă, originea într-o situație obiectivă de infidelitate, dar și într-un anumit tip de personalitate sau de caracter, predispus la a raționa îndelung asupra unei situații defavorabile, respectiv de a se fixa obsesiv asupra conflictului apărut. Gelozia reacțională exprimă, de fapt, mai mult o criză de gelozie și nu un delir propriu-zis, ea fiind favorizată de un fond de „hiperestezie” orgolioasă sau, altfel spus, de o suspiciune crescută, care dezvoltă tendințe de dragoste captativă (sau de dragoste posesivă
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
microbiene sau ne-microbiene, fie intoxicații medicamentoase) sunt constrânse să se exteriorizeze prin mijlocirea acelorași (câtorva) mari posibilități fundamentale de expresie morbidă. Cauzelor morbogene diverse, organismul pare a nu le ține la dispoziție, decât un număr relativ limitat de tipuri reacționale. În acest caz, corespondența dintre tipul clinic și tipul medicamentos experimental capătă, prin acest mod de înțelegere, o justificare foarte logică, ambele fiind rezultate asemănătoare ale dezlănțuirii acelorași mecanisme fiziopatologice în organismul viu, de către factori cauzali dintre cei mai diverși
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
de-a lungul evoluției unui individ în timp (paralel cu înaintarea în vârstă). Constituția poate deci varia, dar în limite relativ restrânse. În realitate însă constituția nu este un element autonom al individului, adică un factor determinant al modalităților lui reacționale. Constituția nu este ea însăși de cât o rezultantă sau o consecință a temperamentului și anume: modalitatea reacțională de natură somatică a acesteia. Temperamentul propriu-zis reprezintă cadrul fiziologic al unui individ, aspectul său funcțional: un individ poate fi activ sau
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
în limite relativ restrânse. În realitate însă constituția nu este un element autonom al individului, adică un factor determinant al modalităților lui reacționale. Constituția nu este ea însăși de cât o rezultantă sau o consecință a temperamentului și anume: modalitatea reacțională de natură somatică a acesteia. Temperamentul propriu-zis reprezintă cadrul fiziologic al unui individ, aspectul său funcțional: un individ poate fi activ sau indolent, irascibil sau melancolic, sănătos sau bolnăvicios, predispus la tuberculoză sau cancer, etc. Temperamentul constituie deci fondul sau
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]