468 matches
-
Dacă nu sunt în conformitate cu realitatea, atunci rezultatele acțiunilor și ale relațiilor vor fi catastrofale. Doar datorită realismului lor, postulatele concrete își pot îndeplini rolul (de a oferi experiența curentă posibilă). Postulatele abstracte (de nivel superior), mai mult sau mai puțin realiste, sunt organizatoare ale sensului și ale ordinii. Enunțurile lor îl apără pe individ de capcanele care obsedează destinul omului. Fără ele, acesta ar fi cuprins de anxietate și condamnat la inactivitate. Astfel, "pe măsură ce constructe precum "universul are un sens, o
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
urâte, diforme, cu același rol moralizator, de a sugera atât forța răului, cât și energiile sale distructive, acestea sunt condițiile în care se va ivi, treptat, o literatură cu elemente fantastice și care se va dezvolta în paralel cu cea realistă, iar, mai apoi, treptat, conceptul de fantastic va ieși din cadrul strict literar, pentru a fi folosit în domenii precum: muzică (în 1830, muzicianul Hector Berlioz își denumește prima capodoperă Simfonia fantastică, subliniindu-i romantismul și „îndrăznelile ritmice”, sculptură (Jurgis Baltrusaitis
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
toate acestea, deocamdată, constructivismul nu a reușit să conteste afirmațiile realiste privind tiparele de ansamblu ale formării alianțelor în sistemul internațional. Lucrarea de față încearcă să abordeze în mod direct această limitare pornind de la asemănările dintre afirmațiile constructiviste și analizele realiste clasice/neoclasice ale adaptărilor marilor puteri la sfârșitul Războiului Rece. Evoluțiile din sistemul internațional după 1999 subliniază caracterul cu necesitate temporar al acestei evaluări a relațiilor internaționale după Războiul Rece. Totuși, dacă specialiștii constructiviști nu urmăresc să conteste principalele revendicări
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
structurală. Principalul lor argument este că, prin implicare și garanții diplomatice, America încurajează alți actori majori să îi sprijine poziția hegemonică. Deși subliniază că ordinea emergentă conține elemente de competiție pozițională, Kapstein și Mastanduno se plasează explicit împotriva principalelor revendicări realiste structurale. Mai ales, ei "găsesc puține dovezi de balansare militară a principalelor puteri din Europa și Asia împotriva unicei superputeri mondiale" (Kapstein și Mastanduno, 1999, p. 4). Argumentul lui Kapstein și Mastanduno privind alinierea poate fi despărțit în două dimensiuni
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
statelor. Într-adevăr, una dintre contribuțiile la lucrarea Unipolar Politics explorează conexiunile dintre ipotezele realiste clasice și cele liberale. Deudney și Ikenberry sunt autorii singurei contribuții la colecția de eseuri, care se inspiră din teoria liberală, și nu din cea realistă. Urmând impulsul studiului lui Kapstein și Mastanduno, se afirmă că stabilitatea este fixată în sistemul internațional post-Război Rece. Totuși, Deudney și Ikenberry se deosebesc de alți autori deoarece explică această continuitate în termenii "liberalismului structural", așa cum îl definesc ei, sau
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de criterii exclud strategiile care reflectă o tendință către securitatea competitivă (inclusiv participarea în sisteme de alianțe asimetrice) și/sau orientarea economică mercantilistă. Impactul presiunilor sistemice asupra preferințelor strategice ale statelor reprezintă un test pentru examinarea predicțiilor ipotezelor liberale și realiste clasice. Dacă are loc o socializare către un nucleu liberal, atunci tendințele de omogenizare din interiorul sistemului vor încuraja convergența în jurul preferințelor liberale. Pe scurt, operaționalizarea predicțiilor liberale privind schimbarea din sistemul internațional post-Război Rece are loc în trei etape
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Asia de Est, evidențiind preferințele particulare ale Japoniei în domeniul politicilor investiționale. Heginbotham și Samuels au elaborat o caracterizare a orientării strategice a Japoniei prin care explică anomaliile întâmpinate de neorealism și instituționalism. Autorii afirmă că strategiile Japoniei reflectă preferințe "realiste mercantile". Realismul mercantil are elemente comune cu alte forme de realism, inclusiv asumpția că statele sunt cei mai importanți actori în politica mondială, că statele urmăresc să-și maximizeze puterea, precum și că statele sunt într-o competiție pentru câștiguri relative
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
decalaj de internalizare", de tipul celui prezis de teoria liberală. Preferințele exprimate de statele analizate sunt rezumate în Tabelul 6.2. Tabel 6.2 Strategii de stat 1989-1999 Stat Preferințe strategice Analist (analiști) Germania Instituționaliste reflexive Anderson și Goodman Japonia Realiste mercantile Heginbotham și Samuels China Realiste identitare Johnston Preferințele exprimate de Germania unificată sunt caracterizate de Anderson și Goodman drept reflexiv-instituționaliste. Pe măsură ce se adaptau la tranziția de la Războiul Rece, "instituțiile [...] au restructurat și au remodelat interesele germane, astfel că, în
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
prezis de teoria liberală. Preferințele exprimate de statele analizate sunt rezumate în Tabelul 6.2. Tabel 6.2 Strategii de stat 1989-1999 Stat Preferințe strategice Analist (analiști) Germania Instituționaliste reflexive Anderson și Goodman Japonia Realiste mercantile Heginbotham și Samuels China Realiste identitare Johnston Preferințele exprimate de Germania unificată sunt caracterizate de Anderson și Goodman drept reflexiv-instituționaliste. Pe măsură ce se adaptau la tranziția de la Războiul Rece, "instituțiile [...] au restructurat și au remodelat interesele germane, astfel că, în ochii elitei politice germane, apartenența la
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
instituționale îi remodelaseră preferințele de politică externă. Astfel, există dovezi care indică faptul că Germania internalizase extensiv normele cooperării asociate cu instituții multilaterale importante din sistemul internațional. Potrivit lui Heginbotham și Samuels, putem caracteriza preferințele Japoniei din anii 1990 ca fiind realiste mercantile (Heginbotham și Samuels, 1999). Realismul mercantil combină naționalismul economic cu un profil politic discret. Contrar neorealismului, Japonia a făcut în mod constant o prioritate din interesele tehnico-economice în raport cu cele politico-militare, definindu-și punctele tari în termeni de avuție și
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
compatibile nici cu predicțiile neorealiste, și nici cu cele instituționaliste. În schimb, ele reflectă puternic influența coalițiilor economice și politice interne formate după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Potrivit lui Johnston, preferințele Chinei după 1989 pot fi caracterizate drept realiste identitare. Realismul identității sugerează că liderii chinezi consideră că principalele pericole din mediul lor de securitate se datorează provocărilor la adresa coeziunii ordinii interne, și, în aceste circumstanțe, ei recurg la discursul și comportamentul de tip realpolitik pentru a veni în
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
află căutarea unui naționalism japonez legitim și a unui nou rol nu doar economic în lume. Criza de identitate a Chinei se reflectă în mod direct în politica ei externă distinctă. Din analiza lui Iain Johnston rezultă că intensificarea orientării "realiste" a politicii externe a regimului chinez începând cu 1989 stă la baza sentimentului profund de nesiguranță în relație cu lumea. Realismul identității nu este o reacție coerentă la problemele strategice ale Chinei pentru că ea nu este capabilă să-și rezolve
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
politice." (Carr 1946: 89) E destul de ciudat că acest gînditor a rămas celebru doar pentru critica sa consecvent realistă a idealismului. Într-o anume privință, așa cum au sugerat discuțiile precedente, distincția fermă a lui Carr între concepția utopică și cea realistă asupra politicii ar putea fi nu cel mai puternic, ci cel mai slab punct al cărții sale. Ideea lui Rob Walker că "orice analiză care îi așează în mod forțat pe Platon și pe Woodrow Wilson în aceeași categorie amorfă
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și proceduri de luare a deciziilor în jurul cărora converg așteptările actorului într-o arie dată de soluții" (Krasner 1982a: 185). În prima versiune a lucrării Power and Interde-pendence, Keohane și Nye (1977) au încercat să integreze gîndirea idealistă și cea realistă într-o redefinire a puterii în cadrul unei abordări mai generale, în care sînt luate în considerare politica birocratică și actorii transnaționali (vezi capitolul 8). Într-o versiune mai strict realistă a teoriei regimurilor, acestea sînt considerate ca o funcție de distribuție
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de probleme. Aici analistul poate verifica resursele relevante de putere și poate lua în considerare în mod sistematic (și selectiv) alți actori în afară de state, în măsura în care ei posedă aceste resurse. În afară de criticile amintite, există una mai radicală, o critică cu adevărat realistă a teoriei stabilității hegemonice a lui Kindleberger. Ea poate fi exemplificată în cazul siste-mului monetar internațional studiat de Kindleberger. Ideea de bază a argumentului lui Kindleberger este o analogie inspirată de Keynes. Piețele sînt considerate inevitabil instabile și, ca atare
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
sau cea a securității din teoria stabilității hegemonice, care sînt, după propria lor caracterizare, doar reluări ale realismului tradițional. Mă voi ocupa doar de versiunile lui Kindleberger și Keohane din cadrul acestei teorii. La prima vedere, versiunea lui Kindleberger pare pronunțat realistă. El își derivă concluziile din distribuția puterii și de aceea este mai degrabă sceptic în legătură cu cooperarea în sistemul internațional. Sistemul rămîne anarhic, pentru că, deși există state diferite, cu resurse diferite, nu există un guvern care să supervizeze și să sancționeze
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
tensiunea între logica națională și cea internațională nu putea fi rezolvată întot-deauna în favoarea celei dintîi. Totuși, ori de cîte ori liderul nu se adaptează sistemului, sistemul se adaptează sau se destramă în funcție de interesele liderului. Dar și această lectură, mai consecvent realistă, a prăbușirii sistemului Bretton-Woods păcătuiește prin faptul că este centrată excesiv pe state. "Interesul SUA" pur și simplu nu există și mai mult îngreunează decît ajută înțelegerea relațiilor internaționale. În primul rînd, dacă ne concentrăm asupra guvernului, politica guvernamentală a
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cu ajutorul unei noi diplomații, în cadrul căreia firmele și băncile joacă un rol la fel de important ca și statele (Strange 1992). CONCLUZIE: ECONOMIA POLITICĂ INTERNAȚIONALĂ - O CRITICĂ REALISTĂ A NEOREALISMULUI Dacă analizele structurale ale lui Waltz și Strange pot fi numite, ambele, realiste, nu avem de-a face cu o lărgire conceptuală exagerată? Această carte se bazează pe definirea realismului ca paradigmă. Politics Among Nations a lui Morgenthau a fost în general receptată ca un astfel de model. Ea a impulsionat dezbaterile, care
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și geopolitic-militară a ceea ce a ajuns să fie descris ca o Realpolitik a războiului rece. Într-adevăr, mulți realiști și pe bună dreptate, cred eu ar putea găsi o ieșire catalogînd această viziune asupra lumii ca nefiind cîtuși de puțin realistă. Kissinger a pledat în repetate rînduri pentru necesitatea de a proteja cultura diplomatică atît de psihiatrii democrați, care consideră că conflictele sînt doar o chestiune de neînțelegere, cît și de misionarii republicani, care intenționează să facă imperiul răului să bată
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
mai multe fețe, dar cel puțin două trăsături importante ne duc înapoi cu gîndul la Max Weber, care a cunoscut o revenire spectaculoasă în științele sociale și în disciplina relațiilor internaționale. Există, pe de o parte, întîlnirea dintre sociologia istorică realistă clasică (vezi cap. 3) și materialismul istoric în formele sale istoricistă sau gramsciană. El extrage esențialul din subiecte cum ar fi revoluția (Halliday 1990, care se referă la weberianul Rosecrance 1977 [1963]). Mai ales internaționalizarea crescîndă a sociologilor și politologilor
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
unităților intersubiective), sau pentru că nu împărtășesc aceeași viziune normativă asupra lumii, dacă aceasta din urmă viziune nu este complet eliminată. De aceea, Keohane reunește abordări hermeneutice critice în sociologia istorică sau în materialismul istoric (Cardoso 1977; Cox 1986 [1982]): epistemologii realiste științifice (MacLean 1981, 1988; Wendt 1987; Tooze 1988; Dessler 1989), epistemologii constructiviste (Onuf 1989) și poststructu-ralism (Der Derian și Shapiro 1989). Nu e momentul să ne oprim asupra acestor diferențe, dar în mod sigur e mai bine să le compari
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
mai ales unui cadrului mental asociat abordării căutării unui loc de muncă. Se întâmplă prea adesea să ne lăsăm copleșiți de sarcină, și, cu toate acestea, un plan poate și ar trebui să fie simplu, specific și flexibil, cu obiective, realiste, cuantificabile și de mici dimensiuni. Iată un exemplu: Sam și-a propus să obțină o poziție de conducere în marketing sau la nivel executiv în industria produselor de consum. Dorea ca acest lucru să se întâmple în maxim 6 luni
Managementul carierei. Ghid practic by Julie Jansen () [Corola-publishinghouse/Science/2058_a_3383]
-
inteligenței. Recent, psihologii preocupați de evoluție au studiat atent modul În care Își aleg adolescenții viitoarea carieră. Ginzberg a emis o teorie: copiii și adolescenții parcurg trei etape În procesul de selectare: etapa fantezistă, cea a Încercărilor și, ultima, cea realistă. Aceasta din urmă indică maturitatea, dar cum se poate atinge ea? Multe eșecuri se produc pentru că scopurile pe care ni le alegem sunt fie imposibile În general, fie imposibile pentru noi. Nu putem fi atotputernici, dar nici nu putem face
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
Jacques Séguéla) corelabilă poate puritanismului thatchero-reaganian, nu se poate aserta tranșant că era mitului, epopeii a trecut și că doar faptul cotidian (banal, util) contează. Funcția de reprezentare a discursului generează publicitatea referențială (de exploatare a produsului, de prezentare a realistei "tranche de vie"), în timp ce funcția constructivă explică publicitatea mitică și oblică (de creare de analogii, viziuni, narațiuni). O lucrare de referință în domeniul semioticii publicitare (Intelligence de la publicité a lui Georges Péninou) sintetizează într-o serie de trăsaturi semiotice cele
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
atât la nivelul subiectelor, cât și în privința procedeelor, uneori chiar formal, folosindu-se de intertextualitate. Precursor al romanului parodic renascentist bucurându-se de o largă circulație, poemul eroi-comic reorientează autorii în direcția creării unei literaturi în același timp umaniste și realiste, fundamentându-se pe ancorarea în verosimil a faptelor care, altfel, ar dobândi efecte halucinante și ar risca să-și împingă cititorul în donquijotisme aberante, în extremism livresc. Mai puțin convențională decât în celelalte state europene, parodia cultivată în Italia se
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]