KorAP: Find »[drukola/base=rearanjare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...6 7 8 ...20 >

483 matches

Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570

puțin, diminuarea acestuia). Vorbim, așadar, despre un egalitarism conflictual de șansă care să așeze pozițiile sociale nu atât în funcție de drepturile înnăscute (naturale), ci în funcție de capacitatea fiecăruia de a-și reprima potențialul conflictual. Structurile sociale nu pot coexista unitar decât prin rearanjarea distributivă a potențialelor conflictuale între indivizi, grupuri și unități statale sau naționale. Într-un contract social abstract, primul principiu de dominație ar trebui să fie tocmai acela al redistribuirii potențialelor conflictuale. Ca urmare, numai umanismul contractualist ar putea, paradoxal, conduce

by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
Corola-publishinghouse/Science/422_a_768

de acumularea mutațiilor. Un rol decisiv în acest proces îl joacă leziunile ADN și defecțiunile în controlul ciclului celular, care vor determina o instabilitate crescândă a genomului. Această instabilitate se manifestă prin capacitatea de amplificare a unor secvențe de ADN, rearanjări ale cromosomilor și creșterea instabilității unor secvențe repetabile de perechi de baze (C-A sau A-A) [217,286]. Aceste trăsături genetice corespund de multe ori unor defecte de reparare. Inițierea corespunde unor leziuni ireversibile ale ADN. În cancerul glandei

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
de acumularea mutațiilor. Un rol decisiv în acest proces îl joacă leziunile ADN și defecțiunile în controlul ciclului celular, care vor determina o instabilitate crescândă a genomului. Această instabilitate se manifestă prin capacitatea de amplificare a unor secvențe de ADN, rearanjări ale cromosomilor și creșterea instabilității unor secvențe repetabile de perechi de baze (C-A sau A-A) [217,286]. Aceste trăsături genetice corespund de multe ori unor defecte de reparare. Inițierea corespunde unor leziuni ireversibile ale ADN. În cancerul glandei

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483

sau chiar zile. Deoarece reglarea expresiei protooncogenelor nucleare este intrinsecă funcției lor, activarea protooncogenelor nucleare apare adeseori printr-o dereglare a expresiei lor. S-a constatat că gena c-myc este o țintă frecventă de integrare a ADN proviral și pentru rearanjări cromozomale, ambele evenimente promovând exprimarea lui c-myc, fie la nivel înalt, fie într-un moment nepotrivit al activității celulare. Transferul genei c-myc printr-un vector de expresie într-o celulă normală, convertește eficient această celulă într-una transformată. Acolo unde

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
PRAD1. Activarea protooncogenelor constă într-o modificare funcțională, care poate fi cantitativă (creșterea sintezei produsului genic nemodificat) sau calitativă (sinteza unui produs subtil modificat, ca urmare a mutației sau sinteza unei proteine noi dintr-o genă himeră, creată printr-o rearanjare cromozomală). Astfel de schimbări sunt dominante și, în mod obișnuit, afectează o singură alelă a protooncogenei. Mutațiile activatoare ale protooncogenelor sunt aproape invariabil mutații somatice, cele constitutive (germinale) fiind probabil letale. Din această cauză, cancerul poate fi considerat o mutație

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
tipul aneuploidiilor. În unele forme de leucemii se disting garnituri hiperdiploide (cromozomi suplimentari), iar în meningioame apar garnituri hipodiploide (pierderi de cromozomi). Celulele transformate malign ating uneori grade înalte de ploidie (triploidie-tetraploidie), în cursul evoluției lor clonale. Cel puțin uneori, rearanjările cromozomale au specificitate de tumoră, după cum alteori, aceeași aberație cromozomală este comună mai multor tipuri diferite de neoplazii. Dar, aberații structural cromozomale clonale și triploidii au fost descrise și într-o diversitate mare de proliferări benigne: fibroame uterine, tumori benigne

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
condiția de transformare malignă a celulei și se adaugă celor primare, în cursul evoluției tumorale. În sfârșit, în fazele avansate ale evoluției neoplazice, apar alterări terțiare care constau în remanieri neobișnuite, bizare, ale complementului cromozomal, asociate cu variații numerice și rearanjări cromozomale care nu mai au caracter clonal, constituind elemente care definesc așa numitul „ZGOMOT CITOGENETIC” ce sugerează precara stabilitate genomică care însoțește procesul de malignizare (Ștefănescu și Călin, 1996). Constatarea heterogenității celulare a tumorilor a generat conceptul liniei stem tumorale

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
purtător al mesajului genetic pentru c-myc. În toate aceste cazuri, se instalează expresia constitutivă, anormală, a genei c-myc, deși ea rămâne neschimbată ca succesiune de nucleotide față de alela sa normală, neimplicată în translocație. Experiențe de transfer cu genă c-myc, supusă rearanjării de translocație, au dovedit că expresia dereglată a proteinei MYC normale este suficientă pentru ca protooncogena c-myc să apară ca fiind exprimată constitutiv și astfel să se comporte ca o oncogenă celulară care condiționează transformarea malignă a celulei. Exprimarea constitutivă a

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
tehnicile actuale de Citogenetică moleculară, așa cum este cazul translocației t(8;21) (q22; q22), prezentă la aproximativ 15% dintre pacienții cu hemolimfoproliferări maligne. La bolnavii cu leucemie de tip LAM-M3, numai cu ajutorul tehnicii Southern blotting a fost posibilă evidențierea unui rearanjări t(15;17), la nivel molecular. Astăzi, datele citogenetice privind neoplaziile umane au valoare de diagnostic și prognostic al evoluției condiției patologice (mai ales în cazul leucemiilor), precum și în elaborarea strategiilor terapeutice. Datele citogenetice pot fi utilizate în identificarea stărilor

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
tumorile solide, cât și în leucemii și limfoame. Benzile pericentrice (p13-q12) și centromerul acestui cromozom reprezintă regiunea formării izocromozomului, apoi regiunea distală (p31-p36) a brațului său scurt și benzile q21-q23 ale brațului său lung, sunt asemenea situsuri participante preferențial în rearanjări cromozomale din diferite tipuri de neoplazii umane. Cercetările lui Mitelman (1986), efectuate pe 5345 cazuri raportate în literatură, au evidențiat că în acest cromozom apar 318 aberații diferite care însă reprezintă singura modificare de cariotip, în unele cazuri. În două

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
cancerele ovariene sunt frecvente trisomia cromozomilor 3, 5, 12 sau 17 și monosomia X. Anomaliile cromozomului 1 reprezentate de deleții, trisomie, tetrasomie, izocromozomie pentru brațul q sunt cele mai frecvente în cancerele uterine, în care mai pot fi implicați, prin rearanjări structurale și variații numerice, cromozomii 2, 3, 6, 9, 11 și 17. În neoplaziile testiculare (seminoame, teratoame, carcinoame), apare un marker cromozomal reprezentat de izocromozomul de braț scurt al cromozomului 12, remaniere cromozomală care se asociază și cu alte anomalii

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
sunt frecvente, cele mai mari numere de cromozomi fiind înregistrate în seminoame. În cancerele mamare, frecvența cea mai mare a anomaliilor numerice și structurale o înregistrează cromozomii 1p, 3p, 6q, 11p, 16q și 17q. În aproximativ 80% dintre cazuri apar rearanjări structurale ale cromozomului 1, în speță la nivelul 1p11.21 și, în particular, banda 1p13. Deleții ale brațului scurt al cromozomului 17 sunt frecvente în astfel de cazuri, aici fiind localizată printre altele și gena p53. Trisomia 1 este caracteristică

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
înțeles și argumentat, prin studii experimentale standardizate. Cercetările lui Mitelman (1986) au identificat și anomalii structural cromozomale singulare în celulele neoplazice, ceea ce sugerează rolul pe care îl joacă modificările cromozomale specifice, în procesul de transformare. De un interes particular sunt rearanjările comune, întâlnite în diferite neoplazii cu origine în diferite tipuri celulare, așa cum sunt 1q 21 - 23; 3p 21 - 25; 8q 21 - 24; 11q 22 - 24 și 22q 11 - 12 și care ar putea avea importanță deosebită în procesul transformării maligne

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
Rezultă o genă himerică care în urma transcripției va da un transcript himeric ce deține mesajul genetic pentru o proteină hibridă. Un asemenea rearanjament a fost descris pentru prima dată, în cazul translocației t(9;22)(q34;q11). Această translocație implică rearanjările genelor bcr și abl din leucemiile cu Ph1+. Oncogena himerică bcr-abl este generată de translocația secvenței genice abl din cromozomul 9, care codifică pentru o protein-tirozinkinază, în secvența genei bcr, din cromozomul 22. În funcție de punctul de rupere, al genei bcr

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
cu gena pentru catena grea a imunoglobulinei, din cromozomul 14, a adus prima dovadă genetică referitoare la implicarea translocațiilor cromozomale în geneza limfoamelor și a leucemiilor. Translocația t(8; 14)(q24; q32) apare la 75-85% dintre pacienți, restul având alte rearanjări cromozomale cum ar fi t(2; 8)(q12; q24) sau t(8; 22)(q24; q11). Fiecare eveniment de translocație aduce protooncogena myc în vecinătatea unui locus Ig activ transcris în celule B, producătoare de anticorpi, și anume: IgH, la 14q32

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
myc să fie lipsită de elementele sale de control normal, aflate în amonte de secvența genică, astfel că prin translocație, ea intră sub controlul unui alt domeniu cromatinic mult mai activ, fiind exprimată la nivele anormal de înalte. Multe alte rearanjări cromozomale aduc diferite alte protooncogene în vecinătatea unor gene, fie pentru o anumită catenă imunoglobulinică, fie o anumită catenă a TCR, gene care au promotori activi și enhanceri puternici. Se admite că rearanjările cromozomale sunt rezultatul funcționării defectuoase a recombinazelor

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
la nivele anormal de înalte. Multe alte rearanjări cromozomale aduc diferite alte protooncogene în vecinătatea unor gene, fie pentru o anumită catenă imunoglobulinică, fie o anumită catenă a TCR, gene care au promotori activi și enhanceri puternici. Se admite că rearanjările cromozomale sunt rezultatul funcționării defectuoase a recombinazelor care rearanjează genele imunoglobulinice sau genele TCR, în cursul maturării celulelor B și T, după care celulele cu asemenea deficiențe recombinaționale sunt selectate pentru avantajul lor în creștere. Inițial, s-a susținut eronat

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
rezultatul funcționării defectuoase a recombinazelor care rearanjează genele imunoglobulinice sau genele TCR, în cursul maturării celulelor B și T, după care celulele cu asemenea deficiențe recombinaționale sunt selectate pentru avantajul lor în creștere. Inițial, s-a susținut eronat ideea că rearanjările cromozomale sunt caracteristice doar leucemiilor și limfoamelor, nu însă și tumorilor solide. În anul 1982, Croce și Leder au reușit clonarea genelor translocate din t(8;14), pentru ca, ulterior, să fie clonate peste 100 de puncte de rupere în translocații

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
și tumorilor solide. În anul 1982, Croce și Leder au reușit clonarea genelor translocate din t(8;14), pentru ca, ulterior, să fie clonate peste 100 de puncte de rupere în translocații, cu identificarea genelor din cromozomii participanți, în cele mai multe dintre rearanjările cromozomale. Deși proteina MYC nu este modificată după translocație, reprogramarea expresiei sale într-un moment nepotrivit pentru celulă, precum și nivelul de expresie dramatic amplificat sub influența promotorului genei pentru imunoglobulină, se constituie în factori perturbatori ai mecanismelor de control al

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
prin analiza cariotipică. Dacă inițial s-a emis ipoteza că translocațiile cromozomale activează protooncogene doar în cazul leucemiilor și limfoame, ulterior s-a constatat că asemenea remanieri cromozomale stau la baza a unor tumori solide (tabelul 23.7). Astfel de rearanjări activează oncogene codificatoare pentru factori de transcriere cu domeniile de activare ce se leagă la ADN sau domenii care pot interacționa cu proteine care, la rândul lor, se leagă la ADN. În leucemia promielocitică acută (APL), apare o genă de

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
marker lipsește din limfocite și din fibroblaste. S-a constatat că în cuplurile de gemeni monozigotici, numai individul bolnav prezintă cromozomul Ph1, ceea ce este o dovadă că restructurarea cromozomală care conduce la geneza Ph1 este postzigotică, și nu reprezintă o rearanjare ereditară în gametogeneza părinților, apariția sa fiind o mutație somatică. Cromozomul Ph1 se întâlnește nu numai în linia granulocitară (mieloblaști și/sau promielocite), ci și în eritoblaști și megacariocite. El poate fi realizat pornind de la oricare dintre cei doi cromozomi

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
perechile de cromozomi din grupele G, C, E și D. Cromozomul Ph1 reprezintă markerul cromozomal detectabil pe tot cuprinsul fazei cronice a leucemiei mieloide. În trecerea spre faza acută a malignității, la peste 80% dintre pacienți se înregistrează și alte rearanjări în care sunt angajați diferiți alți cromozomi ai complementului, mai frecvent fiind implicați cromozomii din perechile 8, 17, 19, 21 și 22. Cele mai frecvente remanieri cromozomale sunt trisomia 8, al doilea cromozom Ph1 și izocromozomul pentru brațul lung al

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
myc să fie lipsită de elementele sale de control normal, aflate în amonte de secvența genică, astfel că ea intră sub controlul unui alt domeniu cromatinic mult mai activ, fiind exprimată la nivele anormal de înalte (amplificare funcțională). Multe alte rearanjări cromozomale aduc diferite protooncogene în vecinătatea fie a unor gene pentru o anumită catenă imunoglobulinică, fie a unei gene pentru receptori ai celulelor T (TCR). Se admite că rearanjările cromozomale sunt rezultatul funcționării defectuoase a recombinazelor care rearanjează genele imunoglobulinice

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
fiind exprimată la nivele anormal de înalte (amplificare funcțională). Multe alte rearanjări cromozomale aduc diferite protooncogene în vecinătatea fie a unor gene pentru o anumită catenă imunoglobulinică, fie a unei gene pentru receptori ai celulelor T (TCR). Se admite că rearanjările cromozomale sunt rezultatul funcționării defectuoase a recombinazelor care rearanjează genele imunoglobulinice sau genele TCR, în cursul maturării celulelor B și T, după care celulele cu asemenea deficiențe recombinaționale proliferează datorită avantajului lor în creștere. Inițial s-a emis ideea că

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
cromozomale sunt rezultatul funcționării defectuoase a recombinazelor care rearanjează genele imunoglobulinice sau genele TCR, în cursul maturării celulelor B și T, după care celulele cu asemenea deficiențe recombinaționale proliferează datorită avantajului lor în creștere. Inițial s-a emis ideea că rearanjările sunt caracteristice doar leucemiilor și limfoamelor, nu însă și tumorilor solide. În anul 1982, Croce și Leder au reușit clonarea genelor translocate din t(8;14), pentru ca ulterior, să fie clonate peste 100 de puncte de rupere în translocații, cu

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]