374 matches
-
condiția nunții ca omniprezență ce anulează singurătatea. O lume senzuală e ridicată la rangul de simbol al perpetuei geneze: „știu mă aflu oricând la punctul cel mai înalt al vieții/ fiecare clipă este înaltă creastă de val ce cade și recade în sine/ numai vibrația veșnică și brațele plută pe ape/ totdeauna sunt sus și în coaste îmi sună tot ape/ nici început nici sfârșit nici iluminare cândva/ unde de mal și de mal oriunde mai aproape”. Logosul integrator și centrul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288008_a_289337]
-
să ne reamintim, desigur, miraculosul circuit al apei în natură, așa cum l-am învățat la școală: din precipitațiile atmosferice apa ajunge în râuri, iar de aici în lacuri, mări și oceane; prin evaporare „se ridică” apoi în atmosferă pentru a recădea din nou pe Pământ sub formă de precipitații (ploi sau ninsoriă. De fapt tot acest circuit al apei în natură repezintă marele și permanentul fluviu al vieții. Așa după cum spunea marele savant și artist Leonardo da Vinci „apei i-a
[Corola-publishinghouse/Science/1870_a_3195]
-
ale copacului pe care stau ghemuite aceste păsări. Mitul urmează în mod evident un parcurs regresiv. Contrar miturilor care povestesc cum și-au dobîndit păsările penajul distinctiv, acesta povestește cum Rîndunica-de-noapte și l-a pierdut pe al ei și a recăzut în indistincția cromatică ce constituia la început soarta comună tuturor păsărilor. Demersul miturilor din ansamblul altern, referitoare la originea olăritului, este același : ele povestesc cum o femeie indiscretă (adică vinovată de incontinență orală) a pierdut oalele primite de la binefăcătoarea ei
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
zis : - Vindeați cîte ceva din ea ca să faceți față, hm? În final s-a lăsat pe spate În fotoliu. - După cum știți, puteți pleca de aici cu un preaviz de douăzeci și patru de ore. Unii pleacă după zece zile și nu mai recad. Alții stau șase luni și se apucă iar la două zile după externare. Dar, statistic vorbind, cu cît stai mai mult, cu atît mai mari sînt șansele să te lași. Aici procedura e cam aceeași pentru toată lumea. Cura durează vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
sau tîrîtoare: 3-4% pe an). Apoi, cele două șocuri petroliere din 1973 și 1979 au favorizat un puternic puseu inflaționist (ani de inflație galopantă: 15% pe an). Politicile economice de austeritate desfășurate în anii '80 au făcut ca inflația să recadă la un nivel rezonabil (ani de desinflație). După alți cîțiva ani totuși, situația se prezintă în mod contradictoriu, în funcție de țara considerată, în cele mai multe țări întîlnindu-se o inflație deschisă (5-10% pe an). Desigur, există țări ce au cunoscut perioade de hiperflație
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
la locul captivității lor originare, blestemându-i pe cei care i-au eliberat. Sclavul ieșit din prizonieratul peșterii și constrâns să se întoarcă în ea după ce într-un mod pasager au întâlnit libertatea se confruntă cu situația cea mai dificilă! Recăzut în robie, el nu va mai putea distinge în întunericul peșterii în care a revenit nici măcar între umbre. El ajunge într-o situație și mai rea decât a fost înainte: devine ridicol în fața celorlalți, care îl vor disprețui că și-
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ea opoziția negativ/afirmativ; era să fie - expresia a ceva ce purta în el legea și avea toate temeiurile să fie, dar ceva întâmplător, ca și dinafară, venise să-l blocheze, să-l suspende, astfel încât expresia, deși uită de negativ, recade în el; va fi fiind - expresia posibilității bănuite a ființei, a făgăduinței de ființă tocmai în măsura în care temeiurile ei erau în joc; ar fi să fie - expresia ființei posibile, asigurate, a ândreptățirii de a fi în jurul unei realități a cărei lege
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
spune că toate partidele, inclusiv cele care se reclamă de la democrație și care se supun unei constituții democratice, sunt, de fapt, conduse de un mic număr de oameni, de către un stat major mai mult sau mai puțin permanent înseamnă a recădea în legea de bronz a oligarhiei, lege care nu pare dezamăgitoare și scandaloasă decât pentru democrații înclinați să creadă că puterea poporului este exercitată de către popor. Raymond Aron, „Classe sociale, classe politique, classe dirigeante”, Archives européennes de sociologie, vol. I
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
fiecare brahman trece deja ca Brahman prin faptul că s-a născut în casta sa, realizînd, deja prin nașterea sa trupească, pe cale naturală renașterea prin spirit care identifică pe om cu Dumnezeu, încît însăși culmea a ceea ce e mai divin recade în cu totul comuna realitate sensibilă a existenței... Tot astfel este unul dintre raporturile cele mai general, anume creația, nașterea, pe care inzii o înfățișează în artă ca pe cel mai vechi zeu, la fel cum este pentru eleni Eros
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
descurajatoare. Acestea sunt și caracteristicile procesului dialogic pe care Sf. Alfons le considera necesare în relația dintre penitent și confesor. Se dorea o încurajare continuă a penitentului, care vroia să se angajeze în lupta cu păcatul, oricât de des ar recădea. Este importantă însă și încrederea în puterea harului sacramental. Această manieră în care Sf. Alfons aborda sacramentul reconcilierii va influența practica penitenței și a reconcilierii sacramentale în întreaga Biserică și în secolele următoare. O preocupare particulară la începutul secolului al
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
oferi această dezlegare. Acest refuz se bazează nu doar pe o concepție disciplinară, ci și pe o convingere spirituală și pastorală, care se teme că penitentul ar putea trata cu lejeritate păcatul făcut și se va predispune pericolului de a recădea în același păcat. Pe de altă parte, se poate întâmpla ca penitentul complice să se afle în fața pericolului iminent de moarte. În această situație, confesorul în cauză, dacă are posibilitatea, va încerca să cheme un alt preot, chiar dacă acesta este
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
văzut cum a căzut deodată în/ groapa transparentă". Lumea încă văzută e cea de dinaintea deschiderii posibilului unei alte vederi, lumea previzibilă a semnelor și a fenomenelor imediate. Lumea unei experiențe "la fel", a tautologiei identicului. Lumea lui Același cade și recade în vedere așa cum ea însăși se pune mereu în vederea de sine. Ne(pre)văzutul inaparentului nu e însă imaginea pe care să o avem în vedere. El e ca și cum n-ar fi, vălul în care vederea cade deodată ca într-
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în vedere e doar o mișcare ce o afectează, perspectiva răsturnată a regresiei spre potența poetală, spre un imagem al începutului, de dinaintea lucrurilor care se văd: "La un fir de vedere, la un pas de orbire/ țărmul începe să plece, recad în șuvoi;/ umbra et pulvis sumus, iubire./ Lumina se surpă hohotind peste noi". Imaginea se ivește între vedere și nevedere, abia întrezărită în apariția ei evazivă, mișcătoare. O imagine mișcată, care începe să plece, să treacă prin lucrarea propriei prefaceri
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
imagine mișcată, care începe să plece, să treacă prin lucrarea propriei prefaceri. Lucrare a unei reducții absolute, dar și - complementar - a trans-formării25. Tot ce se reduce la beznă și praf, la pulberea nimicului dusă de vântul care suflă încotro dorește, recade în șuvoiul înființării, renaște în posibilul creației. Pe țărmul lumii care începe să plece, se pune la dispoziția unei iubiri nețărmurite, a unui nou început, disponibil oricărui sens în lumina căruia și-ar afla ființa, albia formei. Daniel Turcea. O
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
El scria: Nimic nu se naște din nimic; dar nimic din ceea ce este necopt nu se poate dezvolta fără ceea ce este copt - și, desigur, așa se întâmplă când azvârlim copilul înapoia sinelui său, ca finalitate, și când îl îndemnăm să recadă în starea naturală 1. În lucrarea The School and Society (1899), a susținut că școala și societatea trebuie să funcționeze simbolic. După el, școala trebuie concepută și organizată ca o comunitate democratică. „Școala-comunitate” permitea atât progresul personalității individuale, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
secolul XVII filosofia oficială în Franța era scolastica. Inchiziția se afla pe creasta ultimului ei val de putere, astfel că pedepsea cu ardoare maximă orice “abatere” sau “greșeală” față de filosofie și teologie. După înșelătoarele izbînzi ale Renașterii, Franța secolului al-XVII-lea recăzuse în absolutism : Pe atunci a clătina tradiția scolastică însemna a zgudui autoritatea regală. Întrucât filosofia se confunda cu statul, statul era brațul ei lumesc.”) Renașterea despre care A. Pleșu afirma că “stă prost cu filosofia” căci “filosofia lucrează cu universalul
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
moral al negativității, spre a lumina subterana umană. Zahei îndeplinește pe rînd, în toate lumile traversate, o funcție cathartică. Pentru el, singur, purificarea devine mersul vieții pînă în punctul cînd se vede în afara zidurilor ocnei. Bouc émissaire, dar și mîntuit recăzut în patima răscolitelor simțuri. Povestea lui spune, în contratimp, altceva decît "concertul" general al lumii. Să revenim la începutul ei. Presentimentul unei întîmplări cruciale (ca o vestire, a unei "veniri" în sens mistic) se manifestă în amploarea lentă a mișcărilor
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
nd este posibil. AP atipice orale (amisulpride, olanzapine, quetiapine, risperidone and zotepine) trebuie avute în vedere ca medicație posibilă la pacienții care primesc curent AP convenționale care în ciuda unui control adecvat al simptomatologiei prezintă efecte secundare inacceptabile, pentru aceia care recad, cei care au prezentat anterior un management nesatisfăcător sau au cu efecte secundare inacceptabile. Nu este recomandabil în practica de rutină, ca un pacient care prezintă un control satisfăcător al condiției lor, fără efecte secundare supărătoare sun AP convenționale, să
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
dublu-orb, în medie cu 30% mai multe recăderi sub tratament placebo după mai multe luni de tratament, dacă acesta este sistat brusc și înlocuit cu placebo. Nu e mai puțin adevărat că un anumit număr de bolnavi pot să nu recadă sub tratament placebo după o perioadă îndelungată, de luni de zile. Studiile anglo-saxone sunt formale, pare rezonabil de a menține bolnavii sub antipsihotice pentru o perioadă de cel puțin trei luni, până la un an, după un prim episod acut. Cu
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
de primele decenii, întunecarea celor din urmă. Transformarea umanistului în fanatic, al persecutatului în polițist. De la individualismul reînnoit, la conformismul reînnoit. Secolul al XVI-lea și secolul XX încep de "la stînga" și se încheie "la dreapta". Examenul critic eliberator recade în doctrina dogmatică tradițională, raționalismul este cernut de "reîntoarcerea sacrului", modernitatea îi întinde mîna arhaicului. Fie prin Noaptea Sfîntului Bartolomeu, fie prin rugul lui Michel Servet, atît efracția reformată, cît și cea revoluționară sfîrșesc în îngrădiri sporite, teritoriale și morale
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
erau complice. Toate acestea explică limpede motivul pentru care acești oameni au ajuns la disperare atunci cînd au auzit faptul că Henric se împăcase cu Papa; atunci s-au folosit de cele mai cumplite mijloace pentru a-l face să recadă în prăpastie, rupînd din nou legăturile cu Pontiful și cu Biserica 221. 100. Mai este necesară vreo altă probă că drepturile imperiale nu erau obiectul acelor nefericite și lungi lupte? Să urmărim ce s-a întîmplat un secol mai tîrziu
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
esențiale. și ne deschidem sufletul fără nici o suspiciune, și participăm la destinul nostru cu conștiință și fermitate, și devenim înțelepți cu toată înțelepciunea noastră! Acestea sunt clipele importante ale vieții noastre. Ele vin și trec, iar noi redevenim indiferenți și recădem în convențional. Dar ce importanță are, din moment ce a fost o clipă în care am văzut limpede în noi înșine și asta ne-a dat forța necesară pentru a suporta de-acum mult timp înainte minciunile noastre, oboselile, dorințele noastre indecise
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mai zdravene scuturării, a celor care trebuie să fie sarea pământului și lumina lumii? 27. Datoria noastră: o nouă operă de civilizare spirituală, intelectuală și morală De fapt, creștinismul se află în fața datoriei de a restabili civilizația creștină în lumea recăzută în eroare, în barbarie; obligație enormă, dar demnă de creștinism și numai de creștinism; misiune care îi va acorda Bisericii un alt titlu frumos de recunoștință din partea popoarelor. Așadar, preoțimea zilelor noastre este chemată să reprezinte o parte, și ce
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Biserica este a doua creație din nimic; opera atotputerniciei divine, secundată de credința măreață a Apostolilor Creștinismul a învins lumea păgână; creștinismul a învins lumea barbară; creștinismul, și numai creștinismul, va salva lumea actuală de noua barbarie în care a recăzut. Cu ce mijloace? Cu credința! Aceasta e victoria care a învins lumea: credința noastră» (1In 5,4). Mergeți cu gândul la zilele de după învierea Domnului. Sf. evanghelist Matei ne relatează: «Apoi, cei Unsprezece ucenici au mers în Galileea, pe muntele
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
numai datorită credinței sale religioase, ci să se reîntoarcă la misiunea-i privilegiată de primat, ca mamă a civilizației creștine. 122. În ora decisivă 1) Să avem conștiința creștină a situației. Lumea, întrucât s-a îndepărtat de Sf. Evanghelie, a recăzut în mrejele inteligenței și ale simțurilor, în barbarie și în sclavie. Biserica va salva lumea pentru a treia oară și numai cu sprijinul preoților și al călugărilor sfinți. 2) Nu putem să credem că, după atâta dezastru, nu ar fi
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]