195 matches
-
ale unor autori consacrați ai literaturii universale dar și ale unor scriitori care - mai puțin celebri fiind - merită să fie cunoscuți (So schön beiseit. Sonderlinge und Sonderfälle der Weltliteratur, Nagel und Kimche Verlag Zürich, 2001). Ca și alți exegeți și recenzenți ai scrierilor Aglajei Veteranyi, nici Walter Morlang nu a putut ocoli capcana "exotismului" în care destinul autoarei pare a-i fi prins pe nu puțini dintre cei care s-au apropiat de creațiile ei. Tulburătoare este la lectura prozelor scurte
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
poet care s-a continuat pe vîrful de lance al poeziei franceze și apoi pe cîmpiile minunate ale poeziei americane de ultimă oră." La sfîrșitul volumului apar și referințe critice selectate chiar de poet, pagini extrem de utile (cel puțin pentru recenzent). Aici apare sugestiva evoluție a receptării acestui scriitor de-a lungul timpului: de la completa opacitate a unor Dan Grigorescu sau Aurel Martin care denunțau "impostura poetică" în Scînteia anilor '60, pînă la reproșuri îndreptățite și prezentări nuanțate făcute de Florin
Mic regal poetic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17071_a_18396]
-
droaia de dorințe (multe ascunse) care alimentează și motivează actul scrisului. Și totuși excepții există: A. Calafeteanu chiar pare a scrie (doar) pentru sine. Pentru că e cumplit de greu să presupui că ar mai citi cineva (în afara doar a vreunui recenzent chinuit de curiozitate) un roman cum este Dezastrul sau, apărut - impardonabil - la Editură Eminescu. Pe asemenea cărți, cititorii își pot aplica singuri teste: daca, în ipoteza că pot ajunge, cu răbdare sisifica, pînă pe la pagina 50, să zicem, stupoarea persistă
O lecturã-pedeapsã by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17446_a_18771]
-
să ajungă la dvs. Știu că l ați prețuit pe Cornel Chiriac“. După care s-a făcut nevăzut. Rareori am norocul unor contacte așa de sobre și eficiente cu autorii. Tratat, de regulă, ca un prestator de servicii PR-istice, bietul recenzent e strivit fără milă sub un morman de bucoavne, ori, dimpotrivă, sadic pisălogit întru obligatoria hermeneutică a opului considerat de autor drept chintesența înțelepciunii universale. Să fi fost acel domn (admirabil ponderat) Mircea Udrescu, autorul cărții Metronom, o emisiune de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
la prolixitate, să se întoarcă la simplitatea expunerii și să își asume cu modestie rolul de simplu intermediar între autor și public. Exemplul de urmat este cel al marilor cotidiane și reviste din Germania care au propriul lor corp de recenzenți, oameni ce comunică într-un limbaj cât se poate de suplu și natural, fără ostentație, datele esențiale despre cartea aflată în discuție. Chiar dacă, prin comparație cu cea occidentală, viața literară românească nu arată grozav, previziunile autorului privind cartea tradițională sunt
Dilemele poetului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8333_a_9658]
-
un asemenea antecedent filologic nu e nicidecum de ignorat. Și cum altfel poți radiografia exact o sumă de povestiri doldora de un umor lipit de prezentul jurnalistic precum - vorbă demult demodată la rândul ei - marca de scrisoare? De altminteri, orice recenzent abil va decripta ușor formula efigiei lui Paraschivescu: bazarul e al lumii noastre de zi cu zi, colcăitoare și nesigură, eterogenă și multicoloră, trivială și veselă, în vreme ce bizarul îi aparține integral autorului, ca un condiment necunoscut adus de undeva din
Cronică anacronică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9267_a_10592]
-
Poate veni aici Îmbrăcat oricum. Și În pielea goală. Vă face cinste. Rușine! Domnul este artist și invitatul meu!” La apariția volumului meu de debut, În 1969, prefațatorul s-a angajat, În România literară, Într-o polemică pătimașă cu „infidelul” recenzent de la Contemporanul, vroia să mă apere de neînțelegerea cronicarului care Întâmpinase fără entuziasm volumul. Încerca Însă, În particular, să mă convingă că nu talentul meu fusese, de fapt, pus În cauză, ci asocierea noastră. Atacul Îl vizase, În realitate, susținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
până la derută posibilele obiecții privind o pagină, un capitol, o scenă dintr-o carte a sa. Mereu se interesa În jur, la cei În care credea și poate nu doar la aceștia, despre reușita cutărui fragment publicat, despre temeinicia cutărui recenzent... Exercita o adevărată „presiune” psihologică pentru a obține cât mai repede și mai deplin confirmarea, cuvinte bune. Știa cât de importantă este „simpatia” și evita conflictele cu „judecătoria” literară, dar știa foarte exact valoarea fiecărei instanțe critice, știa În cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
iubim femeile sau ai articolelor politice. Nu judec dacă era sau nu nevoie de o asemenea introducere. Dar e clar că Mircea Cărtărescu a dorit să sublinieze că în Orbitor îi găsim adevărata față de artist intransigent. S-au pomenit, de către recenzenți ai celor trei volume, diverse referințe onorante care să justifice ilizibilitatea. Un critic complet confiscat de epifania literară cărtăresciană, cu un discurs haotic și previzibil în același timp ca al unui fluture de noapte orbit și sedus de un bec
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
nu numai) încă din vremea lui Ceaușescu. În toate marile orașe ale lumii cu o puternică școală de matematică, Iașul era destul de prezent și respectat. Am inserat o scrisoare încă din anul 1984 prin care mi se solicita să fiu recenzent al revistei Mathematical Reviews, precum și legitimația de membru al AMS (American Mathematical Society). Nu eram un caz izolat, toți colegii mei erau membri și mulți ne-am asociat la Războiul Stelelor, prin votul dat prin corespondență, chiar de pe vremea lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
atenție, aprobând sau despărțindu-se de unele reacții critice față de Istoria... lui N. Manolescu, autorul nostru vine să întărească o mai veche idee: spiritul polemic, ironia, elogiile „amicale” ori negația „cu respect”, chiar și accentele subțiate de orgoliu ale unor recenzenți nu-s decât „sarea și piperul” ce fac viața literară vie și atractivă pentru participanții la „spectacol”. El însuși (Gr. C.) nu rămâne „dator” față de interpretări și etichetări grăbite, unele - șocante, ale istoricului literar. Își definește cel mai bine poziția
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
atenție, aprobând sau despărțindu-se de unele reacții critice față de Istoria... lui N. Manolescu, autorul nostru vine să întărească o mai veche idee: spiritul polemic, ironia, elogiile „amicale” ori negația „cu respect”, chiar și accentele subțiate de orgoliu ale unor recenzenți nu-s decât „sarea și piperul” ce fac viața literară vie și atractivă pentru participanții la „spectacol”. El însuși (Gr. C.) nu rămâne „dator” față de interpretări și etichetări grăbite, unele - șocante, ale istoricului literar. Își definește cel mai bine poziția
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
apreciați unde se află poezia românească actuală în raport cu Europa? Dar în raport cu poezia românească din secolele trecute? Dar în raport cu potențialitatea "duhului" din limba română? Îndurare ori măcar puțintică răbdare, stimabile și stimate Adrian Alui Gheorghe! Astea sunt întrebări pentru un biet recenzent literar? Cu asemenea radicale inclemente, care m-ar pune de îndată într-o situație de incompetență eroică, vreți să începem? Sau poate gândul dvs. (bun, nu zic nu) e să isprăvim chiar înainte de a porni? Nu sunt chiar atât de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ține mai mult de zbaterile artistului în mijlocul unor confuzii literare. Cam acesta ar fi contextul, iar lipirea celor două literaturi este, evident, întâmplătoare, o carte a fost cerută de metabolismul personal al lecturii, cealaltă a fost parcursă din datoria de recenzent. Obsesia principală ar fi prăpastia de comunicare dintre îndrăgostiți Conspirații imposibile atacă viața amoroasă în manieră introspectivă, existențialistă, romantică sau brutală. Avem de-a face cu el, ea, iubiri trecute de-ale lor sau viața lor de birou. Mai apare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
duplicitatea perfidă a sistemului totalitar ceaușist decât din zeci de eseuri politice.“ (MARIA GREEN, World Literature Today, USA, 1996) * „Plicul negru este un roman profund preocupat de istorie. Narațiunea devine curând halucinatorie. Acest aspect al Plicului negru a făcut unii recenzenți americani să-l considere kafkian. Cartea incită, însă, mai curând, în mod deliberat, comparația cu Despre eroi și morminte, capodopera tenebroasă și torturată a romancierului argentinian Ernesto Sabato. Dacă bărbații și femeile care încearcă să funcționeze cât pot de normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
viața mea critic literar, dar lumea nu vrea să știe asta: ei vor să aibă cronici bune și știu că pe lume e un fraier milos care s-ar putea s-o facă și pasta...Nu am vreun salariu de recenzent literar, dimpotrivă, și-n curînd voi muri de foame, deoarece Îmi voi petrece timpul citind romane, piese, versuri, studii și apoi scriind despre. Ulterior, voi mitui redactorii de reviste, ca să-mi publice recenziile...și un colț de pîine voi găsi
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
acuzațiilor lui Zevedei Barbu - fără să-i facă onoarea de a-l numi - în prefața celui de-al treilea volum al seriei de cursuri. Semnată colectiv, ea a fost redactată de Constantin Noica, Mircea Vulcănescu și Constantin Floru. Fraza „Unii recenzenți au făcut o vină editorilor din lipsa referințelor la literatura chestiunii în subsolul textului lecțiilor, care n-ar fi lipsit dacă profesorul și-ar fi publicat singur cursurile“ îl vizează pe secretarul de redacție al revistei Saeculum. Putem presupune că
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
și susținător polemic al noilor curente la Noua revistă română. Tot un „poet” era și singurul comentator postsimbolist din perioada imediat anterioară Primului Război Mondial: foarte tînărul Ion Vinea. Adversar al criticii „profesorale”, adolescentul Ion-Eugen Iovanache își afirmă dintru început calitatea de recenzent neconstrîns de canoane: „nu sînt critic, nu fac critică, și ca atare fac o fugară dare de seamă asupra cărților apărute, și-mi împărtășesc cititorilor impresiile”. Pentru recenzent, actul critic reprezintă „o atitudine și nu o metodă”. Primul său text
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al criticii „profesorale”, adolescentul Ion-Eugen Iovanache își afirmă dintru început calitatea de recenzent neconstrîns de canoane: „nu sînt critic, nu fac critică, și ca atare fac o fugară dare de seamă asupra cărților apărute, și-mi împărtășesc cititorilor impresiile”. Pentru recenzent, actul critic reprezintă „o atitudine și nu o metodă”. Primul său text publicistic (în toamna anului 1913 devenise colaborator la revistele Rampa și Facla, cu concursul „mentorului” său N.D. Cocea) a apărut în Rampa, an. II, nr. 525, 29 septembrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
faptul că, la diferență de aproape un deceniu (1975-1984), atît Kanet, cît și Fischer-Galați se întreabă dacă lucrările recenzate depășesc cu ceva realizările notorii în domeniu. Cu alte cuvinte, ei se plasează, firesc, în perspectiva cerințelor istoriografiei domeniului. Răspunsul ambilor recenzenți, alcătuit imediat după apariția lucrărilor, este negativ. Peste mai bine de zece ani, Paul E. Michelson 19 formulează aprecierea că Barbara Jelavich a încercat "să aducă la zi" cartea lui L.S. Stavrianos, Balcanii după 1453, citată ca realizare reper a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
menționează, de asemenea, faptul că săvîrșirea din viață a Barbarei Jelavich a întrerupt capitole în lucru menite să completeze istoria diplomatică a Rusiei pînă la Gorbaciov și Istoria Balcanilor pînă în 1989. Finalizată, intenția ar fi putut atenua critica ambilor recenzenți că perioada mai nouă și prezența Uniunii Sovietice sînt tratate mai superficial și numai pe bază de "surse secundare", ceea ce ar situa lucrările recenzate sub nivelul acelora realizate de, să zicem, un Adam Ulam și Alvin Rubinstein. Ambii recenzenți reproșează
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
ambilor recenzenți că perioada mai nouă și prezența Uniunii Sovietice sînt tratate mai superficial și numai pe bază de "surse secundare", ceea ce ar situa lucrările recenzate sub nivelul acelora realizate de, să zicem, un Adam Ulam și Alvin Rubinstein. Ambii recenzenți reproșează alcătuirea lucrărilor prin reunirea de texte elaborate și publicate anterior, un fel de antologii; Stephen Fischer-Galați merge mai departe și scrie că o altă manieră de reluare a propriilor texte, mai economicoasă și cu accente distribuite mai vizibil pe
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
decît să redea binecunoscuta aură andersoniană." (John Rockwell, New York Times, 4 martie, 1986, C-13) Criticul, desigur, nu înțelege că de la modernismul și critica socială prezentate în "United States", Anderson se îndreptă către postmodernismul din Home of the Brave. Un recenzent al filmului scria: "Mă așteptam ca Anderson să continue să prezinte aspectele mult mai serioase din "United States", adîncindu-și comentariile pe tema nebuniilor personale, culturale și sociale proprii timpurilor noastre. Însă acum ea pare mult mai puțin interesată de criticarea
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
de companie”, fasonate intelectual, cu spirit. Tot acum, subiectul e abordat într-o teză de doctorat: Dr. I. Șmilovici, Prostituția în Iași, „lucrare originală”, bazată pe o cercetare făcută de-a lungul unui deceniu. Lipsea însă, cum a observat un recenzent al ei9), un studiu de ansamblu despre prostituția în Romînia, fenomen de amploare, căruia i s-au dat interpretări divergente, unii explicîndu-l prin teoria despre „poligamia femeilor”, alții prin „pricini sociale”. Controversele se accentuează în deceniul al treilea și al
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mai mare poet din toate timpurile și Jammes spune la fel despre Claudel”. în Les Maîtres de l’Heure, Victor Giraud îl considera pe Jules Lemaitre „un Goethe al francezilor” și invidia felul lui de a scrie. Dar - amintește un recenzent al cărții citate mai sus - același Jules Lemaitre a declarat odată că ar vrea să iscălească numai ceea ce a scris Anatole France. Astăzi Lemaitre și France nu mai produc aceleași impresii de incontestabilă excelență. La noi, despre cîți inși nu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]