830 matches
-
cred. Dar rămâne enigmă pentru notă sol. -Trebuie să aflăm câte sifonarii sunt. Apoi să localizam care dintre ele este implicată în afacerea murdară și cine de acolo a dorit să te omoare. -Asa este... ai dreptate! -Să mergem la recepționerul hotelului în care stăm, să-l întrebăm. Intrară în hotel. Recepționera, o femeie brunetă cu ochi albaștri, privea la televizorul aflat pe un suport de pe peretele din față. -Doamna, întreba Constantin, câte sifonarii sunt în acest oraș? La această întrebare
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
în acest oraș. Am copilărit aici. Și alta? -C-am atâtea sunt. -Mulțumim! Ne-ați fost de mare ajutor. Ieșiră din hotel și ținându-se de mână se îndreptară spre sifonăria de lângă poștă. -Aură, ai observat că la întrebarea mea zâmbetul recepționeri a disparut? -Cred că nu ne-a spus unde este sifonăria care ne interesează. A omis-o cu bună știință!” * M-am oprit din scris. M-am rezemat de speteaza scaunului și-am rememorat o întâmplare asemănătoare cu cea lui
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
Problemă de timp nu nivel de învățământ. Am ajuns la gradul 4 după 10 ani de adânci meditații îndrumat corespunzător. Era timpul să aplic cele însușite altfel efortul făcut ar fi fost inutil. Ce folos ai că îndeplinești funcția de recepționer la un hotel, cu diplomă de inginer obținută pe merit? Ei bine, mulți o fac pentru un ban sau un oarecare favor. Alții devin studenți de meserie, învață așa ca să culeagă diplome în rol de trofee. Deocamdată am fost îndrumat
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
picioarele zvelte ca ale unei codane și un bust ce atrăgea imediat privirile oricărui bărbat. Se observa că doamna nu-i străină de sălile de fitness ca și de cele de cosmetică. - Bună ziua! Scuzați-mă vă rog! Mi-a spus recepționerul că sunteți domnul Ștefan Dunca. - Da doamna, așa mă numesc. - Ce bine! Sunt doamna Biatrice Trifan. Trebuia să aveți întâlnire cu soțul meu Cristian Trifan. - Adevărat, trebuia să am o întâlnire cu domnia sa încă de ieri la aceeași ora, însă
ROMAN 2 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342153_a_343482]
-
bunicii. Mai târziu, dragostea lui enormă pentru pădurile astea seculare l-a îndemnat ca, după terminarea studiilor, să-și aleagă o carieră chiar în domeniul silviculturii. S-a angajat la un Centru Silvic de lângă Petroșani, pe un post de simplu recepționer. În 1984, s-a transferat la Ocolul Silvic din Lupeni, fiind avansat la rangul de tehnician. Printre altele, treaba lui era și aceea de a ține sub ocrotire traiul și liniștea pădurilor. Pentru asta, a primit în dotare pentru prima
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
Mă relaxez și privesc cu încredere la propria noastră minivacanță la un hotel de trei stele din Mamaia. Și chiar am de ce. Locul e OK. Foarte OK. Cearșafurile sunt albe și foșnitoare ca hârtia. Mobilierul nou. În cameră e curat-curat. Recepționerii sunt zâmbitori și relaxați. Cameristele sunt drăguțe. Mâncarea e bună și la hotel, și la un alt restaurant pe care l-am testat. Prețurile sunt decente. Chelnerii sunt politicoși și eficienți. Primim gratuit șezlonguri pe plaja din fața hotelului. La capătul
Anul acesta a fost perfect la Mamaia. Până când am auzit un zgomot ciudat () [Corola-blog/BlogPost/337767_a_339096]
-
scump al naibii. De la recepție am preluat imediat cardul de acces, însă apoi au urmat instrucțiunile despre modul în care se poate folosi camera. „Aveți grijă că apa la duș nu pornește decât atunci când ușile sunt închise,” ne-a avertizat recepționerul. Am râs: „Bine, mă, e-n regulă.” Omul a râs și el, după care a adăugat: „Ne sunați dacă nu vă descurcați.” Din momentul în care am intrat în cameră, soțul meu - că ne-am dus împreună - a pus mâna
Am fost cu soțul meu în Amsterdam și ne-am cazat într-un hotel... altfel. „Aveți grijă că apa la duș nu pornește decât atunci când ușile sunt închise” () [Corola-blog/BlogPost/337774_a_339103]
-
locul respectiv, apoi să te întorci și să te uiți ca un copil care descoperă biberonul la fiecare detaliu din cameră? Cabina de duș și toaleta se ascund sub niște uși din sticlă mată, care induce un oarecare disconfort. Iar recepționerul a avut dreptate: dacă ușile de la cabina de duș nu sunt perfect, dar perfect închise, poți să aștepți acolo îmbarcarea cât vrei, că apa nu curge. Problema e cu gradul de intimitate al ocupanților camerei, că dacă nu faci în
Am fost cu soțul meu în Amsterdam și ne-am cazat într-un hotel... altfel. „Aveți grijă că apa la duș nu pornește decât atunci când ușile sunt închise” () [Corola-blog/BlogPost/337774_a_339103]
-
naturală. Spațiile comune - recepție, zona de luat masa, spațiul de lucru din lobby dotat cu iMac-uri, zona de relaxare - duc detaliile în zone rar întâlnite în România. Lumina difuză induce o atmosferă primitoare, dar reduce și consumul de energie. Recepționerii sunt și ospătari, dar și oaspeți la locul de muncă. Eficiență. Când nu îi ajută pe turiști cu bagajele, cu plecarea din hotel sau nu le pregătesc cafeaua, băuturile sau cina, îi vezi la ore fixe luând masa ca orice
Am fost cu soțul meu în Amsterdam și ne-am cazat într-un hotel... altfel. „Aveți grijă că apa la duș nu pornește decât atunci când ușile sunt închise” () [Corola-blog/BlogPost/337774_a_339103]
-
mereu că cineva vă va oferi o slujbă doar dacă aduceți plusvaloare. Nimeni nu e obligat să vă dea o slujbă doar pentru că ați terminat o facultate sau două. În UK, am cunoscut un tip foarte interesant care lucra ca recepționer de zi la un hotel din Chelsea. Omul terminase Royal Drama School, un fel de UNATC. Putea să recite din Shakespeare câteva ore neîntrerupt, de la Richard al III-lea, la Hamlet, Romeo și Cezar. Cu toate astea, cât am stat
Când vă resping la interviul de job, gândiți-vă la pățania inginerului „trântit” pentru că n-avea cont de Facebook () [Corola-blog/BlogPost/337840_a_339169]
-
invidie draga mea colega, sunt mai tânără decât tine cu ceva ani, dar tu arăți minunat! Ieșind pe ușă spitalului, Criști se îndrepta spre mașină, si opri în fața unui hotel. — Cu domnul Stănilă de la camera 44, vă rog, îi spuse recepționerului. Acesta îi întinse un bilet, spunându-i că domnul căutat a lăsat acest bilet. Criști citi: mă găsiți la restaurantul Parâng. Se urca în mașină. În fața restaurantului opri, gândindu-se că individul încearcă să-l intimideze. Intra în sală, unde
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343139_a_344468]
-
găsi o cazare care să mă coste mai puțin decât hotelul din fața gării, unde mă cazasem după ce am ajuns la Pescara. Costa mult și banii mi se topeau repede. Am reușit să rezolv și această problemă, după ce am obținut de la recepționer, informații despre locul unde aș putea merge ca să întâlnesc ,,straniere”. Mi-a spus, să ies în spatele hotelului într-un mic parc și să intru în vorbă, cu străinele ce veneau acolo pe bănci. Am ascultat ce mi-a sugerat el
INGRID- CONTINUARE(FRAGMENT-2) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378300_a_379629]
-
prerie. Am simțit o imensă bucurie și ușurare atunci când, cu o voce voalată, m-a întrebat: - Unde mergem? La tine sau la mine? Aveam, la hotelul unde eram cazat, o cameră cu un pat dublu, grație unei mici atenții dăruită recepționerului-șef. Era locul ideal pentru ce avea să urmeze. - Evident că la mine, am spus roșind ușor. - Să purcedem atunci, exclamă Adina teatral. Dincolo de ușa camerei, timpul s-a comprimat dintr-odată. Nu știu prin ce miracol și cum, hainele
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
și în viața de ziarist. - Îți place ce faci? - Desigur, doar pentru asta m-am pregătit în facultate. Dacă îmi plăcea altceva, urmam altă facultate, ca timp tot atât era. În timp ce dialogau, au ajuns la recepție. Ștefan a profitat că recepționerul nu era prezent, a luat cheia de la fosta lor garsonieră din august și au urcat la etajul întâi. - Nu mă inviți la tine în garsonieră? - Este același lucru. La mine este dezordine, ca la orice bărbat, minți el, deschizând ușa
ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347818_a_349147]
-
din localitate și s-a mai și îmbătat pe deasupra. Ce se putea întâmpla cu el? Ieși din mașină, o închise la loc cu alarma și, cu poșeta pe umăr, o luă spre intrarea principală a hotelului. Când trecu prin fața recepției, recepționerul de serviciu, un tânăr foarte simpatic o întrebă mirat: - Ce-ați uitat doamnă director de v-ați întors din drum? - Nimic, Pavele. Mă cheamă patronul la ordin. Nu știu ce vrea să-mi zică. - Nu a mai plecat la Mamaia? - La Mamaia
ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347793_a_349122]
-
ușă și auzi un: Intră! destul de neprietenos. Nu era de bun augur pentru ea și pentru ce va urma. - Bună ziua Ștefan. Am auzit că trebuia să fii la Mamaia. - Cine te-a și informat? răspunse el pe un ton arțăgos. - Recepționerul, acum când veneam spre tine. - Paștele mă-si. Trebuia să dea sfoară în țară unde pleacă patronul, continuă el pe același ton inflexibil. - Omul nu are nicio vină. Nici el nu știa că ești în cameră. M-a întrebat ce
ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347793_a_349122]
-
de capul tău prin oraș. Avantaj - libertate de mișcare. Dezavantaj - necesitatea de a te descurca singur și riscul de a rata anumite obiective. Ei bine, la Istanbul s-au îmbinat în mod fericit ambele metode. Cum am ajuns la hotel, recepționerul ne-a propus câteva excursii posibile, cu o agenție locală. Traseele urmau să fie efectuate cu microbuzul sau, după caz (croaziera pe Bosfor), cu vaporașul. Am ales două excursii pentru cele două zile pline pe care le aveam, cu care
COLINDÂND PRIN TREI IMPERII de DAN NOREA în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347432_a_348761]
-
dar și a emoției. “Caut pe cineva cu numele CN.”” Aaaa, tov colonel vă așteptă. Urcați la camera patru sute trei.” Pentru doar o clipă, cât și-a ridicat ochii spre vocea din spatele tejghelei înalte a zărit zâmbetul ironic, profesional al recepționerului, un tânăr cu trăsături aprope feminine. În timp ce liftul urcă etaj după etaj tânăra femeie își apasă palmele reci pe obrajii în flăcări. Nu se gândește la nimic. “Patru-sute unu, patru sute doi, patru sute trei! Aici trebuie să fie!” Ciocănește ușor în
INFIDELITATE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377806_a_379135]
-
din localitate și s-a mai și îmbătat pe deasupra. Ce se putea întâmpla cu el? Ieși din mașină, o închise la loc cu alarma și, cu poșeta pe umăr, o luă spre intrarea principală a hotelului. Când trecu prin fața recepției, recepționerul de serviciu, un tânăr foarte simpatic o întrebă mirat: - Ce-ați uitat doamnă director de v-ați întors din drum? - Nimic, Pavele. Mă cheamă patronul la ordin. Nu știu ce vrea să-mi zică. - Nu a mai plecat la Mamaia? - La Mamaia
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376620_a_377949]
-
ușă și auzi un: Intră! destul de neprietenos. Nu era de bun augur pentru ea și pentru ce va urma. - Bună ziua Ștefan. Am auzit că trebuia să fii la Mamaia. - Cine te-a și informat? răspunse el pe un ton arțăgos. - Recepționerul, acum când veneam spre tine. - Paștele mă-si. Trebuia să dea sfoară în țară unde pleacă patronul, continuă el pe același ton inflexibil. - Omul nu are nicio vină. Nici el nu știa că ești în cameră. M-a întrebat ce
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376620_a_377949]
-
în relief picioarele zvelte ca de codană și un bust ce electriza imediat privirile oricărui bărbat. Se observa că doamna nu-i străină de sălile de fitness sau de cele de cosmetică. - Bună ziua! Scuzați-mă vă rog! Mi-a spus recepționerul că sunteți domnul Ștefan Dunca. - Da doamnă, așa mă numesc, răspunse el surprins, cu un glas cât mai afabil. - Ce bine! Sunt doamna Gloria Trifan. Trebuia să aveți întâlnire cu soțul meu, Laurențiu Trifan. - Adevărat, trebuia să am o întâlnire
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376628_a_377957]
-
și în viața de ziarist. - Îți place ce faci? - Desigur, doar pentru asta m-am pregătit în facultate. Dacă îmi plăcea altceva, urmam altă facultate, ca timp tot atât era. În timp ce dialogau, au ajuns la recepție. Ștefan a profitat că recepționerul nu era prezent, a luat cheia de la fosta lor garsonieră din august și au urcat la etajul întâi. - Nu mă inviți la tine în garsonieră? - Este același lucru. La mine este dezordine, ca la orice bărbat, minți el, deschizând ușa
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376621_a_377950]
-
Am simțit o imensă bucurie și ușurare atunci când, cu o voce voalată dar sigură, m-a întrebat: - Unde mergem ? La tine sau la mine ? Aveam, în hotelul unde eram cazat, o cameră cu pat dublu, grație unei mici atenții dăruită recepționerului-șef. Era locul ideal pentru ceea ce avea să urmeze. - Evident că la mine, am spus roșind ușor. - Să purcedem atunci, exclamă Mădălina puțin teatral. Dincolo de ușa camerei, timpul s-a comprimat dintr-odată. Nu știu prin ce miracol și cum
CĂRĂUŞIA ŞI EXACERBAREA SENTIMENTELOR ÎN AMOR DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369194_a_370523]
-
POPA, Cornel George (6.VII. 1958, Popricani, j. Iași), prozator. Este licențiat ca inginer constructor. Lucrează ca muncitor necalificat, pedagog, recepționer, primitor-distribuitor, funcționar, ziarist. Colaborează la publicațiile „Opinia studențească”, „Convorbiri literare”, „Amfiteatru”, „Orizont”, „Cronica”, „Timpul”, „Contrapunct” ș.a. Volumul de debut al lui P., Cincizeci și șase de blitzuri și alte chestii (1992), conține proze scurte sau foarte scurte a căror eterogenitate
POPA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288904_a_290233]
-
1994-1999), redactor-șef adjunct al revistei „Helikon” din Timișoara (1998), redactor la „Timpul” din Iași (2000-2001), redactor și realizator la Studioul de Radio Iași (1999-2001). În 2001 emigrează în Statele Unite ale Americii, unde stă numai un an, lucrând ca vânzător, recepționer marfă etc. Se întoarce în țară și din 2002 este redactor la Editura Polirom. Debutează cu proză, în 1993, la săptămânalul „Jurnalul SF”. Mai colaborează cu proză, poeme, cronici, eseuri, traduceri la „Orizont”, „Dilema”, „Timpul”, „Ficțiuni” (Satu Mare), „ArtPanorama”, „România literară
RADU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289095_a_290424]