257 matches
-
public, așa că suntem doar între noi. A patra zi - ceasuri de discursuri oficiale, plus întâlnirea de show cu liceenii din Maghar: jumătate nu au poftă de poezie, altă jumătate vrea circ. Profesorii îi ceartă, drept care câțiva dintre poeți fac giumbușlucuri. Recitativele sunt iar babelice. Adolescenții spectatori reacționează și ei cum pot. Apoi suntem invitați la primărie: liderul local este un arab, intelectual rasat, care discută cu noi despre literatură și pace. Urmează atelierul de traduceri. Seara, iar recital de poezie: de
Poezie în Țara Sfântă by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/5610_a_6935]
-
de cîntat - atât de bine - asemenea minunate arii. Artificierul acestor explozii de flăcări amoroase este Don Giovanni (Busa Tamŕs). Un cântăreț-actor cu voce bună, maleabil în mișcare rapidă și replică fulgerătoare. Știe cum și poate să susțină debitul fluent al recitativului continuu agitat pe care Mozart l-a simțit revelator pentru nebunia îndrăznelii, patima metamorfozei, a schimbării de ținte erotice. Nu e monumental, nu e seducător, e eficace. Pe Leporello, Ionel Pantea (cunoscutul nostru muzician) îl joacă și îl cîntă cu
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
Domnului, mai precis icoana pictată în altarul Bisericii Orfelinatului. Acesteia îi închină muzica tăcută a propriului suflet, zbuciumul preluat de cuget și transfigurat în melos. Chiar și scrisorile din jurnal către mama sa, recitite se pretează a fi transferate în recitative pentru clavicimbal, elaborate în arii și mottete. Să fi fost aceasta ambiția scripturală a lui Tiziano Scarpa, cea de a ne oferi o carte-partitură de versete, paragrafe încrustate de metafore evocatoare, expresive? Decisivă pentru evoluția personajului Cecilia este venirea la
O carte, două premii: SUPERMONDELLO și STREGA - 2009 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6677_a_8002]
-
îl duce în infern. Celălalt fular negru, conviețuire bună-rea cu Leporello. Ca în orice clasă de cânt vocile sunt diversificate în calitate, diferite în anvergură, în posibilități. Importantă rămâne unitatea continuu susținută a jocului vocal mozartian, bătaia de ceasornic a recitativelor, reliefurile detașate ale ariilor, farmecul lejer al mișcării scenice armonizate în "gioccoso" ("cârlige" irezistibile), conduse sigur în dramă spre întunecarea tragică a unui final chiar cutremurător. Se poate atinge cu artiști tineri, învățați de un admirabil Leporello (Pantea l-a
Destine incomparabile by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17379_a_18704]
-
al mimicii, până în cele mai mici detalii. Un atu și un factor intimidant în egală măsură, teatrul lui Ionescu a fost modelat muzical de Șerban Marcu printr-o maximă eficiență a selectării unor fragmente din piesă, valorificate mai mult în recitativ și comentariu instrumental expresiv și bine realizat. Aspecte polistilistice (citarea cu semnificație bine argumentată dramaturgic a unui madrigal de Monteverdi sau a unor elemente din folclorul copiilor, a unui vals sau a unor marșuri) subliniază umorul de foarte bună calitate
Spectacole de operă by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13246_a_14571]
-
o nuanță patologică. Ideile ocupă un loc important în această dramatizare, dar ele nu reprezintă totul. Ele nuanțează substanța trăitului pe care nicio rațiune nu o poate evacua complet pentru că sexualitatea are inefabilele, sublimările ei care nu țin cont de recitativul conceptual al disciplinei.
Sex și caracter by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5025_a_6350]
-
prezența Iuliei Isaev în rolul Donnei Anna (cu care și-a făcut intrarea cu ani în urmă în lumea bună a teatrului liric). Experiența și frecventarea scenelor de prestigiu au pus amprenta asupra manierei sale de a concepe partitura: suplețea recitativelor, omogenitatea registrelor, gradarea abilă a tensiunii de la vehemența mâniei la duioșie impresionează chiar dacă jocului actoricesc i s-ar putea imputa rigiditatea. Partenerul ei, Don Ottavio, tenorul Augustin Hotea a fost una dintre cele mai plăcute surprize; o respirația atent controlată
„Don Giovanni“ – o comedie „cu final neașteptat“? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/3718_a_5043]
-
ultimă degenerescență a inocenței". Oarecum excentrică - ce zic: excentrică de-a binelea! - e ascendența altui poet: ,Nicolae Coande e un homerid nu atît pentru că profită de vederea stihialelor prin disprețul aparențelor, cît pentru că mînă o stare unică la consitența unui recitativ existențial". Care e, de fapt, modalitatea analitică a lui Al. Cistelecan? Una ce ni se pare postimpresionistă (cine voiește a ne corecta poate spune postmodernă; n-avem nimic împotrivă!), căutînd a surprinde nu atît unitatea, omogenitatea, categorialul, cît complexitatea, caracterul
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
discografia căruia figurează colaborări cu Pink Floyd, Peter Cetera, Elton John, Rod Stewart și mai ales Madonna, despre care se spune că este în mare măsură „creația” lui. Insidios, cu o secție ritmică discretă, de plan îndepărtat, cântecul începe întrun recitativ retractil, în care vocea șoptită a lui Cohen e dublată de aceea, multiplicată, a Danei Glover (binecunoscută pentru cântecele de pe coloana sonoră a unor filme precum Shrek, Two Weeks Notice și serialul Desperate Housewives). Oricâtă candoare ar exista în linia
Vechimea, adâncul (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4873_a_6198]
-
belcantist specialitatea dintotdeauna a Marianei Nicolesco -, desenul de pe portativ este restituit în substanța lui, printr-un arc sonor de lungime nesfârșită, printr-un cânt abundent în culori și nuanțe. Iată, dacă aria din Roberto Devereux de Donizetti debutează prin impetuozitatea recitativului, artista acordă inflexiuni piangendo cavatinei și încheie sfâșietor cabaletta. Cu același spirit profund analitic, integrator perpetuu al textului cu muzica, sunt abordate ariile "callasiene" din Anna Bolena ( Donizetti), Il pirata (Bellini) și La vestale (Spontini). Summum-ul vocalității drammatico d
“Mariana Nicolesco în România” by Costin Popa () [Corola-journal/Journalistic/13909_a_15234]
-
cu Divina Comedia, care, firește, "au atins nivelul maxim al perfecțiunii literare". Lipsesc din monografie referirile la latura muzicală a baladei Soarele și Luna și a colindelor despre cununia fraților, temă pe care a abordat-o muzicologul Adrian Vicol în Recitativul epic al baladei românești (București, 2004), lucrare apărută cu puțin timp înaintea cărții lui Ion Taloș, fapt care explică nemenționarea ei. în fine, și monografia, și autorul ei vor reține și atenția specialiștilor din străinătate, de aceea în întâmpinarea acestora
Motivul incestului în folclorul românesc by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11814_a_13139]
-
primele sunete prevestind și chemând muzica, la început vocală și apoi instrumentală, produsă prin jucăriile muzicale. „Aproape toate jocurile de copii sunt însoțite de formule poetice ritmate și pronunțate, nu în forma obișnuită a vorbirii, ci cântate, un fel de recitativ expresiv dramatic, cum se citesc psalmii și rugăciunile în Biserica românească, sau cum se pronunță formulele de descântece, exorcismele etc”<footnote Breazul G. - Patrium Carmen ...., p. 193 footnote> . „La acest fond, la aceste elemente, autentice și deosebitoare, ale firii muzicale
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
ideală vocea ei ar fi puțin mai amplă, dar chiar și așa Oana Andra știe deja să-și valorifice atuurile unui tip de voce rar. Robert Nagy este un Lindoro simpatic, credibil scenic cu eleganță și humor; el face un recitativ bine ritmat și un cantabile sensibil dar vocea nu îl servește pentru această partitură plină de vocalize, cu atacuri incomode în acut și (cel puțin în seara premierei în cavatina Languia per una bella) a avut de luptat cu reale
Politica pașilor mici by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15755_a_17080]
-
scenică poartă semnătura regizoarei Marina Emandi Tiron, decorurile sunt realizate de Grigore Gorduz, costumele sunt concepute de Kristina Nagy, ansamblul de balet a fost pregătit de Constantin Gâdea, iar maestru de cor este Laura Mare. „Am optat pentru versiunea cu recitative, căci este mai muzicală, și cred că publicul nostru va iubi acest spectacol, în care am investit cu toții multă energie și pasiune“, ne-a declarat maestrul Corneliu Murgu, directorul general al O.R.T. , ale cărui prime experiențe profesionale cu „Carmen
Agenda2004-21-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282442_a_283771]
-
proprie limbajului vorbit, după desfășurarea dramatică, exprimând cât mai poetic, cât mai integral, textul. Muzica sa urmărește starea sufletească a personajelor, susținând evoluția lor dramaturgică. Ca și Verdi, Puccini folosește stilul parlando, construit pe caracterizări orchestrale melodice, inspirat din vechiul recitativ al melodramei italiene. Stilul acesta este asemănător concepției wagneriene despre continuitatea discursului muzical. Puccini scria editorului său: Sunt cu nervii prea surescitați și fără liniștea de care am nevoie. O invitație la masă mă îmbolnăvește pe o săptămană. Așa sunt
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
drama muzicală italiană. Remarcăm interesul lui Verdi pentru orchestrație și pentru rolul orchestrei în sublinierea expresiei muzicale. Inovațiile muzicale și contrapunctice ce caracterizează stilul său, sunt puse în slujba redării expresivității psihologice a personajelor. Astfel, stilul verdian în materie de recitative, dezvoltat pe parcursul evoluției sale componistice, va atinge în Aida o înaltă perfecțiune. Aici întâlnim modele de echilibru perfect între expresivitatea verbală și cantilenă. Aceeași preocupare o vom întâlni și la Puccini, care va pune culorile orchestrale și timbrale la loc
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
mai degrabă o formă viabilă de receptare, nu numai a textelor clasice literare, ci și a celor documentate istoric sau a literaturii pentru copii. Acest consum audio are propriile "forme de sociabilitate" (R. Chartier) care diferă cu totul de actul recitativ din societățile de lectură, saloane sau amfiteatre conform obiceiurilor din Germania de la 1800. Noua ascultare se produce individual și asocial prin intermediul căștilor audio și al difuzoarelor și nu reprezintă altceva decât clasicul consum de muzică devenit fond sonor pentru locuitorii
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
ca Goethe sau H. von Kleist și-au compus și transformat textele recitându-le. În opinia lui Goethe, poezia nu poate fi percepută vizual, nu este creată pentru ochi. El însuși era un remarcabil declamator și orator și considera actul recitativ piatra de încercare pentru efectul sonor al textelor. Plăcerea estetică deosebită pe care o au ascultătorii la lecturile de autor este evidentă. Autorul imprimă textului său o fizionomie inconfundabilă și un ton specific. Chiar și particularitățile idiosincretice ale rostirii, nuanțele
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
se dansa, dar și pe cele sumbre, „vocea gândului”, ultima rugăciune a Principelui. Vocea are încredințată o partitură cantabilă, încărcată de lirism, o linie melodică bine conturată, ce trădează cunoașterea posibilităților vocale și expresive ale mezzosopranei. Opera conține pasaje de recitative alternate cu vocalize elegante, exprimând o largă paletă de stări sufletești, de la bucurie și dans la rugăciune și moarte. Ca și în lucrările sale de teatru instrumental, compozitoarea le încredințează instrumentiștilor și soliștilor neașteptate roluri: în teatrul instrumental (și în
Medit?nd la Curtea Principelui... by Lumini?a CIOBANU () [Corola-journal/Journalistic/83239_a_84564]
-
cântul monodic. Rezultă, în felul ei, o gândire simfonică ce nu insistă nici asupra aspectului dezvoltător și nici asupra celui expozitiv înglobându-le, însă, în parte, pe ambele. Atât polifonia dar și aspectul omofon-armonic, pe de-o parte, cât și recitativul, declamația intonată, pe de alta, pornesc de la această relație originală dintre cântarea psaltică și filonul cântului popular. Aspecte caracteristice ale baladei, ale doinei, devin elemente constitutive ale recitativului, unitate pe care se bazează dramaturgia lucrării, determinând în bună parte tensiunea
Concerte pascale by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7392_a_8717]
-
Atât polifonia dar și aspectul omofon-armonic, pe de-o parte, cât și recitativul, declamația intonată, pe de alta, pornesc de la această relație originală dintre cântarea psaltică și filonul cântului popular. Aspecte caracteristice ale baladei, ale doinei, devin elemente constitutive ale recitativului, unitate pe care se bazează dramaturgia lucrării, determinând în bună parte tensiunea interioară ce arcuiește profilul celor patru părți. Caracterul inițiatic, gravitatea expresiei, nu exclud ci, dinpotrivă, potențează particularizările în plan psihologic, dra-maturgia relațiilor personajelor la nivelul scenelor, al monoloagelor
Concerte pascale by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7392_a_8717]
-
de tenor liric, o voce ce se poate acomoda în importantă măsură atât repertoriului mozartian cât și celui baroc. De această dată a susținut rolul extins, în adevar complex în plan muzical-dramatic, al evanghelistului. In mod cu totul spectaculos, în afara recitativelor a prezentat inclusiv cele două arii de extremă dificultate încredințate vocii de tenor. O impresionantă experiență în domeniul cântului oratorial o demonstrează în continuare basul Gheorghe Roșu; ...în vreme ce soprana Claudia Pop, basul Marius Manyov, urmează să acumuleze ceea ce se poate
Concerte pascale by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7392_a_8717]
-
întruchipată în ficțiunea scenică de persoana lui Prospero. Sub mantia sa subtil concepută în două culori, umanul Prospero are o bluză de Pierrot, de Arlechin proaspăt cosmetizat. Arta actorului Alexandru Repan reintegrează muzicii și unei grații de ordin spiritual cuvintele recitativului său de artist cu experiență. Cuvintele lui au o grație înrudită cu meditativul sunet al oudu-lui la care cântă Essam Rafea, un arab, dar nu cu ochiul stins și nici cu graiul slab! Prin despărțirile și denudările piesei, prin minimalismul
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]
-
seri reușite. Maniera în care se cânta la concursuri era alta, se punea accent pe obiectivitate, perfecțiune, stil riguros, ceea ce pentru muzica acestui concert de violoncel este tot ce se poate mai recomandat. Concertul desfășurat pe 4 părți, presărat cu recitative a fost textul potrivit pentru sunetul cald și frazarea elegantă a solistului. Menses a dat dovadă de mare măiestrie când a captat sala timp de peste 30 de minute în desfășurări marcate de Adagio, Lento, Adagio și un final care se
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
în ideea că, numai și prin prezența lor numeroasă acolo, însemnau un început de democrație, cu care eventual se putea pleca la drum. Cît simțeau aceștia briciul ironiei rămîne enigmă, fapt e că erau momente cînd sala hohotea, ignară, la recitativul neologistic al eruditului, parșiv jucat în arena circului de clovnul de ștofă nobilă. Cine să-i mai facă acum să rîdă pe sanculoții buluciți în Parlament ca-n talcioc? Cine? Nuntașii Dolănescu și Loghin? Dar și "majoritarii" ăștia s-au
Suplicii by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16500_a_17825]