493 matches
-
cu peretele"154 și al "camerei de culcare". Dincolo de acestea, Stalin este, mai ales, prizonierul propriilor temeri și obsesii legate de eventuale trădări și conspirații, al slăbiciunii specifice bătrâneții, al singurătății sterile și al neîncrederii față de toți ceilalți. În lumile recluziunii, fiecare își găsește propria soluție de a rezista. Probleme de supraviețuire pune, cu adevărat, lagărul, de aceea se poate vorbi aici despre o multitudine de variante pe care le găsesc deținuții. Cea mai accesibilă soluție de supraviețuire, pentru că este cea
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
manifestare a forței spirituale, care își are sursa în legătura cu Dumnezeu. Marea taină pe care unii au înțeles-o în detenție este că omul nu e singur. Calmul și puterea de a-și accepta condiția în aceste lumi ale recluziunii par nebunești în ordinea rațiunii umane, dar tocmai rațiunea a fost izgonită din aceste lumi. Lumile recluziunii sunt lumi ale "încercării". Ca o probă extremă, recluziunea poate fi o șansă de renaștere spirituală sau un risc de degenerare, o spune
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
au înțeles-o în detenție este că omul nu e singur. Calmul și puterea de a-și accepta condiția în aceste lumi ale recluziunii par nebunești în ordinea rațiunii umane, dar tocmai rațiunea a fost izgonită din aceste lumi. Lumile recluziunii sunt lumi ale "încercării". Ca o probă extremă, recluziunea poate fi o șansă de renaștere spirituală sau un risc de degenerare, o spune Soljenițîn atât direct, în capitolul " Sufletul și sârma ghimpată" din Arhipelagul GULAG, cât și indirect, în textele
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
e singur. Calmul și puterea de a-și accepta condiția în aceste lumi ale recluziunii par nebunești în ordinea rațiunii umane, dar tocmai rațiunea a fost izgonită din aceste lumi. Lumile recluziunii sunt lumi ale "încercării". Ca o probă extremă, recluziunea poate fi o șansă de renaștere spirituală sau un risc de degenerare, o spune Soljenițîn atât direct, în capitolul " Sufletul și sârma ghimpată" din Arhipelagul GULAG, cât și indirect, în textele sale literare pe această temă. Lumea lagărului pare absurdă
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
spune Soljenițîn atât direct, în capitolul " Sufletul și sârma ghimpată" din Arhipelagul GULAG, cât și indirect, în textele sale literare pe această temă. Lumea lagărului pare absurdă, dar sensul ei profund este dat de asceza involuntară pe care o presupune recluziunea 156. Convingerea lui Soljenițîn, construită pe propria experiență, dar bazată și pe mărturii ale unor supraviețuitori din lumile recluziunii, este că, în alegerea soluției de supraviețuire, decisivă rămâne calitatea umană sau forța spirituală a fiecăruia. Aceasta se întemeiază pe credința
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
literare pe această temă. Lumea lagărului pare absurdă, dar sensul ei profund este dat de asceza involuntară pe care o presupune recluziunea 156. Convingerea lui Soljenițîn, construită pe propria experiență, dar bazată și pe mărturii ale unor supraviețuitori din lumile recluziunii, este că, în alegerea soluției de supraviețuire, decisivă rămâne calitatea umană sau forța spirituală a fiecăruia. Aceasta se întemeiază pe credința în Dumnezeu, libertatea interioară nefiind altceva decât scânteia de divinitate, care nu se poate stinge, chiar și în universul
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
pe care ai părăsit-o. [...] Trecându-i pragul, trebuie să-ți spui: viața mea s-a sfârșit. Numai spiritul meu și conștiința mea îmi rămân scumpe și importante [...] Dar cum să-ți preschimbi trupul în piatră?157. În viziunea asupra recluziunii, amprenta lui Soljenițîn este inconfundabilă. Atrocitățile acestor lumi infernale nu pot distruge lumina hristică, iar alegerea acestei căi "transformă încercarea în asceză"158. Oricât de absurd ar părea, în aceste lumi fericirea este posibilă, mărturisește Soljenițîn. Nu putem decât să
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
că Soljenițîn scrie despre lagăre, deoarece detenția nu este o temă obsesivă pentru el160. Tema sa obsesivă este, mai degrabă, revoluția rusă, căreia îi consacră monumentala Roata roșie și al cărei proiect îl poartă în minte încă din tinerețe. Tema recluziunii s-a impus cu necesitate, aproape dincolo de voința sa, ca și cum ar fi făcut parte dintr-un plan divin. Textele literare soljenițiene care se referă la detenție au fost scrise sub impulsul urgenței. Pe această cale, spune Georges Nivat, "creatorul Soljenițîn
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
detenție au fost scrise sub impulsul urgenței. Pe această cale, spune Georges Nivat, "creatorul Soljenițîn l-a eliberat pe omul Soljenițîn"161. Operele respective nu erau în planul scriitorului, așa cum era romanul despre revoluția rusă. Dar, oprindu-se la tema recluziunii, Soljenițîn nu face decât să inițieze o etapă pregătitoare pentru Roata roșie, după cum singur mărturisește: E ca și cum viața de lagăr m-ar fi întors. Pe de o parte, se pare că m-a îndepărtat de tema principală, pe care am
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
aproape fericită 351. Citită prin prisma celor nouă "Fericiri" rostite de Iisus Hristos pentru îndrumarea spirituală a oamenilor, ziua "aproape fericită" a lui Ivan Denisovici apare ca o pildă a comportamentului creștin autentic, salvator și în această situație (extremă, de recluziune), ca în atâtea altele într-o viață de om. Devine limpede că, așa cum subliniază Svitlana Kobets, O zi din viața lui Ivan Denisovici este o narațiune profund orientată religios, în consens cu ideile lui Soljenițîn despre soluția cea mai bună
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
și trebuie înlocuite". Ivan Denisovici este cu adevărat un "sărac cu duhul", lipsit de orice trufie, ambiție și dușmănie, și tocmai aceasta este forța sa, fără nici o legătură cu întinderea stăpânirii lumești, sociale sau materiale. Sărăcia impusă deținutului de lumea recluziunii, asociată cu niște calități personale precum cumpătarea, bunătatea și mila pot plămădi adevărați sfinți ai acestei lumi speciale, cărora li se promite o altă lume, cea mai bună: "Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerurilor" (Matei
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Ivan Denisovici, care îl compătimește pe Fetiukov pentru incapacitatea lui de a-și păstra demnitatea umană și de a se ridica deasupra lipsurilor, este umil în înțeles ontologic, ceea ce înseamnă iluminat. Astfel se câștigă, de fapt, libertatea deplină. În lumea recluziunii, suferința singură nu este de ajuns pentru a-i da un sens lumii, cel mai important este cum se raportează omul la suferință. Dacă nu se păstrează demnitatea umană, suferința nu este purificatoare. "Fericiți cei ce plâng, că aceia se
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
este mai ostil", și în această privință revoluționarii, ca toți credincioșii, sînt un pic mai primate decît media umanoizilor (primate = mamifere placentare cu dentiție completă și cu membre superioare prehensile). Ele au o nevoie vitală, individuală și colectivă, de exil, recluziune și surghiunire. Acestea au fost condițiile istorice ale integrării culturale și ale formării unui mediu de gîndire autonomă și refractară. Propria promovare a oficializării a dezintegrat "Mișcarea muncitorească", al cărei creier a încetat să funcționeze începînd din clipa în care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
construit și câte o biserică, în intenția de a avea un loc în care să se adăpostească, departe de lume și în intimitatea necesară, sufletul rugător al bolnavului. Uneori, dintr-o precipitare ușor de înțeles după mai multe decenii de recluziune, au apărut comportamente demagogice. Frustrarea s-a compensat prin exces. Dar excesul naște reacții adverse. De aceea, cred că revenirea la tradiție implică o strategie, pe măsura unei teme de o importanță fundamentală. Sacralitatea este anulată de orice șmecherie birocratică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
are de spus, înainte de a-și înclina, semnificativ, capul pe umăr. * Unul din regretele mele cele mai statornice este acela de a nu putea cunoaște mai mulți oameni. Pe de altă parte, cum se spune, meseria, o meserie sedentară, presupunând recluziune, multe ore petrecute în fotoliul (nu chiar așa de comod) al lecturii sau la masa de scris (și de tortură), pe de alta o fire ce mă face să nu mă adaptez ușor, retractilă, timidă, mă împiedică să am atâtea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
împlinit vârsta de 60 de ani nu i se aplică o astfel de pedeapsă, a cunoscut în chip nemijlocit, timp de patru ani, rigorile și asprimea vieții de pușcăriaș. Deși scriitorul nu a prea vorbit familiei sau cunoscuților despre anii recluziunii, informațiile despre viața lui la închisoare nu au lipsit. — După arestare, am fost ținut timp de un an la penitenciarul din Ploiești. Cred că era pe 11 sau 12 februarie 1959, când am fost scos într-o noapte, împreună cu alți
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Celsius. O celulă fără geamuri, numai gunoaie, umezeală și mucegai, îngheț peste tot. El, împreună cu un medic, poet, probabil cu Vasile Voiculescu, amândoi incomozi, destinați ca să moară. După ce gardienii le-au ferecat ușile, până la împlinirea celor 8 zile cât dura recluziunea totală, Daniil și-a privit tovarășul, s-a scufundat în rugăciune, după care s-a așezat pe burtă, cu mâinile întinse, în semn de sfânta cruce cu trupul și i-a zis doctorului, blând și poruncitor: „Punete pe mine!” Doctorul
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
retipărit și în anexele la vol. Florentin Popescu, Amintirea care ne rămâne, 2002 Pațurcă, George, Cu gândul la V. Voiculescu, Biblioteca județeană „V. Voiculescu" — Buzău, Buzău, 2001 Penciu, Gheorghe, Candidați pentru eternitate, Editura Crater, București, 1997 Penciu, Gheorghe, Medici în recluziune, Editura Vremea, București, 2001 Pillat, Cornelia, Eterna întoarcere, Editura Du Style, București, 1996 Pillat, Dinu, V. Voiculescu în epoca genezei povestirilor, în „Steaua", an. III, 1970, nr. 15/9 aprilie Pillat, Ion, Tradiție și literatură, Casa Școalelor, 1943 Piru, Al.
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
barbarilor, Revoluția franceză, Napoleon I. Dar curiozitatea sa nu cunoaște limite. Avea să și-o satisfacă în bună măsură și în anii berlinezi 1872-1874. Continuă frecventarea prelegerilor asupra filozofiei hegeliene și a cursurilor de istorie modernă. În momente de "totală recluziune studioasă" își adâncește lecturile, iar în calitate de secretar particular al agentului diplomatic al României la Berlin, Th. Rosetti, își perfecționează exercițiile de stil în limba germană la efectuarea corespondenței. Începe traducerea "Criticii rațiunii pure" a lui Kant, citește din ce în ce mai mult din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
el și cu apostolul Petru, toate etapele pelerinajului palestinian. După acest miracol, Maria Magdalena se retrage Într-un loc pustiu de lângă Aix, unde zilnic, la ceasul al șaptelea, Îngerii o ridicau de la pământ, hrănind-o cu imnurile lor de slavă. Recluziunea va dura treizeci de ani. În ajunul morții, prin intermediul unui alt ascet, ea Îl anunță că se va Înălța la Domnul pe Maximin, ales episcop al ținutului, care o Împărtășește cu sfintele taine și o așază În mormânt. „Viața Mariei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
să știi, Mouetta neagră, că am să mă simt mai puțin singură aici și că am să fac tot posibilul ca să nu țip de disperarea care mă torturează. Te iubesc și mai mult decât în trecut; câteodată sunt feroce în recluziunea mea afectivă, dar cel mai adesea totul este trandafiriu fiindcă exiști tu, fiindcă ești scutită de această nenorocită grijă cotidiană: ziua de mâine de aici. Pentru Crăciun și Anul Nou, îți trimit buna și vechea mea dragoste și urările mele
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a cuiva din anturajul sau cunoștințele noastre sau cu a vreunei celebrități. E adevărat că Napoleon a pus, printre primii, definiția destinului În legătură cu politicul - „Politica este destinul!”, o propozițe cam uscată după gustul nostru și vagă. Dar tot el, În recluziunea sa ultimă, pe insula Sfânta Elena, a exclamat: Quel roman que ma vie!... Iată cum, dacă soarta unui personaj romanesc se poate confunda cu cea a unui om viu, ca o parabolă plină de sensuri și simboluri, viața „cuiva”, om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
politice. Nu suferim tăcerea, cum natura nu suferă vidul. Discuția e ca o iederă de care ne agățăm sufletele. Prin ea ne raportăm la lume, care continuă să existe și să ne preocupe pînă și prin lucrurile cele mai mărunte. Recluziunea spitalicească devine, inevitabil, un prilej de revizuiri morale. Între miile de cunoscuți, cîți prieteni adevărați am avut? Unde sînt acum foștii mei camarazi de liceu și școală militară? Brîndușoiu, Papoe, Dinu? Nu mai știu nimic despre ei. Unde sînt Costică
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
iar alteori e compusă din platitudini bombastice. Dacă aș fi unul dintre apropiații săi, i-aș sugera că abundența trebuie controlată, altminteri poemul ajunge să semene cu articolul de ziar. Pe lîngă asta, i-aș mai sugera să-și prelungească „recluziunea” în care, de voie sau de nevoie, se află de o vreme: a consumat prea mult din aerul dat tuturor pentru ultimele decenii literare, provocînd invidii și inimiciții, și a străbătut prea des, dus întors, drumul de la odă la pamflet
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mi-a adus primarul mîncare acolo!” îl urmăream, din ce în ce mai absent, cum gesticulează, cum se lovește cu mîna peste frunte, cum strînge din gingii, convins că am în față un ins „rău de cinste”, un fanatic, a cărui severitate (învîrtoșată în recluziunea vieții de pensionar) frizează inumanul. A-i conspecta vorbele după ce atinge pragul de sus al indignării e ca și cum a-i încerca să descrii din interior un turbion. La ieșire, încă un motiv de contrariere: pe peretele din fața bucătăriei era atîrnat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]