958 matches
-
-se către Ingușetia, unde soseau într-un număr de 5.000 până la 6.000 pe zi. Pe 22 septembrie 1999, ministrul adjunct de Interne Igor Zubov a declarat că trupele rusești au încercuit Cecenia și că erau pregătite să o recucerească, dar strategii militari avertizaseră că o ofensivă terestră se va solda probabil cu pierderi grele de partea rusă. Spre sfârșitul lui septembrie, forțele rusești executaseră deja incursiuni repetate pe teritoriul cecen și ocupaseră anumite suprafețe. Conflictul din Cecenia a intrat
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
să vină (1918 - 1920). Mulți naționaliști ruși și chiar și unii dintre revoluționari bolșevici erau înfuriați de acceptarea de către bolșevici a condițiilor tratatului, ei înrolându-se în forțele Armatei Albe anticomuniste. Deși cea mai mare parte a Ucrainei a fost recucerită până în 1920, Țările Baltice și districtele poloneze din Ucraina și Belarusul din zilele noastre au rămas în mâinile antibolșevicilor până la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial, când au fost integrate, pentru o perioadă de 5 decenii și jumătate, în
Tratatul de la Brest-Litovsk () [Corola-website/Science/298538_a_299867]
-
consolează alături de prietenele sale de la cabaret.Oricum, nu mai vrea să se lase vrăjit de farmecul iubirii de altă dată,care l-a făcut să sufere,și nici să asculte explicațiile Hannei,în care nu mai crede.Dornica să-i recucerească dragostea,tânăra văduva insistă,aparent fără sorți de izbanda.Intre toate aceste combinații,ambasadorul Zetta s-a convins că Valencienne îl insala.El hotărăște să divorțeze,cerând mâna - și averea! - Hannei. Văduva anunță însă că o căsătorie va determina pierderea
Văduva veselă () [Corola-website/Science/312708_a_314037]
-
masiv al Măcinului, malul sudic al Dunării). Mai la sud de acesta, despotatul Dobrogei este creat de Balică, dar conducătorul suprem a fost Dobrotici căruia i se datorează despărțirea regiunii de Imperiul Bizantin, care, cu ajutorul Genovezilor și al Tătarilor, o recucerise în 1262 de la Țaratul Vlaho-Bulgar (șubrezit de invaziile tătare). Despotatul Dobrogei se întindea pe teritorii aparținând astăzi Bulgariei (la sud) și României (la nord) cu o populație mixtă cuprinzând nu numai Bulgari, Români și Tătari (aceștia din urmă, sosiți în
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
de mai multe ori în decursul existenței ; a cuprins porturile Constanța și Mangalia (cetățile antice Tomis și Callatis) unde Genovezii aveau reprezentanțe. În 1357, Dobrotici se declară despot. În același an, pierde Mesembria și Anhialos (azi Nesebăr și Pomorie, Bulgaria), recucerite de împăratul bizantin Ioan V Paleolog. Dar doi ani mai târziu, în 1359, Dobrotici cucerește cetatea Vicina de la jupânul Demetrios, gurile Dunării de la Țara Românească, Silistra de la Țaratul Târnovo, și îi alungă din țară pe Genovezi care păstrează doar portul
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
integrantă a istoriei naționale a fiecărei țări. Mircea cel Bătrân a alipit Țării Românești Dobrogea în 1388/9. În 1393, Baiazid I cucerește sudul Dobrogei și îl atacă pe Mircea în Țara Românească, dar fără succes, iar în 1395 Mircea recucerește teritoriile pierdute cu ajutorul aliaților săi, Regatul Ungariei. A treia ocupație otomană a avut loc între 1397 și 1404. Înfrângerea lui Baiazid I de către Timur Lenk la Ankara în 1402 deschide o perioadă de anarhie în Imperiul Otoman.În 1403, Mircea
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
otomană a avut loc între 1397 și 1404. Înfrângerea lui Baiazid I de către Timur Lenk la Ankara în 1402 deschide o perioadă de anarhie în Imperiul Otoman.În 1403, Mircea ocupă cetatea genoveză Licostomo de la gurile Dunării, iar în 1404 recucerește Dobrogea și se implică în luptele dinastice din Imperiul Otoman. După moartea lui Mircea, în 1418, fiul său Mihail I, reîncepe luptele cu turcii, pierzându-și viața într-o luptă în 1420.În anul acela, sultanul Mehmed I cucerește Dobrogea
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
părăsit țara ca emigranți. Revoluția a fost o lovitură dată comuniștilor din Europa de vest, mulți dintre cei care sprijiniseră URSS în trecut au devenit critici ai sovieticilor. În următorul an, Hrușciov a înfrânt o încercare a staliniștilor de a recuceri puterea, învingând în mod decisiv membrii așa numitului "Grup antipartinic". Acest eveniment a relevat și noua natură a politicii sovietice - atacul decisiv asupra staliniștilor a fost făcut de ministrul apărării Gheorghi Jukov, iar amenințarea complotiștilor a fost clară. Totuși, niciunul
Istoria Uniunii Sovietice (1953-1985) () [Corola-website/Science/298433_a_299762]
-
atacat castelul Sokolnitz. Cu toate acestea, francezii au contraatacat și au recâștigat satul, numai pentru a fi izgoniți din nou. Conflictul în această zonă a încetat pentru un timp atunci când divizia lui Friant (parte a Corpului al III-lea) a recucerit satul. Sokolnitz a fost probabil zona cea mai disputată a câmpului de luptă, schimbându-și ocupatorii de mai multe ori în decursul zilei. În jurul orei 8:45, satisfăcut în final de slăbiciunea centrului inamic, Napoleon l-a întrebat pe Soult
Bătălia de la Austerlitz () [Corola-website/Science/299690_a_301019]
-
pe situl unui fost oraș iberic, pe râul Turia. Orașul a fost ocupat apoi de către vizigoți, mauri sau aragonezi. Abdelazid, fiul lui Muzza, a cucerit orașul, și, nerespectând termenii capitulării, l-a pândărit. Rodrigo Díaz de Vivar ("El Cid") a recucerit pentru prima dată Valencia pe 15 iunie 1094, a transformat cele nouă moschei în biserici, și l-a instalat drept episcop pe călugărul francez Jérôme. Această victorie a fost imortalizată în „"Cantar de mio Cid"”. După moartea lui Cid (iulie
Valencia () [Corola-website/Science/302941_a_304270]
-
pe călugărul francez Jérôme. Această victorie a fost imortalizată în „"Cantar de mio Cid"”. După moartea lui Cid (iulie 1099), soția lui, Doña Ximena, a deținut puterea pentru doi ani, timp în care Valencia a fost asediată de către almoravizi, și recucerită în 1102. Deși „Împăratul Spaniei” Alfonso i-a alungat inițial pe almoravizi din oraș, nu a fost îndeajuns de puternic pentru a-l menține sub controlul său. Creștinii i-au dat foc, l-au abandonat, iar almoravidul Masdali l-a
Valencia () [Corola-website/Science/302941_a_304270]
-
conserve independența și să recâștige Trøndelagul și Bornholmul. Danemarca a încercat să recâștige și controlul asupra Scaniei în Războiul Scanian (1675-79) dar această tentativă s-a soldat cu un eșec. După Marele Război al Nordului (1700-21), Danemarca a reușit să recucerească părțile din Schleswig și Holstein în care domnea casa de Holstein-Gottorp în 1721 și, respectiv, în 1773. În Războaiele Napoleoniene, Danemarca a încercat la început să rămână neutră și să facă comerț atât cu Franța cât și cu Regatul Unit
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
sfătuit pe cruciați să se alieze cu aceștia împotriva dușmanului selgiucid comun. Fatimizii, conduși în acea perioadă de califul al-Musta'li (deși puterea se afla de fapt în mâinile vizirului al-Afdal Shahanshah), pierduseră Ierusalimul în fața selgiucizilor în 1076, însă îl recuceriseră de la ortoqizi în 1098, când cruciații erau pe drum. La început, ei nu i-au considerat pe cruciați o amenințare, presupunând că erau trimiși de către bizantini, și că se vor mulțumi cu recucerirea Siriei, neatacând Palestina; nu au trimis o
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
timp, împăratul bizantin nutrea speranța de a putea prelua controlul asupra cruciaților, pe care aparent îi considera o forță auxiliară bizantină. În schimbul proviziilor, Alexius le-a cerut conducătorilor cruciați să-i jure supunere și să cedeze Imperiului Bizantin orice teritorii recucerite de la turci. Lipsiți de alimente și provizii, cruciații au trebuit să respecte aceste condiții, după mai multe compromisuri și după ce aproape au izbucnit lupte în oraș. Doar Raymond a evitat să depună jurământ, preferând în schimb să se alieze cu
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
îmtâmpinat o rezistență puternică, mulți dintre conducătorii locali preferând să le ofere alimente, furaje și bani decât să se angajeze în conflicte costisitoare. Pe 7 mai, cruciații au ajuns la Ierusalim, care era acum în stăpânirea fatimizilor egipteni, care-l recuceriseră din mâinile segiucizilor cu doar un an mai înainte. Unii dintre cruciați au izbucnit în lacrimi când s-au văzut ajunși la capătul lungului lor drum. La fel ca și în cazul Antiohiei, cruciații au asediat orașul pentru o lungă
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
fratelui lui Henric I al Angliei, conflictul dintre interesele celor doi devenind de neînlăturat. ("Vezi și": Bătălia de la Tinchebray din 1106). Înființarea statelor cruciate în Orientul Apropiat a ușurat presiunea selgiucidă asupra Imperiului Bizantin, care a reușit în schimb să recucerească unele dintre posesiunile din Anatolia, cu sau fără ajutorul cruciaților. În plus, Imperiul Bizantin a avut parte de o perioadă de relativă pace și prosperitate în secolul al XII-lea. Influența dinastiilor musulmane din răsărit a crescut treptat. Musulmanii au
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
ca guvernator al Italiei. Imperiul roman din orient a reușit să scape de pericolele barbare din secolul V, orientându-i pe mulți dintre barbari spre occident. Însă în secolul al VI-lea, împăratul Iustinian (527-565) a decis să încerce să recucerească occidentul roman. El se va baza în special pe generalul Belisarius, iar apoi pe Narses. Romanii au reușit să recucerească Nordul Africii de la Vandali în 534, însă războaiele cu ostrogoții din Italia vor fi mult mai lungi, ele durând din
Imperiul Roman () [Corola-website/Science/296805_a_298134]
-
pe mulți dintre barbari spre occident. Însă în secolul al VI-lea, împăratul Iustinian (527-565) a decis să încerce să recucerească occidentul roman. El se va baza în special pe generalul Belisarius, iar apoi pe Narses. Romanii au reușit să recucerească Nordul Africii de la Vandali în 534, însă războaiele cu ostrogoții din Italia vor fi mult mai lungi, ele durând din 535 până în 554. În cele din urmă romanii au recucerit Italia, dar efortul de război a ruinat economia romană. În afară de
Imperiul Roman () [Corola-website/Science/296805_a_298134]
-
generalul Belisarius, iar apoi pe Narses. Romanii au reușit să recucerească Nordul Africii de la Vandali în 534, însă războaiele cu ostrogoții din Italia vor fi mult mai lungi, ele durând din 535 până în 554. În cele din urmă romanii au recucerit Italia, dar efortul de război a ruinat economia romană. În afară de Nordul Africii și Italia, va mai fi recucerita și o parte din sudul Spaniei, și pentru o vreme și câteva teritorii la nord de Dunăre. În vremea lui Iustinian, a
Imperiul Roman () [Corola-website/Science/296805_a_298134]
-
împărat al romanilor, ceea ce va duce la formarea Imperiului Romano-german (800-1806). Imperiul Roman (de răsărit) va începe să-și revină în vremea dinastiei macedonene (867-1056), atingând apogeul în vremea lui Vasile al II-lea (976-1025). În această perioadă, vor fi recucerite părți din estul Anatoliei, Siria, Armenia, toată peninsula Balcanica, sudul Italiei, și insule din Mediterana (Creta, Cipru). În secolul al XI-lea, va începe iar un declin, ce va duce la pierderea Italiei de sud în favoarea normanzilor și a Anatoliei
Imperiul Roman () [Corola-website/Science/296805_a_298134]
-
a fondat Imperiul Latin al Romaniei (1204-1261), capitala imperiului roman fiind mutata la Niceea acuma, însă alte doua state romane s-au desprins acum, Despotatul Epirului (1204-1337) și Imperiul din Trapezunt (1204-1461). Cei din Niceea, vor reuși în 1261 să recucerească Constantinopolul, dar imperiul nu-și va mai reveni și va continua să cadă în declin. În secolul al XIV-lea, Anatolia va fi pierdută la turci, iar otomanii vor trece în Europa în 1354, ocupând Gallipoli. În 1453, după mai
Imperiul Roman () [Corola-website/Science/296805_a_298134]
-
în timpul invadării Poloniei. Germania Nazistă și Uniunea Sovietică semnaseră însă în 1939 în un pact de neagresiune care prevedea într-unul dintre anexele secrete ca regiunea Brest să fie cedată Uniunii Sovietice. După izbucnirea conflictului germano-sovietic, Wehrmachtal a trebuit să recucerească cetatea, de această dată de la sovietici. Germanii planificat cucerirea Brestului, care se afla pe ruta principală a Grupului de Armate Centru, în primele ore ale Operațiunii Barbarossa. În această zonă se aflau principalele poduri peste râul Bug și căle rutiere
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
ca, după luptele din 1918 - 1923, să-i forțeze pe armeni și pe greci să se retragă din Anatolia. Revoluționarii turci au reușit de asemenea să înăbușe încercările kurzilor din deceniul al treilea pentru obținerea independenței. După ce rezistența turcă a recucerit controlul în Anatolia, prevederile Tratatului de la Sèvres au devenit imposibil de aplicat. Mai înainte ca Republica Democrată Armeană să devină parte a Uniunii Sovietice, ea a semnat pe 2 decembrie 1920 Tratatul de la Alexandropol, prin care erau trasate granițele dintre
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
Adunarea Constituantă, dintre care s-a remarcat triumviratul: Barnave, Alexandre de Lameth, Adrien Duport, precum și la Rochefoucauld și La Fayette. Din acest moment, , care nu a acceptat niciodată pierderea puterilor sale absolute, nu a mai crezut că le va putea recuceri și că își va putea reinstaura autoritatea decât cu ajutorul armatelor principilor și monarhilor străini împotriva Revoluției, trădându-și încă o dată jurământul de loialitate față de națiune. În mai puțin de un an, regele, ezitant, nehotărât, prost sfătuit, va lăsa evenimentele să
Insurecția de la 10 august 1792 () [Corola-website/Science/323328_a_324657]
-
Friuli). În 615, a fost cucerită Concordia, iar în 642 Opitergium (astăzi, Oderzo), autoritatea ducilor extinzându-se către sud în detrimentul Exarhatului de Ravenna. În 663, Cividale a fost pentru scurt timp capturat de către avari, însă regele Grimoald I l-a recucerit. După asediul Paviei din 774, regele Carol cel Mare al francilor i-a permis lui Hrodgaud să păstreze puterea asupra ducatului de Friuli. După ce Hrodgaud s-a răsculat și a căzut în luptă în anul 776, Carol cel Mare l-
Ducatul de Friuli () [Corola-website/Science/324827_a_326156]